specifice
Capitolul 1
Locul şi rolul IMM-urilor în economie
1
L. Tăchiciu – „Competiţia în comerţul românesc şi competitivitatea întreprinderilor mici şi mijlocii” (teză de
doctorat), Bucureşti, 2003, p.216
Pagina 1 din 39
răspundere limitată cu unic asociat, firma „de familie” organizată ca societate de persoane -
în nume colectiv -, cooperativa meşteşugărească sau de consum etc.). Deşi cel mai adesea nu
corespund pe deplin cerinţelor de organizare ale unei întreprinderi moderne, (motiv pentru
care se consideră că aparţin economiei informale) aceste forme de activitate economică
constituie o sursă importantă de ocupare, în special în zonele rurale sau în cele mai puţin
dezvoltate.
Există o tendinţă a celor mai mulţi autori de a distinge în rândul întreprinderilor de
talie mică, o clasă specială de întreprinderi meşteşugăreşti sau artizanale. Tendinţă are la bază
ponderea ridicată a acestora (circa 25% în totalul populaţiei ocupate şi circa 16% din cifra de
afaceri în cadrul Uniunii Europene) şi faptul că acestea constituie de cele mai multe ori
pepiniera pentru noii întreprinzători şi pentru noile întreprinderi industriale, comerciale şi de
servicii.
Nu se face o distincţie corespunzătoare a întreprinderilor nou înfiinţate (start-up).
Acestea constituie o clasă aparte de întreprinderi, al căror comportament şi destin depind de
profilul creatorului lor şi de montajul tehnico-economic specific al înfiinţării – motiv pentru
care unele cresc rapid, dar multe dintre ele eşuează în prima perioadă a existenţei.
Nu se face o distincţie corespunzătoare între întreprinderile inovatoare şi cele
tradiţionale, deşi comportamentul şi perspectivele lor sunt foarte diferite
Se poate considera însă că în momentul de faţă numitorul comun de la care mulţi
autori pleacă în fundamentarea propriei opinii despre sectorul IMM-urilor se află în strânsă
legătură cu legislaţia în vigoare. De asemenea, se remarcă o tendinţă de adoptare a unei
definiţii comune de către grupuri de ţări, în contextul actualelor procese de integrare
regională. În cazul României, ţară candidată pentru aderarea la Uniunea Europeană, trebuie
avută în vedere nu numai legislaţia românească, ci şi cea europeană. Dacă în urmă cu câţiva
ani se putea spune că întreprinderile mici şi mijlocii operează în special la nivel naţional, în
prezent, acestea şi-au extins aria de acţiune (o contribuţie însemnată în acest sens având-o
dezvoltarea comerţului electronic) Astfel, IMM-urile sunt afectate din ce în ce mai mult de
legislaţia europeană privind taxele şi impozitele, concurenţa, formalităţile vamale ş.a.,
context în care devine iminentă dorinţa de armonizare a legislaţiei româneşti cu
reglementările aflate în vigoare în Uniunea Europeană.
Din data de 1 ianuarie 2005, a intrat în vigoare o nouă definiţie a IMM-urilor la nivel
european, definiţie ce a fost aplicată pentru toate măsurile Uniunii Europene de sprijinire a
IMM-urilor (inclusiv Programele Cadru de Cercetare). În acest context, Agenţia Naţională
pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii din România (ANIMMC) a iniţiat un proiect care s-a
Pagina 2 din 39
materializat în O.G. 27/20062 pentru modificarea şi completarea Legii 346/2004 privind
stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii 3. Cele mai importante trei
aspecte care au fost modificate structural se referă la: criteriile de încadrare a întreprinderilor
în categoria IMM (îndeosebi din punct de vedere al criteriilor patrimoniale), nuanţarea
definirii IMM-urilor din perspectiva relaţiilor stabilite cu alţi agenţi economici şi a structurii
acţionariatului şi la modul de calcul al indicatorului „număr mediu anual de salariaţi”.
ANIMMC a arătat că introducerea noilor praguri referitoare la cifra de afaceri (majorat de la
8 la 50 de milioane euro) şi la activele totale (majorat de la 8 la 43 milioane euro) sunt
definitorii în dimensionarea schemelor de ajutor de stat, care vor fi proiectate în anul 2006, pe
diverse paliere de intervenţie şi categorii de IMM. În plus, aceste prevederi permit IMM-
urilor româneşti să aibă acces la fondurile structurale. Ridicarea plafonului maxim în ceea ce
priveşte activele totale atrage după sine şi creşterea sectorului românesc de întreprinderi mici
şi mijlocii. Nuanţarea definirii dată IMM-urilor se referă la preluarea din terminologia
legislaţiei europene a trei concepte: acela de întreprinderi autonome, întreprinderi partenere şi
întreprinderi legate.
Din punct de vedere economic, întreprinderile mici şi mijlocii au fost considerate o
lungă perioadă de timp mai puţin competitive şi eficiente decât întreprinderile mari, deşi au
existat în permanenţă în orice economie. În timp ce teoriile clasice susţineau că micile afaceri
vor îngreuna creşterea economică, noile teorii ale evoluţiei industriale (Jovanovic, 1982;
Ericson şi Pakes, 1995; Audretsch, 1995; Hopenhayn, 1992; Lambson,1991 şi Klepper,1996)
susţineau exact contrariul şi anume că IMM-urile vor stimula şi vor genera creşterea
economică4. Această teză a fost susţinută ulterior de înşăşi realitatea economică din aproape
toate statele lumii, întreprinderile mici şi mijlocii devenind motorul economiei mondiale,
datorită capacităţii lor de a reprezenta o soluţie viabilă atât pentru sfârşitul cât şi pentru
începutul de mileniu.
În prezent, statisticile din aproape toate ţările Uniunii Europene şi nu numai, relevă că
IMM-urile predomină absolut în economie, reprezentând peste 99% din totalul firmelor şi
având ponderi substanţiale în obţinerea PIB-ului şi furnizarea de locuri de muncă.5 În aceste
condiţii devine iminentă întrebarea: rolul deosebit de important al IMM-urilor în economie
2
O.G. 27/2006 - Monitorul Oficial nr.88 din 1 ianuarie 2006
3
Legea 346/2004 - Monitorul Oficial nr. 681 din 29 iulie 2004. Conform acesteia, IMM-urile sunt acele
întreprinderi care îndeplinesc cumulativ criteriul numărului de salariaţi (trebuie să fie mai mic de 250 de
persoane), realizează o cifră de afaceri mai mică de 8 milioane euro sau au un rezultat anual al bilanţului
contabil mai mic decât echivalentul în lei a 5 milioane euro, respectiv criteriul de independenţă. Conform legii
citate, sunt considerate independente întreprinderile mici şi mijlocii care nu sunt deţinute în proporţie de peste
25% din capitalul social sau din drepturile de vot de către o altă întreprindere ori de mai multe întreprinderi
împreună, care nu fac parte din categoria întreprinderilor mici şi mijlocii.
4
SME′s in Europe 2003 - Observatory of European SME′s, No. 7, European Commission
5
O. Nicolescu - Carta albă a IMM-urilor din România, ANIMMC, Bucureşti, mai, 2003
Pagina 3 din 39
este dat tocmai de această dominare numerică sau, din contră, procentul foarte ridicat este un
rezultat al multiplelor funcţii economice şi sociale pe care IMM-urile le deţin? Răspunsul se
regăseşte în eforturile susţinute în prezent (la nivel naţional sau european) pentru dezvoltarea
întreprinderilor mici şi mijlocii, în politicile adoptate pentru sprijinirea acestui sector. În
prezent, întreprinderile mici şi mijlocii contribuie în mod esenţial la dezvoltare, argumentele
acestei afirmaţii fiind redate sintetic în cele ce urmează.
întreprinderile mici şi mijlocii oferă locuri de muncă pentru majoritatea populaţiei
ocupate şi, în cazul forte multor state, sunt singurele care în ultimii ani au generat noi locuri
de muncă
generează cea mai mare parte din PIB – în Europa cotribuţia IMM-urilor atingând un
nivel situat între 55% şi 95%
dovedesc flexibilitate şi adaptabilitate ridicate la cerinţele şi schimbările pieţei,
favorizate fiind de talia redusă şi de rapiditatea procesului decizional
reprezintă una dintre principalele surse de venituri la bugetul statului (prin intermediul
impozitelor şi taxelor plătite)
valorifică eficient nişele de piaţă neprofitabile pentru întreprinderile mari
sunt puternic ancorate în economiile locale prin valorificarea resurselor locale
sunt „labor-intensive” – utilizează într-o proporţie mai mare mâna de lucru ca factor
de producţie comparativ cu întreprinderile mari. Volumul şi intensitatea muncii sunt
superioare în condiţiile permanentei prezenţe a întreprinzatorului în firmă şi a unei motivări
mai intense a personalului
conduc la o mai bună distribuire a puterii economice, ceea ce are de cele mai multe
ori un impact pozitiv în planul stabilităţii politice şi sociale pe termen lung
reprezintă germenii viitoarelor firme mari, în special în domeniile noi ale economiei,
în ramurile sale de vârf bazate pe tehnică sau tehnologie performante
încurajează o serie de investiţii ce au ca sursă economiile populaţiei (familie, rude,
prieteni) sau alte fonduri care altfel ar rămâne neproductive
oferă posibilitatea împlinirii profesionale şi sociale a unei părţi apreciabile a
populaţiei, în unele cazuri stimulând şi dezvoltarea capacităţii antreprenoriale
Nu trebuie însă neglijat faptul că în cazul unora dintre aceste „puncte forte” ale
întreprinderilor de talie mică se poate vorbi şi despre reversul medaliei. Astfel, unele studii
empirice au arătat că IMM-urile distrug aproape tot atât de multe locuri de muncă pe cât
creează, în principal datorită ratei ridicate de eşec în afaceri. De asemenea, de cele mai multe
ori, întreprinderile de talie mică au acaparat forţa de muncă disponibilizată în urma
restructurării marilor firme, aşadar crearea netă de noi locuri de muncă nu atinge cote foarte
Pagina 4 din 39
ridicate. Un alt dezavantaj major al IMM-urilor constă în faptul că productivitatea acestora
este inferioară celei înregistrate în firmele mari (în special din cauza rezervelor reduse de care
dispun) – dezavantaj compensat însă de obţinerea unei rate a profitului sensibil egală şi care
urmează un trend ascendent. Un alt punct slab al IMM-urilor se referă la gradul ridicat de
dependenţă a firmei de o singură persoană – întreprinzătorul. În mod frecvent, întreprinderile
de talie mică înregistrează un nivel de tehnicizare / automatizare / informatizare mai redus
decât firmele mari. De asemenea, IMM-urile trebuie să încerce întotdeauna să se adapteze la
schimbările mediului, ele neavând puterea necesară pentru a influenţa mediul în care
activează, astfel încât acesta să fie favorabil pentru atingerea obiectivelor (intereselor) lor. De
multe ori, rata mortalităţii IMM-urilor atinge un nivel destul de ridicat (comparativ cu rata
natalităţii) ceea ce se traduce printr-o instabilitate foarte ridicată a acestui sector şi implicit,
prin ineficienţa investiţiilor pe termen lung într-o întreprindere de talie mică.
Abordarea problematicii specifice IMM nu poate fi completă dacă nu se are în vedere
întregul sistem economic naţional, în care sunt integrate cu puternice influenţe întreprinderile
mari6. Necesitatea existenţei întreprinderilor mari este evidentă în unele domenii de activitate
(industria petrolieră sau cea constructoare de maşini, spre exemplu) în care sunt necesare
retehnologizări de anvergură destul de costisitoare, studii de piaţă, producţii de masă. Tot
întreprinderile mari sunt cele care contribuie în mod decisiv la echilibrarea balanţei
comerciale şi a balanţei de plăţi externe. Ele furnizează IMM-urilor forţă de muncă,
tehnologie de vârf, know-how, sunt clienţi importanţi pentru produsele şi serviciile IMM-
urilor şi de multe ori creează o conjunctură favorabilă pentru dezvoltarea acestora.
Întreprinderile mici şi mijlocii sunt esenţiale pentru întreprinderile mari din mai multe
motive: reprezintă o categorie de clienţi şi de furnizori foarte numeroasă şi importantă (prin
valoarea ridicată a comenzilor / livrărilor cumulate); furnizează întreprinderilor mari resurse
umane bine pregătite şi absorb majoritatea şomerilor rezultaţi din restructurarea acestora.
Pentru a înţelege rolul deosebit pe care IMM-urile îl joacă în economie şi implicit necesitatea
dezvoltării acestui sector, este suficient un simplu exerciţiu de imaginaţie în care firmele mari
ar fi unicii jucători existenţi pe piaţă. Cu siguranţă, o asemenea economie nu ar fi una viabilă,
dezvoltată armonios, argumentele în acest sens fiind multiple: produsele ar fi unele de masă,
cu caracteristici standard, ceea ce ar duce implicit la dispariţia produselor unicat, aşadar şi la
apariţia unui segment de clientelă nesatisfăcut (care deşi are dimensiuni reduse, este un
segment destul de important); valorificarea ideilor inovatoare (în special ale celor care intră
în contact direct cu procesul de producţie) ar fi una mai redusă; ritmul de creştere al preţurilor
ar fi unul foarte accelerat datorită convergenţei mai multor factori (cum ar fi poziţiile de
6
C. Caţavei – Contribuţii cu privire la necesitatea şi oportunitatea creditării bancare a întreprinderilor mici şi
mijlocii în Romania” – Teză de doctorat, Bucureşti, 2004, p.29
Pagina 5 din 39
oligopol ocupate, creşterea costurilor de producţie datorită inexistenţei unor furnizori
distribuiţi uniform din punct de vedere geografic). De asemenea, aglomerarea unor zone,
concomitent cu apariţia unor zone de sărăcie ar fi una iminentă; un segment foarte redus din
populaţie ar ocupa funcţii de conducere – ceea ce ar conduce la neîndeplinirea aspiraţiilor
profesionale, la scăderea motivaţiei şi, implicit, a productivităţii.
Se poate concluziona că activitatea întreprinderilor mici şi mijlocii este
complementară activităţii firmelor mari, funcţionalitatea şi performanţele oricărei economii
de piaţă fiind condiţionate de existenţa firmelor de toate dimensiunile şi de conlucrarea lor
permanentă, intensă şi pe multiple planuri.
Din punct de vedere financiar, IMM-urile prezintă o serie de particularităţi (atât în
ansamblu, cât şi pe domenii de activitate): sursele de finanţare de care beneficiază cuprind
capitalurile proprii, participarea la capital, împrumuturile bancare, leasing-ul, fondurile
nerambursabile / subvenţiile. Accesul la finanţare reprezintă problema cheie cu care se
confruntă foarte multe întreprinderi de talie mică. Din punct de vedere al ofertei de finanţare
principalele dificultăţi constau în impunerea unui nivel minim de autofinanţare, experienţa
limitată a instituţiilor de finanţare, termeni şi condiţii neadecvate IMM-urilor, limitarea
accesului în sfera organizaţiilor care desfăşoară programe de finanţare. Problemele nu apar
însă numai din partea celor care oferă finanţarea, ci, în mod destul de paradoxal, şi din partea
celor care o solicită. Aceştia se confruntă cu lipsa garanţiilor, insuficienta informare, lipsa
cunoştinţelor manageriale (de multe ori corelată cu experienţa limitată sau nulă în domeniul
afacerilor), slaba prezentare a afacerii în cadrul cererii de finanţare.
În cazul IMM-urilor româneşti se observă că resursele proprii ale acţionarilor este
preferată ca modalitate de finanţare în cele mai multe cazuri (45% se finanţează numai din
resurse proprii iar autofinanţarea este soluţia principală pentru alte 26,22%). Creditele
bancare nu se află tocmai în topul preferinţelor, dovada fiind că doar o firmă din cinci
beneficiază de această formă de finanţare (faţă de 8 firme din 10 în cazul UE). Cu toate că
sunt gratis, sursele din asistenţa financiară nerambursabilă (alocaţii bugetare şi granturi ale
UE) se situează abia pe locul trei în preferinţele IMM-urilor, aproximativ 90% nu au primit
niciodată un credit nerambursabil.
Situaţia sectorului românesc de IMM-uri
Sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii, care a constituit în ultima perioadă pilonul
de bază al economiei statelor membre UE, a reprezentat un factor generator de progres
economic şi în cazul României. În ceea ce priveşte negocierile de aderare la UE, capitolul 16-
„Întreprinderi mici şi mijlocii” a fost închis provizoriu.7 România a acceptat acquis-ul
7
Termenul de „închis provizoriu” înseamnă că Uniunea Europeană poate reveni asupra acestui capitol la un
anumit moment dacă noi reglementări legislative la nivel de Uniune sunt adoptate în intervalul de timp dintre
Pagina 6 din 39
comunitar al capitolului cu privire la IMM în vigoare la 31 decembrie 1999 şi nu a cerut
perioade tranzitorii sau derogări referitoare la acesta. În ceea ce priveşte implementarea
acquis-ului pentru aplicarea legislaţiei corespunzătoare sunt responsabile următoarele
instituţii: Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Autoritatea Naţională
pentru Turism, Comitetul Român pentru Distribuţie (afiliat la Asociaţia Internaţională pentru
Distribuţie) şi Ministerul Industriei şi Comerţului.
Pentru a evalua corect situaţia sectorului românesc de IMM-uri este absolut necesară
corelarea acesteia cu situaţia per ansamblu a economiei româneşti, europene şi chiar
mondiale. Aşadar trebuie menţionat că prăbuşirea regimurilor comuniste (şi implicit a
sistemelor economice aferente) a declanşat o criză economică de mare amploare şi
profunzime în toate ţările Europei Centrale şi de Est, astfel încât în perioada 1989 – 1992
rezultatele economice au decăzut dramatic, iar rata şomajului, precum şi rata inflaţiei au
cunoscut o adevărată explozie. Dincolo de aspectele specifice fiecărei ţări, se poate vorbi şi
despre o serie de trăsături comune ale economiei tranziţiei, trăsături ce se regăsesc şi în cazul
României8:
instabilitate macroeconomică (a avut un impact nefavorabil asupra resurselor publice
şi private; a instaurat un climat impredictibil, favorabil afacerilor speculative în detrimentul
investiţiilor de mai mare anvergură, cu un termen mai mare de recuperare)
liberalizarea pe scară largă, prea bruscă şi prea timpurie a importurilor (a subminat
investiţiile autohtone şi străine în industrie; a avut un efect nedorit asupra balanţei comerciale
şi de plăţi externe)
persistenţa unui sector de stat foarte larg
indisciplina financiară a întreprinderilor (a condus la deteriorarea semnificativă a
mediului de afaceri)
absenţa şi fragilitatea unor instituţii ale pieţei
cadrul legislativ inadecvat economiei de piaţă
lipsa cunoştinţelor moderne de economie, management, marketing
o administraţie publică şi un sistem judiciar ineficace
lipsa educaţiei antreprenoriale
În cazul României şi nu numai, începerea perioadei de tranziţie a însemnat anularea
bruscă a sistemului planificării strict centralizate, fără a-l înlocui cu alte instituţii care să
preia, cel puţin parţial, funcţiile acestuia. Astfel s-a produs un imens gol în funcţionarea
sistemului economic, fapt ce a condus la dereglarea întregului mecanism al producţiei sociale.
încheierea capitolului şi finalizarea întregului proces de negociere sau dacă angajamentele asumate pe parcursul
negocierilor nu au fost respectate (Întreprinderi mici şi mijlocii. Fişa de sector – Delegaţia Comisiei Europene
în România, martie 2006)
8
L. Tăchiciu, op. cit., p. 227 - 228
Pagina 7 din 39
Totuşi trebuie menţionat că odată cu anul 1989 fenomenul antreprenorial a renăscut în
România (după aproximativ patru decenii de întrerupere), chiar dacă a urmat un parcurs
dificil şi complex. Ovidiu Nicolescu consideră că evoluţia sectorului IMM a cuprins două
etape importante: o perioadă de dezvoltare relativ accentuată, cuprinsă între anii 1990 şi 1995
şi o perioadă de temporizare a dezvoltării acestui sector, după 1996 până în prezent.
Deşi a întâmpinat o serie de obstacole, economia românească a început să se redreseze
treptat, astfel încât, în traseul său către Uniunea Europeană, România a înregistrat un progres
foarte important – obţinerea statutului de economie funcţională de piaţă. Analiza câtorva
indicatori importanţi – precum gradul de creştere economică, rata inflaţiei, rata şomajului
(vezi anexa 1) – oferă o imagine clară asupra îmbunătăţirii economiei româneşti.
În ceea ce priveşte contextul macroeconomic în care activează IMM-urile româneşti
se poate preciza că, la nivelul anului 2004 economia mondială s-a dezvoltat puternic
(înregistrând o creştere economică de 5,1% faţă de 4% în 2003). Deşi în Zona Euro creşterea
economică a fost mai scăzută (2,3%), aceasta a înregistrat totuşi o evoluţie pozitivă,
superioară anului 2003. Noile state membre UE au continuat să înregistreze o creştere
economică riguroasă, nivelul mediu situându-se în jurul valorii de 5,6% (peste această medie
situându-se ţările baltice – Estonia, Letonia, Lituania). Dintre ţările în proces de aderare la
UE din sud-estul Europei – România, Bulgaria şi Turcia – ţara noastră a obţinut cea mai
ridicată dinamică a creşterii economice – 8,3% faţă de 5,6% şi respectiv 8%.
Contextul actual în care activează IMM-urile româneşti prezintă o serie de aspecte
pozitive şi negative, ambele având un impact puternic asupra dezvoltării acestora. Printre cele
mai importante aspecte pozitive se numără faptul că IMM-urile româneşti beneficiază de o
serie de programe de sprijinire din partea Uniunii Europene, iar contextul economic naţional
este unul favorabil, performanţele economice ale României îmbunătăţindu-se în mod vizibil
în ultimii ani. Obstacolele întâlnite în parcurgerea drumului de la idee la materializarea
acesteia prin deschiderea unui IMM sunt multiple, dar consider că printre cele mai importante
se numără lipsa unei informări prealabile corespunzătoare şi a cunoştinţelor şi / sau
experienţei în domeniul ales. Cu siguranţă însă, un impact puternic negativ îl au şi alte
aspecte cum ar fi legislaţia instabilă, gradul ridicat de birocraţie, gradul scăzut de libertate
economică, riscul de ţară (care încă atinge cote destul de ridicate).
În acest context, deşi a pornit practic de la zero, sectorul IMM din România s-a
dezvoltat progresiv, ajungând de la 95 840 firme noi în anul 1990 la peste 700 000 firme noi
în anul 2004. Situaţia IMM-urilor active pentru perioada 1999-2004 (redată în tabelul 1.2.1.)
relevă faptul că, din punct de vedere numeric acestea au înregistrat un trend crescător,
întrerupt de o perioadă de scădere în anul 2000. Trebuie remarcat faptul că
Pagina 8 din 39
microîntreprinderile au deţinut în tot intervalul analizat cea mai mare pondere în total IMM.
Această situaţie se explică prin faptul că microîntreprinderile reprezintă de obicei primul pas
în afaceri făcut de noii întreprinzători, barierele la intrarea pe piaţă nu sunt foarte ridicate, iar
procedurile de înregistrare şi autorizare a funcţionării au fost mult simplificate începând cu
anul 2003. Trebuie totuşi precizat că ponderea mare a microîntreprinderilor nu reprezintă un
factor de subdezvoltare a sectorului IMM; dimpotrivă, este un aspect care justifică şi
consolidează flexibilitatea şi capacitatea de adaptare la condiţiile în continuă schimbare ale
pieţei.
Tabel 1.2.1 Structura IMM-urilor active, în funcţie de categoria de mărime (număr şi
pondere)
1999 2000 2001 2002 2003 2004
Mărime nr. % nr. % nr. % nr. % nr. % nr. %
firme
Micro 29 9 27 8 28 8 28 8 31 8 35 8
45 0, 98 8, 04 7, 52 7, 34 7, 82 8,
97 1 93 5 48 8 07 7 85 8 42 9
8 3 8 0 8 0
Mici 25 7, 29 9, 31 9, 32 9, 34 9, 36 8,
98 9 41 3 24 7 01 8 88 7 08 9
7 5 7 0 9 9 0 4 3 8 0 5
Mijlocii 61 1, 68 2, 74 2, 79 2, 83 2, 86 2,
02 8 64 1 55 3 89 4 42 3 74 1
7 7 3 6 4 5
Total 32 1 31 1 31 1 32 1 35 1 40 1
66 0 61 0 91 0 52 0 67 0 29 0
86 0 74 0 52 0 06 0 10 0 96 0
Sursa: Ministerul Finanţelor Publice şi INS, prelucrare proprie
Pagina 9 din 39
extinderea unor lanţuri de magazine. IMM-urile din agricultură au deţinut cea mai mică
pondere în toată perioada analizată, înregistrând în mai mulţi ani (inclusiv în 2004) un ritm de
creştere negativ. IMM-urile din industrie, situate pe locul secund din punct de vedere al
ponderii, au urmat un trend crescător, excepţie făcând doar anul 2004, când au înregistrat o
uşoară scădere. Trebuie menţionat că IMM-urile din industrie sunt mai mari ca dimensiune,
sectorul servicii este practic dominat de micro-întreprinderi, în timp ce întreprinderile mici se
regăsesc în proporţii comprabile în construcţii şi în agricultură.
Tabel 1.2.2 Structura IMM-urilor active private după sectorul de activitate (număr şi
pondere)
1999 2000 2001 2002 2003 2004
Sector Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %
activitate
Agricultură 10.055 3,08 9.494 3,00 8.929 2,80 10.011 3,08 10.430 2,92 11.390 2,83
Industrie 39.457 12,0 40.252 12,7 41.609 13,0 45.586 14,0 50.117 14,0 54.657 13,56
8 3 4 2 5
Construcţii 10.956 3,35 11.705 3,70 13.990 4,38 16.312 5,02 20.378 5,71 25.115 6,23
Servicii 266.21 81,4 254.72 80,5 254.62 79,7 253.29 77,8 275.78 77,3 311.83 77,38
8 9 3 6 5 8 7 9 5 1 4
Total 326.68 100 316.17 100 319.15 100 325.20 100 356.71 100 402.99 100
6 4 2 6 0 6
Sursa: Ministerul finanţelor publice şi INS, prelucrare proprie
Pagina 10 din 39
Se observă că în România există disproporţii foarte mari între diferite regiuni de
dezvoltare: de la 12 IMM-uri / 1000 locuitori în Nord-Est la 41 IMM-uri / 1000 locuitori în
regiunea Bucureşti-Ilfov. Luând în calcul şi sectoarele de activitate se remarcă faptul că
zonele de Centru şi Nord-Vest sunt cele mai industrializate, serviciile sunt mai bine
reprezentate în Bucureşti şi în Sud-Vestul ţării, regiunile de Est, Vest şi Sud-Est deţin o
prezenţă semnificativă a IMM-urilor din agricultură, în timp ce construcţiile sunt cel mai bine
reprezentate în Bucureşti, Nord-Vest şi Centru.
Având în vedere că IMM-urile deţin un rol din ce în ce mai important pe piaţa muncii,
se impune analiza numărului de angajaţi din IMM-uri (vezi figura 1.2.2). Se remarcă faptul
că au avut loc creşteri de personal la toate clasele de mărime (cele mai accentuate
înregistrându-se la microîntreprinderi), precum şi în toate sectoarele de activitate (cu
creşterea cea mai semnificativă în servicii). Din punct de vedere al repartizării pe regiuni de
dezvoltare se remarcă din nou lipsa uniformităţii (vezi figura 1.2.3).
Pagina 11 din 39
2500000
2000000
1500000
1000000
500000
0
Centru
14% Bucuresti
20%
Nord
Vest
13%
Nord Est
12%
Vest
11%
Sud Est
Sud Vest 12%
7% Sud 11%
Sursa: date de la Ministerul Finanţelor Publice şi Institutul Naţional de Statistică
Din punct de vedere al performanţelor economice obţinute se remarcă o contribuţie
echilibrată a celor trei clase de mărimi la cifra totală de afaceri a IMM: 35,4% -
întreprinderile mijlocii, 34,6% - întreprinderile mici şi 30% microîntreprinderile. Pe sectoare
de activitate serviciile reprezintă cel mai important sector din punctul de vedere al cifrei de
afaceri, cu o sumă aproape triplă faţă de sectorul industrial, de aproape zece ori mai mare
decât totalul din construcţii şi de peste treizeci de ori cifra de afaceri din agricultură. În ceea
ce priveşte profitabilitatea, microîntreprinderile au obţinut profiturile nete cele mai mari
raportat la cifra de afaceri, urmate fiind de întreprinderile mici şi apoi de cele mijlocii.
Productivitatea medie determinată ca cifră de afaceri la un angajat s-a ridicat în 2004 la
valoarea de 27 823 euro, întreprinderile mici şi serviciile obţinând cea mai bună
productivitate. Regiunea Bucureşti-Ilfov prezintă un indice de salarizare mediu pe angajat
dublu faţă de alte regiuni, la cealaltă extremă situându-se regiunea Sud-Vest Oltenia.
Stadiu şi perspective privind integrarea IMM-urilor româneşti în contextul economic
european
Din prisma integrarii României în Uniunea Europeana, anul 2004 a însemnat
încheierea negocierilor de aderare şi intrarea într-o nouă etapă, marcată de semnarea
Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, în luna aprilie 2005. Aderarea
permite agenţilor economici din România (prin confruntarea directă pe Piaţa Internă cu alte
Pagina 12 din 39
întreprinderi) să-şi perfecţioneze produsele. În acest context, întreprinderile mici şi mijlocii
trebuie să se autoevalueze şi să-şi propună atingerea de noi niveluri calitative - prin
promovarea şi introducerea de tehnologii care să permită înregistrarea de performanţe
economice superioare.
În ceea ce priveşte contextul în care activează sectorul românesc de IMM-uri,
trebuiesc punctate mai multe aspecte. Astfel, România a înregistrat la nivelul anului 2004 cea
mai mare creştere economică dintre toate ţările candidate la UE, un deficit bugetar mic, sub
ţinta prevăzută (-1,1%) şi o scădere continuă şi destul de rapidă a inflaţiei. În schimb, tot în
2004, PIB-ul pe locuitor al României era de patru ori mai mic decât media din cele 15 state
membre ale UE şi de 1,5 – 2 ori mai scăzut decât în noile state din Europa Centrală.
În ceea ce priveşte situaţia sectorului IMM din România comparativ cu cea din
Uniunea Europeană, principalele aspecte sunt enunţate pe scurt în cele ce urmează:
Din punct de vedere numeric, sectorul românesc se află mult sub media europeană: 19
IMM-uri / 1000 locuitori faţă de 52 IMM-uri / 1000 locuitori
Cel mai mare nivel al productivităţii în România a fost înregistrat de întreprinderile
mici, respectiv cu 11,3% mai mult decât media sectorului IMM şi este puţin neobişnuită
comparativ cu cei 15 membri tradiţionali din Uniunea Europeană unde modelul este exact
opus, în sensul că cea mai mare productivitate este înregistrată de firmele mijlocii, care au
cifre aproape duble faţă de micro-întreprinderi
În perioada 1990-2003, investiţiile străine directe în România au atins nivelul de circa
10,2 miliarde euro, inclusiv veniturile din privatizare. Ca nivel absolut, această sumă este
departe de situaţia înregistrată în ţările vecine (Polonia – 48 de miliarde, Ungaria sau Cehia –
câte 38 de miliarde)
În România rata natalităţii pentru întreprinderi este de 5,6%, mai scăzută decât rata
medie a natalităţii în Europa-25 (10,4%) şi decât rata medie a natalităţii în statele candidate
(15,29%)
Ponderea forţei de muncă din sectorul IMM din România în totalul populaţiei ocupate
este cu peste 50% sub ponderea corespunzătoare din Europa-25, ca şi din ţările foste
candidate, aşa cum rezultă din datele tabelului 1.3.1.
Tabel 1.3.1 Ponderea forţei de muncă în sectorul IMM în totalul forţei de muncă
ocupate în economie
Europa 19 (UE + AELS9) Ţări candidate România
66% 72% 40%
Sursa: Observatorul IMM din Europa, trimestrul I 2004.
9
Ţări AELS: Elveţia, Islanda, Liechtenstein, Norvegia
Pagina 13 din 39
Tabel 1.3.2 Numărul mediu de salariaţi din întreprinderile mici şi mijlocii
Europa 19 (UE + AELS) Ţări candidate România
5,5 6,9 4,8
Sursa: Observatorul IMM din Europa, trimestrul I 2004.
Pagina 14 din 39
garantare puse la dispoziţie de către acesta reprezentând un instrument din ce în ce mai
important pentru accesul IMM-urilor la finanţare. Un impact pozitiv îl are şi creşterea
concurenţei pe piaţa bancară şi implicarea unui număr din ce în ce mai mare de bănci în
sprijinirea sectorului IMM. În contextul dezvoltării rapide a fenomenului de globalizare, se
impune deschiderea economiei româneşti şi creşterea competitivităţii întreprinderilor la
export. Pentru realizarea acestui deziderat este necesar ca IMM-urile româneşti să beneficieze
de consultanţă de talie europeană (un demers în acest sens fiind proiectul din cadrul
Programului PHARE – Servicii de sprijin pentru dezvoltarea afacerilor), iar sistemul
educaţional să se adapteze la cerinţele pieţei muncii din România.
Cu siguranţă, aderarea României la Uniunea Europeană va însemna intrarea pe o piaţă
concurenţială dură. În acest context, IMM-urile trebuie să folosească eficient întregul sprijin
acordat de organismele acreditate (un prim pas fiind realizarea unei informări corecte şi
complete referitor la sprijinul pe care îl pot obţine), dar trebuie să caute şi soluţii proprii, care
să le transforme în întreprinderi viabile (spre exemplu, printre soluţiile pertinente se numără
aplicarea mai bună a instrumentelor valutare şi financiare, precum şi fuziunile sau achiziţiile).
Capitolul 2
Politici şi instrumente de sprijinire a sectorului IMM în România
Pagina 15 din 39
În România, anul 2007 (dacă acesta va coincide cu cel al aderării la UE) va aduce
importante provocări pentru sectorul IMM-urilor, care trebuie să facă faţă presiunilor
concurenţiale ale pieţei unice şi cerinţelor acquis-ului, în special privind conformarea la
standardele de mediu şi calitate. Acestea necesită investiţii semnificative din partea IMM-
urilor, lăsându-le fără resursele necesare dezvoltării de proiecte în contextul politicii de
coeziune. Astfel, principala problemă cu care se vor confrunta întreprinderile româneşti de
talie mică nu se va referi la lipsa fondurilor necesare dezvoltării, ci la capacitatea insuficientă
de absorbţie a acestor fonduri. Capacitatea de absorbţie reprezintă gradul în care o ţară este
capabilă să cheltuiască efectiv şi eficient resursele financiare alocate din Fondurile
Structurale. Dacă am lua în considerare că pentru a realiza acest lucru este nevoie, pe de o
parte, de capacitate de absorbţie din partea sistemului instituţional creat de statul respectiv
pentru a administra fondurile în cauză şi, pe de altă parte, de capacitate de absorbţie din
partea beneficiarilor cărora li se adresează aceste fonduri, am putea considera că este vorba
de două caracteristici distincte, respectiv de capacitate de absorbţie din partea ofertei (de
fonduri) – capacitate macroeconomică, financiară şi administrativă de absorbţie – şi
capacitate de absorbţie din partea cererii. Aceasta din urmă se referă la capacităţile
potenţialilor beneficiari de a crea proiecte şi de a le cofinanţa.10
În cazul întreprinderilor mici şi mijlocii din România, capacitatea redusă de cofinaţare
pe care o deţin conduce la neutilizarea eficientă a sprijinului oferit de către Uniunea
Europeană. La ameliorarea sau chiar eliminarea acestui neajuns pot contribui atât statul
român (un exemplu în acest sens constituindu-l înfiinţarea Fondului Român de Garantare a
Creditelor sau a Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi
Mijlocii) şi instituţiile bancare româneşti, cât şi însuşi IMM-urile (prin administrarea mai
judicioasă a resurselor, printr-o informare mai bună şi prin conştientizarea priorităţilor). O
altă problemă întâmpinată de către IMM-urile româneşti (dar şi de către alţi potenţiali
beneficiari ai Fondurilor Structurale) se referă la lipsa personalului calificat (ce are la bază
inexistenţa unei experienţe anterioare în domeniu). Impactul negativ al acestui aspect devine
şi mai pronunţat în contextul în care implementarea programelor de sprijinire revine fiecărui
stat membru UE.
Se poate concluziona că necesitatea implementării programelor de sprijinire a
sectorului IMM derivă din rolul foarte important pe care acestea îl deţin în orice economie.
Mai important însă pentru România nu este conştientizarea acestei necesităţi, ci
conştientizarea resurselor pe care le deţine pentru integrare. Aşadar, nu este suficientă
existenţa unui sprijin pentru IMM-uri din partea Uniunii Europene, ci transformarea acestuia
10
Gh. Oprescu (coord.) – „Analiza capacităţii de absorbţie a fondurilor comunitare în România”, Studii de
impact III, Institutul European din România, 2005, p. 9
Pagina 16 din 39
într-un sprijin real. Astfel, va fi inutil ca băncile din România să ofere finanţarea aportului
propriu dacă garanţiile cerute în schimb sunt prohibitive. De asemenea, programele pentru
finanţarea întreprinderilor de talie mică trebuie să fie întotdeauna însoţite de ample campanii
de informare şi de instruire a beneficiarilor. Unii specialişti11 consideră că IMM-urile
reprezintă sectorul economic cel mai dinamic şi mai profitabil din România, cu cele mai mari
perspective de dezvoltare după integrarea în Uniunea Europeană. Trebuie subliniat că, în
mare măsură, managerii şi proprietarii firmelor de mici dimensiuni sunt cei de care depinde
viitorul acestui sector, deoarece ei sunt cei care vor opta pentru o strategie ce va aduce profit
pe termen scurt sau pentru una de consolidare şi dezvoltare durabilă.
11
A se vedea L. Anghel – „Marketingul întreprinderilor mici şi mijlocii”, Editura ASE, 2005, p. 33
Pagina 17 din 39
macroeconomic general, sunt necesare politici sectoriale care să vizeze factorii
microeconomici cu influenţă semnificativă asupra deciziilor privitoare la investiţii.
În Raportul de ţară al Comisiei Europene publicat în octombrie 2003 au fost
recunoscute eforturile României de a sprijini IMM-urile şi progresele înregistrate în
implementarea Cartei Europene pentru Întreprinderile Mici. Totuşi, s-a atras atenţia asupra
constrângerilor cu care IMM-urile româneşti încă se mai confruntă şi anume lipsa libertăţii de
mişcare şi acţiune a acestora. În acest context, măsurile cuprinse în Strategia Guvernamentală
2004-2008 au fost proiectate astfel încât să elimine constrângerile înregistrate şi să accelereze
progresul în îndeplinirea cerinţelor impuse de Piaţa Internă. Agenţia Naţională pentru
Întrprinderi Mici şi Mijlocii (ANIMMC) este cea care urmăreşte ca obiectivele Strategiei
Guvernului pentru susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii în perioada 2004 – 2008 să fie
în strânsă concordanţă cu priorităţile, măsurile şi aranjamentele de implementare pentru
politicile industriale şi regionale şi în consens cu principiile concentrării, parteneriatului,
coordonării şi adiţionalităţii.
Priorităţile strategice ale Guvernului României pentru susţinerea dezvoltării IMM-
urilor în perioada 2004 -2008 (vezi Anexa 2) sunt: crearea unui mediu de afaceri favorabil
înfiinţării şi dezvoltării IMM, dezvoltarea capacităţii competitive a IMM, îmbunătăţirea
accesului IMM la finanţare, îmbunătăţirea accesului IMM pe pieţele externe, promovarea
culturii antreprenoriale şi întărirea performanţelor manageriale. Strategia guvernamentală
2004-2008 are ca principale obiective: creşterea cu 16% a numărului de angajaţi în IMM-uri,
majorarea cu cel puţin 8% a nivelului de productivitate a muncii, creşterea cu 14% a ponderii
serviciilor în structura întreprinderilor mici şi mijlocii. Principalele măsuri incluse în
proiectul strategiei Guvernului de sprijinire a dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii
pentru perioada 2004 – 2008 (vezi tabel 2.2.1) se referă la simplificarea sistemului de
impozitare, subvenţionarea dobânzilor la creditele bancare şi facilitarea accesului la utilităţile
publice.
Tabel 2.2.1 Măsurile adoptate prin Strategia Guvernului pentru susţinerea IMM
( 2004-2008)
Prioritatea A Crearea unui mediu de afaceri favorabil pentru înfiinţarea şi dezvoltarea IMM
Măsura A1 Îmbunătăţirea cadrului de reglementare şi eliminarea barierelor administrativ-
birocratice
Măsura A2 Dezvoltarea capacităţii instituţionale a ANIMMC
Măsura A3 Îmbunătăţirea dialogului public-privat, cu organismele reprezentative ale IMM şi
alţi factori relevanţi
Prioritatea B Dezvoltarea capacităţii competitive a IMM
Măsura B1 Sprijin pentru inovare şi accesul la noile tehnologii
Pagina 18 din 39
Măsura B2 Susţinerea IMM în introducerea standardelor de calitate şi a sistemelor de
management al calităţii
Măsura B3 Promovarea e-business
Măsura B4 Facilitarea accesului la activele disponibile ale întreprinderilor cu capital majoritar
de stat şi la achiziţii publice
Măsura B5 Îmbunătăţirea accesului IMM la servicii de consultanţă şi informaţii de calitate
Măsura B6 Susţinerea incubatoarelor de afaceri în domeniul producţiei şi serviciilor cu valoare
adăugată ridicată
Măsura B7 Susţinerea parcurilor industriale
Măsura B8 Participarea IMM la reducerea disparităţilor economice regionale
Prioritatea C Îmbunătăţirea accesului IMM la finanţare
Măsura C1 Stimularea capitalizării IMM-urilor productive
Măsura C2 Susţinerea apariţiei unei reţele neţionale de fonduri de garantare pentru IMM
Măsura C3 Finanţarea întreprinderilor nou înfiinţate în domeniile prioritare
Măsura C4 Scheme pilot inovative pentru înfiinţarea IMM
Prioritatea D Îmbunătăţirea accesului IMM pe pieţele externe
Măsura D1 Stimularea dezvoltării cooperării transfrontaliere şi a parteneriatelor de afaceri
regionale
Măsura D2 Sprijinirea IMM în activitatea de export
Prioritatea E Promovarea unei culturi antreprenoriale şi întărirea performanţelor manageriale
Măsura E1 Dezvoltarea unei culturi antreprenoriale
Măsura E2 Servicii de consultanţă şi training pentru întreprinzători
Sursa: Strategia Guvernamentală pentru susţinerea dezvoltării întreprinderilor mici şi
mijlocii în perioada 2004-2008
Trebuie menţionat că măsurile identificate de către ANIMMC pentru realizarea
priorităţilor strategice privind întreprinderile mici şi mijlocii în perioada 2004 – 2008 au fost
stabilite în concordanţă cu:
Planul de Acţiuni al Programului de Guvernare;
Planul Naţional de Dezvoltare;
Recomandările privind continuarea implementării Cartei Europene pentru
Întreprinderile Mici – Tallinn 2003;
Sinteza Rapoartelor privind progresele înregistrate de România în procesul de aderare
la Uniunea Europeană pe perioada 2001-2003;
Sinteza Raportului de ţară pe anul 2003;
Strategia pentru cercetare-dezvoltare a Ministerului Educaţiei şi Cercetării;
Strategia privind societatea informaţională a Ministerului Comunicaţiilor şi
Tehnologiei Informaţiei
În ciuda eforturilor susţinute la nivel naţional, momentul aderării României la
Uniunea Europeană ar putea fi fatal pentru multe firme de talie mică, în special din cauza
carenţelor mari în informare, al rezistenţei la schimbare (ceea ce înseamnă neadaptarea la
piaţa europeană), al costurilor foarte mari şi al dispariţiei facilităţilor fiscale. Studiile
Pagina 19 din 39
efectuate în ţările care au aderat în 2004 arată că, pentru a-şi desfăşura activitatea la norme
europene, unele firme vor trebui să suporte costuri care pot ajunge şi la 500 000 de euro (cele
mai costisitoare probleme referindu-se la procurarea tehnologiilor necesare pentru
îndeplinirea standardelor de calitate şi de mediu, achiziţia, în exclusivitate a produselor
certificate, la care se vor adăuga şi costurile indirecte generate de creşterea preţurilor şi
intensificarea concurenţei). În urma studiului efectuat de către ANIMMC şi experţii de la
Bruxelles în 2003 s-a ajuns la concluzia că nivelul la care se afla sectorul românesc de IMM-
uri era nesatisfăcător.
900
800
700
600
500
400
300
200
100
0
1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Phare Coeziune economică şi socială Ispa Sapard
Sursa: Delegaţia Comisiei Europene în România - „EU Assistance in Romania”
Pagina 20 din 39
Prin programul Phare România primeşte anual 260 milioane Euro, principalele
domenii pe care se concentrează acest program fiind redate în figura 2.3.2
Figura 2.3.2
Investiţii pentru sprijinirea aplicării
Dezvoltare instituţională
legislaţiei comunitare (în domenii
(consolidarea administraţiilor şi
precum concurenţa, transportul,
instituţiilor publice)
comerţul, mediul, energia)
1/3 1/3
1/3
Pagina 22 din 39
În ceea ce priveşte sprijinul acordat întreprinderilor de talie mică din România prin
intermediul programului Phare Coeziune Economică şi Socială în perioada 2004 -2006,
situaţia este prezentată ţin tabelul 2.3.1.
Pagina 23 din 39
milioane Euro, din care 75% poate fi finanţat din fonduri Ispa. Restul fondurilor trebuie să
provină de la beneficiar: din bugete centrale sau locale, din împrumuturi, donaţii, etc.
Până în prezent România a beneficiat de 868,6 milioane Euro pentru mediu (30 de
proiecte de investiţii şi 5 proiecte de asistenţă tehnică) şi de 906,8 milioane Euro pentru
transport (8 proiecte de investiţii şi 3 proiecte de asistenţă tehnică). Trebuie precizat că
începând cu 2007 asistenţa financiară Ispa va fi înlocuită în mod automat de Fondurile de
coeziune şi întregul sprijin financiar va creşte substanţial (de 7-8 ori mai mult decât pachetul
Ispa la data aderării) provocînd autorităţile române să pregătească şi să consolideze structuri
administrative şi de coordonare adecvate, în vederea creşterii capacităţii de absorbţie a
fondurilor.
Programul Sapard
Prin programul SAPARD (Programul Special de Pre-Aderare pentru Agricultură şi
Dezvoltare Rurală) România beneficiază anual de fonduri în valoare de 150 milioane Euro (la
care se adaugă 50 milioane Euro de la bugetul statului), foduri ce sunt destinate reformei
structurale din sectoarele agricole şi dezvoltării rurale. Sapard este singurul program de pre-
aderare complet descentralizat, astfel încât întreaga responsabilitate a managementului
fondurilor revine autorităţilor româneşti. Principalele priorităţi ale acestui program se referă
la: îmbunătăţirea eficienţei pieţei, a standardelor de calitate şi calităţii şi a standardelor
privind securitatea produselor alimentare; menţinerea actualelor locuri de muncă şi crearea
altora noi; protecţia mediului înconjurător.
Prin intermediul programului Sapard în România au fost finanţate în perioada 2000-
2006 proiecte ce vizează următoarele domenii:
Axa 1 – Îmbunătăţirea competitivităţii produselor agricole şi piscicole prelucrate
Axa 2 – Îmbunătăţirea infrastructurii pentru dezvoltare rurală şi agricultură
Axa 3 – Dezvoltarea economică a zonelor rurale
Axa 4 – Dezvoltarea resurselor umane
În cadrul programului Sapard pot solicita finanţare mai multe categorii de beneficiari,
dintre care cele mai importante sunt: producători agricoli individuali şi grupuri de
producători; asociaţii de fermieri; întreprinderi private; autorităţi locale; ONG-uri.
Pagina 24 din 39
imperios necesară o trecere în revistă a câtorva aspecte esenţiale referitoare la acest nou
sprijin de care ţara noastră va beneficia.
În perioada 2007 – 2013 (în cazul în care România va adera în anul 2007) sprijinul
financiar acordat ţării noastre din partea Uniunii Europene va creşte considerabil în primii
ani, urmând să înregistreze o valoare aproximativ constantă în ultimii cinci ani (190 – 200 de
Euro/cap de locuitor). Însă există şi dezavantaje, printre care cel mai important se referă la
faptul că, indiferent de capacitatea de absorbţie de care va dispune, România va trebui să
contribuie la bugetul comunitar cu aproximativ 8 miliarde de Euro în primii şapte ani. În
Pagina 25 din 39
acest context, scopul României nu ar trebui să fie acela de a deveni stat membru UE, ci acela
de a deveni un membru eficient. Cu alte cuvinte, toate fondurile de care beneficiază ar trebui
să contribuie substanţial la transformarea României într-un membru puternic şi eficient, care
are un cuvânt important de spus în discuţiile purtate la masa Uniunii Europene.
Capitolul 3
Programe de sprijinire a IMM-urilor practicate pe piaţa bancară românească
Pagina 26 din 39
Băncile preferate de IMM-uri pentru creditare
Banca
Banc Post
Transilvania
7%
7%
Raiffeisen BCR
Bank 44%
13%
BRD
Sursa: www.sfin.ro 29%
Aşa cum reiese şi din figura 3.1.1, în topul preferinţelor persoanelor juridice care apelează la
credite se află Banca Comercială Română (60,59%), urmată de Banca Română pentru
Dezvoltare (39,41%) şi Raiffeisen Bank (17,73%). Un loc important îl ocupă însă şi Banca
Transilvania (9,85%) şi Bancpost (8,87%). Trebuie menţionat că în ultimii doi ani segmentul
de clienţi mici şi mijlocii înregistrează cele mai mari rate de creştere (ca număr şi valoare a
creditelor acordate), în timp ce sectorul corporatist este în general acoperit. Astfel, în cazul
Băncii Comerciale Române creditul pentru IMM-uri a înregistrat o creştere de 40,3% în 2005
faţă de 2004. Potrivit conducerii BRD - GSG din totalul creditelor băncii, două treimi sunt
destinate IMM-urilor şi din totalul împrumuturilor acordate acestui segment, ponderea celor
cu risc ridicat sau îndoielnic este de doar 3,5%. Raiffeisen Bank deţine un volum al creditelor
acordate IMM-urilor - peste 120.000 de clienţi ai băncii - în creştere cu peste 75% la mijlocul
anului 2005 comparativ cu 30 iunie 2004. În primele trei săptămâni ale lunii februarie 2006,
creditele acordate în lei sectorului IMM de către Banca Transilvania s-au dublat ca număr şi
ca volum, comparativ cu prima luna a anului curent. O descriere sumară a situaţiei existente
pe piaţa bancară românească în ceea ce priveşte oferta de credite pentru întreprinderi de talie
mică este redată în tabelul 3.1.1.
Pagina 27 din 39
Credit acordat IMM- Suma maximă Perioada Garanţii solicitate
Denumirea urilor acordată de
Băncii creditare
BCR* Credit pentru -85% din 3 ani
investiţii valoarea
Creditul pentru investiţiei 1 an imobiliare, reale
instrumente de plată - 90% din mobiliare, personale
valoarea
Credit ipotecar documentelor 20 ani
admise la
creditare
- 20 mil. EUR
BRD Simplis Credit
-pe termen scurt 400 000 RON 1 an
-pe termen 300 000 Ron 2-7 ani
mediu/lung 75 000 RON / 1 60, 24, 12
Ristretto (Pachetele 500 RON luni
Go, Master şi Easy)
Banca Credit Scontare 35 000 RON** 1 an
Transilvania 100% 35 000 RON** 6 luni
Credit dobândă 0% 35 000 RON 5 ani
Credit Start Up 85 000 RON 5 ani
Start Up + 50 000 RON 5 ani - Nu
Pachetul 1 oră
Bancpost Finanţare capital Sub 20% din 1 an - Minim 75% garanţii
circulant CA realizată în imobiliare
anul anterior
Finanţarea n/a 10 ani - 100% garanţii
investiţiilor imobiliare
Banca Credit Instant 50 000 EUR 6 luni
Comercială Perfect Credit 10 000 EUR 1 an
Ion Ţiriac
Raiffeisen Credite clienţi medii -max 30% din 12/60/120
Bank (Overdraft, cifra de afaceri luni
Capital,Invest, de la ultimul
Revolving, bilant contabil. n/a
Imobiliar) -3000/100 000 6/60 luni
Credite clienţi micro EURO
(Credit la termen,
Flexi, Standard
Overdraft) Pagina 28 din 39
Capital Instant 500 000 EUR 1 an -Garanţii rang I
asupra
** valoarea finanţării nu trebuie să depăşească valoarea cifrei de afaceri medie lunară
Sursa: prelucrare proprie – sursă electronică (www.brd.ro, www.bancatransilvania.ro,
www.bancpost.ro, www.raiffeisen.ro, www.piraeusbank.ro, www.carpatica.ro,
www.finansbank.ro, www.procredit.ro)
Având în vedere că situaţia prezentată în tabelul de mai sus este una schematică, (nu
sunt prezentate toate băncile de pe piaţa românească ce oferă sprijin IMM-urilor, iar oferta
băncilor amintite nu este redată complet) se poate aprecia că întreprinderile de talie mică au
început să beneficieze şi în România de o gamă foarte variată de credite. Cu toate acestea,
gradul de reticenţă este încă destul de ridicat în ceea ce priveşte apelarea la un credit bancar,
cauzele fiind multiple. Pe de o parte este vorba despre lipsa de informare şi de pregătire
corespunzătoare a celor care solicită creditele, afirmaţie demonstrată prin faptul că băncile
sunt consultate de întreprinzători decât în proporţie de 21,1%, faţă de mass-media care este
consultată în proporţie de 42% înaintea apelării la un credit bancar. Pe de altă parte este vorba
de faptul că potenţialii beneficiari se confruntă adeseori cu un proces dificil de obţinere a
creditului şi cu un cost al finanţării prin credite greu de suportat. Printre aspectele care
îngreunează accesul la fonduri se regăsesc garanţiile excesive impuse de bănci, precum şi
dobânzile mari practicate (dobânda la un credit pentru investiţii în valută în Romania fiind, de
regulă, între 9 şi 16%, mai mult decât dublul celei practicate în UE sau SUA). De asemenea,
IMM-urile se confruntă de multe ori şi cu dezinformarea voită din partea băncilor, dobânda
anuală efectivă (DAE) fiind adeseori mult mai mare decât dobânda afişată, la aceasta
adăugându-se o serie de comisioane (de administrare, de analiză, de gestiune etc.) care
contribuie la mărirea DAE până la 24%. Având în vedere că rata de nerambursare a creditelor
se situează în cazul IMM-urilor româneşti sub nivelul de 9%, nivelul nejustificat de mare al
dobânzii demonstrează încă o dată lipsa unei concurenţe puternice pe piaţa bancară
românească. Totuşi, în ultima perioadă numărul de credite acordate IMM-urilor a cunoscut o
evoluţie pozitivă fapt ce are la bază, într-o proporţie considerabilă, sprijinul acordat de către
FNGCIMM (Fondul Naţional de Garantare a Creditelor Pentru Întreprinderile Mici şi
Mijlocii) care are 18 bănci partenere12. Valoarea garanţiilor acordate de Fond a crescut
constant din noiembrie 2005 de la 6,5 milioane de euro la peste 9 milioane de euro în aprilie
2006, iar numărul de garanţii acordate s-a dublat în aceeaşi perioadă.
Figura 3.1.2
12
BCR, ING Bank, Eximbank, BRD, Alpha Bank, Banca Românească, Eurom Bank, Romanian International
Bank, Romexterra, Banca Comercială Carpatica, Raiffeisen Bank, Bancpost, UniCredit, CEC, Volksbank
Romînia, Banca Transilvania, Finans Bank, Banca Ţiriac
Pagina 29 din 39
Distribuţia procentuală a volumului de garanţii acordate
pe sectoare de activitate
Industrii; 37%
Comerţ; 25%
Transporturi;
5%
Agricultură;
4% Servicii; 14% Construcţii;
15%
Sursa: www.fngcimm.ro
Din analiza graficului de mai sus se observă că cel mai mare volum de garanţii
acordate de FNGCIMM au fost absorbite de sectorul industrial, la polul opus situându-se
sectorul agricol. Această situaţie se explică pe de o parte prin ponderea foarte redusă în total
IMM-uri a celor care au ca obiect de activitate agricultura (a se vedea tabelul 1.2.2)
Trebuie menţionat că, în oferta multor bănci ce activează pe piaţa românească mai
sunt incluse şi alte instrumente de sprijinire a întreprinderilor mici şi mijlocii, prin
intermediul unora dintre acestea derulându-se şi anumite programe ale Uniunii Europene de
finanţare a IMM-urilor.
Bank
nsilvania -Facilitatea de finanţare a investiţii noi, 125.000 euro 0 30 oraşe
IMM modernizare
-BERD – linie de credit 125.000 euro 0 1 luna – 3 ani Toate sucursale
Transilvania
Banca Mării Negre pentru 1 milion USD. 1an / 5 ani Toată România
Pagina 30 din 39
Comerţ şi Dezvoltare - linie
de finanţare
mercială Ion Phare Investiţii pentru 500.000 euro Contrib B 34% 6 ani Bucureşti, Braş
începerea şi Piatra Neamţ, P
dezvoltarea
activităţii
mânească Phare Investiţii pentru 500.000 euro CB 34% 6 ani Piteşti, Craiova
începerea şi Târgu Mureş, C
dezvoltarea Cluj, Iaşi, Timi
activităţii Bucureşti
Phare Investiţii pentru 500.000 euro 34 6 ani Botoşani, Braş
începerea şi Constanţa, Dol
dezvoltarea Olt, Suceava, T
activităţii Timiş, Vaslui
k Facilitatea de finanţare a investiţii noi, 125.000 euro 0 18 judeţe
IMM modernizare
Pagina 31 din 39
De exemplu, prin Bancpost se desfasoara un astfel de program cu fonduri UE si ale
Bancii Europene de Reconstructie si Dezvoltare (BERD).
3.2 Sprijinul oferit IMM-urilor de către BRD Société Générale România –avantaje şi
dezavantaje faţă de programele altor bănci româneşti
La BRD, dacă aveţi o firmă cu o vechime de până la un an, nu puteţi obţine un credit
mai mare de 35.000 de Ron, şi asta în condiţiile în care aveţi disponibilitatea de a depune o
garanţie reală imobiliară pe contul curent, pe bunuri imobile şi personale, care să acopere
integral valoarea creditului şi a dobânzii pe un an.
Perioada maximă de acordare a împrumutului este de 12 luni, iar dobânda variază în funcţie
de destinaţia creditului, de la 12,5% la 14% pe an. Trebuie menţinonat că, pentru
împrumuturile mai mari de 50.000 Ron, va trebui depusă o garanţire a unei terţe persoane, cu
venit net lunar de 1.000 Ron.
Anexa 1
9,0
8,0 8,3
7,0
6,0 5,7
5,0 5,1 5,2
%
4,0
3,0
2,0 2,1
1,0
0,0
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
PIB Ritmul anual de crestere
Pagina 34 din 39
Sursa: “Raportul Anual 2004”, INS “România în cifre”, aprilie 2005
12
10,5
10
8,8 8,4
8 7,4
% 6 6,2
4
2
0
2000 2001 2002 2003 2004
Rata somajului
Sursa: BNR “Raport anual 2004” şi INS “România în cifre” aprilie 2005
Anexa 2
Fişele sinoptice ale priorităţilor strategice din cadrul Strategiei Guvernamentale 2004-2008
Pagina 35 din 39
cadrul acestei priorităţi, Guvernul va continua să armonizeze legislaţia
românească cu prevederile acquis-ului comunitar specific Pieţei Interne, să
introducă măsuri pentru contracararea barierelor administrative şi tehnice, să
dezvolte un cadru instituţional coerent pentru elaborarea şi implementarea
politicilor specifice şi să îmbunătăţească dialogul dintre instituţiile
guvernamentale, partenerii sociali şi structurile de reprezentare a intereselor
IMM, pentru maximizarea eforturilor de dezvoltare ale sectorului.
În plus, Guvernul va asigura corelarea cadrului politic, aranjamentelor
instituţionale şi mecanismelor de consultare cu cele mai bune practici
europene şi va crea o platformă pentru absorbţia eficientă a Fondurilor
Structurale. În acest sens, rolul ANIMMC va fi esenţial; se vor introduce
măsuri specifice pentru consolidarea funcţiei de elaborare a politicilor, pentru
dezvoltarea capacităţii instituţionale şi a resurselor umane în plan naţional şi
regional, precum şi pentru întărirea colaborării cu Agenţiile de Dezvoltare
Regionalã.
Sursa: Strategia Guvernamentală pentru susţinerea dezvoltării întreprinderilor mici şi
mijlocii în perioada 2004-2008
Pagina 36 din 39
competitiv pe propria piaţă, unde politicile protecţioniste au fost înlăturate
încetul cu încetul.
Este evident că în momentul de faţă, majoritatea întreprinderilor
româneşti nu sunt suficient de pregătite pentru a răspunde oportunităţilor şi
provocărilor generate de schimbările începutului de mileniu. Lipsa
competitivităţii necesare a întreprinderilor româneşti este provocată, în cea
mai mare parte, de situaţii de neadaptare a acestora la standardele europene
de calitate. Competitivitatea întreprinderilor şi alinierea la regulile Pieţei
Interne sunt două condiţii “sine qua non” pe care trebuie să le îndeplinească
România pentru a beneficia de o participare deplină la viitorul unei Europe
lărgite, bazată pe cunoaştere.
Sursa: Strategia Guvernamentală pentru susţinerea dezvoltării întreprinderilor mici şi
mijlocii în perioada 2004-2008
Pagina 37 din 39
capitalizarea IMM-urilor. Guvernul României va continua concentrarea
eforturilor sale pentru modernizarea sistemului bancar şi pentru îmbunătăţirea
raporturilor dintre bănci şi întreprinderile mici.
Sursa: Strategia Guvernamentală pentru susţinerea dezvoltării întreprinderilor mici şi
mijlocii în perioada 2004-2008
Pagina 39 din 39