ELABORAREA METODICĂ Nr.

15

Tehnica realizării șabloanelor cu bordura de ocluzie.

Determinarea și înregistrarea relației intermaxilare. Montarea
dinților artificiali.

1. Șabloane de ocluzie. Componentele. Importanța practică

Șabloanele de ocluzie reproduc cu aproximație baza și arcadele dentare artificiale

ale viitoarei proteze. Cu ajutorul lor medicul determină raporturile intermaxilare
și stabileste date referitoare la alegerea și poziționarea dinților artificiali.

Elementele componente: baza șablonului și bordurile de ocluzie.

Șablonul de ocluzie

2. Tehnica realizării șablonului de ocluzie la maxilă și mandibulă.

Placa de baza se adapteaza pe modelul functional umezit având grija la

urmatoarele aspecte:

 baza sa acopere în întregime câmpul protetic,

 sa aiba o grosime uniforma,
 sa fie stabila pe câmpul protetic (sa nu basculeze la presiuni alternative
exercitate cu degetele pe creste),
 sa se poata îndeparta si repune cu usurinta pe câmpul protetic.

Marginile bazei se rotunjesc si se netezesc cu o pila sau o freza de acrilat.

 Baza sablonului ocoleste dintii restanti.

Pentru baza sablonului la mandibula se aplica o întaritura de sârma de 1,5 mm.

Bordurile de ocluzie au forma si dimensiunile viitoarelor arcade dentare

artificiale si sunt plasate pe locul acestora. Sunt confectionate din ceara, având
urmatoarele dimensiuni:

 în regiunea frontala 10 mm înaltime si 4 mm latime;

 în regiunea laterala 5 mm înaltime si 6-8 mm latime la nivelul molarului
de 12 ani; (latimea bordurii în zona laterala trebuie sa fie egala cu latimea
crestei).

3. Metode de determinare și înregistrare a relației intermaxilare.

Se face respectând etapele din cadrul terapiei edentatiei totale:

 Stabilirea curburii vestibulare;

 Stabilirea nivelului si directiei planului de ocluzie în zona frontala;
 Stabilirea nivelului si directiei planului de ocluzie în zona laterala;
 Determinarea DVR
 Determinarea DVO
 Determinarea relatiei centrice (metoda unimanuala)

La revenirea din cabinet, sabloanele de ocluzie se prezinta astfel:

 pozitia modelelor prin intermediul sabloanelor de ocluzie corespunde

pozitiei de relatie centrica;
 bordurile de ocluzie se întâlnesc prin suprafetele lor libere prelucrate
pentru a reprezenta planul de orientare ocluzala.
 Distanta verticala între modele mentinuta de sabloane este distanta dintre
mandibula si maxilar si reprezinta dimensiunea verticala de ocluzie;
 Curbura vestibulara a bordurii superioare reprezinta locul unde se vor
plasa fetele vestibulare ale dintilor frontali superiori.

Reperele trasate pe sabloane:

 linia mediana, de o parte si de alta a ei se vor monta fetele meziale ale

incisivilor centrali superiori;
 linia caninilor, locul unde se va afla cuspidul caninilor;
 linia surâsului, aici se va plasa coletul dintilor frontali superiori;
 Latimea dintilor frontali va fi cuprinsa între liniile caninilor, iar înaltimea
între planul de orientare ocluzala si linia surâsului.

Etapele determinarii R.C :

1.Se examineaza sabloanele de ocluzie pe modele, sa fie stabile, rezistente mecanic,
confectionate corect (dimensiuni, margini) sa nu basculeze.

2.Examenul nivelului planului de ocluzie in zona frontala+laterala. Frontal,

planulde ocluzie este paralel cu planul bipupilar. Marginea inferioara a bordurii
deocluzie la 1-2mm de marginea inferioara a buzei superioare.Bordura in zona
frontala va fi usor in afara crestei si va mentine de la o comisura la alta
buzasuperiuoara intr-o stare de plenitudine fiziologica, normala. Nu va fi
deformata in sens sagital. In zona laterala, bordura de ocluzie se prelucreaza astfel
incat nivelul planului de orientare ocluzala (protetic) sa aiba un traiect ascendent
spre distal iar la contactul din R.C. sa nu prezinte contacte distale ; ele trebuie sa
fie pe toata suprafata bordurii de ocluzie.

3.Determinarea propriu-zisa :

• Se utilizeaza testul fonetic Silverman pentru a recontrola cu sablonul intraoral

spatiul minim de vorbire =2-3mm. La pronuntia lui “S” trebuiesa existe un spatiu
de 2-3mm intre sabloane.
• D.V.O.-se conduce mandibula in contact si se masoara intre cele 2
repereD.V.O. care trebuie sa fie mai mare cu 3-5mm (bordurile nu sunt plastifiate)
• Plastifierea bordurilor de ocluzie, pe toata inaltimea si lungimea cu ajutorul
spatulei bine incalzita pana cand se obtine o plastifiere totala(omogena) a
bordurilor ;
• Se aplica sablonul de ocluzie pe camp ;
• Se conduce mandibula dupa exerciii de oboseala musculara prealabile(inchideri-
deschideri ale gurii) in pozitia retrudata si nefortata la dimensiunea verticala de
ocluzie in prealabil masurata ;
• Se racesc usor bordurile, se deschide gura pacientului si se reverifica aceasta
pozitie ;
• Se recomanda 3-4 inchideri repetate pentru a vedea daca pacientul conduce
singur in R.C. si daca inchide la fel ;
• Bordurile de ocluzie se solidarizeaza , igienizare sabloane, aplicare pe model dupa
care se aplica modelul dintilor antagonisti . Se examineazarealatia de ocluzie
inregistrata.

Determinarea relațiilor intermaxilare

4. Materiale necesare pentru determinarea relației intermaxilare.
Șabloane de ocluzie, oglindă, sondă, spatulă.

5. Tehnica determinării relației intermaxilare cînd DVO este păstrată.

R.C. (relația centrică)+P.I.N.(poziția maxima de intercuspidare) se determina

relativ usor.
a)prin pozitionarea manuala a modelelor in P.I.N. si insemnarea cu creionul a
unitatilor masticatorii (rapoarte neutrale de la nivelul caninilor
+molarul1/molarul 2)
b)cu folia de ceara roz speciala pentru ocluzie (P.I.N.).Modelele sunt pozitionate
dupa aceasta inregistrare in ceara. Pentru inregistrarea ocluziei : ceara +Z.O.E.
(materiale plastice dupa preparare si nu modifica pozitia mandibulei fata de
maxilar) ;

6. Tehnica determinării relației intermaxilare cînd DVO nu este

păstrată.

Determinarea R.C.+D.V.O. se realizeaza numai dupa echilibrarea ocluzala a

cazului clinic; ablatia contactelor premature, a interferentelor si renivelarea
planului de ocluzie.Inregistrarea R.C.+D.V.O. se realizeaza cu sablon de ocluzie,
cu 2 proceduri clinice:
a)inregistrarea dintilor antagonisti cu bordurile de ocluzie ale sablonului dupa
ramolirea prealabila a acestora. Este un procedeu curent.
b)Se inregistreaza cu paste Z.O.E., R.C la D..V.O. corespunzatoare.Pasta Z.O.E.se
aplica pe bordurile subdimensionate in sens vertical cu 2-3mm, mandibular este
condusa la D.V.O. a cazului clinic inregistrandu-se fara dificultate R.C.Este o
modalitate mult mai exacta, indicata frecvent, cand sunt prezenti toti dintii
antagonisti pe arcada.

7. Alegerea dinților
arificiali pentru montare.
Dinţii artificiali prezintă mai
multe caracteristici
reprezentate de: culoare,
formă, dimensiune,
relief ocluzal. Aceste
caracteristici stau la baza
diferenţieriilor într-un număr
foarte mare de tipuri de
garnituri.Pentru fiecare
pacient este necesară o
anumită garnitură de dinţi care
să corespundă urmatoarelor
condiţii:
- morfologice ale campului
protetic, ale corelaţiilor şi
armoniei dento-faciale;
- stabilizării şi funcţionalităţii
protezelor.
 La alegerea dinţilor participă următorii factori:
>>medicul stomatolog prin stabilirea culorii, formei,dimensiunii dinţilor frontali
superiori şi a reliefuluiocluzal pentru dinţii laterali;
>> pacientul, prin expunerea unor dorinţe referitoareIa culoarea şi forma dinţilor
frontali, dacă acestea se încadrează în limitele posibilităţilor tehnico-
terapeuticeale practicii stomatologice;
>>tehnicianul dentar, pentru care alegerea dinţilorreprezintă momentul cand
trebuie să efectuezecorelaţia între reperele conţinute de şabloanele deocluzie,
datele obţinute din examinarea modelelor delucru şi indicaţiile înscrise de medic
în fişa de laboratora pacientului. Tehnicianul alege dintre
garniturile de dinţi existente ogarnitura care să prezinte următoarele
caracteristici,diferenţiate pe grupe dc dinţi, frontali şi laterali, astfel:
a)pentru dinţii frontali: culoarea, forma, înălţimea silăţimea;
b)pentru dinţii laterali: culoarea, înălţimea şi lăţimea,relieful ocluzal.

8. Reguli de montare a dinților artificiali.

 In zonele laterale dinții se montează pe mijlocul apofizei alveolare și

perpendicular ei, realizînd contacte cu dinții antagoniști;
 În zona frontal dintii se montează cu restaurarea configurației curburii dentare în
raport de ocluzie;
 La prezența mai multor dinți restanți, dinții artificială se vor monta ținînd cont
de gradul lor de implantare, mărime, formă, linia coletului;
 La montarea dinților din porțelan nu se admite șlefuirea porțelanului, deoarece
se pot înlătura retențiile și luciul;
 În situațiile cînd lipsesc 2 sau mai mulți dinți, însă spatial edentate nu permite
lichidarea psațiului edentate și invers, dacă sunt absenți 1-2 dinți, însă spatial
edentate este mai mare – se montează numărul de dinți ce după volum vor
lichida breșa.

Pentru montarea dinților artificiali, pentru centrul apofizei alveolare se lipește

la baza din ceară un rulon de ceară roz cu diamentrul de 2-3 mm. ulterior,
corespunzător locului de impantare a dintelui natural, cu lama spatulei
încălzite se plastifică ceara și se adaptează dintele artificial în raport cu dinții
vecini și antagoniștii. Adaptarea se face prin șlefuirea zonei cervicale a
dintelui.

9. Tehnica montării dinților artificiali frontali.

Montarea dintilor artificiali-dinti frontali :

• Cand sunt dinti pe arcada –montarea dintilor artificiali se va face functie
deacestia. Se respecta axele de montare in sens sagital+orizontal.
• Cand nu avem dinti restanti –dintii artificiali se monteaza in afara crestei
(inconsola) pe un arc de cerc armonios, de la canin la canin cu artificii de
montare(daca este cazul) pentru ca protezarea sa nu se tradeze.
10. Tehnica montării dinților artificiali laterali.

Montarea dintilor laterali :

• Dintii laterali se aleg dupa criterii biomecanice +functionale; sa aiba
cuspidajulmoderat 20-30º, latimea proportionala cu latimea crestei, din
R.A.S., R.C. maseceramice.
• Montarea se realizeaza dupa criterii biomecanice : pe mijlocul crestei,
astfelincat cuspizii activi sa ocluda cu fosele antagoniste in I.M. ;
•
Se evita bascularile protezelor, se va restaura nivelul planului de ocluzieascendent
spre distal ;
• Dintii laterali vor restaura unitatile masticatorii conform relatiilor de
contactocluzal (1 dinte mandibular cu 2 dinti maxilari).