Sunteți pe pagina 1din 5

Hrimiuc Diana

Medicina Dentara, An Vl, Gr. 4

Cariile radiculare la bătrâni

Cariile radiculare sunt leziuni localizate pe suprafata radiculara a dintilor, de obicei


foarte aproape sau chiar langa marginea gingivala. La batrani, acest tip de carie a devenit o
problema, dat fiind faptul ca s-a prelungit varsta medie de supravietuire, oamenii vrand sa
isi mentina cat mai mult timp dintii naturali pe arcada. Pe masura ce imbatranesc, pacientii
experimenteaza o retractie a gingiilor, expunand suprafata radiculara si facand-o mai
susceptibila la aparitia cariilor. Multi pacienti varstnici folosesc medicamente care le reduc
fluxul salivar, o gura uscata favorizand aparitia cariilor. Diagnosticul cariilor radiculare se
poate face prin simpla examinare de catre dentist sau cu ajutorul examinarilor radiologice.
Tratamentul, in general, presupune realizarea unor obturatii sau restaurari coronare.

Fig 1. Carii radiculare mandibulare si carii recidiva maxilare

Localizarea cea mai frecventa a cariilor radiculare este deasupra marginii gingivale, la
o gingie cu retractie, pana la jonctiunea cemento-amelara, loc favorabil acumularii de placa
dentara. Ele apar predominant pe fetele proximale, urmand ca apoi sa invadeze si fata
vestibulara.
Etiologie

Conditiile medicale cum ar fi sindromul Sjogren, medicamente farmacologice cu


efecte secundare asupra glandelor salivare, iradierea terapeutica a capului si a gatului
produc o scadere a fluxului salivar, care este favorabila pentru aparitia cariilor. Studiile au
aratat ca nivelurile scazute de solutie tampon, de imunoglobulina A salivara si de calciu si
fosfati cresc riscul aparitiei cariilor. De asemenea, si igiena deficitara a persoanelor in varsta
este un factor de risc.
Factorii de risc principali asociati cu o prevalenta crescuta a cariilor radiculare la
persoanele in varsta sunt:
- Nivelul scazut de secretie salivara sau xerostomia
- Expunerea suprafetei radiculare cauzata de retractia gigngivala
- Medicatie cronica
- Iradiere terapeutica a capului si a gatului
- Retard psihic
- Desteritate diminuata cauzata de accidente vasculare cerebrale, artita, Parkinson
- Deficit cognitifv in boli mentale, depresie, Alzeimer, dementa
- Diabet
- Igiena deficitara
- Medicatie multipla
- Schimbari in obiceiurile alimentare
- Predispozitie genetica la carii, leziuni carioase in antecedente netratate,

Dieta varstnicilor este diferita de cea a unui adult sanatos. Printre factorii de risc
pentru carii se numara consumul de alimente dulci si un numar crescut de mese pe zi. S-a
observat ca pacientii varstnici care prezentau carii radiculare aveau un aport marit de
alimete dulci pe zi si preferau o alimetatie impartita in mai multe mese pe zi. De asemenea,
si alimentatia predominant moale, datorata problemelor dentare, scade efectul de
autocuratire si creste acumularea de placa dentara.

Bacteriile cele mai comune asociate cu cariile radiculare sunt Actinomyces


Viscossuc/ naeslundii, Streptoccocus muttans, Lactobacilii si Candida, studiile aratand
prezenta bacteriilor filamentoase gram –pozitive. Se face diferenta intre leziuni moi si leziuni
dure, la cele moi identificandu-se o prezenta crescuta a Streptocouccului Muttans.

Igiena orala este un facro major in influentarea susceptibilitatii aparitiei cariilor.


Scopul igienizarii dentare ( periajul si folosirea atei dentare zilnic) este sa minimizeze, sa
indeparteze si sa previna depunerile de placa. O igiena eficianta are efecte pozitive asupra
suprafetelor radiculare. Adjuvantii igienei orale au fost evaluati: aplicarea o data la 3 luni
timp de un an a unui varnish cu clorhexidina si thymol ( Cervitec) reduce riscul aparitiei
cariilor radiculare.

Patologiile sistemice care supun pacientul cel mai frecvent la un tratament


stomatologic sunt artrita reumatoida, diabetul si afectiuni ale ficatului. Studiile au aratat ca
si artrita, bolile cardiovasculare, diabetul, emfizemul, hepatita C, obezitatea, accidentele
vasculare au fost asociate cu afectiuni dentare. Afecyiunile cardiovasculare au fost asociate
cu procese carioase in special la persoane peste 80 de ani. Pacientii cu 3 sau mai multe carii
radiculare au prezentat un risc de 2 ori mai mare la aritmii cardiace decta cei cu o singura
carie radiculara. Aceste date indica faptul ca prezenta a peste 3 carii radiculare la persoanele
peste 80 de ani este un marcher pentru declinul starii generale.

Diagnosticul cariilor radiculare

Testele microbiologice ce determina prezenta sau absenta Streptococului Muttans


sau a Lactobacillilor sunt folositoare mai mult in studii.

Examinarile radiologice sunt de un real folos, in special pentru suprafetele


proximale, desi uneori pot fi mascate cariile vestibulare sau orale.

Fig. 2. Radiografie cu evidentierea cariei radiculare


la nivelul premolarului
Managementul cariilor radiculare

a) Preventie
- Identificarea factorilor de risc pentru carii radiculare la nivel individual
- Un diagnostic corect al cariilor radiculare
- Instruire privind dieta, igienizarea si periajul corect
- Produse de igienizare fluorurate adecvate ( 5000 ppm) : Paste de dinti, geluri, lacuri
- Prescrierea unei ape de gura cu clorhexidina sau un antiseptic similar si a unui
produs remineralizant cu CPP-ACP (Calcium phosphopeptide – amorphous calcium
Phosphate)
- Prescrierea de stimulente salivare, cum ar fi guma de mestecat cu sau fara substabte
active ( clorhexidina, xylitol, CPP-ACP), bomboane de supt fara zahar, tablete cu acid
citric de supt, medicatie sistemica colinergica ( pilocarpina, cimevilina) cu
monitorizzare efectelor adverse.
- Prescrierea de substituienti salivari , geluri, sprayuri, lichide, cu plasarea lor in jurul
protezelor si pe dinti si partile moi
- Dispensarizarea pacientilor in functie de nivelul de risc

b) Tratament

- Remineralizarea: In functie de profunzimea si extimderea leziunii. Suprafata


remineralizata este neagram sau maro inchis, cu o usoara texturaresi eventual se
face mai dura dupa lustruire si mineralizare
- Remodelarea suprafetei: cea mia noua forma de abordare este indepartarea
tesutului afectat si reconturarea suprafetei radiculare, obtinand o suprafata neteda
si curata
- Restaurarea defectului: dupa indepartarea procesului carios se recurge la
restaurarea morfologica. Studiile arata ca Glassionomerul ( conventional sau
ramforsat cu rasini) este materialul de electie pentru restaurarile radiculare, in
special pentru cele subgingivale. Avantajele acestui material sunt lipsa iritabilitatii
pulpare, continutul de 20% Fluor, este relativ usor de plasat su compatibil estetic,
este anticariogenic, antibacterial si adeziv la structurile dentare
-
Fig 3. Dinti restaurati cu glassionomer

Bibliografie:
1. Gupta, B., Marya, C., Dahiya, V., Root Caries: An Aging Problem. The
Internet Journal of Dental Science, 2006, volume 5, number 1
2. Gati, D., Vieira, A.R., Elderly at Greated Risk for Root Caries: A Look at
the Multifactorial Risks with Emphasis on Genetics Susceptibility.
International Journal of Dentistry, 2011
3. Young, G., Risk factors for and the prevention of root caries in older
adults. Spec Care Dentist, 1994, Volume 14, number 2