Creaturi Legendare

 Sirenele:
Prima mențiune documentară privind existența unor ființe jumătate pește jumătate om, numite sirene,
este în =Odiseea lui Homer. Sirenele erau de obicei trei la număr, jumătate femei, jumătate păsări (sau
pești). Aveau voci minunate și prin cântecul lor, atrăgeau marinarii, care, pentru a le auzi cât mai de-
aproape, ajungeau să-și sfărâme corăbiile de stânci. Ulise ar fi pățit la fel, dar, povățuit de vrăjitoarea
Circe, s-a legat de catargul corăbiei, iar tovarășii lui și-au astupat urechile cu ceară pentru a nu mai auzi
cântecul sirenelor.

În arta timpurie a Greciei, Sirenele erau reprezentate ca fiind păsări cu capete mari de femei, pene de
pasăre și picioare înflorite. Mai târziu, au fost reprezentate ca figuri feminine cu picioare de pasăre, cu sau
fără aripi, cântând la o varietate de instrumente muzicale, în special harfe. Enciclopedia Bizantină Suda
din secolul al zecelea spune că de la piept sirenele aveau forma de vrăbii, iar sub acestea erau femei sau
erau mici păsări cu fețe de femei. Anume cu păsările au fost comparate din cauza vocii lor frumoase. Mai
târziu, sirenele erau uneori descrise ca femei frumoase ale căror trupuri, nu numai vocile lor, sunt
seducătoare.Inițial, sirenele s-au dovedit a fi bărbați sau femei, dar sirena masculină a dispărut din artă
în jurul secolului al V-lea î.e.n.

 Nimfele:
Nimfele sunt genii ale naturii, pe care cei vechi și le închipuiau ca pe niște fecioare tinere și frumoase.

Ele locuiau în grotele de pe vârfurile munților, în codrii deși, pe câmpii sau în ape și erau de mai multe
categorii: nimfele apelor purtau numele de oceanide, nereide și naiade, cele ale munților de oreade, iar cele
ale pădurilor de driade și hamadriade. Nimfele erau înzestrate cu darul profeției. De cele mai multe ori
oamenii le invocau în calitate de genii protectoare, implorându-le sprijinul. Legendele legate de numele lor
sunt numeroase, ele fiind iubite de zei și nu arareori și de muritori (de exemplu, Daphne, Callisto etc.).
 Tinere frumoase și seducătoare, nimfele au numeroși iubiți, majoritatea zei: Zeus, Apollo, Hermes și
Dionis. Dar nimfele căutau de obicei tineri. Astfel, cucerite de frumusetea lui Hylas, ele i-l răpesc lui
Heracle și-l atrag în adâncurile izvorului lor. Puternice, nimfele sunt redutabile. Însăși frumusețea lor
poate duce la nebunie. Erau considerate divinități secundare, cu puteri limitate, iar cultul lor nu se preta
la mari celebrări publice, însă erau foarte populare. Apropiate de oameni, erau venerate prin intermediul
preoților. Sanctuarele lor erau doar izvorul, copacul, stânca sau fântâna, locuri pe care țăranii le decorau
așa cum doreau.

 Ondinele:
Personaje din mitologia germană și scandinavă, închipuite ca fete foarte frumoase ce trăiau în apă și
care, adesea, își alegeau soții dintre muritori. Sunt zâne ale apelor, de obicei răufăcătoare, care-i călăuzesc
pe călători în locuri mlăștinoase, în păduri nesfârșite, prin cețuri și neguri, făcându-i să se rătăcească. Se
înrudesc cu nimfele din mitologiile greco-latine.