PIELEA SI ANEXELE EI

 Pielea este cel mai mare si cel mai greu organ

 16% din greutatea organismului. 1.2 - 2.3 m2 suprafata variaza

 elastica, dar rezistenta  grosime : 1.5 - 4.0 mm

 alcatuita din epiderm si derm sub care se gaseste hipodermul/tesutul subcutanat

Functii

 Acoperire  Protectie

 Bariera chimica

 Secretiile pielii (acide)

 pH-ul scazut si sebumul impiedica inmultirea bacteriilor la

suprafata pielii

 beta defensina - antibiotic natural secretat de celulele epteliale

 Cathelicidinele – proteine care impiedica infectarea leziunilor

pielii cu Strep A

 Melanina –pigment chimic care impiedica actiunea nociva a radiatiilor

UV

 Bariera biologica

 Celulele Langerhans din epiderm prezinta antigene limfocitelor

 Macrofagele dermice

 Bariera fizica/mecanica

 Continuitatea care previne invazia bacteriana

 Glicolipidele previn difuzia apei si a substantelor solubile printre celulele

epidermului

 Substante care pot trece prin piele:

 Substante lipo-solubile (ex. oxigen, dioxid de carbon, steroizi

si vitamine lipo-solubile)

 solventi organici (ex. acetona, solventi ptr vopsele)

 saruri si metale grele (ex. mercur, nichel)

  medicamente – absorbtie transdermica. Astazi a devenit un lucru
obisnuit aplicarea de plasturi care contin nitroglicerina (in terapia
cardiaca), estrogeni (in terapia substitutiva postmenopauza) sau
nicotina (la cei dependenti de aceasta si care vor sa renunte la
fumat)

 Osmoreglare – mentinerea constanta a presiunii osmotice prin limitarea pierderii de apa,

ioni, proteine. Prin sudoratie, osmolaritatea va fi modificata in functie de conditiile de
mediu

 Reglarea temperaturii corpului

 Receptori cutanati pentru cald si rece care prin stimulare conduc la

 Constrictia vaselor dermice pentru a impiedica pierderea de caldura

 Productia de sudoare care, prin evaporare scade temperatura corpului

 Sensibilitatea cutanata – receptori cutanati care percep modificarile mediului

inconjurator

 Corpusculii Meissner si celulele Merkel – detecteaza modificari de presiune deci

sunt responsabili de sensibilitatea tactila

 Receptori Pacini– detecteaza presiunea profunda

 Terminatii nervoase – stimuli durerosi

 Functii metabolice

 Sinteza vitaminei D – sub influenta UVB (295-300nm) plecand de la 7

dehidrocolesterol. Sinteza se desfașoara la nivelul celulelor din stratul bazal și cel
spinos.

 Excretie – eliminarea metabolitilor azotati, acid lactic, saruri, apa prin sudoare

 Secretie - sinteza si secretia de sebum

Este alcatuita din  2 componente distincte, strans unite intre ele,

 epidermal

 dermul

 intre ele – jonctiunea dermo-epidermica  sub derm, fara o limita

precisa – hipodermul sau șesutul subcutanat, care nu face parte din
structura pielii

 Structuri asociate pielii

 Glande: sebacee si sudoripare

  Fanere: fire de par,, unghii

Organizare generala

 Pielea umana este de 2 tipuri in functie de grosimea epidermului

 Pielea groasa/ glabra doar la nivelul

 Palmelor 0,8 mm si talpilor 1,4 mm  Nu are fire de par si glande

sebacee

 Contine numeroase glande sudoripare

 Pielea subtire,  Are fire de par si glande sebacee

 Acopera restul corpului  variatii in ceea ce priveste cantitatea de par,

numarul si dimensiune glandelor, gradul de pigmentare.

 Grosimea ei variaza intre 0,12 si 0,17 mm

Epidermul din jurul ochilor este foarte subtire – 20 micrometri, de aceea se pot vedea prin
transparenta vasele de sange din derm. Prin incetinirea drenajului venos si acumularea limfei
apar cearcanele si pungile de sub ochi.
EPIDERMUL

 Stratul extern al pielii

 Epiteliu pavimentos stratificat keratinizat

 Derivat din ectoderm.

 Avascular

 Inervat doar de terminatii nervoase libere neincapsulate

 epidermul contine populatii celulare specializate ptr a indeplini functii specifice

 2 populatii majore

 keratinocite - numite astfel datorita continutului mare de keratina.

 melanocite.

 2 populatii minore

 Langerhans

 Merkel.
Keratinocitele si Keratinizarea

 Keratinocitele sunt populatia majoritara.

Contin filamente intermediare de keratina moale ( difera de keratina dura, de la

nivelul fanerelor, prin numarul mai scazut de punti disulfurice care se stabilesc
intre resturile de Cys din compozitia sa, fiind o structura mult mai felxibila, care
rezista mai bine la intindere)

Stabilesc jonctiuni de tip desmozom, hemidesmozom ce realizeaza coeziunea intre

celule si intre celule si membrana bazala

 Participa la continua reinnoire a epidermului prin parcurgerea a 4 procese:

 Reinnoirea/mitoza;

 diferentierea/keratinizarea;

 moartea celulara si

 exfolierea
  Perioada parcurursa de o celula de la formarea sa prin diviziune si pana la descuamare
poarta numele de turn-over. Intregul proces dureaza 15-30 de zile si se desfasoara in
valuri.

 Un strat celular produs de un val de mitoze in stratul bazal va parcurge sincron procesul
de keratinizare

 Fiecare nou val impinge spre suprafata straturile celulare produse anterior

 In stadiile finale devin complet keratinizate, fara organite sau nucleu

In anumite afectiuni de tipul psoriazisului, turn-over-ul scade foarte mult, procesul de

diferentiere si maturare fiind alterat. Se formeaza astfel o piele groasa, de proasta calitate, care se
descuameaza sub forma de cruste groase, care prin detasare descopera zone rosii

 Compus din 5 straturi distincte de keratinocite aflate in diferite stadii ale procesului de
diferentiere si ale ciclului de viata

 stratul cornos,

 stratul lucidum,

 stratul granulos,

 stratul spinos,

 stratul bazal

Stratul bazal (stratul germinativ)

 Un strat de celule columnare

 Nucleu mare, eucromatic
 Ele se divid continuu si dau nastere keratinocitelor din toate celelalte straturi
 Citoplasma bazofila, bazofilia are ca substrat abundenta RER
o contine filamentele intermediare de citokeratina (tonofilamente).
 Exista mai multe tipuri de citokeratine (CK): in stratul bazal CK 5 și 14, in
statul spinos CK 1 și 10. In conditii patologice, predomina alte tipuri de CK;
de exemplu in psoriazis sau dermatita atopica, predomina Ck tip 6 și 16.
 Continutul in citokeratina creste pe masura ce keratinocitele avanseaza spre
stratul cornos. La acest nivel ele reprezentand cca 50% din continutul
proteic celular.
o involucrina solubila
o granule de melanina

 Sunt atasate prin desmozomi de celulele invecinate si prin hemidesmozomi de membrana

bazala

 Ambele jonctiuni realizeaza interactiuni cu filamentele intermediare de citokeratina

(tonofilamente)

 Alte tipuri celulare : Melanocitele, Celulele Merkel

Stratul spinos

 Alcatuit din cateva straturi de keratinocite mari situate deasupra stratului bazal

 Celulele sunt cubice sau poligonale in partea profunda si cu tendinta la aplatizare in

regiunea superficiala

 Citoplasma contine

 Tonofilamente mai numeroase

 Se insera la nivelul placilor desmozomale ale desmozomilor aflati in

varfurile prelungirilor, prin care celulele se ataseaza una de cealalta

 In momentul fixarii, datorita retractiei citoplasmei si prezentei

desmozomilor, celula va capata un aspect “spinos”

Nota clinica Pemusul este o boala autoimuna in care se produc anticorpi impotriva desmogleinei
3, o glicoproteina din structura desmozomului. Anticorpii interfera cu adeziunea desmozomala
avand drept consecinta formarea de bule la acest nivel, urmate de descuamari ale unor zone mari
de epiderm.

 Corpi lamelari - corpii Odland

 cule delimitate de endomembrane, mici, ovale, vizibile doar

electronomicroscopic care contin in principal GL (acilglucosilceramida )

 300-500nm, rotunzi, dispuși perinuclear; contin glicoproteine, glicolipide,

fosfolipide, steroli, hidrolaze acide, glucozilceramide; proteina 28kdal
implicata in patogenia ihtiozei

 rol: limitarea pierderii transcutanate de apa, coeziunea celulelor

 Granule de melanina

 Rata de diviziune celulara este mult scazuta fata de stratul bazal.

 Mitoza are loc doar in corpul malphighian, care include stratul bazal si stratul spinos

Corpul malpighian

- Sau corpul moale – zona activa mitotic a epidermului, alcatuita din stratul bazal si cel
spinos

Stratul granulos

 Deasupra stratului spinos

 In pielea groasa este alcatuit din 3-5 straturi de celule aplatizate, unite intre ele prin
desmozomi
  Incepe procesul de apoptoza nucleul devine picnotic, organitele incep sa degenereze prin
interventia enzimelor lizozomale

 citoplasma contine

 Tonofilamente numeroase, grupate in fascicule groase,

formand tonofibrile dispuse paralel cu suprafata pielii

 numeroase granule de keratohialina

 nu sunt delimitate de endomembrane

 Bazofilia granulelor, și deci a intregii citoplasme, se datoreaza

continutului ridicat de profilagrina – bogat in histidina fosforilata
și cisteina , care va fi clivat proteolitic la forma functionala,
filagrina (filament aggregation protein)

 Continutul acestor granule se imprastie peste filamentele de

keratina favorizand formarea de punti transversale intre acestea,
astfel constituindu-se keratina

 corpi lamelari –isi elibereaza continutul (acilglucosilceramida - GL) in spatiul

intercelular din straturile superficiale.

 Acest material sigileaza straturile profunde de mediul exterior si

impiedica difuzia substantelor nutritive la celulele straturilor superficiale

 Protejeaza impotriva deshidratarii

Substantele de natura lipidica din epiderm joaca un rol important pentru sanatatea pielii, ajutand
stratul cornos sa regleze cantiatatea de apa pierduta. Daca aceste substante sunt indepartate prin
utilizarea de sapunuri sau detergenti agresivi sau in urma unor arsuri, pielea isi pierde capacitatea
de a retine apa, devine uscat, isi pierde elasticitatea, se crapa si devine susceptibila la infectii.
De asemenea epidermul contine enzime care intervin in descuamare si care actioneaza in conditii
de buna hidratare.
Stratul lucidum

 deasupra stratului granulos

 inconstant, prezent doar in pielea groasa a palmelor si talpilor.

 Apare ca o banda ingusta, acidofila, translucida formata din keratinocite turtite

 Limitele intercelulare, nucleii si organitele nu sunt vizibile

 Citoplasma contine

 Tonofibrile - agregate de citokeratina dispuse paralel cu suprafata

pielii,inglobate intr-o matrice amorfa, electrono-densa, derivata din granulele de
keratohialina. Acest amestec constituie keratina imatura, numita si eleidina

 Involucrina

 Prin interventia transglutaminazei K, involucrina va fi cross-linkata

de proteinele membranare, pe fata interna a membranei formand, impreuna
cu alte proteine anvelopa celualara.

Stratul cornos
  Stratul superficial

 Format din mai multe randuri de celule, mai numeroase in pielea groasa ( pana la 20)

 Alcatuit din kertinocite turtite, anucleate, lipsite de organite, cu membrane ingrosate

 Reprezinta stadiul final al keratinizarii si citoplasma este plina de keratina matura, moale,
o proteina fibroasa, refringenta

 Celulele moarte se exfoliaza continuu si sunt inlocuite de celule din straturile profunde

Nota clinica Din celulele stratului germinativ iau nastere carcinoamele cu celule bazale, cele mai
comune cancere ale pielii. Carcinomul cu celule scuamoase se poate dezvolta din toate celelalte
straturi ale epidermului, cu frecventa mai joasa, insa cu invazivitate mai crescuta

Pigmentarea

 Culoarea pielii se datoreaza:

 Pigmentilor de melanina si caroten

 grosimii epidermului,

 numarului de vase de sange din derm

 culorii sangelui din vase – gradului de oxigenare.

Melanocitele

 deriva din crestele neurale si migreaza in epiderm in timpul embriogenezei.

 Interpuse printre keratinocitele stratului bazal, dar nu participa la keratinizare

 Reprezinta 10-25% din celulele acestui strat.

 Numarul de melanocite este acelasi la rasa neagra ca si la rasa alba - 1000/mm2.

 Celule stelate cu prelungiri ce se extind printre celulele stratului bazal si spinos

terminandu-se pe supafata keratinocitului pe o mica indentatie; nuclei centrali, citoplasma
mai palida decat a keratinocitelor

 Fiecare melanocit este in legatura functionala cu 36 de keratinocite / celuele melanofore

– purtatoare de culoare, formand unitatea epidermo-melanica

 Contin numeroase mitocondrii, RER, aparat Golgi bine dezvoltate

 Sintetizeaza melanina, care este depusa in melanosomi

 Diferentele de culoare ale pielii reflecta diferenta intre ratele de sinteza,

acumulare si degradare a melaninei.

Sinteza melaninei
  Implica conversia enzimatica a tirozinei sub actiunea tirozinazei la DOPA (3,4-
dihidroxifenilalanina) si a DOPA la dopaquinona.

 In urmatoarele etape dopaquinona se transforma in melanina.

 tirozinaza se sintetizeaza in RER si este transportata in complexul Golgi.

 Din Golgi se desprind cule delimitate de endomembrane ce contin enzima si se

numesc melanosomi. Acestia vor parcurge 4 etape ptr a deveni granule mature de
melanina.

Melanosomii

 Stadiul I – cule rotunde cu activitate tirozinazica ce contin la periferie un material fin

granular – tonofilamente. Melanina nu este prezenta.

 Stadiul II - cule ovoide ce contin filamente paralele pe care se depune melanina datorita
activitatii tirozinazei

 Stadiul III – au aceeasi structura, dar depunerea continua de melanina acopera partial
filamentele.
  Stadiul IV (granule mature de melanina) - 1 um lungime, 0.4 um latime, incarcate
complet cu melanina, structura nu mai este vizibila.

Soarta granulelor mature de melanina

 Granulele mature sunt localizate la varful prelungirilor celulare.

 Vor fi injectate in keratinocitele stratului bazal si spinos – secretie citocrina.

 Se acumuleaza supranuclear, protejand ADN keratinocitelor in diviziune de efectele

radiatiilor UV.

 Keratinizarea conduce la digestia lizozomala a granulelor impreuna cu nucleii si

organitele.

La rasa neagra, pe langa un proces accelerat de sinteza, melanosomii persista mai mult in
straturile superficiale si sunt dispersati in toata citoplasma.

 Rolul melaninei.

 Radiatiile solare distrug anumite molecule ale pielii conducand la aparitia

radicalilor liberi.

 Structura ADN poate fi alterata prin clivare sub actiunea radiatiilor ionizate sau
prin recombinare cu radicali liberi conducand la moarte celulara sau transformare
neoplazica.

 ADN celulelor in diviziune este cel mai susceptibil.

 Desi culoarea melaninei permite absorbtia directa a anumitor raze, principalul sau
rol protector consta in capacitatea de a absorbi radicalii liberi .

 Radiatia UV – mai ales lungimile de unda intre 290 și 320 nm (UVB) – intuneca
culoarea pielii mai intai prin foto-oxidarea melaninei și apoi, dupa o perioada de
expunere de cateva zile, prin spimularea melanocitelor sa produca mai mult
pigment. Padiatia UV conduce și la ingroșarea epidermului, prin stimularea
proliferarii keratinocitelor.

Factori ce afecteaza sinteza melaninei

 Prin expunerea pe perioade scurte la raze UV melanina se inchide la culoare si se

accelereaza procesul de sinteza al tirozinazei, deci al melaninei. Keratinocitele sunt
incarcate cu melanina, dar, dupa o anumita perioada, care depinde de turn-over-ul celular,
acestea vor fi degradate.

 ACTH contine o secventa peptidica identica cu MSH care este cunoscut a influenta
pigmentarea pielii.

 Boala Addison implica diminuarea sintezei de cortizol la nivelul

corticosuprarenalei . Hipofiza creste sinteza de ACTH ptr a stimula CS, care va
stimula activitatea tirozinazei in melanocite ceea ce conduce la hiperpigmentarea
pielii.
  Albinismul, boala cauzata de un defect genetic in sinteza tirozinazei si in consecinta lipsa
activitatii acesteia. Melanocitele indivizilor afectati contin melanozomi, dar doar in
stadiul II.

 Vitiligo, in care apar arii depigmentate pe o piele normal colorata, este produsa de
distrugerea locala a melanocitelor

Nota clinica: expunerea necontrolata la soare poate conduce la declansarea unei diviziuni
anormale a melanocitelor dand nastere melanoamelor maligne, forma cea mai rara de canceral
pielii, dar cea mai invaziva.

Melanina

 Determina culoarea pielii, ochilor si a parului.

 Reprezentata de

 eumelanina, pigmentul brun din epiderm, iris si parul brunet

 Feomelanina, pigment bogat in cisteina in parul roscat.

Celulele Langerhans

 Localizate printre celulele stratului spinos (400-l000 cel/mm2).

 Origine mesodermala, se formeaza la nivelul MO si apartin sistemului monocito-

macrofagic.

 In MO – celule mari, cu numeroase prelungiri ce le confera un aspect stelat, cu

citoplasma palid colorata ativ cu a celuleleor str spinos, nucleu mare, eucromatic

 Se coloreaza selectiv cu clorura de aur

 In ME – se constata prezenta in citoplasma a numeroase granule sub forma de racheta de

tenis (granule Birbeck), care se desprind din aparatul Golgi

 Celule prezentatoare de antigen – proceseaza si prezinta Ag ce patrund prin piele catre Lt

din derm si ganglionii limfatici aferenti.

 Razele UV pot conduce la distrugerea acestor celule, alt factor favorabil pentru
dezvoltarea neoplaziilor

Celule Merkel

 Interpuse printre celulele stratului bazal, de care sunt atasate prin desmozomi,

 Mai numeroase in pielea groasa

 asemanatoare keratinocitelor bazale, avand origine embriologica comuna, dar

  citoplasma mai palida ce contine

 granulatii mici tipice pentru celulele secretoare de polipeptide

mici (metenkefaline, acetilcolina, VIP) – sistemul APUD

 filam de citokeratina

 Terminatii nervoase nemielinizate formeaza structuri discoide in dreptul polului bazal al

fiecarei celule

 Rol – mecanoreceptor, neuroendocrin

Jonctiunea dermo-epidermica

 Stratul bazal se sprijina pe o membrana bazala ce separa epidermul de derm.

 Jonctiunea are un aspect neregulat, cu invaginari si protruzii de se interdigiteaza –

proiectiile epidermului spre derm – creste epidermice, iar ale dermului spre epiderm –
papile dermice,

 de aceea suprafata pielii nu este neteda, aceasta prezentand o serie de adancituri fine care
la nivelul pielii groase a palmelor formeaza amprentele sau dermatoglifele

 celulele stratului bazal sunt atasate de lamina densa a membranei bazale prin
hemidesmozomi. Inspre derm, lamina densa este atasata de fibrele de colagen ale dermului
papilar prin fibrilele de ancorare formate din colagen tip 7 si de fibrele elastice prin
fibrile de fibrilina
DERMUL

 situat sub epiderm

derivat din mezoderm

 contine

 foliculii pilosi (doar in pielea subtire)

 glande sebacee si sudoripare

 I se descriu 2 regiuni distincte intre care nu exista o delimitare precisa.

 Dermul papilar

 Dermul reticular
Dermul papilar

 Tesut conjunctiv lax

 Imediat sub membrana bazala, apare mai palid colorat

 Proiectiile sale – papilele dermice se interdigiteaza cu crestele epidermice, marind

suprafata de contact necesara ptr o hranire corespunzatoare

 bogat in fibre elastice, colagen VII, III, fibroblasti, macrofage, mastocite, plasmocite

 Colagenul formeaza fibrile de ancorare care patrund in lamina bazala intarind jonctiunea
dermo-epidermica.

 Contine o retea bogata de capilare (4,5% din volumul sanguine total), numeroase TNL
dintre care unele patrund in epiderm.

 La varful papilelor dermice se gasesc terminatii incapsulate - receptori ptr presiune -

corpusculii Meissner si Krause

Dermul reticular

 Sub cel papilar

 Tesut conjunctiv dens semiordonat bogat in fibre de colagen de tip I groase, dispuse in
retea, fibre elastice, substanta fundamentala bogata in acid hialuronic si dermatan sulfat
si celule- mai rare: fibroblasti, mastocite, macrofage,limfocite, adipocite in
portiunea profunda

 Bogat vascularizat,

 contine numeroase anastomoze arterio-venoase – sunturi – ce controleaza cantitatea de

sange ce ajunge in capilarele din stratul papilar si regleaza in acest fel pierderea de
caldura si presiunea sangelui.

 E sediul foliculilor pilosi si al glandelor sebacee si sudoripare

 Numeroase TNL si incapsulate – corpusculii Pacini si Ruffini

Pe masura ce pielea imbatraneste productia de colagen scade, tesutul subcutanat se reduce,

muschii fetei se atrofiaza, pielea isi pierde elasticitatea prin fragmentara și
dezintegrarea fibrilelor de elastina, si diminuarea capacitatii de a retine apa prin scaderea sintezei
de acid hialuronic ( care are capacitatea de a atrage electrostatic moleculele de apa, mentinand
gradul de hidratare necesar pentru supletea pielii)

RECEPTORI CUTANATI

 Terminatii nervoase libere nemielinizate

– In derm, in jurul foliculilor pilosi , a vaselor de sange si a glandelor sudoripare

  fibre mielinizate care se apropie de epiderm venind din dermul profund, isi pierd
teaca de mielina si patrund in epiderm ajungand in spatiul interstitial dintre
keratinocite. La nivelul stratului granular fibrele nervoase se termina orb.

 Sunt responsabile de senzatia termica si dureroasa.;

 Celulele Merkel

In contact cu polul bazal al celulelor Merkel

Celulele Merkel sunt mai abundente in pulpa degetelor

functioneaza ca mecanoreceptori - stimuli tactili fini, discriminatori

 Terminatii nervoase incapsulate:

 Corpusculi Pacini

 In derm si tesutul subcutanat;

 Mecanoreceptori - sensibilitate tactila - presiune, atingere, vibratii

 inconjurat de o capsula conjunctiva

 Pe sectiune aspect de bulb de ceapa 1mm lungime – term nervoasa amielinica este
inconjurata de 20-70 straturi concentrice de celule turtite (celule Schwann
modificate) ce alterneaza cu zone pline cu fluid

 Corpusculi Meissner

 Localizati in dermul papilar din pielea groasa, buze, pleoape, regiune genitala si
mamelon

 Mai numerosi la nivelul pulpei degetelor

 Mecanoreceptori - sensibilitate tactila fina

 inconjurate de o capsula conjunctiva

 Structura ovoida, 0,1mm lungime, alcatuita din celule turtite (celule Schwann
modificate) interpuse printre term nervoase nemielinizate, cu traiect spiralat

 Corpusculi Ruffini

 In dermul profound si tesutul subcutanat; pat unghial, capsule articulare

 Fuziformi, 1 mm lungime

 orientati paralel cu suprafata pielii

 capsula de tesut conjunctiv

  in interior se observa numeroase fibre de colagen penetrate de axoni ai nervilor
aferenti.

 mecanoreceptori care raspund la tensiunea generata de intinderea fibrelor de

colagen inconjuratoare

 Corpusculi Krause

 prezenti in dermul papilar;

 capsula de tesut conjunctiv

 terminatie nervoasa ramificata si incolacita;

 sensibil la stimuli termici

VASCULARIZATIA PIELII

Reprezentata de vasele de sange din derm ce provin din vasele hipodermului, care primesc 4,5% din
volumul sanguin.

 Plexurile arteriale – dau nastere la arteriole ce se continua cu capilarele din dermul papilar

o La baza papilelor dermice

 o La limita dintre dermul papilar si cel reticular – plexul cutanat

o La limita dintre derm si hypoderm – plexul subcutanat

 Plexurile capilare – la nivelul papilelor dermice, formeaza o retea ce inconjoara crestele

epidermice hranind epidermul avascular

 Plexurile venoase – plexul capilar al fiecarei papile dreneza, printr-o singura venula, in unul
din cele 3 plexuri venoase.

 Anastomozele arterio-venoase – se realizeaza intre arterele si venele ce apartin plexurilor.

Sunt inervate de fibre vegetative postganglionare ce controleaza deschiderea si inchiderea lor,
ajutand la reglarea tensiunii arteriale si temperaturii corpului prin modularea cantitatii de
sange din capilarele dermice. Cand sunt deschise, evacueaza sangele din capilare spre vasele
mari ceea ce conduce la cresterea presiunii si la reducerea pierderii de caldura.

 Din aceste plexuri cutanate se desprind vase ce vor inconjura glandele si foliculuii pilosi.

ANEXELE PIELII

Aparatul pilosebaceu

Foliculul pilos

Glanda sebacee
 Muschiul piloerector

Glandele sudoripare

Ecrine

Apocrine

Structuri asociate firului de par

 Glanda sebacee

 Descarca produsul de secretie in canalul folicular

 Muschiul erector al firului de par

 Format din fascicule de fibre musculare netede ce pornesc din dermul papilar si
au un traseu oblic inserandu-se in teaca conjunctiva a foliculului pilos sub nivelul
orificiului de deschidere al glandei sebacee

 Contractia sa conduce la verticalizarea firului de par și la aspectul de “piele de

gaina” si comprimand glanda sebacee.
FIRUL DE PAR

 Perii sunt filamente subtiri de keratina care se dezvolta in derm din invaginatii epiteliale
ale epidermului ce interactioneaza cu un centru germinativ din derm – papila dermica

 doar in pielea subtire;

 La om exista 2 tipuri de fire de par

 Terminal, gros, rezistent, localizat la nivelul axilei, scalpului si regiunii pubo-

inghinale

 Vellus, subtire, palid, localizat pe restul suprafetei corpului

 lungimea, culoarea si grosimea variaza in functie de rasa, varsta, sex si regiune a

corpului.

 Portiunea localizata in piele - folicul pilos.

STRUCTURA FOLICULULUI PILOS

 Se extinde de la nivelul dermului profund, sau hipodermului superficial pana la suprafata

pielii.

 Portiunea initiala, dilatata se numeste Bulbul Firului De Par alcatuit din celule epiteliale
active mitotic – matricea germinativa- ce inconjoara

 Papila dermica ce contine filete nervoase si vase de sange.

Matricea germinativa

 Reprezentata de un grup de celule epiteliale dispuse concentric in jurul papilei dermice

 zona cea mai apropiata de papila se aseamana structural si functional cu stratul bazal al
epidermului.

 Contine celule columnare bazofile si melanocite responsabile de culoarea parului.

 Prin diviziune si diferentiere da nastere straturile concentrice ale tijei firului de par si ale
tecii interne

 Celulelor slab keratinizate ale medularei tijei firului de par

 Celulelor cuticulei.

 Stratul cel mai superficial al matricei va da nastere celulelor tecii interne.

 Se afla in continuitate cu teaca externa ce inconjoara bulbul si restul foliculului pilos;

Straturile tijei firului de par

 3 straturi concentrice rezultate din matricea germinativa

 Medulara formeaza centrul tijei .

 Alcatuita din celule slab keratinizate, de obicei cu citoplasma vacuolata si foarte

putin pigment, care la extremitatea superiara se incarca cu tricohialina . Este
absenta in perii fetali (lanugo) si vellus

 Cortexul

 Inconjoara medulara si e compusa din cateva straturi de celule poligonale complet

keratinizate si incarcate cu melanina

 Cuticula este stratul extern al tijei.

 La nivelul bulbului celulele sunt cubice;

 Mai sus sunt cilindrice, incarcate cu keratina

 Spre suprafata devin turtite, intens keratinizate formand cuticula ce acopera tija
dupa ce aceasta paraseste pielea.

 Nu contin melanina
Tecile foliculului pilos

 Teaca interna.

 Inconjoara tija firului de par,

 E generata de celulele matricei

 Se extinde de la nivelul bulbului pana la orificiul de deschidere al glandei sebacee.

 Este alcatuit din 3 straturi:

 cuticula un strat de celule turtite separate de cuticula tijei prin canalul folicular;

 stratul Huxley, 1- 3 randuri de celule cubice care au in citoplasma granule de

eleidina si tricohialina;

 stratul Henle, cel mai extern , cu aspect translucid, alcatuit din celule turtite,
asemanator stratului lucidum al epidermului.

 Teaca externa.

 Inconjoara teaca interna si se afla in continuitate cu epidermul.

  Deasupra orificiului de deschidere al glandei sebacee este alcatuit din toate
straturile epidermului.

 Sub acest nivel contine doar straturile profunde: granular, spinos, bazal.

 Stratul granulos dispare la nivelul bulbului unde straturile spinos si bazal sunt in
continuitate cu matricea germinativa.

 Membrana sticlosa. Reprezinta membrana bazala de care este atasat stratul bazal al tecii
externe si se continua cu MB a epidermului

 Teaca conjunctiva. O condensare a tesutului conjunctiv ce inconjoara intreg foliculul

inclusiv bulbul. Spre suprafata se confunda cu dermul papilar.

Cresterea parului

 Nu este continua – este un fenomen ciclic.

 Faza de crestere/ anagena, firul de par se alungeste prin proliferarea si diferentierea

celuleleor matricei germinative. Durata acestei perioade determina lungimea firului de
par.
  Faza de regresie/ catagena, matricea devine inactiva si se poate atrofia. Firul de par se
detaseaza la nivelul bulbului deplasindu-se spre suprafata pe masura ce teaca externa se
retracta.

 Faza telogena/ de repaus

 Faza exogena - in final firul de par se detaseaza de folicul si cade.

 Pe parcursul urmatoarei faze de crestere, teaca externa se extinde in profunzimea

dermului si formeaza o noua matrice germinativa in jurul papilei sau stimuleaza formarea
unei noi papile. Bulbul se reformeaza si firul de par incepe sa creasca.

 Ciclurile de crestere nu se desfasoara simultan pe toata suprafata corpului ci pe zone –

crestere in mozaic

 Anumiti hormoni, mai ales androgenii, influenteaza distributia si cresterea firului de par
terminal, inghinal, axilar si facial – la barbati

GLANDA SEBACEE

 Structura si localizare:

 Glanda exocrina de tip simplu alveolar

 In pielea subtire, mai numeroase in pielea fetei si scalpului

 Cel mai adesea asociata cu foliculul pilos unde se deschide ductul excretor -
formand aparatul pilosebaceu

 Portiunea secretorie alcatuita din celule cu citoplasma palid acidofila, vacuolata datorita
produsului de secretie de natura lipidica.
Functie

 Activitatea secretorie a glandei incepe la pubertate si este continua, fiind stimulata de

androgeni

 Nucleii celulelor devin picnotici si in final celula se dezintegreaza, porodusul de secretie

fiind eliminat in duct impreuna cu resturile celulare – secretie holocrina. Celulele
pierdute sunt permanent inlocuite prin activitatea mitotica a celulelor stratului bazal

 Picaturile lipidice din citoplasma contin un amestec de TAG, ceruri, scualen, colesterol si
colesterol esterificat.

 Sebumul ajunge in foliculul pilos acoperind tija si realizeaza o pelicula fina la suprafata
pielii.

 Lubrefiaza pielea si are proprietati antibacteriale si antifungice.

Acneea – inflamatia gl sebacee

Punctele negre – blocarea evacuarii gl sebacee conduce la acumularea de sebum.

Materialul ce blocheaza glanda va fi oxidat si capata o culoare intunecata

GALANDA SUDORIPARA
  Exista 2 tipuri:

 ecrina (sau merocrina)

 apocrina

 ambele se dezvolta ca invaginari ale epidermului, dar difera ca dimensiuni, distributie si

produs de secretie.

Glandele sudoripare ecrine

 cele mai numeroase la om – 3 mil/individ.

 Se gasesc aproape pe toata suprafata corpului cu exceptia glandului penian si clitoridian

si vermilionului buzei.

 Mai abundente in pielea groasa – 3000/ cm2

 Sunt glande simple tubulo- glomerulare

 Produsul de secretie este eliminat prin exocitoza – mecanism merocrin

 Ductul

 Acoperit cu epiteliu stratificat cubic;

 Celulele sunt mai mici ca cele din portiunea secretorie, dar au citoplasma mai
intens acidofila si sunt implicate in transportul ionic – reabsorbtia Na și Cl sub
influenta aldosteronului.

 Se deschide la suprafata pielii, traversand epidermul, printr-un por. La nivelul

stratului cornos nu mai are perete propriu

 Portiunea secretorie/ adenomerul

 Foarte incolacita

 Localizata in profunzimea dermului reticular sau in partea superficiala a hipodermului.

 Tesutul conjunctiv inconjurator formeaza o teaca in jurul membranei bazale

 Intre lamina bazala si celulele secretorii exista numeroase celule mioepiteliale.

 Celulele secretorii sunt mai mari si mai palid acidofile ca cele ale ductului.

 Celulele secretorii sunt de 2 tipuri:

 Intunecate/mucoase – celule piramidale ce acopera cea mai mare parte a

suprafetei. Polul bazal nu se afla in contact cu membrana bazala. Contin cule cu
glicoproteine in citoplasma.
  Celule clare – piramidale , fara granule secretorii, dar contin granule de glicogen.
Polul bazal se afla in contact cu MB si este puternic faldurat sugerand implicarea
in transportul ionic, secretand apa și ioni.

 Produsul de secretie – sudoarea – solutie izotona la nivelul adenomerului, devine

hipotona dupa traversarea ductului prin reabsorbtia ionilor de Na si Cl. Contine NaCI,
uree, amoniac, si acid uric, lactic

 Functii:

 Excretia produtilor de metabolism proteic.

 Evaporarea apei de pe suprafata pielii conduce la pierderea de caldura prin racirea

sangelui din stratul papilar.

Glandele sudoripare apocrine

 Mai putin numeroase

 Se gasesc doar in pielea axilei, regiunii pubiene si perianale, precum si la nivelul

areolelor.

 Structura. Glande simple tubulo- alveolare, dar cu lumen mai larg ca cele ecrine

 Ductul. Incolacit, tapetat cu un epiteliu cubic, se deschide la nivelul foliculului pilos.

 Portiunea secretorie.

 La nivelul dermului reticular

 Puternic incolacita,

 Lumen larg, tapetat cu epiteliu cubic sau cilindric.

 Fara celule clare

 Intre lamina bazala si celulele secretorii exista numeroase celule mioepiteliale.

 Produsul de secretie.

 Fluid vascos, inodor care, odata secretat, capata un miros specific ca urmare a
interventiei bacteriilor comensale.

 Celulele secretorii elibereaza produsul de secretie impreuna cu polul apical al celulei.

 forme speciale : glandele ceruminoase din urechea externa si glandele Moll din pleoape
 UNGHIA

 Placi cornoase similare stratului cornos, formate din keratina dura, situate pe suprafata
falangelor distale

 Macroscopic este alcatuita din:

 Corpul unghial (portiunea vizibila)

 Margine libera

 Radacina unghiei (partea ascunsa in santul unghial).

 Matricea unghiala- localizata la nivelul radacinii

 O regiune ingrosata a epidermului ce contine:

 Strat bazal - celule ce prolifereaza in stratul aflat in contact cu dermul

 Stratul spinos intre stratul bazal si placa unghiala.

 Patul unghial

 Aflat sub corpul unghial, distal de matricea unghiala

 Alcatuit din straturile profunde ale epidermului, placa cornoasa serveste drept
strat cornos.

 Sub patul unghial se gaseste dermul papilar bogat vascularizat.

 Eponichium un strat gros keratinizat ce se extinde de la suprafata santului unghial peste

segmental proximal al corpului unghial.

 Hiponichium o ingrosare a stratului cornos sub marginea libera a placii unghiale.

 Lunula este zona alba situata in partea proximala a corpului unghial, langa santul
unghial. Partea sa distala corespunde limitei matricei ungiale.
Keratina din unghii poate absorbi o cantitate mare de apa mai ales daca sunt tinute in apa
calda. De aceea devin mai moi si mai usor de taiat dupa baie.