Academia de Studii Economice

Politicile Publice cu privire la impozitare

Realizat de : Dumitru Elena- Cătălina

Dumitru Georgiana
Seria A
Grupa 1421

București, 2018
Impozitele

Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din veniturile sau averea
persoanelor fizice sau juridice la dispoziţia statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice.
Caracteristici
1. au caracter obligatoriu, ceea ce presupune ca toate persoanele fizice și/sau juridice care
realizează venituri dintr-o anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere să participe prin
impozite la constituirea fondurilor generale ale statului;
2. sunt plăți către stat cu titlu definitiv și nerambursabil, în sensul că odată făcute, ele sunt
utilizate numai la finanțarea unor acțiuni și obiective necesare membrilor societății;
3. sunt o prelevare fără contracompensație sau fără vreun echivalent direct și imediat din
partea statului în favoarea contribuabilului.
Dreptul de a introduce impozite îl are statul şi acesta se exercită de cele mai multe ori
prin intermediul puterii legislative (Parlamentul) şi în unele cazuri prin organele de stat locale.

Rolul impozitelor percepute de stat se manifestă pe mai multe planuri şi anume: pe plan
financiar, social și economic. Rolul cel mai important se manifestă în plan financiar deoarece
impozitele constituie principalul mijloc de procurare a resurselor financiare necesare acoperirii
cheltuielilor publice. În ţările dezvoltate impozitele şi taxele procură între 80%-90% din totalul
resurselor financiare ale statului.În ţările în curs de dezvoltare ponderea impozitelor şi taxelor în
total resurse financiare variază între 50%-90%.

Rolul economic al impozitelor concretizează intervenţia statului în activitatea

economică.În funcţie de intenţia legiuitorului, impozitele se pot manifesta ca un instrument de
încurajare sau de frânare a unei anumite activităţi economice, de creştere sau reducere a
producţiei sau a consumului unui anumit produs, de impulsionare sau de îngrădire a comerţului
exterior.

Rolul social al impozitelor se concretizează în faptul că prin intermediul lor statul

procedează la redistribuirea unei părţi importante din PIB între grupuri sociale şi indivizi, între
persoane fizice şi juridice. Astfel prin intermediul impozitelor şi taxelor statul preia la buget între
40%-50% din PIB în ţările dezvoltate şi între 30%-40% din PIB în ţările în curs de dezvoltare.
Tipuri de impozite
 Impozitele directe
 Impozitul pe venit
 Impozitul pe venitul persoanelor fizice
 impozitul pe venit reținut la sursă
 impozitul pe salarii
 impozitul pe venituri din drepturi de proprietate intelectuală;
 impozitul pe venituri din vânzarea bunurilor în regim de consignație;
 impozitul pe venituri din activități desfășurate în baza contractelor de agent, comision sau
mandat comercial;
 impozitul pe venituri din activități desfășurate în baza contractelor/convențiilor civile
încheiate potrivit Codului Civil
 impozitul pe venituri din activitatea de expertiză contabilă și tehnică, judiciară și
extrajudiciară;
 impozitul pe venitul obținut de o persoană fizică dintr-o asociere cu o persoană juridică
contribuabil, potrivit titlului IV, care nu generează o persoană juridică.
 impozitul pe venitul global
 Impozitul pe venitul persoanelor juridice
 impozitul pe profit;
 impozitul pe veniturile microîntreprinderilor
 impozitul pe dividende;
 impozitul pe venituri din vânzarea activelor.
 Impozitul pe avere

 Impozitele indirecte
 taxele de consumație (Accizele);
 taxa pe valoarea adăugată (T.V.A.)
 taxele vamale;
 monopolurile fiscale;
 taxele de înregistrare și de timbru.
Impozite directe- reprezintă forma cea mai uzuală de impunere.
Impozitul pe profit
UE dispune de norme pentru a preveni dubla impozitare a societăților transnaționale. De
asemenea, există inițiative care promovează un tratament fiscal mai echitabil pentru întreprinderi
și combaterea evaziunii fiscale.
Determinarea profitului impozabil se face astfel: Profit impozabil = venituri totale - cheltuieli
totale - venituri neimpozabile + cheltuieli nedeductibile
Veniturile neimpozabile sunt: dividendele, diferențele favorabile de titluri de participare, venituri
din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau
anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din recuperarea
cheltuielilor nedeductibile.
Sunt obligați la plata impozitului pe profit contribuabilii din următoarele categorii:
 persoane juridice române;
 persoane juridice străine care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu permanent
în România.
Cota generală de impozitare este de 16%. În cazul în care un contribuabil desfășoară activități de
natura barurilor de noapte, a cluburilor de noapte, a discotecilor, a cazinourilor sau a pariurilor
sportive, impozitul pe profit nu poate fi mai mic de 5% din veniturile aferente acestor activități.
În acest caz impozitul va fi 5% din veniturile aferente activității.
Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor
Baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderii o constituie suma
veniturilor trimestriale din orice sursă, din care se deduc: veniturile din variația stocurilor;
veniturile din producția de imobilizări necorporale sau corporale; veniturile realizate din
despăgubiri de la societățile de asigurare pentru pagubele produse la activele corporale proprii;
etc.
Cota de impozitare este de 2,5%, calculul și plata impozitului pe venitul microîntreprinderilor se
efectuează trimestrial până la data de 25 a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează
impozitul.
Impozitul pe salarii
Venitul impozabil din salarii se determină prin deducerea din venitul brut a următoarelor sume:
 Contribuțiile personalului la asigurările sociale (10,5%)
 Contribuțiile personalului la fondul de șomaj (0.5%)
 Contribuțiile personalului la asigurările sociale de sănătate (5,5%)
 Deducerea personală
Contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat este datorată de persoanele care au calitatea
de salariat și alți contribuabili cum ar fi: angajatorii persoanelor care au calitatea de salariați,
agenția Națională pentru ocuparea Forței de Muncă, pentru persoanele aflate în șomaj, asociat
unic, asociați, comanditari sau acționari, administratori sau manageri care au încheiat contract de
administrare sau de management, membrii ai asociației familiale, persoane autorizate să
desfășoare activități independente, alte persoane care realizează venituri din activități
profesionale.
Contribuția la bugetul asigurărilor sociale de sănătate este datorată obligatoriu de
către:persoane fizice care realizează venituri din salarii supuse impozitului pe venit, exercită
profesii liberale, desfășoară activități independente, obțin venituri din agricultură și silvicultură,
care nu au calitatea de angajator, obțin venituri din cedarea folosinței bunurilor, venituri din
dividende și dobânzi și alte venituri care se supun impozitului pe venit, persoanele juridice sau
fizice la care își desfășoară activitatea asigurații, Persoanele juridice obligate prin lege la plata
contribuției pentru următoarele categorii de asigurați: Satisfac stagiul militar, se află în concediu
medical, execută o pedeapsă privată de libertate sau se află în arest preventiv, persoanele care
beneficiază de indemnizație de șomaj sau de alocație de sprijin, cetățenii străini care se asigură
obligatoriu.
Contribuția la bugetul asigurărilor pentru șomaj este datorată de:
 Persoanele angajate pe baza unui contract individual de muncă
 Funcționarii publici și alte persoane care desfășoară activități pe baza actului de numire
 Persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul
autorității executive, legislative ori judecătorești pe durata mandatului
 Militarii angajați pe bază de contract
 Angajatorii și persoanele juridice la care își desfășoară activitatea persoanele angajate pe
baza unui contract de muncă
 Alte persoane care au încheiat un contract de asigurare de șomaj
Impozitul pe dividend
Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 5% asupra dividendelor și se varsă la bugetul de
stat.
Impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice
Deși impozitarea este un domeniu în principal de competența statelor membre, UE contribuie la
coordonarea anumitor politici fiscale cu caracter personal, de exemplu în ceea ce privește
moștenirile, pensiile și economiile.
Categoriile de venituri supuse impozitului de venit sunt: venituri din activități
independente, din salarii, din cedarea folosinței bunurilor, investiții, din pensii, din activități
agricole, din premii și jocuri de noroc, din transferul proprietăților imobiliare, venituri din alte
surse.
Veniturile din activități independente sunt: veniturile comerciale, venituri din profesii libere,
venituri din drepturi de proprietate intelectuală
Conform art. 43 din Codul Fiscal, cota de impozit este de 16% și se aplică asupra venitului
impozabil corespunzător fiecărei surse din fiecare categorie pentru determinarea impozitului pe
veniturile din: a) activități independente; b) salarii; c) cedarea folosinței bunurilor; d) investiții;
e) pensii; f) activități agricole; g) premii; h) alte surse.
La această cotă unică sunt excepții prevăzute expres la categoriile de venituri cuprinse în titlul III
din Codul Fiscal, și anume: 1) venituri din investiții (neimpozabile sau impozabile cu cota de 1%
în anumite situații), 2) venituri din premii și jocuri de noroc (cota de 20% aplicabilă la suma
peste un plafon maxim neimpozabil) și 3) venituri din activități agricole.

Impozite indirecte- se încasează prin adăugarea la prețul mărfurilor și serviciilor a unor cote
de impozit
Accizele
Normele UE legate de accizele la alcool, tutun și energie au fost create pentru a înlătura
diferențele care ar putea să dăuneze comerțului transfrontalier și să denatureze concurența.
Accizele sunt o formă specială de taxă de consumație care se datorează bugetului de stat
pentru anumite produse din țară și din import, fiind incluse în prețul de vânzare al acestora. Se
percep asupra produselor care se consumă în cantități mari și care nu pot fi înlocuite de
consumatori cu altele de același tip.
Categoriile de bunuri asupra cărora se percep accize:
 Alcool, distilate, băuturi alcoolice, vinuri și bere
 Produse din tutun
  Produse energetice (benzină, motorină, GPL, păcură, energia electrică)
 Alte produse și grupe de produse (cafea, articole de cristal, bijuterii, produse de
parfumerie, autoturisme, arme, iahturi și alte nave/ambarcațiuni)

Taxa pe valoare adăugată

UE stabilește câteva reguli de bază pentru TVA-ul aplicabil la nivel național, inclusiv
cotele minime, pentru a garanta libera circulație a bunurilor și concurența loială pe piața internă.
Taxa pe valoare adăugată reprezintă principalul impozit indirect din România din punct
de vedere al volumului în încasărilor la bugetul statului precum și din punctul de vedere al sferei
de aplicare.
Sfera de aplicare:
 Livrarea de bunuri (comercializarea mărfurilor)
 Prestări de servicii efectuate pe teritoriul țării
 Importul de bunuri și servicii
 Transferul proprietății bunurilor imobile între contribuabili, precum și între aceștia și
persoane fizice
 Serviciile efectuate de prestatorii cu sediul sau domiciliul în străinătate pentru care locul
prestării se consideră a fi România.
Scutiri de TVA: spitalizarea, îngrijiirile medicale, și operațiunile strâns legate de acestea,
anumite servicii medicale, activitati de învățământ, servicii si activitati altele decât
activitățile de natură comercială.
Cota standard de impozitare este de 20%. Cota redusă de 9% se aplică pentru următoarele
prestări de servicii:
 Servicii constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale, monumente
istorice, etc.
 Livrarea de manuale școlare, cărți, ziare și reviste
 Livrarea de proteze și accesorii ale acestora, cu excepția protezelor dentare
 Livrarea de produse ortopedice
 Livrarea de medicamente de uz uman și veterinar
Taxele vamale
Taxele vamale sunt acele prelevări bănești, percepute de către stat în momentul în care
bunurile trec granițele țării (import, export, tranzit)

Scutiri de taxe vamale:

 ajutoare și donații cu caracter social, umanitar, sportiv, didactic, etc.
 bunuri provenite din țările Uniunii Europene
 bunuri străine care devin proprietatea statului
 mostre fără valoare comercială, materiale publicitare, de documentare, etc.
 bunuri de origine română
 bunuri reparate în străinătate sau înlocuite
Baza de impozitare o reprezintă valoarea în vamă a mărfurilor. Cotele de impunere sunt
prevăzute în tariful vamal.
Taxele de timbru
Taxele de timbru reprezintă plata serviciilor prestate ori a lucrărilor efectuate de diverse
organe sau instituții publice care primesc, întocmesc sau eliberează diferite acte, prestează
diferite servicii și soluționează anumite interese legitime ale subiecților.
Taxele de timbru se percep asupra următoarelor categorii de acte și servicii:
 deschiderea de acțiuni și introducerea de cereri la instanțele judecătorești
 exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești
 cereri pentru eliberarea de copii după anumite acte
 pentru soluționarea litigiilor în fața organelor judecătorești
 prestarea de servicii de către notarii publici
 autentificarea anumitor acte, înregistrarea, rectificarea, și reconstituirea la cerere a actelor
de stare civilă
 eliberarea unor acte de identificare și cetățenie
 anumitor autorizații și a pașapoartelor, a permiselor de conducere, vânătoare, pescuit, etc.
Cota unica-pro si contra

Argumente pro şi efecte positive

• Încurajează munca şi scoate la suprafaţă munca la negru. Stimulează un al doilea loc de muncă.
• Elimină procedura greoaie şi costisitoare a declaraţiilor anuale de venit pentru anumite
categorii de contribuabili.
• Simplitate, transparenţă şi eficienţă în colectare.
• Un sistem potrivit pentru state cu disciplină administrativă şi fiscală scăzută.
• Simplifică procedurile de calculare, colectare şi urmărire a impozitelor.
• Excepţiile, deducerile şi regimurile speciale sunt mai uşor de exploatat de cei înstăriţi şi
informaţi decât de cei săraci.
• Egalizarea ratelor de impozit pentru venit şi profit nu va mai stimula artificial un factor de
producţie în defavoarea altuia.
• Redistribuirea socială se va face doar prin politicile de cheltuieli, nu prin cele de colectare a
veniturilor.
• Diferenţierea deducerilor personale introduce o notă de progresivitate chiar şi în cazul aplicării
cotei unice.
• Impozitele reduse vor stimula investiţiile româneşti şi vor atrage investiţii străine, permiţând
capitalizarea firmelor româneşti, care vor deveni mai competitive pe piaţa externă.
• Descurajarea tranzacţiilor speculative şi încurajarea investirii capitalurilor în afaceri productive
generatoare de locuri de muncă.

Argumente contra şi efecte negative

• Lipsa de coerenţă a declaraţiilor şi măsurilor guvernamentale.
• Lipsa de consultare cu patronatele şi sindicatele în privinţa modificării politicii fiscale.
• Lipsa de stabilitate şi predictibilitate a politicii fiscale.
• Diminuarea fondurilor din impozitul pe venit la bugetele locale.
• Echitatea fiscală şi justiţia socială presupun impozitarea diferenţiată, progresivă, în funcţie de
capacitatea contributivă dată de mărimea averii, veniturilor şi consumului fiecăruia.
• Pune pe acelaşi plan impozitarea pentru bogaţi şi săraci. Măreşte diviziunile sociale, îi
avantajează net doar pe 1% dintre români.
• Creşterea preţului la utilităţi (electricitate, energie termică, gaze).
• Dublarea impozitului pe dividende la persoanele fizice.
• Devansarea calendarului de mărire a accizelor convenit cu UE la benzină, ţigări, cafea şi alcool.
• Creşterea selectivităţii asistenţei sociale şi reducerea ajutoarelor sociale.
• Îngheţarea majorării salariilor bugetarilor.
Impozitarea diferentiata

Argumentre pro

 Impozitarea diferențiată reprezintă o soluție pentru guvernele cu probleme bugetare,

întrucât, prin ea, se eficientizează numărul de taxe care pot fi colectate, odată cu scăderea
nemulțumirilor sociale.

 Conform teoriei economice denumită Teoria predispoziției marginale spre consum, odată ce
veniturile cresc, oamenii tind să nu mai consume atât de mult, drept urmare predispoziția
spre consum încetează să crească sau stagnează. Pentru a stabiliza economia și a obține acel
echilibru optim, prosperitatea marginală trebuie să se dezvolte. Astfel, o soluție viabilă este
dată de taxarea diferențiată.

 De asemenea, o altă teorie economică demonstrează că oamenii cu venituri mai mari se

bucură mai mult de venitul discreționar, drept urmare pot plăti taxe mai mari. În acest sens se
argumentează că unei persoane căreia îi este greu să trăiască decent îi va fi mai greu să
plătească unele taxe, fără a avea de suferit, în timp ce oamenii care câștigă mult mai mult pot
plăti mai multe impozite.

 Impozitarea diferențiată duce la diminuarea inegalităților financiare, ceea ce implică mai

multe beneficii sociale.
 Sistemul face viabilă varianta unui TVA diferențiat, mai mic pentru produsele de bază și mai
mare pentru produsele de lux. Astfel, persoanele cu venituri mai mici primesc un sprijin în
achiziționarea produselor de consum necesare unui trai decent.

 În același timp, impozitarea diferențiată permite un sprijin mai mare pentru cetățenii cu
pensii mai mici, deoarece sistemul progresiv reduce presiunea fiscală și, ca atare, astfel de
venituri nu mai sunt atât de afectate.

Argumente contra

 Sistemul progresiv nu se justifică în cazul celor care ar trebui să plătească impozite mari,
întrucât aceștia au la dispoziție și mijloace corespunzătoare de eludare. Astfel, impozitarea
diferențiată presupune un sistem administrativ financiar diferit și complex prin care se
încurajează, inevitabil, birocrația.

 Impozitarea diferențiată duce la eliminarea investițiilor de capital în favoarea bunurilor de

consum. Aceasta deoarece persoanele cu venituri peste medie se orientează către investițiile
de capital, în timp ce persoanele din clasele inferioare, cu venituri foarte mici, se manifestă
către bunurile de consum.
 De asemenea, impozitele progresive foarte mari pot încuraja fenomenul de emigrare, din
cauza nealinierii la cerințele pieții internaționale. În acest fel, se pot externaliza anumite
servicii, pentru ca oamenii să nu mai fie nevoiți să plătească atât de multe taxe și să parcurgă
tot procesul birocratic.

 Unele studii pun în lumină faptul că taxarea progresivă nu duce, de fapt, la diminuarea
inegalităților financiare.

Pentru impozitul pe profit argumentele ar fi:

Pro:

– plata impozitului la valoarea reală a profitabilității firmei;

– permite deducere pierderilor fiscale din anii anteriori;

– scutirea impozitului pe profit reinvestit.

Contra

– posibilitatea apariției erorilor în calcul, gradul de complexitate fiind mai ridicat;

– odată aleasă această opțiune nu se mai poate face trecerea la impozitul pe micro.
Bibliografie
Macarie,Finanțe și bugete piblice pdf
https://ro.wikipedia.org/wiki/Sistemul_fiscal_rom%C3%A2n
https://ec.europa.eu/info/strategy/taxation_ro
https://europa.eu/european-union/topics/taxation_ro
http://teoraeco.blogspot.ro/2010/04/cota-unica-pro-si-contra.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/Impozitarea_diferen%C8%9Biat%C4%83