Niciodată nu a știut cum i-a venit marea idee.

Uneori, credea că trebuie să o viseze, alteori

chiar se întreba însuși, că ar fi trebuit să se întoarcă la rutinta sa saptămânală de a spune
rugăciuni. Întâlnirea, dacă nu ar fi fost „trimisă” la ea. Niciodată nu ar fi recunoscut ca s-ar fi
putut gandi la asta fara alt ajutor. A fost un plan prea mare, prea ambițios, prea măreț pentru
gândirea sa pentru ca să fi început aceasta. Chiar și atunci când a terminat de desenat modelul cu
propriile degete, își pironise privirea neîncrezătoare, nu a îndrăznit să creadă că într-adevăr ar
putea fi lucrarea ei. La început i se părea doar ca un vis minunat, dar ireal. De ceva timp ea nu sa
gîndit doar o singură dată, pentru a le uni cu adevarat, urmând acel tipar, chiar dacă ea însăși la
inventat. Nu se temea de efortul măreț de care avea nevoie pentru a obține acele bucăți
minuscule, cu formă ciudată, de material strălucitor și colorat, pentru a obține desăvîrșita lucrare
de artă. Nu, se gândi fără nici un regret și entuziasmată de asemenea eforturi fără sfîrșit,
satisfăcută de viziunea ei asupra întregii creații de mozaic, așa cum și-a imaginat ea, când
închidea ochii ca să viseze la ea — atât de complicat, dar un model minunat și dificil— destul
de bun și pentru îngerii din rai ca să coase.
Însă, în timp ce visa, degetele ei bătrîne așteptau cu nerăbdare de a transforma visul în
realitate. A început să se gândească aventuros la încercarea ei - poate că nu ar fi prea egoist să o
facă deschis - doar o unitate a designului ei pentru a vedea cum va arăta. Nu a îndrăznit să facă
nimic în gospodăria în care era servitoare, fără să ceară permisiunea. Cu o inimă plină de
speranță și frică care se îmbibase în corpul ei bătrin, ea se apropie de stapana casei, pe zi ce
trece. Știind-o cu o fata inocenta ca unui copil că femeia de la țară putea fi în apele ei în timp ce
prepara untul flagrant în pivnița rece.
Sofia a ascultato fără nici o îndoială pe sora sa vitrigă spunînd rugămintea. ”De ce da
Mehetabel ” zise ea, îndreptindu-se cu pasi mari spre mașina de facut unt pentru ultimele
bucățele aurii ” a, da, mai poti incepe o plapuma daca vrei, am o mulțime de exemplare de cusut
pentru primăvară care vor fi de folos. Mehetabel incerca cu sinceritate sa o faca sa vada ca nu va
fi nici o plapumă obisnuita, dar vocabularul ei limitat si emotia ei se aflau intre ea si expresie.
În cele din urma Sophie a spus nerăbdător amabil ” Oh, acolo, Nu mă deranja. Nu voi putea
niciodată să finisez aceste articole prețtioase. Nu-mi pasă de ce te duci.