Sunteți pe pagina 1din 16

AN UNIVERSITAR: 2017-2018

1
Familia indo-europeană

Familia lingvistică indo-europeană este singura răspândită în epoca modernă în


toate continentele (dintre care în America, Australia, Africa și Oceania prin limbi
„de import” , în ultimele două vorbite mai ales ca a doua limbă).
Este cea mai importantă familie de limbi din lume .
Cuprinde cca. 130-160 de limbi. Limbile cele mai importante sunt: engleza,
spaniola, franceza, rusa. Acestea se numără printre limbile de pe glob cu cel mai
mare număr de vorbitori și au devenit limbi oficiale și de lucru ale ONU.
Familia indo-europeană este împărțită în 10-13 ramuri numite curent tot familii:
albaneză(formată dintr-o singură limbă oficială în Albania), armeană, (reprezentată
printr-o singură limbă oficială în Armenia), baltică, celtică, germanică, greacă(
formată actualmente numai din limba greacă, oficială în Grecia și Cipru), indo-
iraniana, italică(cuprinzând latina, din care derivă actiala ramură romanică), slavă.
Patru ramuri cuprindeau limbi dispărute: anatoliană(dispărută din Asia Mică),
ilirică( constituit sunbstratul limbii albaneze), toharică( vorbită în Asia în mil.I d.hr)
și traco-dacă(formând substratul limbii române).
Ramura slavă include belarusa, bulgara, ceha, macedoneana, polona, slovaca,
slovena, ucraineana- limbi oficiale în Belarus, respectiv Bulgaria, Cehia, Macedonia,
Polonia, Slovacia, Slovenia și Ucraina. Sârba și croata erau reunite în trecut sub
numele sârbă-croată; croata este limba oficială în Croația și în statul Bosnia și
Herțegovina, iar sârba în Serbia, Muntenegru și în statul Bosnia și Herțrgovina; din
acest complex a fost desprinsă și bosniaca, declarată limbă oficială în statul Bosnia
și Herțegovina.1

1
VINTILĂ-RĂDULESCU, IOANA : LIMBILE STATELOR LUMII, EDITURA MERONIA, BUCUREȘTI 2007

2
Cel mai numerous grup de limbi direct înrudite, care se vorbesc în Europa, este acela
al limbilor slave. În prezent, limbile slave se împart în trei grupuri, după zona geografică:
A. De răsărit (rusa, ucraineana, bielorusa)
B. De apus(polona, ceha, slovaca, sîrba, lusaciana, soraba și polaba)
C. De sud (sîrbo-croata, slovena, bulgara, macedoneana)
Trei sferturi de vorbitori de limbi slave se găsesc în Uniunea Sovietica.
În comparație cu limbile germance și cele romanice, limbile slave au un caracter
mai arhaic, mai conservator și de acea mai apropiat de originalul indo-european.
Între gotică(cea mai veche limbă germanică cunoscută) și engleza sau germana
modernă, între latină și franceza modernă, diferențele sunt foarte mari, pe când între
limbile slave moderne și cea mai veche limba slavă (slava bisericeasca) deosebirile sunt
mult mai mici. În comparație cu limbile germanice și cele romanice, limbile slave
prezinta o mai mare unitate structurala, ceea ce se vede, de exemplu, din faptul că ele au
păstrat în comun și într-o masură pregnantă sistemul flexionar (excepție fac bulgara și
macedoneana).
Limbile slave, ca și cele germanice, au la baza o limbă comună, numita convențial
“slava comună”. Aceasta a avut o evoluție îndelungată de la separarea ei de indo-
europeană pâna la împărțirea în limbile slave atestate.
Cea mai veche formă atestată este “slava veche” sau “slava bisericeasca’’, limba
veche literară a slavilor, în care călugarii Chiril si Metodiu, originari din regiunea
Salonicului, au tradus, în a doua jumătate a secolului al IX-lea, texte religioase din
grecește, într-un alfabet creat de ei pe baza celui grecesc.( aceasta a avut două forme:
alfabetul glagolitic si cel chirilic)2

2
WALD, LUCIA; SLAVE ELENA: CE LIMBI SE VORBESC PE GLOB? EDITURA ȘTIINȚIFICĂ, BUCUREȘTI 1968

3
4
5
6
7
3

3
PALIGA, SORIN : INTRODUCERE ÎN STUDIUL COMPARATIV AL LIMBILOR SLAVE, EDITURA UNIVERSITĂȚII DIN
BUCUREȘTI, BUCUREȘTI 2012

8
A) GRUPUL DE RĂSĂRIT Dintre cele trei grupuri, limbile slave de răsărit
sunt cele mai unitare atât din punct de vedere cultural-istoric, cât și teritorial.
Ele ocupă un vast teritoriu și sunt folosite de cel mai mare număr de vorbitori.
În Uniunea Sovietică sunt trei republici de limbă slavă, cu capitalele la
Moscova, Kiev și Minsk. În aceste republici se vorbesc: limba rusă, limba
ucraineană și limba bielorusă.

-Limba rusă este limba oficială in Republica Sovietică Federativă Socialistă


Rusă, vorbita ca limbă maternă, de peste 114 000 000 de oameni și ca limbă
comună de înțelegere între toate popoarele Uniunii Sovietice. De asemenea,
este însușită de numeroși oameni din lumea întreagă ca mijloc de a cunoaște
direct cultura și știința sovietică, fiind și una din limbile internaționale. Pe
teritoriul țării noastre sunt vreo 50 000 de vorbitori de limba rusă, concentrați
în vreo 30 de localități din regiunile Suceava, Iași, Bacău, Galați, Dobrogea (
unde sunt cei mai numeroși) În limba rusă există doua grupuri mari de
dialecte: de nord, și de sud. La granița dintre ele se întâlnesc multe graiuri de
tranziție.
-Limba ucraineană limba oficială în R.S.S. Ucraineană, e vorbită de
aproximativ 37 000 000 de oameni, dintre care 32 000 000 o folosesc ca limbă
maternă. Grupuri compacte de ucraineni trăiesc și în alte locuri ale Uniunii
Sovietice (Siberia, Orientul Îndepărtat, Altai etc.), precum și în afara Uniunii
Sovietice (România, Ungaria, Iugoslavia, S.U.A., Canada). La noi în țară
trăiesc vreo 70 000 de ucraineni. Astăzi ucraineana este una din cele mai
dezvoltate limbi literare slave. Ea are trei grupuri dialectale: de nord, de sud-
vest și de sud-est. În secolul nostru procesul de unificare a dialectelor este
foarte intens, prin răspândirea limbii literare în școli, presă, literatură etc.
-Limba bielorusă-limba oficială în R.S.S. Bielorusă, e vorbită de vreo 8 000
000 de oameni, dintre care aproape 2 000 000 se găsesc în alte părți ale

9
Uniunii Sovietice ( R.S.S. Kazahă, R.S.S. Letonă, R.S.S. Estonă etc.) Primele
atestări în bielorusă datează în secolul al XIII-lea și sunt formate mai ales din
cărți cu conținut religios.

B) GRUPUL DE APUS Limbile slave de apus sunt mai puțin unitare decât
cele de sud și de răsărit. Printre trăsăturile comune pot fi menționate: locul fix
al accentului, în polonă el stă pe penultima silabă, în cehă, slovacă și sârbă
lusaciană pe prima silabă.

-Limba polonă- e folosită de vreo 35 000 000 de oameni. Vorbitori de limbă


polonă sunt și în Canada ( vreo 4 000 000), America de Sud, mai ales in
Brazilia( cam 150 000) în Australia. La noi în țară sunt vreo 6 000 de polonezi,
stabiliți prima prima oară în seclul al XVIII-lea, prin regiunea Sucevei.

-Limba cehă- se vorbește în Republica Socialistă Cehoslovacă, de către 9 000


000 de oameni, alături de limba slovacă, folosită de vreo 4 000 000 de
vorbitori. Grupuri de cehi trăiesc și în Austria și în America de Nord. De
asemenea, la noi în țară sunt aproximativ 19 000 de vorbitori de limbă
slovacă.

-Limba slovacă- înrudită îndeaproape cu ceha ( de care se deosebește mai ales


în vocabular, unde au pătruns multe elemente ruse și slave meridionale) este
atestată prima oară în secolul al XV-lea prin documente din timpul mișcării
husite. Astăzi, slovaca se dezvoltă ca a doua limbă oficială în Cehoslovacia.
Limba slovacă cuprinde trei grupuri principale de dialecte: de răsărit, de
centru și de apus.

-Limba sîrbă lusaciană- face parte tor din limbile slave de apus. Ea este

10
vorbită de vreo 120 000 de oameni și ocupă un teritoriu lingvistic ( între Oder
și Elba) înconjurat din toate părțile de germani. Este cunoscută sub două
forme literare: lusaciana de sus, apropiată de cehă, și cea de jos, apropiată de
polonă, determinate de deosebirile lingvistice și religioase. Astăzi, sîrbii
lusacieni de sus trăiesc în Saxonia, iar cei de jos în Brandenburg, fiecare grup
cultivându-și limba proprie în școli, în literatură.

-Limba sorabă ( sau vendă)- este mai puțin cunoscută, fiind vorbită de vreo
150 000 de oameni pe cursul superior al răului Spree. Toți vorbitorii sunt
bilingvi, cunoscând și limba germană.

C) GRUPUL DE SUD Grupul limbilor slave de sud e separat de grupul


occidental și de cel răsărit prin limbile germană, maghiară, română. Unitatea
limbilor slave de sud e mai puțin evidentă decât aceea a grupului din apus și
din răsărit. Mai asemănătoare sunt bulgara și macedoneana, care ocupă partea
de nord-est a Peninsulei Balcanice. La acestea au apărut o serie de fenomene
comune, ce rezultat al legăturii lor cu unele limbi neslave ( româna, albaneza,
greaca nouă). Astfel, ele au pierdut flexiunea, au dezvoltat articolul postpus
etc. Sîrbo-croata și slovena au și ele unele trăsături comune: păstrarea
accentului muzical, formarea genitivului singular la pronume cu rezidența "-
go" , dezvoltarea, la persoana întâi singular și plural a timpului prezent etc.

-Limba sîrbo-croată- e, alături de slovenă și macedoneană, limba oficială în


R.S.F. Iugoslavia. Ea este vorbită de vreo 10 000 000 de oameni. Vorbitori
de sîrbo-croată sunt și la noi în țară (vreo 40 000), stabiliți încă de acum cinci
secole. Sîrbo-croata a păstrat cel mai bine structura slavei comune, mai ales

11
ca pronunțare. Sîrbo-croata, ca și slovena, e cea mai armonioasă dintre limbile
slave, pentru ca a păstrat urme din vechiul accent muzical indo-european.
-Limba slovenă-, vorbită de 1 500 000 de oameni în R.S.F. Iugoslavia, nord-
estul Italiei și sudul Austriei este atestată în secolul al X-lea.
-Limba bulgară- e folosită de vreo 7 000 000 de oameni. Vorbitori de limbă
bulgară sunt răspândiți și în afara Bulgariei, în Iugoslavia, Ucraina. În
vocabularul limbii bulgare, în afara elementelor latine, rămase din perioada
romanității balcanice, au pătruns multe cuvinte din turcă, greacă, italiană,
română.
-Limba macedoneană- vorbită în Iugoslavia, Bulgaria și Grecia, la granițele
dintre aceste țări de circa 1 000 000 de oameni. Ca structură ea se apropie mai
mult de bulgară și de sîrbă. Macedoneana este limba slavă cu cea mai noua
limbă literară.4

Patria primitivă a slavilor a fost situată, probabil, între Vistula și Nipru, de unde
aceștia s-au răspândit, ulterior, spre vest și sud. Slava comună a fost vorbită cam între
secolele al V lea î.Hr și al V lea d.Hr; era o limbă "satem" (are s și z în locul oclusivelor
paletale indo-europene). Grupul dialectal indo-european "satem" era format pe lângă
slava comună, din indo-iraniană , armeană și baltică. Grupul slav a păstrat numeroase
trăsături arhaice din indo-europeana comună, datorită contactelor reduse cu limbi de altă
origine.
Dintre trăsăturile generale ale limbilor slave amintim faptul că sunt limbi de tip
satem, predominant sintetice, cu un fond lexical comun celor mai multe dintre limbile
familie. În privința structurii gramaticale, e de remarcat sistemul derivațional bazat pe
prefixare și sufixare, flexiunea nominală bogată ( 6-7cazuri, cu excepția limbilor bulgară

4
WALD, LUCIA; SLAVE ELENA: CE LIMBI SE VORBESC PE GLOB? EDITURA ȘTIINȚIFICĂ, BUCUREȘTI 1968

12
și macedonean), și mai ales prezența categoriei aspectului la verb, considerată trăsătura
fundamentală.5
Mai primitivi decât germanii, slavii trăiau în mlastini urât mirositoare și îsi
ungeau fața cu funingine contra țânțarilor. Germanii prindeau atâti robi dintre slavi,
încât cuvântul “slav” a ajuns sa însemne “sclav”. Germanii, latinii și grecii nu puteau
pronunta sunete “sl” decât dacă intercalau un “c”: “scl”. Chiar și în română veche “slav”
se pronunta “leau” iar mai târziu “șcheau”, la plural “șchei”, forma întâlnita în toponime
(Șcheii Brașovului, cetatea Șcheia etc.).
În limba slavonă, “slav” însemnă “glorios”, de unde și cuvântul “slavă” cu înțeles
de “glorie” în limba română. Unii ardeleni păstrează și acum pronunția latină cu “scl”
în loc de “sl” și zic “Sclava Domnului!”.
În structura etno-lingvistica a popoarelor romanice apusene credințele religioase
slave au influențat folclorul, datinile și obiceiurile românești. De pildă, Nicolae Iorga
sustine ca numele Crăciun este numele unui zeu slav atestat la Novgorod, deși alți
lingviști au alte păreri. Tot așa, unii derivă numele Rusalii de al “Русалка” (rusalca) =
strigoaica, fiindcaă la ortodocsi numele este dat unei sărbători a morților.
Zeii slavilor Perun era zeul tunetului. Comunica oamenilor prin stejarul sfânt.
Avea statui de lemn, cu chip omenesc de argint și cu mustăți de aur. Corespunde zeului
Parjanava (Indra) din religia hinduistă.
Zaria (Заря), (Aurora) era fiica lui Perun, zeița fecioară, simbol al renașterii.
Pamântul-Mama (Mater’ Zemlia) a ramas pâna azi adorat de slavi. Viteazul
Svitagor a încetat să ridice brâul pamântului dar s-a cufundat în pamânt și a pierdut. Și
în folclorul românesc se vorbeste de «greul pamântului». Pamântul mamă era luat martor
la juraminte, fiindca nimeni nu putea fi atât de drept și tacut. Duhul pamântului-mama
era invocat în rituri de apărare.

5
FÎNARU, DOREL: LINGVISTICA LIMBILOR LUMII, EDITURA INSTITUTUL EUROPEAN, IAȘI 2015

13
Svarog, zeul uscăturii și a secetei, temut de locuitorii stepelor. Chiar si în româna
veche ,”Sfarogit” înseamnă „atât de uscat de nu se mai poate fi umezit”. Ca un zeu al
cerului senin, fara pic de nor (de la Svar = luminos, senin si Bog = zeu) a avut doi fii
Daibog (datatorul de belsug) si Ogon’ (focul). Daibog era soarele, care dăruia caldură și
lumină naturii și astfel se coceau roadele. În româna populară exista expresia „a primi
sau a da pe Daibog” adica gratis.
Svantevit zeul razboiului, cu patru capete..
Bielobog (zeul alb) era duhul zilei și al binelui.
Cernobog (zeul negru) era duhul nopții și al răului.
Sclavii mai credeau în duhuri precum:
Bereghinile, zânele apelor (de la bereg = mal).
Rusalcile, stafiile fecioarelor moarte nemăritate.
Lesovoi, duhurile pădurii (les = padure).
Polevoi, duhurile câmpului (pole = câmp).
Domovoi, duhurile casei (dom = casa) etc.

Slavo-bulgarii s-au creștinat în ritul bizantin-ortodox pe la 864 d.H. iar rușii pe


la 988 d.H. Călugarii Chiril și Metodiu au creat alfabetul chrilic, cu care au scris în limba
slavona textele cărților bisericești traduse din greacă. Limba slavonă a fost folosită de
români ca limbă de stat și biserica pâna în sec. XIX. Această influență culturala a
falsificat caracterul latin al limbii române și romanitatea românilor, pâna în sec. XIX
când limba și cultura română s-au realizat sub influența franceză.
Influența slavonă se simte însa și azi puternic în limba cărților bisericești folosite
de Biserica Ortodoxa Româna în stilul și vocabularul limbajului ei teologic. Influența

14
culturală slavonă a determinat în mare masura înapoierea culturală a românilor față de
Occident și pierderea specificului lor național în mare masura prin slavizare.6

6
https://l.facebook.com/l.php?u=http%3A%2F%2Fwww.descopera.org%2Fslavii-origini-cultura-
traditie%2F&h=ATMXAijw3XTEzMImoN09wXSUFkFIXJRLn8lU0oJNm4LsmheB_NR88-hwM-
OpXBnVwaWBaVIpn3N2U9w1CHyuFar83rJPG3rkJw2wATVoga8aE7CDoH3QcB70pv9xaO_xOACgH17kKbAdAg

15
BIBLIOGRAFIE

VINTILĂ-RĂDULESCU, IOANA : LIMBILE STATELOR LUMII, EDITURA


MERONIA, BUCUREȘTI 2007

WALD, LUCIA; SLAVE ELENA: CE LIMBI SE VORBESC PE GLOB? EDITURA


ȘTIINȚIFICĂ, BUCUREȘTI 1968

PALIGA, SORIN : INTRODUCERE ÎN STUDIUL COMPARATIV AL LIMBILOR


SLAVE, EDITURA UNIVERSITĂȚII DIN BUCUREȘTI, BUCUREȘTI 2012

FÎNARU, DOREL: LINGVISTICA LIMBILOR LUMII, EDITURA INSTITUTUL


EUROPEAN, IAȘI 2015

16