PUPĂZA DIN TEI

SCENETA

Mama:
-Scoală, duglişule, înainte de răsăritul soarelui; iar vrei să te
pupe cucul arminesc şi să te spurce, ca să nu-ţi meargă bine
toată ziua ?

Grup de copii:
Pu, pu, pu, strici mereu ,somnul meu, pupăza din tei.

Nica: (cantat)
Las* c-am să te prind moţat-o şi te-oi întreba ce vrei?
Când ti-oi smulge coada toată şi ţi-oi vinde-o pe cinci lei.
Pu, pu, pu, pu, pu, pu, chiar acum, ( rostit) o să-ţi vin de hac,

Grup de copii:
Şi-ajungând la tei căciula peste cuib capac o fac,
Şi-apoi scotocind cu mâna, prind de gât puiul de drac.

Nica:
-Taci , leliţă că te-am căptuşit eu ! Îi mai pupa tu şi pe
dracul de-acum ! Ha, ha, ha, mi te-am prins, că de mult ţi-o coc !

Matusa Marioara:
-Mai auzit-ai dumneata cumnată, una ca asta, să fure Ion
pupăza, care ne trezeşte des-dimineaţă la lucru atâţia ani?

Mama:
 -Ce spui, cumnată ?! Da” că l-aş ucide în bătaie, când aş
afla că el a prins pupăza, s-o chinuiască. De-amu bine că mi-ai
spus, las” pe mine, că ţi-l ieu eu la depănat !

Matusa Marioara:
- Nici te mai îndoi despre asta, cumnată Smărandă, căci de
zbânţuitul ista al dumnitale nimica nu scapă ! Ce mai atâta?
Mi-au spus mie cine l-au văzut că Ion a luat-o; gâtul îmi pun la
mijloc !

Grup de copii:
Şi la târg ajuns cu dânsa printre lume îmi fac loc
Strigând cât mă ţine gura să se-audă-n iarmaroc.

Nica:
-Negustor, pupezi vând , marfa mea-i blândă ca un miel !

Mosul:
-De vânzare ţi găinuşa ceea …. măi băiete ?

Nica:
-De vânzare , moşule !

Mosul:
-Şi cât cei pe dânsa?

Nica:
-Cât crezi şi dumneata că face !

Mosul:
-Ia ad-o la moşul , s-o drămăluiască !
Iaca poznă c-am scăpat-o!
Nica:
-Ce gândeşti dumneata moşule ? Te joci cu marfa omului ?
Dacă nu ţi-a fost de cumpărat , la ce i-ai dat drumul? Că nu scapi
aşa uşor de mine, înţeles-ai ?

Nica : (striga)
-Ajutor, hai săriţi, hoţii măi, pradă-un negustor!

Grup de copii:
Moşul însă rupând sfoara zvârle pupăza spre nor,
Şi dihania voioasă o porni spre sat de zor.
Astăzi iar, pu, pu, pu, tot mereu, sus în tei la noi.

Nica: (cantat)
-Poţi să cânţi de-acum spurcat-o până-n veacul de apoi,
Nu mai fac negustorie cu moţate de-al-de voi.

Nica: ( soptit)
-Când aţi şti voi câte-a pătimit , sireaca, din pricina mea , şi
eu din pricina ei, i-aţi plânge de milă !

Matusa Marioara:
-Doamne, cumnăţică-hăi, cum se pot învrăjbi oamenii din
nimica toată, lundu-se după gurile cele rele!

Mama:
-Aşa cumnată dragă ! Văzut-ai dumneata ? Să mai pui altă
dată temeiu pe vorbele oamenilor!

FINAL: Cele doua cumnate se imbratiseaza.