Ghenescu Carmen

1 PL 1- TAXA

Agresivitatea. Asertivitatea. Pasivitate.

Agresivitatea reprezintă o formă de comportament orientat în sens distructiv, care poate
cauza prejudicii de natură fizică sau morală altor persoane.

Comportamentul agresiv se poate manifesta de la abuzuri verbale – prin cuvinte care jignesc,
calomniază – până la distrugerea bunurilor unei persoane iar cei care prezintă un astfel de
comportament au un temperament impulsiv, sunt irascibili și foarte agitați.

Agresivitate: când încălcăm drepturile celorlalți în favoarea noastră. Ne comportăm și

comunicăm agresiv atunci când:

 Ne punem în situația de a șantaja emoțional;

 Când folosim intimidarea pentru a-i convinge pe alții să cedeze în favoarea noastră;
 Când îi insultăm pe alții, atacând identitatea lor în loc să enunțăm comportamentele pe
care le considerăm disfuncționale într-o situație dată
 Când îi facem pe alții responsabili de propriile noastre sentimente, percepții în loc să
ne asumăm responsabilitatea pentru sentimentele și percepțiile noastre;
 Când facem cereri care îi pun pe cei cărora le cerem în fața unui fapt împlinit în loc să
poată să aleagă dintr-un set de opțiuni puse la dispoziție chiar de ei sau consimțite
împreună cu noi.
 Când vorbim pe un ton ridicat, în loc să vorbim pe un ton calm ce poartă un mesaj
ferm
 Când avem o atitudine de superioritate în relație, când îl privim pe partenerul nostru de
relație (comunicare) de la un nivel mai înalt decât acesta.
 Când trântim ușa sau aruncăm cu obiecte în loc să explicăm celuilalt ce simțim, cum
se văd lucrurile din perspectiva noastră, cum ne afectează comportamentul, tonul sau
cuvintele celuilalt.

Asertivitatea este un model de comunicare ce ii permite unei persoane sa actioneze

cat mai bine in interes propriu, sa isi apere punctul de vedere fara o anxietate exagerata, sa-
si exprime sentimentele in mod sincer si sa se foloseasca de propriile drepturi fara a le nega
pe ale celuilalt” J.Cottraux

Comportamentul asertiv se caracterizeaza prin autovalorizare, prin a avea curaj sa iti exprimi
propriile opinii si prin a tine cont de satisfacerea propriilor nevoi si dorinte fara a incalca
drepturile si nevoile celorlalti.
Asertivitatea este cea mai eficienta modalitate de solutionare a problemelor interpersonale.
Comunicarea directa, deschisa si sincera permite receptionarea mesajelor fara blocaje si
distorsiuni, ceea ce mentine si imbunatateste relatiile cu ceilalti.

Atribute ale comunicării asertive sunt:

 1. Respectul față de noi înșine, drepturile noastre dar și ceilalți și drepturile lor;
2. Cere direct ceea ce avem nevoie în relație cu partenerul nostru de relație;
3. Spune un NU foarte clar articulat cerințelor, cererilor sau provocărilor ce vin din
partea altora dacă nu servesc direct interesele celui care alege să fie asertiv;
4. Este orientată pe soluții pentru ceea ce primim în relație;
5. Trece partenerii de comunicare dintr-o stare de presiune (pe care o resimt în relație cu
conținutul comunicării) într-o stare de calm
6. Contribuie la rezolvarea potențialului conflict pe care părțile îl „proiectează” în relație.
7. Este simplă, clară, concisă
8. Susține un punct de vedere într-un mod calm, nejignitor, necritic
9. Face referire strict la comportamente ale partenerului de relație și nu la identitatea
acestuia.

Acum, dacă este să socotim asertivitatea un model de comunicare, adică comportamental, se

poate spune despre comunicarea și comportamentele noastre că sunt și de alte feluri:

Pasivitate: când ne încălcăm propriile drepturi. Ne comportăm și comunicăm pasiv atunci

când:

 punem nevoile, dorințele, preferințele, criteriile, opiniile, ceea ce e mai important

pentru alții înaintea noastră;
 în situația în care cineva se poartă nerespectuos cu noi, nu facem nici un efort să
corectăm situația, să ne reabilităm, să spunem cum vrem să fim tratați, să spunem care
ar fi o soluție pentru noi și relația noastră;
 Avem dificultăți să ne exprimăm dezacordul cu alții, o opinie diferită, să spunem ceea
ce gândim, ceea ce simțim, cum se văd lucrurile din perspectiva noastră în loc să
spunem cum se văd/simt sau percep lucrurile din perspectiva în care ne-am plasat.
 Nădăjduim și așteptăm ca cealaltă parte a relației o să știe exact ce vrem să primim în
relație în loc să cerem explicit și specific ceea ce vrem de la cealaltă parte din relație;
 Nu ne exprimăm sentimentele, starea, modul în care percepem ceea ce primim în
relație de la partenerul nostru de comunicare.
 Aducem scuze nejustificate (ne mințim și pe noi înșine)
 Ne victimizăm, ne asumându-ne responsabilitatea pentru (non)acțiunile și gândurile
noastre
 Privim în altă parte în loc să-l privim în ochi pe partenerul nostru de discuție
 Acționăm și răspundem la cereri conform unor prejudecăți și norme sociale