Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SCOPUL:
cunoaşterea şi preţuirea operei marelui povestitor;
îmbogăţirea vocabularului cu expresii populare, proverbe şi zicători;
stimularea interesului pentru lectură, a creativităţii, cultivarea gustului estetic şi formarea
deprinderilor de lucru în echipă;
popularizarea experienţelor pozitive din activitatea claselor partenere, pentru diversificarea
strategiilor managementului educaţional;
stimularea expresivităţii prin originalitatea interpretărilor.
GRUPUL ŢINTĂ:
- elevii clasei a V-a A/B
LOCUL DE DESFĂŞURARE:
sălile de clasă;
biblioteca ;
holul şcolii.
OBIECTIVE:
să caute şi să înregistreze date biografice referitoare la viaţa povestitorului;
să manifeste interes şi dragoste pentru lectură;
să recepteze mesajul educativ din poveştile lui Ion Creangă;
să caute imagini de la casa memorială din Humuleşti, de la bojdeuca din Ţicău şi din parcul
tematic Ion Creangă;
să citească fragmente din „Amintiri din copilărie”, poveşti şi povestiri;
să selecteze proverbele şi zicătorile din poveştile citite;
să colecteze materiale pentru colţul etnografic, ajutând la realizarea expoziţiei;
să participe la concursul desfăşurat în cadrul proiectului;
să lucreze în echipă pentru realizarea unei cărţi uriaşe, pe măsura povestitorului, care să cuprindă:
date biografice, date bibliografice, imagini de prin locurile prin care a trecut, xerocopii după
paginile abecedarului său, proverbe, zicători, cimilituri din scrierile sale, scrisori adresate
povestitorului sau personajelor din poveşti, etc.
RESURSE:
a) umane: cadrele didactice, elevii, doamna bibliotecară, invitaţi
b) materiale: cărţi cu poveştile lui ION CREANGĂ, portretul scriitorului, imagini, fişe de concurs,
calculator, filmul video „Amintiri din copilărie”, poveşti video, CD player, dicţionar de arhaisme,
DEX, obiecte ţărăneşti pentru organizarea unei expoziţii
BENEFICIARI:
a) direcţi: elevi, PROFESORI
b) indirecţi: părinţi, bunici, vizitatori ai expoziţiei, cadrele didactice invitate la activitatea finală, alţi
elevi ai şcolii;
REZULTATE AŞTEPTATE:
realizarea de către elevi a portofoliilor „Ion Creangă”;
realizarea unei cărţi uriaşe, pe măsura povestitorului, care să cuprindă: date bibliografice,
xerocopii ale abecedarului lui Creangă, proverbe şi zicători din operă, imagini de prin locurile
prin care a trecut, creaţii şi desene ale copiilor, scrisori adresate povestitorului sau personajelor
din poveşti, etc.
aprecieri din partea invitaţilor;
organizarea unui colţ etnografic pe holul şcolii;
participarea directă la concursul tematic desfăşurat în cadrul proiectului;
EVALUAREA PROIECTULUI:
prezentarea unui program artistic în cadrul Cercului pedagogic al învăţătorilor
Nr. Locul de
Activitatea Data/Perioada
crt. desfăşurare
1. Să ne amintim de Creangă!
31 octombrie
- popularizarea proiectului în rândul elevilor; sala de clasă
2011
- stabilirea termenului şi a timpului derulării proiectului;
- organizarea colectivelor de elevi, planificarea
activităţilor;
- prezentarea de date biografice;
- audiţie: M . Sadoveanu citind din „Amintiri din
copilărie”;
- împărţirea responsabilităţilor şi a sarcinilor de lucru;
(colectarea de date biografice, imagini);
2. Stau câteodată şi-mi aduc aminte ...
- prezentarea video a filmului „Amintiri din copilărie”
urmată de discuţii;
sala de clasă 1 noiembrie 2011
- selectarea de proverbe şi zicători din opera audiată;
- distribuirea rolurilor pentru programul artistic;
- cerc de discuţii elevi – învăţători;
3. Stau câteodată şi-mi aduc aminte ...
- prezentare ppt „Cel mai amre povestitor român”;
- scrisori adresate scriitorului sau personajelor din sala de clasă 2 noiembrie 2011
poveşti;
- repetarea programului artistic;
4. Drumul spre lumină
- vizită la bibliotecă cu scopul de a împrumuta cărţi de şi
despre Ion Creangă; sala de clasă 3 noiembrie 2011
- colectarea unor obiecte de uz casnic de la bunici;
- repetarea programului artistic;
5. Lumea poveştilor lui Creangă
- expoziţie de fotografii şi imagini reprezentative pentru
sala de clasă
opera marelui povestitor; 4 noiembrie 2011
holul şcolii
- amenajarea expoziţiei şi a colţului etnografic;
- repetarea programului artistic;
6. Creangă şi traista cu poveşti
- realizarea cărţii cu materialele adunate de copii;
sala de clasă 7 noiembrie 2011
- realizarea portofoliului;
- repetarea programului artistic;
7. Nică peste timp – moment omagial
- prezentare de date biografice;
sala de clasă 8 noiembrie 2011
- recitare de versuri despre marele povestitor;
- dramatizări.
PROIECT EDUCAŢIONAL
Era odată o ţară frumoasă, frumoasă şi bogată cum nu se mai afla pe pământ.
Toti copiii şi toţi oamenii mari ştiu numele acestei ţări minunate. Ea seamănă cu o stea şi cu o
inimă de copil. Are munţi, câmpii şi o apă mare-mare ca o Mare Neagră şi mai are şi cele mai limpezi
râuri care s-au văzut vreodată. Dar între toate apele botezate fie cu nume de voinicei, precum Prut, Siret,
Mures, Olt, Jiu, fie cu nume de fete mândre, cum ar fi Tisa, Bistriţa, Dorna, ....OZANA era cea mai
„frumos curgătoare şi limpede ca cristalul”, „în care se oglindeşte cu mândrie Cetatea Neamţului de atâtea
veacuri!”
Veneau primăveri dupa ierni, veri după primăveri, toamne după veri, ierni după toamne, şi iar
primăveri după ierni îndelungate şi geroase; adormea şi iar se trezea la viaţă întreaga fire, ani după ani,
veacuri fără sfârşit. Şi văzând Dumnezeu hărnicia şi cumsecădenia oamenilor de pe la noi, auzindu-i cum
îşi plâng dorurile, cum îşi cântă doinele şi-şi joacă horele, ascultându-le gândurile şi chibzuind că face
bine ce face ...., a hotărât într-o primăvară anume să ne dăruiască pentru totdeauna, nouă, tuturor celor
însemnaţi cu această nobleţe a neamului românesc: CEL MAI FRUMOS MĂRŢISOR..
Era la 1 martie 1837. În satul Humuleşti din ţinutul Neamţului. În partea dinspre răsărit a
Pământului românesc. Chiar în inima Moldovei.
Şi s-a nimerit încă de atunci ca El ..., şi nimeni altul, să devină împăratul poveştilor şi să se
numească pentru totdeauna ION CREANGĂ.
„Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din
Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt de crăpau mâţele jucându-se cu
ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptioriul pe
care mă ascundeam, când ne jucam noi băieţii de-a mijoarca şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi
farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie! Şi, Doamne, frumos era pe atunci, căci şi
părinţii, şi fraţii, şi surorile îmi erau sănătoşi, şi casa ne era îndestulată, şi copiii, şi copilele megieşilor
erau de-a pururea în petrecere cu noi, şi toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era
toată lumea a mea!...”
Iată ce lucruri frumoase îşi aminteşte povestitorul despre satul natal şi despre copilăria sa. Dar
cine a fost Ion Creangă?
„Ia, am fost şi eu, în lumea asta, un boţ cu ochi, o bucată de humă însufleţită din Humuleşti, care
nici frumos până la douăzeci de ani, nici cuminte până la treizeci de ani şi nici bogat până la patruzeci nu
m-am făcut.”
„Ion Creangă”:
A fost odată o apă care s-a chemat Ozana
şi un copil jucăuş ca un vânt de câmpie…
Apa curgea visător şi, limpezindu-şi de sălcii geana,
copilul şi-o turna peste trup cu o candidă bucurie.
Ion Creangă este unul dintre cei mai îndrăgiţi scriitori ai noştri. El s-a născut la Humuleşti, aşezare
despărţită de Târgu Neamţ doar de apa Ozanei, cea „frumos curgătoare şi limpede ca cristalul”.
De sub pana lui au ieşit, pe rând, o capră ce avea trei iezi, dar şi un lup flămând, un urs păcălit de
o vulpe vicleană, Dănilă Prepeleac, Ivan Turbincă, demnul, mândrul, bunul, neînfricatul, răbdătorul Harap
– Alb şi, mai presus de toate, şturlubaticul Nică a lui Ştefan a Petrei Ciubotariul.
Să ne închipuim un moment că ne aflăm în bojdeuca lui Creangă. În odăiţa dinspre tâmpla
Sărăriei, Dănilă Prepeleac flutură a pagubă punga cea goală. Pe-un resteu proptit de două cuie, Cocoşul
cel pintenat face încă un nod punguţei cu doi bani. Pe laviţa din colţ, Capra îşi ogoieşte iezii. În cea de-a
doua odăiţă, zarvă mare: s-au apucat surorile să-şi „ţesale” soacra. Din cerdac păşeşte spre tindă,
ciocăneşte într-o uşă, apoi în cealaltă...Harap – Alb, care le dă de veste că e vremea să se adune la un sfat
de taină, căci stăpânul casei coboară pe drumul care-l aduce de la Bolta Rece, ca să se cufunde din nou în
tăcerea şăgalnică a lui „A fost odată ca niciodată...”.
Să intrăm şi noi în lumea plină de voie bună, de linişte şi de farmec a marelui povestitor. Să lăsăm
pentru câteva clipe grijile deoparte şi să facem o călătorie în timp, pe urmele lui Nică a lui Ştefan a Petrei
Ciubotariul, cel „...vesel ca vremea cea bună şi şturlubatic şi copilăros ca vântul în tulburarea sa”.
„La Humuleşti”:
E vreme blândă şi frumoasă
Şi-aici, lângă modesta casă
Ne-am adunat, nu respirăm
Pe cine oare căutăm?
Negustor,
Pupăzi vând,
Marfa mea-i
Blândă ca un miel!
Dar un moş cu barba deasă,
De unde-o fi fost de fel,
Îmi croi câteva beţe
Luând pupăza cu el.
Ajutor!
Hai, săriţi!
Hoţii, măi,
Pradă-un negustor!
Moşul însă, rupând sfoara,
Zvârle pupăza spre nori,
Şi dihania, voioasă,
O porni spre sat în zbor.
Astăzi iar,
Pu, pu, pup,
Ca un drac
Sus în tei la noi.
Poţi să cânţi de-acum, spurcato,
Până-n veacul de apoi,
Nu mai fac negustorie
Cu moţate de-alde voi.