WWW.JURISPRUDENTA.

ORG

Accesul liber la informația

juridică în România
Prezent și perspective

Adrian Neacșu
Cuprins
Introducere. ............................................................................................................................................................. 3
Accesul la jurisprudenţă în România. Modele şi tipologii. ....................................................................................... 4
Publicarea comercială a hotărârilor judecătoreşti. .......................................................................................... 4
Hotărârile judecătoreşti fac parte din patrimoniul comun naţional................................................................. 5
Publicarea necomercială a hotărârilor judecătoreşti. ...................................................................................... 5
Portalul instanţelor de judecată – Ministerul Justiţiei ..................................................................................... 5
Publicarea jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ............................................................................ 7
Publicarea hotărârilor judecătoreşti în Republica Moldova ..................................................................................... 9
Accesul la legislaţie este îngrădit! .......................................................................................................................... 11
O strategie europeană în domeniul e-justiţiei ....................................................................................................... 12
Portalul e-justiţie. .......................................................................................................................................... 13
Reutilizarea liberă a documentelor ................................................................................................................ 13
Evoluţia sistemului juridic românesc spre precedentul judiciar. ............................................................................ 15
Mişcarea mondială pentru acces liber la lege ........................................................................................................ 17
Conceptul de Institut de Informare Juridică (Legal Institute Information) - LII .............................................. 17
Dezvoltarea iniţială a LIIs 1992-2000 ............................................................................................................. 18
Mişcarea mondială pentru accesul liber la informaţie juridică (law) ............................................................. 18
Declaraţia cu privire la accesul liber la lege (law)........................................................................................... 20
Limitele accesibilităţii hotărârilor judecătoreşti .................................................................................................... 21
Principiul accesului liber şi gratuit la hotărâri judecătoreşti în România. .............................................................. 23
“Modelul Vrancea” ........................................................................................................................................ 24
În loc de concluzii. Evoluţii necesare. ..................................................................................................................... 32
Reorganizarea serviciului Jurindex – index de jurisprudenţa ca un Institut de informare juridică (Romanian
Legal Institute Information – RomLII). ........................................................................................................... 33
Diversificarea surselor de jurisprudenţă incluse în portalul naţional. ............................................................ 33

2
Introducere.
Potrivit art. 127 din Constituţia României toate şedinţele de judecată sunt publice, în afară de
cazurile anume prevăzute de lege. Potrivit art. 11 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, pronunţarea hotărârilor
se face în şedinţă publică, de asemenea cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

Transparenţa procedurilor judiciare este un principiu fundamental constituţional menit să asigure

încrederea publicului în integritatea sistemului judiciar, să responsabilizeze sistemul judiciar şi să ofere
o mai bună înţelegere asupra activităţii curente de administrare a justiţiei. Principiul publicităţii
şedinţelor de judecată garantează nu numai faptul că publicul are dreptul de a participa liber la o
procedură în sala de judecată, dar şi că toate informaţiile în legătură cu o astfel de procedură, în
măsura în care nu există o excepţie de confidenţialitate anume prevăzută de lege sau regulamente,
trebuie să rămână deschise accesului şi controlului publicului.

Accesul efectiv al societăţii la documentele publice produse de sistemul judiciar în exercitarea

atribuţiilor sale reprezintă un drept esenţial într-o democraţie şi dă expresie dreptului publicului larg la
informare.

În România, accesul liber al publicului la informația de natură juridică (hotărâri judecătorești sau ale
altor organe cu activitate jurisdicțională și legislație) este deficitar. Ideologia accesului liber la astfel de
informații este practic necunoscută, iar mentalitatea dominantă este retrogradă cu privire la dreptul
cetățenilor de a accesa liber și gratuit documentele juridice produse de instituțiile statului. În mod
corespunzător, nu este nici reglementată și nici acceptată obligația autorităților publice de a pune în
circulație generală și gratuită rezultatul activității lor de interes public, realizată exclusiv din
fonduri publice.

3
Accesul la jurisprudenţă în România. Modele şi tipologii.

Publicarea comercială a hotărârilor judecătoreşti.

În mod uzual, accesul la jurisprudenţa instanţelor se realizează, în România, prin intermediul

publicaţiilor scrise sau electronice comerciale. Dezvoltarea acestora a fost explozivă după 2005, când, în
cadrul strategiei de reformă a sistemului judiciar, s-a impus pentru curţile de apel cerinţa publicării unor
buletine de jurisprudenţă şi realizarea unor materiale de informare (leafleat-uri) conţinând hotărârile
relevante pronunţate într-o anumită perioadă, selectate şi prelucrate, distribuite electronic în interiorul
sistemului judiciar.

În practică, buletinele curţilor de apel au început să fie publicate prin intermediul diferitelor edituri
de specialitate, fiind distribuite pe piaţa liberă, contra cost.

Realizarea leafleat-urilor, deşi s-a făcut cu relativă regularitate, în practică s-a dovedit o măsură
ineficientă pentru scopul pentru care a fost instituită, informarea judecătorilor asupra practicii celorlalte
instanţe. Pe de o parte, aceste materiale cuprindeau doar o infimă parte din jurisprudenţa unei instanţe,
iar pe de altă parte, gestiunea lor de către judecători era deosebit de dificilă, hotărârile nefiind indexate
ori cuprinse într-o bază de date cu facilităţi de căutare, ci fiind simple materiale realizate într-un editor
de texte. În plus, aceste materiale se întocmeau abia la sfârşitul unui trimestru, fără să răspundă astfel
nevoilor imediate de documentare ale judecătorilor pentru fundamentarea comparativă a deciziilor ce
trebuiau să le ia.

Ulterior, materialele întocmite de curţile de apel au început să fie preluate pe baze comerciale de
către editurile juridice, fiind scoase pe piaţă contra cost şi contribuind la dezvoltarea pieţei comerciale
de publicistică jurisprudenţială. Au fost realizate contracte, fie între instanţele de judecată şi editurile
juridice comerciale, fie direct între judecătorii care contribuiau la realizarea acestor leafleat-uri şi
acestea din urmă.

4
Hotărârile judecătoreşti fac parte din patrimoniul comun naţional.

Acest tip de activităţi au avut meritul de a pune în circulaţie un număr important de hotărâri noi ale
instanţelor judecătoreşti, punând însă, în aceleaşi timp, probleme de legalitate şi moralitate în ceea ce
priveşte exploatarea comercială, în scopul producerii de venituri materiale, a documentelor cu caracter
public produse de instanţele judecătoreşti.
Instituţiile publice nu dobândesc dreptul de proprietate intelectuală asupra documentelor produse în
chiar exercitarea atribuţiilor lor. În aceeaşi măsură, angajaţii acestor instituţii publice nu pot invoca un
drept de proprietate asupra documentelor produse în exercitarea atribuţiilor lor de serviciu. Dimpotrivă,
astfel de documente intră de drept în domeniul public, iar atunci când vorbim de hotărâri judecătoreşti,
care reprezintă expresia concretă a funcţiei statului de a realiza justiţia, fiind astfel de interes public
major, acestea sunt considerate a fi parte din patrimoniul comun naţional. În contextul informatizării
totale a sistemului judiciar românesc, hotărârile judecătoreşti elaborate în forma electronică şi cuprinse
în baze de date informatizate, intră in patrimoniul naţional digital.

Publicarea necomercială a hotărârilor judecătoreşti.

Tot începând cu anul 2005, s-a impus tot mai mult, ca alternativă, ideea deschiderii accesului
publicului, prin intermediul paginilor de internet, la hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţe.
Publicarea hotărârilor judecătoreşti ale instanţelor nu mai urmărea realizarea de profit ci doar informarea
publicului cu privire la jurisprudenţa instanţelor. Până în 2009 au existat două standarde paralele,
diferenţiate atât în ceea ce priveşte modul de raportare la textul documentului oficial reprezentat în
definitiv de hotărârea judecătorească, cât şi în ceea ce priveşte modalităţile tehnice de realizare a
selecţiei, prelucrării şi publicării hotărârilor judecătoreşti.

Portalul instanţelor de judecată – Ministerul Justiţiei

O evoluţie importantă în creşterea transparenţei şi accesibilităţii sistemului judiciar a constituit-o

lansarea, la data 15 august 2005, a unui portal electronic al tuturor instanţelor de judecată
5
(http://portal.just.ro/) destinat să furnizeze informaţii referitoare la jurisprudenţa relevantă, orarul
completelor, stadiul soluţionării dosarului, precum şi date statistice şi informaţii generale despre
fiecare instanţă. Pentru prima oară în România, justiţiabilii îşi puteau urmări direct pe internet circuitul
dosarului lor în instanţă, obţinând informaţii inclusiv în legătură cu hotărârile luate de instanţe ori
termenele acordate.
Printre altele, Portalul instanţelor de judecată, gestionat de Ministerul Justiţiei, a dezvoltat şi o
secţiune destinată publicării jurisprudenţei relevante a instanţelor judecătoreşti. Portalul deserveşte toate
instanţele din România, cu excepţia ICCJ. S-a optat pentru publicarea unor scurte rezumate ale
hotărârilor judecătoreşti şi doar a acelora considerate “relevante”. Prelucrarea sub forma de “pastilă” a
fiecărei hotărâri ce este publicată pe portal se face manual, fiind o obligaţie administrativă a fiecărui
judecător1, după care acestea sunt încărcate în platforma centrală de către Biroul de informatică al
fiecărei instanţe.

Din punct de vedere practic, secţiunea specială dezvoltată de portalul instanţelor este un eşec,
această neputând, prin chiar modul cum a fost concepută, să-şi îndeplinească rolul de a informa publicul
larg cu privire la jurisprudenţa instanţelor, adică a totalităţii hotărârilor pronunţate. Mecanismul de
selectare şi publicare a hotărârilor judecătoreşti este greoi, ineficient şi rudimentar din punct de vedere
tehnic.

Datele statistice cu privire la documentele instanţelor judecătoreşti încărcate pe această platformă

descriu cel mai bine eşecul acestei concepţii asupra asigurării accesului publicului larg la hotărârile
judecătoreşti.
Astfel, cele 241 de instanţe din România, încărcaseră până în primul trimestru al anului 2010,
începând din 2005 un număr total de 16.889 de scurte rezumate ale hotărârilor judecătoreşti pronunţate
în această perioadă. În perioada 2005-2009, potrivit datelor statistice2, în România s-au pronunţat peste
7.700.000 de hotărâri judecătoreşti, ceea ce înseamnă o rata de acces la hotărârile judecătoreşti de
0,21%. Doar o hotărâre din 500 pronunţate de instanţele de judecată ajunge să fie accesibilă publicului
larg, sub forma de scurt rezumat, în această modalitate.

1
A se vedea şi Hotărârea nr. 1315 din 28.11.2008 a CSM prin care a fost modificat art. 26/5 din Regulamentul de ordine
interioară a instanţelor judecătoreşti
2
Accesibile pe pagina de internet a CSM, www.csm1909.ro
6
 Pe ani, situaţia publicării rezumatelor hotărârilor judecătoreşti pe portalul instanţelor de judecată,
raportată la numărul de hotărâri judecătoreşti pronunţate de întreg sistemul judiciar, mai puţin ICCJ,
este următoarea:

Tabel 1 – Numărul de hotărâri judecătoreşti pronunţate de întreg sistemul judiciar, 2005–2010

An 2005 2006 2007 2008 2009 2010 TOTAL
Număr
hotărâri
pronunţate 1.547.655 1.707.283 1.452.951 1.265.991 1.738.641 7.712.521
Număr
hotărâri
publicate 1.235 1.341 1.725 2.730 7.351 2.517 16.899

În Anexa nr. 1 este prezentată detaliat situaţia publicării rezumatelor unor hotărâri judecătoreşti pe
portalul instanţelor de judecată de către cele 241 de instanţe judecătoreşti, în perioada 2005-2010.

Publicarea jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) publică constant pe propria sa pagină de internet3 textul
aproape complet al unei părţi importante din hotărârile pronunţate. Hotărârile sunt prelucrate de către
Serviciul legislaţie, studii şi documentare4, conţin doar considerentele şi dispozitivul, iar eliminarea
datelor cu caracter personal şi a datelor de identificare ale părţilor se realizează manual. Având în vedere
că hotărârile sunt identificate inclusiv prin numărul dosarului în care au fost pronunţate şi că numele
părţilor sunt înlocuite cu iniţiale (de exemplu Ion Vasile devenind I. V.), identitatea acestora poate fi
aflată cu uşurinţă prin consultarea fişei dosarului, în care părţile sunt trecute nominal, aflată pe aceeaşi
adresă de internet5.

3
www.scj.ro/jurisprudenta.aspx
4
Conform art. 59 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, din 21.09.2004, republicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1076 din 30/11/2005 .
5
http://www.scj.ro/dosare.asp?
7
 Până la data de 31.12.2009, pe www.scj.ro/jurisprudenta.aspx fuseseră publicate, în această
modalitate un număr de 47.930 hotărâri judecătoreşti pronunţate de ICCJ în perioada 2003-2009.
Acestora li se adaugă un număr de 187 de decizii pronunţate în interesul legii.

În acest interval ICCJ a pronunţat peste 238.000 de hotărâri judecătoreşti6, ceea ce reprezintă un
procent de peste 20% din numărul total de hotărâri publicate. Aproximativ 1 din 5 hotărâri pronunţate de
ICCJ este accesibilă publicului larg în această modalitate.

Situaţia pe ani a asigurării accesului liber la hotărârile judecătoreşti pronunţate de ICCJ este
următoarea:
Tabel 2 – Numărul de hotărâri pronunţate de ICCJ comparativ cu cele publicate pe site, perioada
2003–2009
Hotărâri publicate pe Hotărâri pronunţate de
Anul
site ICCJ
2003 10.507 22.323
2004 9.186 67.792
2005 10.025 43.124
2006 6.499 28.010
2007 4.646 25.342
2008 4751 24.238
2009 4837 27.188

Modelul utilizat de ICCJ este greu aplicabil celorlalte instanţe, presupunând echipe numeroase de
documentare şi prelucrarea manuală a unui număr imens de hotărâri judecătoreşti.

La un volum mare de hotărâri judecătoreşti, metoda manuală folosită de ICCJ este ineficientă şi
nesustenabilă.

6
Potrivit datelor statistice publicate pe pagina de internet a ICCJ, secţiunea Statistici
8
Publicarea hotărârilor judecătoreşti în Republica Moldova

În Republica Moldova se consideră că accesul facil la hotărârile judecătoreşti derivă în mod firesc
din caracterul public al şedinţelor de judecată. Publicarea hotărârilor judecătoreşti pe internet a fost
cuprinsă drept măsură necesară pentru creşterea transparenţei procedurilor judecătoreşti şi prezervarea
încrederii publice în sistemul judiciar, precum şi ca o măsură generală de reducere a corupţiei în cadrul
unui program guvernamental naţional de reducere a corupţiei intitulat Planul preliminar de ţară, realizat
cu sprijinul financiar al USAID.

Potrivit legii de organizare judecătorească7 a Moldovei, şedinţele de judecată sunt publice, excepţiile
fiind anume prevăzute prin lege, iar hotărârile judecătoreşti, fără excepţie, se pronunţă în şedinţa
publică. În 2007 această lege a fost amendată8, introducându-se, ca o consecinţă a caracterului public al
şedinţelor, prevederea ca hotărârile judecătoriilor, ale Curţilor de Apel şi ale Curţii Supreme de Justiţie
să se publice pe paginile de internet. Modul de publicare a hotărârilor judecătoreşti este stabilit printr-un
Regulament privind modul de publicare a hotărârilor judecătoreşti, aprobat de către Consiliul Superior al
Magistraturii.

Obligativitatea publicării hotărârilor judecătoreşti pe internet s-a generalizat după 1 iulie 2009, data
intrării în vigoare a unui regulament special9 al Consiliului Superior al Magistraturii, care stabileşte
modul de publicare a hotărârilor judecătoreşti, termenul de publicare a acestora, precum şi procedura de
publicare a hotărârilor judecătoreşti pe pagina web a instanţei respective.
Potrivit acestuia, publicarea hotărârilor judecătoreşti are ca scop accesul liber al cetăţenilor la
informaţie cu privire la înfăptuirea justiţiei şi asigurarea transparenţei activităţii instanţelor de judecată.

Este prevăzută publicarea tuturor hotărârilor judecătoreşti pronunţate de toate instanţele judecătoreşti
din Moldova. Sunt excluse de la publicare doar hotărârile judecătoreşti emise în cauzele în care sunt

7
Legea privind organizarea judecătorească nr. 514-XIII din 06.07.95, Monitorul Oficial al Rep. Moldova nr.58/641 din
19.10.1995
8
Legea nr.258-XVI din 29.11.2007, Monitorul Oficial al R. Moldova Nr. 203-206 din 28.12.2007
9
Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.472/21 din 18.12.2008
9
implicaţi minorii, în care se regăsesc: informaţii ce constituie secret de stat, informaţii a cărei divulgare
este interzisă prin lege, hotărârile privind adopţia, precum şi sentinţele privind infracţiunile sexuale.

Publicarea hotărârilor are loc în forma lor originală şi completă, pe pagina web a instanţei, care a
emis hotărârea, sau a curţii de apel în raza căreia se află.

Accesul publicului la hotărârile judecătoreşti publicate pe pagina web este gratuit şi anonim, nefiind
condiţionat de vreo formă de înregistrare.

Textul hotărârii judecătoreşti publicate pe pagina web se face într-un format care asigură protejarea
informaţiilor de distrugere sau modificare, respectiv în format PDF sau DjVu.

Nu este prevăzută obligaţia explicită pentru instanţe de a proteja datele cu caracter personal din
cuprinsul hotărârilor judecătoreşti, această operaţiune fiind opţională.

Responsabilitatea pentru asigurarea publicării hotărârilor judecătoreşti pe internet revine

judecătorului sau preşedintelui completului de judecată căruia i-a fost repartizată cauza. Publicarea se
face prin intermediul unui sistem informatic integrat de gestiune a dosarelor de judecată, implementat la
nivelul întregului sistem judiciar, în termen de două zile lucrătoare din momentul expirării termenului de
motivare a hotărârilor. Atât eventuala prelucrare a hotărârilor judecătoreşti în vederea înlăturării datelor
cu caracter personal cât şi transformarea documentelor în format PDF se realizează manual de către
personalul auxiliar.

Programul de publicare a hotărârilor judecătoreşti pe internet se află încă în faza de început, numărul
acestora, care au fost încărcate pe site-urile web ale instanţelor, până acum fiind limitat. Astfel, cele
cinci Curţi de Apel ale Republicii Moldova publicaseră până la data redactării prezentului raport un total
de 1.115 hotărâri în forma lor completă, pe o perioadă de aproximativ 11 luni, dintr-un total de cca.
20.000 de hotărâri pronunţate în aceeaşi perioadă.

Principiile modelului de publicare a hotărârilor judecătoreşti în Republica Moldova sunt

următoarele:

10
 • Publicarea integrală, pe măsura pronunţării lor, a hotărârilor judecătoreşti ale instanţelor de
toate gradele;
• Publicarea hotărârilor în forma lor originală, prin transformarea în format deschis PDF a
originalului hotărârii aflat în arhivele electronice ale instanţelor;
• Protejarea documentelor împotriva modificărilor neautorizate prin utilizarea unui format
care împiedică în principiu intervenţiile;
• Lipsa unor proceduri în ce priveşte eliminarea datelor cu caracter personal şi nedezvoltarea
unor mecanisme de anonimizare a hotărârilor judecătoreşti;
• Difuzarea gratuită şi necondiţionată a hotărârilor judecătoreşti pe internet, permiterea
liberă a copierii, multiplicării şi utilizării documentelor astfel puse la dispoziţia publicului;
• Publicarea descentralizată pe paginile de internet individuale ale instanţelor judecătoreşti.

Accesul la legislaţie este îngrădit!

Deşi activitatea legislativă a Parlamentului României reprezintă forma prin care această instituţie îşi
îndeplineşte funcţia constituţională în interes public, accesul la textele legilor în România nu este
integral gratuit.

Difuzarea actelor normative ale Parlamentului şi ale Guvernului constituie o sursă de venituri
importantă atât pentru organismele subordonate statului, cât şi pentru agenţii economici.
Regia autonomă Monitorul Oficial redactează Monitorul Oficial al României, publicaţie oficială a
statului român de peste 175 de ani, prin intermediul căreia se realizează publicarea oficială a actelor
normative prevăzute de Constituţie şi legi.

În acelaşi timp însă, această regie care funcţionează sub autoritatea Camerei Deputaţilor, realizează
difuzarea actelor normative către cetăţeni contra cost, îngreunând astfel, din punct de vedere practic
cunoaşterea legilor, element fundamental al democraţiei. În mod normal, circulaţia actelor normative ar
trebui să fie liberă, iar statul ar trebui să depună eforturi, inclusiv financiare, pentru a asigura
diseminarea acesteia pe scară largă, în modalităţi diferite şi integrând progresele tehnice aduse de
tehnologia informaţiei. Deşi producerea unui conţinut electronic format din legislaţia României este uşor
11
de realizat din punct de vedere tehnic şi extrem de ieftină, nejustificând astfel impunerea unor tarife, în
continuare se încurajează distribuirea comercială a monitorului oficial, atât în format clasic cât şi în
format electronic. Singurul produs gratuit al Regiei autonome Monitorul Oficial îl reprezintă proiectul
„e-Monitor”, prin intermediul căruia numerele publicaţiei Monitorul Oficial sunt accesibile gratuit
pentru un interval de 10 zile. După expirarea acestui termen, arhiva poate fi consultată doar contra cost.

Potrivit reglementărilor în vigoare la acest moment10, dreptul de reutilizare în scop necomercial al

actelor normative este liber, iar autorităţile publice trebuie să permită accesul facil la documentele de
acest fel, inclusiv prin punerea lor la dispoziţie în modalităţi ce permit preluarea, reproducerea şi
utilizarea lor în programe pentru internet.

O strategie europeană în domeniul e-justiţiei

În 2008 a fost adoptată Comunicarea comisiei către Consiliu, Parlamentul european şi Comitetul
Economic şi Social European intitulată Către o strategie europeană în domeniul e-justiţiei11.
Comunicarea a propus o strategie globală la nivelul Uniunii Europene, creând cadrul unei cooperări
între dimensiunea europeană şi eforturile realizate la nivel naţional pentru introducerea tehnologiei
informaţiilor şi comunicaţiilor (TIC) în administrarea justiţiei.

Conceptul de „e-justiţie” (e-Justice) este prevăzut ca un început de răspuns la tripla necesitate de

îmbunătăţire a accesului la justiţie, a cooperării între autorităţile judiciare şi a eficacităţii justiţiei însăşi.
E-justiţia este definită ca fiind „recurgerea la tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor pentru a
ameliora accesul cetăţenilor la justiţie şi eficacitatea activităţilor judiciare, înţelese ca orice tip de
activitate constând în rezolvarea unui litigiu sau sancţionarea penală a unui comportament .”

E-justiţia se integrează în cadrul mai general al informatizării administraţiei publice (e-Government

= e-guvernare) şi constituie un domeniu specific al acesteia. Domeniul potenţial al e-justiţiei este foarte

10
A se vedea infra, Reutilizarea libera a documentelor
11
Bruxelles, 30.5.2008, COM(2008)329 final

12
larg şi va trebui să evolueze în ritm cu progresele spaţiului judiciar european şi cu evoluţia tehnologică.
Comisia consideră că obiectivul primordial al e-justiţiei este de a întări eficacitatea justiţiei în întreaga
Europă, în beneficiul cetăţenilor. Proiectele prioritare vor trebui prin urmare, să aibă înainte de toate un
impact pozitiv asupra eficacităţii activităţii judiciare şi să faciliteze accesul cetăţenilor la justiţie. Ele vor
trebui, de asemenea, să contribuie la punerea în aplicare a actelor legislative europene în domeniul
justiţiei şi să implice potenţial toate statele membre sau o mare majoritate a acestora.Directiile prioritare
de acţiune în cadrul strategiei europene pentru generalizarea e-justiţiei în perioada 2008-2013 urmăresc
în special, să permită cetăţenilor accesul acestora la informaţii, depăşind astfel, barierele lingvistice,
culturale şi juridice aferente multiplicităţii sistemelor juridice.

Portalul e-justiţie.

Unul dintre instrumentele principale proiectate pentru atingerea acestor obiective îl reprezintă
realizarea unui portal european e-justiţie multilingv, care să integreze inclusiv programe de traducere
automată a documentelor judiciare în orice limbă oficială a Uniunii Europene.

Conceput în special, pentru a oferi cetăţenilor europeni acces direct la justiţie, portalul e-justiţie va
trebui să permită accesul la bazele de date juridice ale fiecărei ţări, inclusiv la jurisprudenţă.

Reutilizarea liberă a documentelor

Organismele din sectorul public colectează, produc, reproduc şi diseminează documente pentru a-şi
îndeplini sarcinile publice. Punerea la dispoziţia publicului a tuturor documentelor general disponibile
deţinute de sectorul public, care se referă nu numai la procesul politic, ci şi la cel legal şi administrativ,
inclusiv a jurisprudenţei instanţelor, reprezintă un instrument fundamental pentru dezvoltarea dreptului
la cunoaştere, considerat un principiu de bază al democraţiei. Acest principiu se aplică instituţiilor la
orice nivel – local, naţional sau internaţional.

Utilizarea respectivelor documente în alte scopuri constituie o reutilizare.

13
 Directiva 2003/98/EC a Parlamentului European şi a Consiliului privind reutilizarea informaţiilor
din sectorul public a stabilit un set minim de norme privind reutilizarea acestora, precum şi mijloacele
practice de facilitare a reutilizării documentelor existente deţinute de organismele din sectorul public ale
statelor membre.

În România, directiva a fost implementată prin Legea nr. 109/200712, care reglementează “cadrul
juridic al reutilizării documentelor aflate în posesia instituţiilor publice pe care acestea din urmă le-au
creat în cadrul activităţii publice proprii şi care pot fi ulterior utilizate în scopuri comerciale sau
necomerciale”.
În sensul acestei legi, reutilizarea se referă la folosirea documentelor deţinute de instituţiile publice
în scop comercial sau necomercial, de către persoane fizice sau juridice. Documentul reprezintă orice
conţinut informaţional, indiferent de forma sa (pe suport hârtie, electronic, audio, video etc.).

Reutilizarea în scop necomercial este liberă. Instituţiile publice trebuie să asigure condiţii pentru
facilitarea accesului la documentele disponibile pentru reutilizare, în special prin elaborarea de liste şi
directoare, în cazul utilizării mijloacelor electronice, cu cele mai importante documente destinate
reutilizării, precum şi prin numirea unor persoane de contact şi indicarea unor puncte de informare.

Reutilizarea documentelor trebuie să fie liberă pentru toţi participanţii potenţiali de pe piaţă, chiar
dacă unul sau mai mulţi participanţi au exploatat deja pe piaţă produse noi obţinute pe baza acestor
documente. Pot face obiectul unei înţelegeri privind acordarea unui drept de exclusivitate doar
documentele a căror reutilizare este necesară pentru desfăşurarea unui serviciu public. Dacă motivul
acordării exclusivităţii nu mai există, dreptul de exclusivitate încetează. Înţelegerile exclusive, încheiate
în mod excepţional trebuie să fie transparente şi făcute publice pe pagina de internet a instituţiei publice
implicate, sau prin oricare alt mijloc.

Înţelegerile privind acordarea unui drept de exclusivitate, încheiate înainte de intrarea în vigoare a
legii şi-au încetat de drept aplicabilitatea la data expirării perioadei de valabilitate prevăzute în contract,
dar nu mai târziu de data de 31 decembrie 2008.

12
Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 300 din 05.05.2007
14
 Potrivit directivei, asigurarea clarităţii şi disponibilităţii publice a documentelor din sectorul public
reprezintă o cerinţă preliminară a dezvoltării unei pieţe comunitare a informaţiei. În consecinţă, toate
condiţiile aplicabile pentru reutilizarea documentelor trebuie prezentate în mod clar potenţialilor
reutilizatori. Statele membre trebuie să încurajeze, după caz, crearea de indexuri accesibile on-line, care
să cuprindă documentele disponibile, în vederea promovării şi facilitării cererilor de reutilizare.

Instrumentele care ajută potenţialii reutilizatori să găsească documentele disponibile pentru

reutilizare şi condiţiile de reutilizare pot facilita în mod considerabil utilizarea transfrontalieră a
documentelor din sectorul public. Prin urmare, statele membre trebuie să garanteze luarea unor măsuri
practice care să îi ajute pe reutilizatori să găsească documentele disponibile în vederea reutilizării.
Listele de resurse, accesibile de preferinţă on-line, care cuprind documentele principale (documente
reutilizate pe scară largă sau care au potenţialul de a fi reutilizate pe scară largă) şi site-urile portal cu
legături spre listele de resurse descentralizate sunt exemple de astfel de măsuri practice.

Extrem de importantă este prevederea expresă ca directiva să fie transpusă în practică şi aplicată cu
respectarea deplină a principiilor privind protecţia datelor personale menţionate de Directiva 95/46/CE a
Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în
ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.

Evoluţia sistemului juridic românesc spre precedentul judiciar.

Orientarea sistemului de drept românesc către sistemul de drept anglo-saxon, întemeiat pe

precedentul judiciar, este evidentă şi previzibilă. Chiar şi în acest moment, elemente ale dreptului
jurisprudenţial sunt prezente, deciziile pronunţate în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie fiind obligatorii pentru instanţe cu puterea precedentului. De asemenea, hotărârile pronunţate de
Curtea Constituţională obligă instanţele judecătoreşti, deciziile de admitere producând aceleaşi efecte ca
însăşi legea. Atât ordinea juridică creată în jurul Convenţiei europene a drepturilor omului cât şi dreptul
comunitar presupun forţa obligatorie a hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele europene, care
se impun instanţelor naţionale.

15
 Mai mult, arhitectura creata în jurul noilor coduri presupune translaţia hotărâtă spre un sistem de
drept jurisprudenţial. Potrivit proiectelor codurilor de procedura civilă şi penală, mecanismul întrebării
prejudiciale devine parte internă a dreptului românesc, pe lângă hotărârile pronunţate de instanţele
europene şi hotărârile pronunţate de instanţa supremă naţională în interpretarea legii fiind obligatorii
pentru toate celelalte instanţe.

Un astfel de mecanism nu poate fi conceput în absenţa dezvoltării unor instrumente pentru

deschiderea completă şi generală la hotărârile judecătoreşti, care să faciliteze cunoaşterea acestora,
identificarea şi circulaţia lor liberă. Activitatea de documentare a unei cauze în justiţie va suferi
modificări radicale, miza mutându-se dinspre acţiunile de interpretare a textelor de lege înspre aceea de
identificare a unor hotărâri judecătoreşti care fie să susţină punctul de vedere al părţii, fie să ofere
prilejul sesizării instanţei supreme pentru a oferi o interpretare unitară unor prevederi legale ce au primit
în faţa instanţelor de judecată interpretări diferite.

Mecanismul presupune ca, dacă în cursul judecăţii, un complet de judecată, învestit cu soluţionarea
cauzei în ultimă instanţă, constată că o problemă de drept de care depinde soluţionarea cauzei respective
nu a fost dezlegată unitar în practica instanţelor, atunci va putea solicita secţiei corespunzătoare a Înaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu problemei de
drept cu care a fost sesizată. Hotărârea judecătorească astfel pronunţată este obligatorie pentru toate
celelalte instanţe, pe viitor acestea fiind ţinute de interpretarea dată, iar părţile putând-o invoca ca
precedent.

În acest context, accesul liber, gratuit, general şi nestingherit la hotărârile judecătoreşti devine o
miză pentru chiar funcţionarea sistemului judiciar, eficienţa unui astfel de mecanism fiind de neconceput
în situaţia actuală în care majoritatea hotărârilor judecătoreşti sunt inaccesibile publicului larg, iar
procurarea lor presupune eforturi, inclusiv financiare, majore.

16
Mişcarea mondială pentru acces liber la lege

Începând cu mijlocul anilor ’90, internetul a furnizat platforma tehnică necesară pentru a permite
accesul liber la informaţiile juridice în forma electronică. Înainte de generalizarea internetului
numeroase informaţii cu caracter juridic erau distribuite prin intermediul suporturilor de stocare fizice,
în special CD-rom, neexistând însă nici o prevedere importantă privind accesul liber la informaţii
juridice. Un astfel de salt avea nevoie de apariţia unui mediu care să reducă la minimum costurile de
distribuţie. Uşurinţa utilizării browser-elor începând cu aproximativ anul 1994 a oferit mijloace simple
şi gratuite prin intermediul cărora informaţiile juridice puteau fi furnizate şi accesate, constituind o
alternativă la motoarele de căutare complexe, proprietare şi scumpe utilizate de serviciile comerciale
online. Dezvoltarea accesului liber şi gratuit la informaţiile juridice în lume prin intermediul Internetului
s-a întemeiat pe aceşti factori.

Conceptul de Institut de Informare Juridică (Legal Institute Information) - LII

În multe ţări, în special în cele din spaţiul anglo-saxon, iniţiativa utilizării internetului pentru
furnizarea accesului la informaţii juridice a aparţinut mediului academic şi nonguvernamental, care şi-au
dezvoltat serviciile asumându-şi o ideologie explicită de furnizare gratuită a informaţiilor.
În foarte scurt timp, de la apariţia primului Legal Institute Information (LII) în 1992, această
sintagmă a devenit sinonimă cu liberul acces la informaţiile juridice.

În general, termenul de LII se referă la un furnizor de informaţii juridice care este independent de
guvern, oferă acces liber pe bază non-profit, la mai multe surse de informaţii juridice esenţiale, inclusiv
legislaţie şi jurisprudenţă. În mod ideal, un LII este necesar să încerce să ofere o acoperire
cuprinzătoare a cel puţin celor mai importante surse de informaţii juridice esenţiale pentru jurisdicţia la
care se referă (legislaţie, jurisprudenţă, alte surse secundare de drept) şi ar trebui să permită căutări
simultane în toate bazale de date. Sistemele care armonizează aceste criterii pot fi numite în mod
rezonabil LII's.

17
 Motivaţia primară şi raţiunea de a fi LII este de a promova accesul la drept pe motiv de
interes public general.

Dezvoltarea iniţială a LIIs 1992-2000

Trei Institute de Informare Legală (LII's) au jucat un rol-cheie în evoluţia timpurie a conceptului de
acces neîngrădit şi gratuit la informaţia cu caracter juridic.

Primul Institut de informare legală a fost conceput de Universitatea Cornell Law School în 1992, ca
un serviciu public, non-profit, care a publicat iniţial legile federale ale SUA şi deciziile Curţii supreme a
SUA. Acest Cornell LII, devenit cunoscut, a fost prima sursă semnificativă de acces liber la informaţii
juridice pe internet, demonstrând că un serviciu de acces liber poate oferi standarde de calitate şi poate fi
privit cu interes deosebit din partea publicului. Ulterior Cornell LII a ajutat la dezvoltarea şi a altor LII-
uri, cum ar fi ZamLII (The Zambia Legal Information Institute), în 1996.

Australian Legal Information Institute (AusLII) a debutat în 1995, sub coordonarea a două
universităţi. În 1999 a dezvoltat bazele de date de la toate cele 9 jurisdicţii australiene, care acoperă
furnizorii de jurisprudenţă, legislaţie, tratate şi alte tipuri specifice de conţinut juridic. AusLII şi-a
asumat de la început un rol de standardizare şi scalare a tehnicii şi know-how-ului produs, furnizând
sub licenţă freeware, motorul său de căutare (sino search) şi realizând în scurt timp încă 5 LII-uri:
BaiLII, PacLII, HkLII, SafLII şi NzLII.

În 2000 a apărut, sub egida Universităţii din Montreal, Institutul canadian de informaţii legale
(CanLII), care, foarte repede, a stabilit un nou standard tehnic pentru extinderea accesului liber la
informaţii juridice. CanLII a dezvoltat Droit Francophone (2003), Juri Faso (2003) şi JuriNiger (2007).

Mişcarea mondială pentru accesul liber la informaţie juridică (law)

Înainte de 2001 au existat nenumărate LII-uri care puneau în practică ideologia accesului liber şi
neîngrădit la legislaţie şi jurisprudenţă, dar nu există o reţea. Mişcarea internaţională pentru accesul liber
18
la informaţii juridice a apărut în urma cooperării informale anterioare între principalii participanţi şi
instituţii la efortul internaţional de democratizare a accesului la informaţia de natură juridică. Principalul
mijloc prin care această cooperare a fost stabilită a constat în seria de conferinţe internaţionale Law on
internet, care au loc odată la doi ani, prima conferinţă de acest gen fiind găzduită în 1997 de AusLII.

Scopul principal al mişcării este furnizarea de asistentă tehnică de către membrii săi pentru
organizaţiile care doresc să ofere acces liber la drept în ţările în care acest lucru încă nu a apărut. Se
prevede de asemenea sprijin reciproc pentru organizaţiile locale, naţionale sau regionale care oferă deja
acces gratuit la informaţii juridice si care doresc sa se alăture mişcării internaţionale.

Caracteristicile mişcării internaţionale pentru accesul liber la informaţii juridice sunt:

• fundamentarea pe LII-uri independente naţionale sau regionale
• încurajarea acordării de asistenţă tehnică
• fundamentarea pe enunţul cheie din Declaraţia cu privire la accesul liber la informaţii
juridice (2002) potrivit căreia "informaţiile juridice publice din toate ţările şi instituţiile
internaţionale fac parte din patrimoniul comun al umanităţii"
• încurajarea cercetării şi a inovării. Pac LII

Aust
LII
HK LII
Spiders

World
LII DBs World LII Catalog

World LII

Juri
interface
Burkina

BAI LII

Droit
Francophone
Interface
Droit
Can Francoph.
LII DBs 19
Droit
Francophone
Catalog

Spiders
Declaraţia cu privire la accesul liber la lege13 (law)

În octombrie 2002, în timpul celei de-a 4-a conferinţe Law on internet de la Montreal, participanţii
au adoptat o declaraţie istorică, sintetizând filosofia comună internaţională a accesului liber la
informaţiile juridice.

Elementele esenţiale ale Declaraţiei cu privire la accesul liber la lege (Declaration on free acces to
law) sunt următoarele:

• Guvernele naţionale nu trebuie să exercite nici un monopol sau control asupra informaţiilor
juridice de interes public, fiind necesar ca acestea să fie la dispoziţia organismelor independente
care doresc să le republice.

• Informaţiile de natură juridică şi în special sursele de drept, legile şi jurisprudenţa instanţelor, din
toate ţările şi instituţiile internaţionale fac parte din patrimoniul comun al umanităţii.
Maximizarea accesului la aceste informaţii promovează justiţia şi statul de drept.

• Informaţiile de natură juridică de interes public, legile şi jurisprudenţa, constituie proprietate

comună digitală şi trebuie să fie accesibile publicului în mod absolut gratuit.

• Organismele guvernamentale, care creează sau au control asupra informaţiilor juridice de interes
public, trebuie să ofere acces liber la acestea, astfel încât ele să poată fi publicate sau republicate.

• Prin informaţie juridică de interes public se înţelege informaţia juridică produsă de către
organisme publice care au datoria de a elabora şi adopta acte normative ori hotărâri judecătoreşti,
la toate nivelele, inclusiv actele Parlamentelor naţionale sau ale altor autorităţi publice centrale
sau locale.

13
http://www.worldlii.org/worldlii/declaration/
20
Limitele accesibilităţii hotărârilor judecătoreşti

Cerinţele majore ale sistemului judiciar românesc referitoare la accesul judecătorilor şi al

procurorilor la jurisprudenţa instanţelor şi mai ales la unificarea practicii judiciare au găsit de la
început o reflectare insuficientă în dezvoltarea sistemului informatic, care a fost orientată cu
precădere spre dezvoltarea unor soft-uri interne şi interrelaţionarea acestora, fără interfaţare cu
platformele publice şi fără acordarea unei atenţii speciale pentru dezvoltarea unor baze de date cu
informaţii publice accesibile sistemului judiciar ori publicului.

Caracterul depăşit, mult în urma posibilităţilor tehnice actuale, a acestor metode prin care se urmărea
tocmai atingerea unor obiective necesare îndeplinirii de către Romania a condiţiilor pentru încheierea
capitolului de negociere privind justiţia în vederea aderării la UE, a fost şi mai mult scos în evidenţă prin
măsurile administrative pe care CSM-ul, în lipsa unor alternative tehnologice, a trebuit să le adopte.
Astfel, prin modificarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, s-a
instituit obligaţia pentru fiecare judecător de a-şi selecta şi prelucra manual aşa-zisele hotărâri
relevante pe care le pronunţă. Publicarea acestor hotărâri, astfel prelucrate chiar de judecătorul care le
pronunţă, se realizează manual, prin intermediul Biroului de informatică din cadrul instanţelor, pe
portalul instanţelor, secţiunea jurisprudenţă. Obligaţia, existentă şi în prezent, este nepopulară printre
judecători, aplicată cu dificultate, şi în orice caz o soluţie complet anacronică în condiţiile în care încă
din 2006 sistemul ECRIS de management al dosarelor şi documentelor, inclusiv a hotărârilor
judecătoreşti, este generalizat la nivel naţional. Toate hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţe
există în format electronic şi sunt încorporate în baze de date cuprinzătoare.

Prin Raportul de monitorizare al Comisiei Europene din data de 26 septembrie 2006 s-a creat cadrul
pentru stabilirea, după data aderării României la Uniunea Europeană, a unui mecanism de cooperare şi
verificare a evoluţiilor înregistrate în domeniile reformei sistemului judiciar şi luptei împotriva
corupţiei. Prin Decizia Comisiei 2006/928/CE din 13 decembrie 2006, de stabilire a unui mecanism de
cooperare şi de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de
referinţă specifice în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei, au fost

21
identificate patru condiţionalităţi (benchmarks-BM) cu privire la care se realizează, în perioada
postaderare, o monitorizare strictă.

Primul dintre acestea privea „Consolidarea transparenţei şi eficienţei actului de justiţie”

Raportul Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu privind evoluţia măsurilor de

acompaniere după aderare din 27 iunie 2007 a statuat menţinerea mecanismului de cooperare şi
verificare în vederea monitorizării progreselor înregistrate de România şi a solicitat elaborarea de către
autorităţile române a unui plan de acţiune care să reflecte măsurile avute în vedere pentru soluţionarea
celor patru condiţionalităţi.
Nici în acest plan de acţiune, în privinţa asigurării accesului magistraţilor la jurisprudenţă şi
la unificarea practicii judiciare, nu s-au prevăzut mecanisme noi şi nici nu s-a făcut un necesar
salt tehnologic pentru asimilarea metodelor moderne de documentare şi exploatare a bazelor de
date existente în sistemul judiciar.

S-a prevăzut doar continuarea actualizării permanente a portalului instanţelor prin publicarea
jurisprudenţei relevante, precum şi prin publicarea acestei jurisprudenţe în broşuri sau volume ce urmau
să fie distribuite la instanţele din ţară. Singurul element de reală transparenţă o constituia continuarea
publicării pe site-ul ICCJ a hotărârilor relevante pronunţate de instanţa supremă în diferite domenii ale
dreptului (în rezumat) precum şi a textului integral al tuturor hotărârilor pronunţate de ICCJ. Publicarea
hotărârilor de către instanţa supremă se realizează în urma prelucrării lor manuale în vederea eliminării
datelor cu caracter personal şi prin implicarea unui personal auxiliar însemnat.

Pentru celelalte instanţe, precum şi pentru publicul larg, publicarea, pe portalul instanţelor, a
hotărârilor relevante, selectate şi prelucrate manual de judecători ca obligaţie profesională
administrativă, era concepută drept singura modalitate de constituire a unei baze de date publică
de jurisprudenţă.

Astfel accesul la hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţe, era până de curând o problemă care
ţinea exclusiv de strădania specialiştilor, dar şi de resursele materiale de care aceştia dispun.
În afară de Înalta Curte de Casaţie si Justitie (dar chiar şi aceasta într-o manieră limitată), nici o altă
instanţă nu oferea accesul gratuit şi complet la hotărârile pronunţate, judecătorii, dar şi avocaţii sau
22
alte persoane interesate fiind obligaţi să achiziţioneze de pe piaţă, fie nenumăratele publicaţii
specializate în publicarea jurisprudenţei, fie diferitele programe software dezvoltate comercial care
conţin şi baze de jurisprudenţă.
În aceeaşi modalitate, instanţele înseşi erau nevoite să investească financiar, achiziţionând, pentru
nevoile de documentare ale judecătorilor, produsele comerciale aflate pe piaţă. Aceasta, deşi, într-un fel
sau altul, toate aceste produse cu caracter comercial nu fac altceva decât să repună în circulaţie, în
scopul producerii de venituri proprii, chiar bazele de date ale instanţelor, care cuprind totalitatea
hotărârilor judecătoreşti pronunţate, cel puţin din momentul extinderii naţionale a sistemului ECRIS de
management al dosarelor.
Mai mult însă, întreg mecanismul de facilitare a accesului la jurisprudenţă, dezvoltat de
instituţiile judiciare, începând cu 2005, este din concepţie limitat, el introducând o noţiune
restrictivă, aceea a jurisprudenţei relevante. Nu există criterii obiective după care hotărârile instanţelor
dobândesc caracter relevant ori nu, acesta fiind lăsat la libera apreciere a judecătorilor în exercitarea
unei obligaţii pur administrative. Nu există garanţia ca tiparul, după care hotărârile judecătoreşti sunt
selectate manual, corespunde cu adevărat nevoilor concrete de documentare sau de informare în legătură
cu soluţiile pronunţate de instanţele judecătoreşti. Ca instrument de documentare în vederea
unificării practicii judiciare, respectiv de informare profesională în vederea eliminării
imprevizibilităţii soluţiilor instanţelor judecătoreşti, portalul instanţelor se dovedeşte a fi limitat.

Principiul accesului liber şi gratuit la hotărâri judecătoreşti în

România.

Începutul anului 2009 a adus noutate consacrării în România a principiului accesului liber, general şi
gratuit la hotărârile judecătoreşti. Valorile noii concepţii privind accesibilitatea în practică a hotărârilor
judecătoreşti sunt asumate explicit de autorităţilor publice din România, fie că este vorba de Ministerul
Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, ori de Consiliul Superior al Magistraturii. Mai mult, publicarea
hotărârilor judecătoreşti pe internet constituie, la acest moment, o obligaţie asumată de statul român în
contextul Mecanismului de cooperare şi verificare a progreselor înregistrate după aderare în domeniul
reformei justiţiei şi a luptei împotriva corupţiei. Potrivit principiului accesului liber, general şi gratuit la

23
hotărârile judecătoreşti14, cetăţenii au dreptul să cunoască orice hotărâre judecătorească pronunţată de
instanţele din România, indiferent de gradul lor, iar autorităţile au obligaţia să garanteze exercitarea
acestui drept prin publicarea în mod gratuit şi integral a tuturor hotărârilor judecătoreşti pronunţate, în
forma lor originală, fără vreo altă intervenţie decât eliminarea datelor cu caracter personal.

“Modelul Vrancea”

Tribunalul Vrancea a lansat la data de 10 noiembrie 2008 serviciul JURINDEX (index de

jurisprudenţă), prima aplicaţie din România care permite publicarea integrală a jurisprudenţei
unei instanţe, într-o formă compatibilă cu Legea nr. 677/2001 cu privire la protecţia datelor cu caracter
personal.
În cadrul Tribunalul Vrancea, prin mijloace proprii, fără finanţare, s-a reuşit dezvoltarea unui
anonimizator automatizat (Hotmod), care asigură prelucrarea hotărârilor judecătoreşti, fără a fi nevoie
de dislocarea unui personal numeros. Pe website-ul www.jurisprudenta.org au fost publicate toate
hotărârile judecătoreşti pronunţate de Tribunalul Vrancea în perioada 2006-2008, complet anonimizate,
prin eliminarea atât a numelor judecătorilor şi a părţilor, cât şi a datelor cu caracter personal, inclusiv a
datelor de stare civilă. De la data lansării serviciului, pe site sunt publicate 12.038 sentinţe şi decizii,
reprezentând totalitatea hotărârilor judecătoreşti pronunţate de Tribunalul Vrancea între 2006 şi 2008.

Standardele promovate de serviciul Jurindex se refereau, pe de o parte la hotărârile judecătoreşti

care urmează să fie făcute publice, iar pe de altă parte la forma acestora.

Accesul la hotărârile judecătoreşti trebuie să fie integral, fără să fie limitat de instituirea unor
criterii subiective de selectare a lor.

Hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele de judecată reprezintă documente de interes public

prin excelenţă, caracterul public al activităţii de soluţionare a litigiilor de către instanţe având o
importanţă majoră pentru funcţionarea corectă a statului de drept. Mai mult, punerea la dispoziţia

14
Principiul a fost definit în lucrarea A. Neacșu, Accesul liber la hotărârile judecătorești. Evoluţii și involuţii în
impunerea unui principiu., 17.12.2008 (http://www.juridice.ro/note-studii-opinii/38063.html)

24
publicului a tuturor documentelor întocmite de sistemul judiciar, în exercitarea procesului de înfăptuire a
justiţiei, reprezintă un instrument fundamental pentru dezvoltarea dreptului la informare, care este un
principiu de bază al democraţiei.
În mod practic, orice hotărâre judecătorească pronunţată de sistemul judiciar are aceeaşi importanţă,
cel puţin pentru părţile implicate, şi reprezintă în aceeaşi măsură materializarea înfăptuirii justiţiei în
România. Gradul de responsabilitate a sistemului judiciar pentru deciziile sale este acelaşi, indiferent de
nivelul instanţei care emite o hotărâre judecătorească sau de faza procesuală în care are loc aceasta.
Astfel, publicul are dreptul de a cunoaşte orice hotărâre judecătorească, orice demers, care aparţine unei
autorităţi publice în vederea creşterii transparenţei sistemului judiciar, este necesar să privească
totalitatea hotărârilor pronunţate de o instanţă de judecată, altfel spus jurisprudenţa acesteia.
Selecţiile operate în baza de date, făcută publică prin interfaţa web a serviciului Jurindex al
Tribunalului Vrancea, au fost determinate doar de limitele tehnice, mai ales că aplicaţia ECRIS a fost
utilizată în mod curent la această instanţă doar din a doua jumătate a anului 2006. De asemenea, modul
defectuos de operare a ECRIS-ului instanţei, în ce priveşte omisiunea salvării unor documente în
platforma de management a dosarelor, a determinat imposibilitatea preluării unor hotărâri pronunţate în
intervalul 2006-2008. În afara acestor excepţii obiective însă, toate celelalte hotărâri au făcut obiectul
publicării şi punerii lor la dispoziţia publicului.

Hotărârile pronunţate de o instanţă judecătorească sunt documente oficiale, a căror

modificare este supusă unor reguli stricte. Odată pronunţate şi comunicate în formele prescrise de
lege, hotărârile judecătoreşti intră în circulaţie publică şi astfel, devin documente asupra cărora nu se
mai poate interveni. Publicul are dreptul la a cunoaşte hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţe în
exercitarea atribuţiilor lor publice exact în forma în care acestea sunt emise. Orice intervenţie asupra
acestora, fie prin prelucrare, fie prin rectificare sau îndreptare, denaturează conţinutul dreptului societăţii
la informare.
Responsabilitatea pentru întreg conţinutul unei hotărâri judecătoreşti revine, în condiţiile legii,
judecătorului, completului şi instanţei care a pronunţat-o, aceasta acoperind atât elementele de fond, care
ţin de interpretarea şi aplicarea legii, cât şi elementele de formă.
Astfel, Jurindex a asigurat publicarea hotărârilor Tribunalului Vrancea în forma lor completă şi
originală, adică exact aşa cum ele au fost comunicate părţilor sau înregistrate şi arhivate în evidenţele şi
dosarele instanţei.

25
 Părţile cuprinse în hotărârile judecătoreşti au dreptul, în aceeaşi măsură în care publicul în
general are dreptul la informare, de a le fi protejate datele cu caracter personal, de a fi protejate
de interferenţe în viaţa privată, precum şi dreptul la demnitate individuală. Simultan cu obligaţia la
transparenţă, instanţele au şi obligaţia de a asigura în practică exercitarea acestor drepturi pentru
persoanele fizice din hotărârile pe care le dau publicităţii în mod organizat.
Serviciul Jurindex al Tribunalului Vrancea a asigurat acest lucru prin anonimizarea tuturor datelor
cu caracter personal cuprinse în hotărârile publicate, precum şi a datelor de identificare ale persoanelor.

În sinteză, “Modelul Vrancea” al accesului liber la hotărârile judecătoreşti înseamnă:

acces general şi gratuit al publicului la totalitatea hotărârilor judecătoreşti;

acces la forma originală şi completă a hotărârilor judecătoreşti;

protejarea datelor cu caracter personal şi a datelor de identificare ale părţilor.

Jurindex – portalul jurisprudenţei naţionale

În februarie 2009 între Tribunalul Vrancea şi Consiliul Superior al Magistraturii s-a încheiat un
protocol de colaborare15, având drept scop extinderea serviciului Jurindex – index de jurisprudenţă la
nivelul întregului sistem judiciar.
Tot în februarie 200916, publicarea pe internet a hotărârilor instanţelor judecătoreşti a fost trecută în
cadrul principalelor direcţii de acţiune ale CSM stabilite pentru anul 2009, având în vedere Raportul
interimar al Comisiei Europene din 12 februarie 2009. La pct. 4.2 al acestui document este prevăzută
drept direcţie principală de acţiune crearea unui portal de jurisprudenţă, cu acces larg pentru magistraţi
şi pentru toate persoanele interesate, realizat în baza protocolului de colaborare dintre CSM şi
Tribunalul Vrancea.
Ulterior, Consiliul Superior al Magistraturii a adoptat17 măsurile practice necesare extinderii
Jurindex la nivelul tuturor instanţelor.
Obiectivele proiectului de publicare pe internet a tuturor hotărârilor judecătoreşti, pe măsura emiterii
lor, aşa cum au fost asumate de Consiliul Superior al Magistraturii, sunt:

15
Acesta poate fi descărcat de pe pagina web de prezentare a proiectului Jurindex, www.jurindex.ro, secţiunea
Documente
16
Hotărârea CSM nr. 307 din 26 februarie 2009
17
Prin Hotărârea nr. 308 din 5 martie 2009
26
 a) creşterea transparenţei sistemului judiciar prin asigurarea accesului integral şi gratuit al
publicului la jurisprudenţa instanţelor;
b) creşterea responsabilităţii sistemului judiciar;
c) constituirea unui mecanism de unificare a practicii judiciare şi creşterii gradului de
predictibilitate a acesteia.

Generalizarea Jurindex ar urma să se realizeze în mai multe etape.

Într-o prima etapă, la 24 aprilie 2009, Jurindex a fost lansat ca serviciu public naţional, care îşi
propunea publicarea integrală a jurisprudenţei instanţelor judecătoreşti din România. Jurindex publica
un număr de 89.814 hotărâri judecătoreşti pronunţate de toate cele 16 curţi de apel din România în anul
2008. Acest număr reprezenta peste 68% din totalul hotărârilor pronunţate de aceste instanţe in cursul
anului 2008 şi constituia, la acea dată, cea mai mare colecţie publică de jurisprudenţă naţională
accesibilă în mod gratuit.

În prezent, Jurindex a trecut la publicarea hotărârilor judecătoreşti ale curţilor de apel din 2009 si
2010 pana la zi, la momentul redactării prezentului raport depăşind cifra simbolică de 100.000 hotărâri
judecătoreşti publicate. În urma dezvoltării procedurilor de colectare a hotărârilor judecătoreşti din
instanţe prin colaborarea cu Consiliul Superior al Magistraturii, procentul de publicare asigurat de
JURINDEX s-a îmbunătăţit radical. Astfel, ultimele hotărâri adăugate în baza de date publică, sunt cele
pronunţate de Curtea de Apel Galaţi începând cu 1.01.2009 până la 1.03.2010, respectiv un număr de
7.860 hotărâri. Acest număr reprezintă peste 95% din hotărârile judecătoreşti pronunţate de Curtea de
Apel Galaţi în această perioadă.

Volumul anual al hotărârilor încărcate în serverul şi portalul Jurindex va fi de peste 1.000.000,

diferenţa constituind-o hotărârile ce nu vor face obiectul publicării.
Acestea, potrivit hotărârii CSM, sunt următoarele:
a) în materie penală: trădare prin transmitere de secrete (art. 157 C.P.), divulgarea secretului care
periclitează securitatea statului (art. 169 C.P.), violul (art.197 C.P.), actul sexual cu un minor (art. 198
C.P.), seducţia (art. 199 C.P.), perversiunea sexuală (art. 201 C.P.), incestul (art. 203 C.P.), corupţia
sexuală ( art. 202 C.P. ), hărţuirea sexuală (art. 203, ind. 1 C.P.), contaminarea venerică şi transmiterea
sindromului imunodeficitar dobândit (art. 309 C.P.), cerere privind interceptări şi înregistrări audio-
video (art. 91 ind.1 şi următoarele C.P.p.), cerere privind efectuarea de percheziţii (art. 100 şi
27
următoarele C.P.p.), sustragerea de la tratament medical (art. 309 ind. 1 C.P.), luarea măsurii obligării la
tratament medical (art. 113 C.P. şi art. 162 C.P.p.), luarea măsurii internării medicale (art. 114 C.P. şi
art. 162 C.P.p.), înlocuirea tratamentului medical (art.431 C.P.p.), înlocuirea sau încetarea internării
medicale (art.434 C.P.p.), sustragerea de la tratament medical (art. 309 ind. 1 C.P.), luarea măsurii
obligării la tratament medical (art. 113 C.P. şi art. 162 C.P.p), internarea medicală, obligarea la
tratament medical, rele tratamente aplicate minorului (art. 306 C.P.), spionajul (art. 159 C.P.),
pornografie infantilă (Legea 678/2001 art. 18), infracţiuni privind adopţia (O.U.G 25/1997);

b) în materia procedurilor referitoare la minori şi familie: adopţie, contestare paternitate,

contestare-recunoaştere-paternitate, deschidere procedură adopţie, divorţ prin acord, divorţ, dezvăluirea
identităţii părinţilor fireşti, nulitate căsătorie, plasament, plasament de urgenţă, prelungire încredinţare
pentru adopţie, recunoaştere paternitate, revocare încredinţare pentru adopţie, stabilire domiciliu minor,
stabilire paternitate, tăgadă paternitate;

c) în materie civilă: punere sub interdicţie;

d) în materia proprietăţii intelectuale: brevete de invenţii.

Proiectul Jurindex – extinderea publicării online a hotărârilor judecătoreşti la nivelul sistemului

judiciar, nu se va limita doar la crearea şi exploatarea infrastructurii tehnice pentru prelucrarea şi
publicarea hotărârilor judecătoreşti, în cadrul derulării acestuia urmând să se propună Consiliului
Superior al Magistraturii elaborarea unui întreg cadru regulamentar şi organizatoric pentru facilitarea
publicării online a jurisprudenţei instanţelor. O măsură absolut necesară în acest scop o constituie
elaborarea unui ghid pentru instanţe în ceea ce priveşte editarea, prelucrarea şi manipularea
informatică a hotărârilor, în vederea standardizării formei acestora şi facilitării eliminării datelor cu
caracter personal şi a celor de identificare. Pe lângă elemente legate de designul, formatarea şi
tehnoredactarea unitară a hotărârilor judecătoreşti, acest ghid va conţine şi recomandări în ce priveşte
modul de utilizare a datelor cu caracter personal în cuprinsul hotărârilor judecătoreşti.

Un alt element de noutate absolută adus de Jurindex îl reprezintă personalizarea fiecărei hotărâri din
baza de date prin alocarea unui identificator unic, numit Număr Unic Jurindex (NUJ). Acesta, similar

28
altor baze de date18, va permite identificarea cu uşurinţă a oricărei hotărâri şi va facilita preluarea în
vederea citării standardizate, fiind astfel un instrument util pentru teoreticieni şi practicieni, în vederea
documentării diferitelor lucrări cu caracter juridic.

Premisele arhitecturii Jurindex de acces liber la jurisprudenţa

Punerea în practică a principiului accesului liber al publicului la hotărârile judecătoreşti, astfel cum
urmează să se facă la nivel naţional prin serviciul Jurindex, urmăreşte o serie de premise, care
circumscriu cerinţele şi limitele dreptului publicului la informare.

Dreptul publicului la transparenţa instanţelor este o regulă constituţională fundamentală în

România.
Potrivit art. 127 din Constituţia României toate şedinţele de judecată sunt publice, în afară de
cazurile anume prevăzute de lege. Publicitatea garantează existenţa unui proces echitabil, se constituie
într-o modalitate de responsabilizare a sistemului judiciar şi în acelaşi timp oferă publicului şi societăţii
posibilitatea de a exercita un control asupra acestuia. Transparenţa procedurilor judiciare este un
principiu fundamental constituţional menit să asigure încrederea publicului în integritatea sistemului
judiciar, să responsabilizeze sistemul judiciar şi să ofere o mai bună înţelegere asupra activităţii curente
de administrare a justiţiei. Principiul publicităţii şedinţelor de judecată garantează nu numai faptul că
publicul are dreptul de a participa liber la o procedură în sala de judecată, dar şi faptul că toate
informaţiile în legătură cu o astfel de procedură, în măsura în care nu există o excepţie de
confidenţialitate anume prevăzută de lege sau regulamente, este necesar să rămână deschise accesului şi
controlului publicului.
O consecinţă directă, asumată de Jurindex, o reprezintă pe de o parte limitarea situaţiilor în care o
hotărâre judecătorească nu va fi publicată, iar pe de altă parte limitarea intervenţiilor în hotărâri strict
asupra acelor elemente absolut necesare.

Obligaţia de transparenţă aparţine instanţelor înseşi!

18
De exemplu numărul CELEX pentru actele comunitare (EUR-LEX)
29
 Responsabilitatea asigurării transparenţei actului de justiţie aparţine direct instanţelor de judecată,
hotărârile judecătoreşti fiind documente publice produse, stocate şi diseminate în exercitarea atribuţiilor
lor de autoritate publică. Instanţele de judecată trebuie să aibă în permanenţă control, drept de
supraveghere şi protecţie asupra hotărârilor produse şi a bazelor de date în care acestea sunt
stocate. Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti – ca autoritate executivă cu atribuţii în ce priveşte
asigurarea infrastructurii hardware şi software a sistemului judiciar – nu poate avea responsabilităţi în ce
priveşte modul de gestionare a acestor documente. Hotărârile judecătoreşti, stocate în evidenţele
scriptice sau informatice ale instanţelor, nu pot fi în mod legitim manipulate de o autoritate din afara
puterii judecătoreşti, simplul fapt al accesului la ele, în forma lor originală, ridică mari întrebări în ce
priveşte violarea dreptului la viaţă privată a cetăţenilor, iar în unele cazuri19 chiar a caracterului
confidenţial a unor documente.
Având în vedere că această obligaţie revine direct instanţelor, acestea trebuie să ia toate acele măsuri
de natură să faciliteze, în cele din urmă, accesul publicului în siguranţă la hotărârile judecătoreşti,
inclusiv cele privind standardizarea editării hotărârilor judecătoreşti şi a folosirii datelor cu caracter
personal în cuprinsul acestora.

Dreptul cetăţeanului la protecţia vieţii intime, familiale şi private este o valoare fundamentală
(art. 26 Constituţie).
La nivel internaţional, acest drept este reglementat prin instrumente juridice universale, ca
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi
politice sau prin instrumente juridice regionale, cum sunt Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Constituţia României reglementează acest drept ca o latură a respectării şi ocrotirii personalităţii
omului, proclamată de art. 1 ca valoare supremă. Dreptul la viaţă intimă, familială şi privată presupune,
printre altele, dreptul persoanei de a nu i se dezvălui, fără consimţământul său, numele adevărat, adresa,
vârsta, situaţia familială, modul de folosire a timpului liber, obiceiurile etc.
Obligaţia la transparenţă a instanţelor, consecventă principiului constituţional al publicităţii
procedurilor judiciare, nu înlătură obligaţia de a se avea în vedere protejarea drepturilor la viaţă privată,
intimă şi de securitate a persoanelor.

19
De exemplu în situaţia autorizărilor de interceptare ori de percheziție.
30
 Avantajele accesului liber la hotărâri în contextul utilizării noilor tehnologii informaţionale sunt
evidente, însă în acelaşi timp, prezintă unele riscuri în ce priveşte violarea dreptului la confidenţialitate
şi folosirea necorespunzătoare a unor informaţii obţinute ca urmare a unor infracţiuni informatice sau
utilizare abuzivă. Ameninţările posibile, ca urmare a accesului la informaţii prin utilizarea noilor
tehnologii, pot fi de pildă data mining, furtul de identitate, hărţuirea, publicitatea negativă excesivă ori
discriminarea. Mai mult, în măsura în care înregistrările, puse la dispoziţie de instanţe, sunt accesate şi
utilizate pentru scopuri necorespunzătoare sau într-un mod ilicit, apare riscul ca încrederea publică în
administrarea justiţiei să fie afectată.
Metodele de protecţie împotriva unor astfel de atacuri şi comportamente sunt furnizate, de asemenea
de noile tehnologii. O metodă eficientă ar fi, de exemplu, instituirea unor reguli potrivit cărora sunt
aduse în faţa instanţei doar acele date cu caracter personal strict necesare.
În orice caz, existenţa unor astfel de riscuri nu poate afecta însuşi dreptul publicului de acces liber la
documentele publice întocmite de instanţe, ci este recomandat să fie minimizate şi avute în vedere la
construirea arhitecturilor reţelelor de acces public.
Jurindex respectă această premisă prin îndepărtarea din hotărâri a tuturor informaţiilor ce pot duce la
identificarea unei persoane. De exemplu, pe lângă eliminarea datelor cu caracter personal propriu-zise,
hotărârile încărcate pe serverul public nu vor putea fi identificate nici prin numărul de dosar – element
ce este eliminat din hotărâre, fiind evident că păstrarea acestuia ar duce la identificarea cu uşurinţă a
persoanelor la care se referă. Acest standard de protejare a datelor cu caracter personal şi a posibilităţii
identificării unei persoane la care se referă o hotărâre, nu pot acoperi situaţiile în care, beneficiind de
prevederile permisive referitoare la accesul liber la evidenţele instanţei, unele persoane ar reuşi totuşi, în
urma unor documentări speciale, să facă în mod indirect aceste identificări.

Dreptul publicului la transparenţa instanţelor, depăşeşte în general dreptul la viaţă intimă,

familială şi privată.
Interesele înfăptuirii justiţiei constituie piatra de temelie a statului de drept. În mod direct sau
indirect realizarea justiţiei aduce în mod legitim atingere dreptului la viaţă privată, ceea ce permite
publicului să afle elemente ce constituie acest drept al persoanei, independent de acordul ei.
Şedinţele de judecată sunt, de regulă, deschise publicului larg, orice persoană interesată putând asista
la dezbaterile purtate în faţa judecătorului, indiferent de gradul lor de intimitate. De asemenea,
săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală atrage o reacţie publică a organelor judiciare, culminând
cu desfăşurarea întregii cercetări judecătoreşti în şedinţe la care are acces orice persoană. Informaţiile
31
despre persoanele care formulează, ori împotriva cărora se formulează acţiuni în instanţă, sunt deja
accesibile publicului larg pe internet şi pot fi, de asemenea, aflate cu uşurinţă din registrele instanţei,
care sunt publice.

Publicitatea şedinţelor de judecată include atât dreptul publicului de a fi prezent în sala de

judecată cât şi dreptul de a afla informaţiile în legătură cu cauzele instanţei de la distanţă. În mod
corespunzător, caracterul public al oricărei hotărâri judecătoreşti presupune dreptul oricărei
persoane de a le accesa şi de la distanţă.
Conţinutul noţiunii de „şedinţă publică” a evoluat odată cu dezvoltarea tehnologiei. „Publicul”
reprezintă un concept elastic, care în condiţiile tehnice actuale nu mai este limitat de spaţiul fizic în care
are loc şedinţa de judecată.

Dreptul de acces al publicului la hotărârile judecătoreşti ale instanţelor înseamnă atât dreptul de
a o vizualiza, cât şi de a obţine o copie după aceasta.
Hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele de judecată sunt documente, prin excelenţă, de
interes public. Ele sunt rezultatul realizării activităţii de autoritate publică cu care sunt investite
instanţele. În mod curent, hotărârile judecătoreşti se comunică părţilor, sunt accesibile avocaţilor sau
reprezentanţilor mass-media. Ele circulă într-un mod mai pronunţat ori mai puţin pronunţat public, fiind
folosite, fie pentru obţinerea unor drepturi în faţa altor autorităţi, fie pentru a face dovada unor anumite
pretenţii, fie drept model de practică judiciară, ori în scop documentar sau ştiinţific.
Circulaţia hotărârilor judecătoreşti odată pronunţate de instanţe nu poate fi îngrădită nici prin voinţa
persoanelor la care se referă şi prin cea a instanţei înseşi. Dreptul cetăţeanului de a cunoaşte hotărârile
judecătoreşti include dreptul de a obţine copii după acestea, fie pe suport fizic, fie în format electronic,
astfel încât acest drept să fie efectiv şi adaptat intereselor particulare ale persoanei.
Hotărârile judecătoreşti depozitate în Jurindex vor apărea sub forma unor documente text, ceea ce
oferă posibilitatea de a fi copiate, multiplicate sau listate.

În loc de concluzii. Evoluţii necesare.

Faptul că iniţiativa centralizării jurisprudenţei instanţelor, accesului liber al publicului la acestea,
aparţine unei instituţii a sistemului judiciar care încă de la lansare a avut sprijinul Consiliului Superior al
32
Magistraturii, contribui la garantarea succesului instituţional al proiectului românesc de jurisprudenţă
online. Ca urmare a implicării autorităţilor din domeniul juridic, în acest moment, obligaţia publicării pe
internet a hotărârilor judecătoreşti revine tuturor instanţelor şi, mai ales, priveşte cvasi-totalitatea
hotărârilor pronunţate de acestea. Evoluţiile necesare pentru perioada următoare privesc reorganizarea
instituţională a serviciului public Jurindex şi diversificarea surselor publicate.

Reorganizarea serviciului Jurindex – index de jurisprudenţa ca un Institut de

informare juridică (Romanian Legal Institute Information – RomLII).
Pe de o parte, acest lucru va uşura afilierea României la mişcarea mondială pentru accesul liber la
lege (FAL), ceea ce va duce la beneficierea de resurse şi suport pentru unele proiecte internaţionale
similare consolidate, iar pe de altă parte, va oferi cetăţenilor garanţia că nu va exista posibilitatea unui
control al statului şi a instituţiilor sale asupra modului cum se oferă accesul la jurisprudenţă. Această
reorganizare se poate realiza cu ocazia celei de-a XI-a conferinţe Law on internet din 2011, organizată la
fiecare doi ani de către instituţiile membre ale mişcării mondiale pentru accesul liber la informaţia
juridică.

Diversificarea surselor de jurisprudenţă incluse în portalul naţional.

În primul rând, este esenţial ca dezvoltarea să vizeze cuprinderea jurisprudenţei pronunţate de Înalta
Curte de Casaţie şi Justitie, atât în ce priveşte hotărârile judecătoreşti actuale, cât şi în ce priveşte
jurisprudenţa istorică. Dacă pentru hotărârile judecătoreşti deja publicate pe website-ul instanţei
supreme (cca. 50.000 din perioada 2003-2010), precum şi pentru cele viitoare, acest lucru se poate
realiza imediat, existând deplina compatibilitate tehnică, pentru deciziile anterioare informatizării
instanţei supreme, atunci va fi necesară derularea de proiecte specifice, care să vizeze recuperarea
acestora în format electronic, prelucrarea şi publicarea lor. În aceeaşi situaţie se află şi hotărârile
judecătoreşti pronunţate înainte de 1989.

În al doilea rând, diversificarea surselor publicate trebuie să privească jurisprudenţa Curţii

Constituţionale. O resursă publică centralizată pentru documentele produse de instituţiile publice din
domeniul juridic nu poate face abstracţie de jurisprudenţa Curţii Constituţionale. De asemenea, filosofia
unui institut de informare juridică este compatibilă cu existenţa simultană a mai multor locuri virtuale
prin care se asigură accesul la documente publice, politica pe care chiar o încurajează, astfel încât
33
introducerea bazei de date conţinând deciziile şi hotărârile Curţii Constituţionale în portalul naţional nu
exclude publicarea în continuare a acestora pe site-ul propriu al instituţiei. Volumul redus al hotărârilor
pronunţate de Curtea Constituţională (10.500 din 199220) uşurează includerea acestora în portalul
naţional.

În sfârşit, o resursă de jurisprudenţă, care nu poate lipsi dintr-un portal naţional, o reprezintă
hotărârile instanţelor internaţionale, atât ale Curţii Europene a Drepturilor Omului cât şi a Curţii
Europene de Justiţie. În România, se desfăşoară programe naţionale de traducere a acestor resurse, care
astfel, trec în domeniul public, astfel încât se poate realiza interconectarea, păstrându-se în acelaşi timp
limba română ca limbă exclusivă a portalului. ICCJ

Curţi de
apel
Curtea

Constituţională

RomLII
Tribunale
(Jurindex)

Jurisprudenţa
internaţională
Judecătorii
(CEDO, CEJ)

ANEXA nr. 1:Situaţia jurisprudenţei publicate pe portalul instanţelor de judecată

Nume Speţe Speţe Speţe Speţe Speţe

Instanţă 2005 2006 2007 2008 Speţe 2009 2010 Total speţe
Curtea de apel
BUCUREŞTI 52 56 119 79 240 78 624
Curtea de apel BACĂU 10 45 64 11 0 0 130
Curte de apel 12 1 0 0 0 0 13

20
http://www.ccr.ro/statistics/pdf/ro/sin04_2010.pdf
34
CLUJ
Curtea de apel ORADEA 16 22 87 86 91 37 339
Curtea de apel
CONSTANŢA 103 0 0 0 3 0 106
Curtea de apel
SUCEAVA 82 82 0 261 81 25 531
Curtea de apel
PLOIEŞTI 29 76 18 20 56 32 231
Curtea de apel TÂRGU
MUREŞ 39 64 7 47 35 152 344
Curtea de apel GALAŢI 52 131 111 134 81 24 533
Curtea de apel
IAŞI 107 54 87 173 129 47 597
Curtea de apel PITEŞTI 110 37 84 84 79 77 471
Curtea de apel
CRAIOVA 77 109 219 176 111 14 706
Curtea de apel ALBA
IULIA 91 52 0 202 161 52 558
Curtea de apel
TIMIŞOARA 7 171 108 94 109 31 520
Curtea de apel BRAŞOV 0 133 53 68 19 36 309
Curtea de apel Militară 0 0 0 0 5 0 5
Judecătorie SECTORUL
4 0 0 0 0 59 0 59
Judecătorie
ARAD 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie BUFTEA 0 8 0 6 5 4 23
Judecătorie
ADJUD 0 0 3 38 16 6 63
Judecătorie AGNITA 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie
AIUD 0 0 0 0 0 2 2
Judecătorie
ALBA IULIA 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie
ALESD 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie BABADAG 0 0 0 0 18 38 56

35
Judecătorie
BACĂU 0 0 0 0 66 33 99
Judecătorie
BAIA DE ARAMĂ 0 0 1 11 0 13 25
Judecătorie
BAIA MARE 0 0 0 0 16 5 21
Judecătorie BĂILEŞTI 0 0 3 6 2 8 19
Judecătorie
BALŞ 5 0 31 0 0 26 62
Judecătorie BĂLCEŞTI 0 0 15 9 50 28 102
Judecătorie BECLEAN 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie
BEIUŞ 0 0 0 0 0 3 3
Judecătorie
BICAZ 0 0 5 11 19 3 38
Judecătorie BÂRLAD 0 0 0 0 83 44 127
Judecătorie BISTRIŢA 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie
BLAJ 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie BOLINTIN
VALE 0 0 0 0 12 0 12
Judecătorie BOTOŞANI 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie BOZOVICI 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie
BRAD 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie
BRĂILA 0 0 28 12 13 0 53
Judecătorie BRAŞOV 0 0 0 0 8 0 8
Judecătorie
BREZOI 0 0 0 5 35 0 40
Judecătorie
BUHUŞI 0 0 0 1 44 9 54
Judecătorie
BUZĂU 0 0 0 0 140 30 170
Judecătorie CALAFAT 0 0 4 7 35 11 57
Judecătorie CĂLĂRAŞI 0 0 6 0 10 10 26
Judecătorie CÂMPENI 0 0 0 3 6 1 10

36
Judecătorie CÂMPINA 0 0 0 27 47 4 78
Judecătorie
CÂMPULUNG 2 0 0 0 18 8 28
Judecătorie
CÂMPULUNG
MOLDOVENESC 0 0 0 0 33 16 49
Judecătorie CARACAL 9 10 39 14 0 21 93
Judecătorie
CARANSEBEŞ 0 0 0 0 0 26 26
Judecătorie CHIŞINEU
CRIŞ 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie
CLUJ-NAPOCA 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie
CONSTANŢA 0 0 0 0 42 0 42
Judecătorie CORABIA 3 5 8 2 12 9 39
Judecătorie COSTEŞTI 0 0 0 0 13 6 19
Judecătorie CRAIOVA 0 0 39 52 14 2 107
Judecătorie CURTEA
DE ARGEŞ 2 0 0 0 12 16 30
Judecătorie DARABANI 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie
CAREI 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie
DEJ 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie
DETA 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie
DEVA 0 0 0 0 16 0 16
Judecătorie DOROHOI 0 0 0 0 1 0 1
Judecătorie
DRĂGĂŞANI 0 0 0 0 30 15 45
Judecătorie
DRAGOMIREŞTI 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie DROBETA-
TURNU SEVERIN 0 0 5 31 18 4 58
Judecătorie FĂGĂRAŞ 0 0 0 0 45 0 45

37
Judecătorie FĂLTICENI 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie
FĂUREI 0 0 8 22 11 0 41
Judecătorie FETEŞTI 0 0 0 0 14 10 24
Judecătorie
FILIAŞI 0 0 1 10 28 7 46
Judecătorie FOCŞANI 0 0 5 8 4 6 23
Judecătorie
GĂEŞTI 0 0 0 0 4 0 4
Judecătorie
GALAŢI 14 0 0 4 6 0 24
Judecătorie
GHEORGHENI 0 0 0 0 5 0 5
Judecătorie GHERLA 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie GIURGIU 0 0 0 9 19 7 35
Judecătorie
GURA HUMORULUI 0 0 0 0 0 17 17
Judecătorie
GURA HONŢ 0 0 0 0 0 2 2
Judecătorie HÂRLĂU 0 0 0 21 43 19 83
Judecătorie
HAŢEG 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie HOREZU 0 0 0 0 19 15 34
Judecătorie HUEDIN 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie
HUNEDOARA 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie
HUŞI 0 0 0 0 21 0 21
Judecătorie
IAŞI 0 0 0 8 308 59 375
Judecătorie
INEU 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie ÎNSURĂŢEI 0 0 0 7 7 0 14
Judecătorie
ÎNTORSURA
BUZĂULUI 0 0 0 2 0 0 2
Judecătorie LEHLIU- 0 0 0 0 0 32 32

38
GARĂ
Judecătorie
LIPOVA 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie
LUDUŞ 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie
LUGOJ 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie
MĂCIN 0 0 0 0 5 0 5
Judecătorie MANGALIA 0 0 0 0 90 0 90
Judecătorie MARGHITA 0 0 0 0 0 7 7
Judecătorie MEDGIDIA 0 0 0 0 3 0 3
Judecătorie MEDIAŞ 0 0 0 0 80 0 80
Judecătorie
MIERCUREA CIUC 0 0 0 0 5 0 5
Judecătorie
MIZIL 0 0 0 0 22 3 25
Judecătorie MOINEŞTI 0 0 0 28 127 36 191
Judecătorie MOLDOVA-
NOUĂ 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie MORENI 0 0 0 0 5 0 5
Judecătorie
MOTRU 0 0 0 0 21 0 21
Judecătorie MURGENI 0 0 0 0 28 3 31
Judecătorie NĂSĂUD 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie NEGREŞTI-
OAŞ 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie NOVACI 0 0 0 0 6 10 16
Judecătorie
ODORHEIUL
SECUIESC 0 0 0 0 96 0 96
Judecătorie OLTENIŢA 0 0 0 0 0 6 6
Judecătorie
ONEŞTI 0 0 0 29 80 32 141
Judecătorie ORADEA 0 5 0 0 0 0 5
Judecătorie ORAŞTIE 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie ORAVIŢA 0 0 0 0 0 0 0

39
Judecătorie ORŞOVA 0 0 0 3 6 3 12
Judecătorie
PANCIU 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie
PĂTĂRLAGELE 0 0 0 0 17 9 26
Judecătorie
PETROŞANI 0 0 2 0 0 0 2
Judecătorie PIATRA-
NEAMŢ 0 0 5 14 36 5 60
Judecătorie
PITEŞTI 1 0 0 0 55 13 69
Judecătorie PLOIEŞTI 1 1 0 12 34 10 58
Judecătorie
POGOANELE 0 0 0 7 13 0 20
Judecătorie PUCIOASA 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie RĂCARI 0 0 0 0 18 0 18
Judecătorie RĂDĂUŢI 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie
RĂDUCĂNENI 0 0 0 0 8 0 8
Judecătorie RÂMNICU
SARAT 0 0 0 0 4 13 17
Judecătorie RÂMNICU
VALCEA 0 0 0 0 36 0 36
Judecătorie REGHIN 0 0 0 0 8 17 25
Judecătorie
REŞITA 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie
ROMAN 0 0 13 14 25 0 52
Judecătorie ROŞIORI
DE VEDE 0 14 9 0 24 7 54
Judecătorie
RUPEA 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie SALIŞTE 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie
SÂNNICOLAUL MARE 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie
SATU MARE 0 0 0 0 0 0 0

40
Judecătorie
SĂVENI 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie
SEBEŞ 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie SECTORUL
1 0 61 9 22 60 0 152
Judecătorie SECTORUL
2 0 0 85 25 61 0 171
Judecătorie SECTORUL
3 0 0 20 13 78 0 111
Judecătorie SECTORUL
5 0 0 11 2 77 0 90
Judecătorie SECTORUL
6 0 16 6 6 39 0 67
Judecătorie SEGARCEA 0 0 3 5 4 0 12
Judecătorie SFÂNTU
GHEORGHE 0 0 0 1 5 0 6
Judecătorie
SIBIU 0 0 0 0 0 17 17
Judecătorie SIGHETU
MARMAŢIEI 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie
SIGHIŞOARA 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie ŞIMLEUL
SILVANIEI 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie
SINAIA 0 0 0 5 25 2 32
Judecătorie SLATINA 5 55 15 0 11 96 182
Judecătorie SLOBOZIA 0 0 0 0 28 0 28
Judecătorie STREHAIA 0 0 0 7 5 3 15
Judecătorie SUCEAVA 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie
TÂRGOVIŞTE 0 0 0 0 8 4 12
Judecătorie
2 0 0 1 0 0 3
TÂRGU BUJOR
Judecătorie TÂRGU-
CĂRBUNEŞTI 0 0 0 0 43 45 88

41
Judecătorie
TÂRGU JIU 0 0 0 23 48 162 233
Judecătorie
TÂRGU LAPUŞ 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie
TÂRGU MUREŞ 0 0 0 0 0 1 1
Judecătorie
TÂRGU NEAMŢ 1 0 10 13 73 0 97
Judecătorie
TÂRGU SECUIESC 0 0 0 0 0 2 2
Judecătorie
TÂRNĂVENI 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie
TECUCI 2 0 0 19 6 10 37
Judecătorie
TIMIŞOARA 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie TOPLIŢA 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie TULCEA 0 0 0 62 671 0 733
Judecătorie
TURDA 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie
TURNU MĂGURELE 0 4 8 2 2 2 18
Judecătorie URZICENI 0 0 0 0 6 0 6
Judecătorie VĂLENII
DE MUNTE 0 0 0 0 17 6 23
Judecătorie
VÂNJU MARE 0 0 0 3 2 1 6
Judecătorie
VASLUI 0 0 0 22 36 20 78
Judecătorie
VATRA DORNEI 0 0 0 0 1 0 1
Judecătorie
VIDELE 0 4 3 0 6 0 13
Judecătorie
VIŞEU DE SUS 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie
ZALĂU 0 0 0 0 4 21 25

42
Judecătorie ZĂRNEŞTI 0 0 0 0 40 7 47
Judecătorie ZIMNICEA 0 8 5 11 19 0 43
Judecătorie
ALEXANDRIA 0 10 4 0 16 0 30
Judecătorie
AVRIG 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie
TOPOLOVENI 1 0 0 0 10 6 17
Judecătorie
PODU TURCULUI 0 0 0 0 30 12 42
Judecătorie
FĂGET 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie SALONTA 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie
LIEŞTI 6 0 0 8 10 0 24
Judecătorie HÂRŞOVA 0 0 0 0 7 0 7
Judecătorie ŞOMCUTA
MARE 0 0 0 0 0 0 0
Judecătorie PAŞCANI 0 0 0 24 8 0 32
Judecătorie CORNETU 0 0 6 0 12 0 18
Judecătorie
JIBOU 0 0 0 0 0 3 3
Tribunal BUCUREŞTI 0 13 52 16 64 25 170
Tribunal
TIMIŞ 0 0 3 0 0 0 3
Tribunal BOTOŞANI 11 0 0 0 0 0 11
Tribunal
BRAŞOV 0 0 0 0 112 36 148
Tribunal
DOLJ 0 0 27 62 50 58 197
Tribunal
SATU MARE 0 0 0 12 59 0 71
Tribunal
SĂLAJ 0 0 0 0 14 5 19
Tribunal
SIBIU 0 0 0 0 17 28 45
Tribunal 11 0 0 0 58 0 69

43
SUCEAVA
Tribunal TELEORMAN 0 2 21 0 48 12 83
Tribunal
TULCEA 0 8 28 41 704 0 781
Tribunal
VASLUI 5 35 5 57 40 66 208
Tribunal
VÂLCEA 3 0 0 11 43 15 72
Tribunal
VRANCEA 1 0 30 15 6 0 52
Tribunal
GORJ 0 0 26 17 77 51 171
Tribunal HARGHITA 0 0 0 0 64 0 64
Tribunal HUNEDOARA 0 20 0 11 40 8 79
Tribunal IALOMIŢA 9 9 16 15 23 2 74
Tribunal
IAŞI 11 0 0 25 41 37 114
Tribunal MARAMUREŞ 26 0 6 16 57 20 125
Tribunal MEHEDINŢI 0 0 7 14 13 5 39
Tribunal
MUREŞ 0 0 0 0 0 39 39
Tribunal
NEAMŢ 0 0 32 47 82 14 175
Tribunal
27 4 44 38 43 14 170
OLT
Tribunal
PRAHOVA 14 0 0 19 54 18 105
Tribunal
ALBA 0 0 0 0 19 4 23
Tribunal
ARAD 0 7 0 0 8 62 77
Tribunal
ARGEŞ 1 0 0 0 79 32 112
Tribunal
BACĂU 0 0 0 6 161 44 211
Tribunal
BIHOR 0 9 0 6 17 14 46

44
Tribunal
BISTRIŢA NĂSĂUD 0 0 18 24 99 30 171
Tribunal
BRĂILA 13 0 29 36 27 7 112
Tribunal
BUZĂU 0 0 0 32 45 41 118
Tribunal
CARAŞ SEVERIN 0 0 0 0 0 0 0
Tribunal CĂLĂRAŞI 0 0 1 0 44 8 53
Tribunal
CLUJ 0 0 0 0 0 0 0
Tribunal CONSTANŢA 251 0 0 0 30 4 285
Tribunal
COVASNA 0 0 0 6 0 0 6
Tribunal DÂMBOVIŢA 0 0 0 0 47 26 73
Tribunal
GALAŢI 11 0 0 12 36 13 72
Tribunal
GIURGIU 0 0 0 29 28 5 62
Tribunal
ARGEŞ - Comercial 0 0 8 8 25 0 41
Tribunal
CLUJ - Comercial 0 0 0 0 0 0 0
Tribunal
MUREŞ - Comercial 0 0 0 13 25 0 38
Tribunal
BRAŞOV - Minori şi
familie 0 0 0 0 0 0 0
Tribunal Militar IAŞI 0 0 0 0 5 0 5

45
 ANEXA nr 2 Standardul Jurindex – indexul jurisprudenţei naţionale

1. Scopul standardului Jurindex

Scopul acestui standard este de a pune în practică principiul accesului liber la hotărârile
judecătoreşti, respectiv de a defini regulile de acces electronic la hotărârile judecătoreşti, în concordanţă
cu rigorile Constituţiei României şi cu cadrul legal de drept comun. Acest standard ar trebui să orienteze
eforturile instanţelor pentru a permite accesul la bazele lor de date conform noilor tehnologii
informatice. Principiile enunţate în acest standard sunt rezultatul unui echilibru între cerinţele
transparenţei sistemului judiciar, ale accesului liber la justiţie, ale bunei administrări a justiţiei în interes
public şi drepturile la protecţia vieţii private şi de securitate ale persoanelor fizice.

Comentariu 1
Transparenţa procedurilor judiciare este un principiu fundamental constituţional menit să asigure
încrederea publicului în integritatea sistemului judiciar, să responsabilizeze sistemul judiciar şi să ofere
o mai bună înţelegere a activităţii curente de administrare a justiţiei.
Principiul publicităţii şedinţelor de judecată garantează nu numai faptul că publicul are dreptul de a
participa liber la o procedură în sala de judecată, dar și că toate informațiile în legatură cu o astfel de
procedură, în măsura în care nu există o excepție de confidențialitate anume prevazută de lege sau
regulamente, trebuie să rămână deschise accesului și controlului publicului..

Comentariu 2
Responsabilitatea asigurării transparenţei actului de justiţie aparţine direct instanţelor de judecată,
hotărârile judecătoreşti fiind documente publice produse, stocate şi diseminate în exercitarea atribuţiilor
lor de autoritatea publică. Instanţele de judecată trebuie să aibă în permanenţă control, drept de
supraveghere şi să ofere protecţie hotărârilor emise şi bazelor de date, în care acestea sunt stocate.
Ministerul Justiţiei, ca autoritate executivă cu atribuţii în ceea ce priveşte asigurarea infrastructurii
hardware şi software a sistemului judiciar, nu poate avea responsabilitatea în ce priveşte modul de
gestionare a acestor documente.

Comentariu 3

46
 Obligaţia la transparenţă a instanţelor, consecventa principiului constituţional al publicităţii
procedurilor judiciare, nu înlătură obligaţia de a se avea în vedere protejarea drepturilor la viaţa privată,
intimă şi de securitate a persoanelor.
Avantajele accesului liber la hotărâri în contextul utilizării noilor tehnologii informaţionale sunt
evidente, însă, în acelaşi timp, prezintă unele riscuri în ce priveşte violarea dreptului la confidenţialitate
şi la folosirea necorespunzătoare a unor informaţii obţinute ca urmare a unor infracţiuni informatice sau
utilizarea abuzivă a acestora.
Ameninţările posibile, ca urmare a accesului la informaţii prin utilizarea noilor tehnologii, pot fi de
pildă data miting, furtul de identitate, hărţuirea, publicitatea negativă excesivă ori discriminarea. Mai
mult, în măsura în care înregistrările puse la dispoziţie de instanţe sunt accesate şi utilizate pentru
scopuri necorespunzătoare sau într-un mod ilicit, chiar încrederea publică în administrarea justiţiei ar
putea fi afectată.
Metodele de protecţie împotriva a astfel de atacuri şi comportamente sunt furnizate, de asemenea,
de noile tehnologii. O metodă eficientă ar fi de exemplu instituirea unor reguli potrivit cărora în faţa
instanţei sunt aduse doar acele date cu caracter personal strict necesare.
În orice caz, existenţa unor astfel de riscuri nu poate afecta însuşi dreptul publicului de a avea acces
liber la documentele publice întocmite de instanţe, ci trebuiesc minimizate şi luate în considerare la
construirea arhitecturilor reţelelor de acces public.

2. Domeniul de aplicare

2.1 Persoanele
Standardul propus priveşte principiile care reglementează accesul publicului larg la hotărârile
judecătoreşti.
Principiul consacrat constituţional al caracterului public al şedinţelor de judecată nu permite
limitarea la accesarea de informaţii, indiferent de tipul de persoane, care teoretic, pot accesa informaţiile
asupra cărora li se oferă accesul.

Comentariu 1
O discuţie ar putea fi ridicată de accesul minorilor la resursele publice oferite, având în vedere
restrângerile prevăzute pentru participarea acestora la şedinţele de judecată. Potrivit art. 290 alin. 1 din
codul de procedură penală, minorii sub 16 ani nu au voie să asiste la şedinţele de judecată în materie
47
penală, iar potrivit art. 122 alin. 5 din codul de procedură civilă preşedintele completului poate interzice
accesul minorilor sub 18 ani în procesele civile. În mod deosebit, se pune această problemă pentru
cauzele în legătură cu viaţa de familie, cum ar fi divorţurile, pensiile de întreţinere ş.a.m.d., unde minorii
ar trebui să fie protejaţi.

Comentariul 2
Deşi judecătorii ar trebui să beneficieze de modalitatea de acces la hotărârile judecătoreşti mai facile
şi mai complete, incluzând datele cu caracter personal, până în momentul de faţă nu există baze de date
naţionale distincte dezvoltate. Ca atare, standardul cu privire la accesul liber la hotărârile judecătoreşti
trebuie să aibă în vedere şi nevoia de documentare a judecătorilor şi a instanţelor înseşi.

2.2 Tipul procedurii

Acest standard priveşte atât hotărârile judecătoreşti pronunţate în materie penală, cât şi cele în
materie civilă, comercială sau administrativă.

Comentariu 1.
Având in vedere specificul anumitor cauze şi caracterul pronunţat privat al problemelor ce se discută
in faţa instanţei (familie şi minori, divorţ, adopţie, tutelă ş.a.m.d.) se poate lua în discuţie necesitatea
unor nivele de acces diferite.

2.3 Obiect

Acest standard se referă exclusiv la principiile accesului liber la hotărârile judecătoreşti pronunţate
de instanţă.

Comentariu
În momentul de faţă, publicul are acces la diferite informaţii in legătură cu dosarele aflate pe rolul
instanţelor, cum ar fi numărul dosarului, termenele de judecat, numele părţilor din dosar, soluţiile date
de instanţă la termen. Standardele privind accesul la aceste informaţii sunt stabilite de Ministerul
Justiţiei care deţine şi exploatează sistemul informatic din sistemul judiciar, inclusiv prin colectarea şi
publicarea automată a acestor date.
3. Regulile accesului liber la hotărârile judecătoreşti
48
 REGULA 1: Dreptul publicului la transparenţa instanţelor este o regulă constituţională
fundamentală în România.

Comentariu
Potrivit Constituţiei României, şedinţele de judecată sunt publice. Publicitatea garantează existenţa
unui proces echitabil; se constituie într-o modalitate de responsabilizare a sistemului judiciar şi în
acelaşi timp oferă publicului şi societăţii posibilităţii de a exercita un control asupra acestuia.

REGULA 2: Dreptul cetăţeanului la protecţia vieţii intime, familiale şi private este o valoare
fundamentală (art. 26 Constituţie).

La nivel internaţional, acest drept este reglementat prin instrumente juridice universale, ca
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi
politice sau prin instrumente juridice regionale, cum sunt Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Constituţia României reglementează acest drept ca o latură a respectării şi ocrotirii personalităţii
omului, proclamată de art. 1 ca valoare supremă.
Dreptul la viaţă intimă, familială şi privată presupune, printre altele, dreptul persoanei de a nu i se
dezvălui, fără consimţământul său, numele adevărat, adresa, vârsta, situaţia familială, modul de folosire
a timpului liber, obiceiurile etc.

REGULA 3: Dreptul publicului la transparenţa instanţelor depăşeşte în general dreptul la

viaţa intimă, familială şi privată.

Interesele înfăptuirii justiţiei constituie piatra de temelie a statului de drept. În mod direct sau
indirect, realizarea justiţiei aduce în mod legitim atingere dreptului la viaţa privată, permiţând publicului
să afle elemente ce constituie acest drept al persoanei, independent de acordul ei. Şedinţele de judecată
sunt de regulă, deschise publicului larg, orice persoană interesată putând asista la dezbaterile purtate în
faţa judecătorului, indiferent de gradul lor de intimitate. De asemenea, săvârşirea unor fapte prevăzute
de legea penală atrage o reacţie publică a organelor judiciare, culminând cu desfăşurarea întregii
cercetări judecătoreşti în şedinţe la care are acces orice persoană. Informaţiile despre persoanele care
49
formulează ori împotriva cărora se formulează acţiuni în instanţă sunt deja accesibile publicului larg pe
internet şi pot fi, de asemenea, aflate cu uşurinţa din registrele instanţei, care sunt publice.

REGULA 4: Publicitatea şedinţelor de judecată include atât dreptul publicului de a fi prezent

în sala de judecată, cât şi dreptul de a afla informaţiile în legătură cu cauzele instanţei de la
distanţă. În mod corespunzător, caracterul public al oricărei hotărâri judecătoreşti presupune
dreptul oricărei persoane de a le accesa şi de la distanţă.

Conţinutul noţiunii de „şedinţă publică” a evoluat odată cu dezvoltarea tehnologiei. „Publicul”

reprezintă un concept elastic, care în condiţiile tehnice actuale nu mai este limitat de spaţiul fizic în care
are loc şedinţa de judecată.

REGULA 5: Dreptul de acces al publicului la hotărârile judecătoreşti ale instanţelor înseamnă

atât dreptul de a o vizualiza, cât şi de a obţine o copie după aceasta.

Hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele de judecată sunt documente prin excelenţă de

interes public. Ele sunt rezultatul realizării activităţii de autoritate publică cu care sunt investite
instanţele. În mod curent, hotărârile judecătoreşti se comunică părţilor, sunt accesibile avocaţilor sau
reprezentanţilor mass-media. Ele circulă într-un mod mai pronunţat ori mai puţin pronunţat public, fiind
folosite fie pentru obţinerea unor drepturi în faţa altor autorităţi, fie pentru a face dovada unor anumite
pretenţii, fie drept model de practică judiciară, ori in scop documentar sau ştiinţific.
Circulaţia hotărârilor judecătoreşti, odată pronunţate de instanţe, nu poate fi îngrădită nici prin
voinţa persoanelor la care se referă şi cu atât mai puţin a instanţei înseşi. Dreptul cetăţeanului de a
cunoaşte hotărârile judecătoreşti include dreptul de a obţine copii după acestea, fie pe suport fizic, fie în
format electronic, astfel încât acest drept să fie efectiv şi adaptat intereselor particulare ale persoanei.

REGULA 6: Prin hotărâre se înţelege doar actul final prin care se soluţionează o cauză şi
pentru care există obligaţia pronunţării în şedinţa publică.

REGULA 7: Părţile din procese au dreptul la protecţia datelor cu caracter personal în

cuprinsul hotărârii, accesibilă publicului.

50
 REGULA 8: Numele şi prenumele cuprinse în hotărârile judecătoreşti nu constituie
divulgarea unor date cu caracter personal, cât timp nu sunt asociate unor alte date sau situaţii
contextuale.

51
 ANEXA nr. 3 Extras din proiectul codului de procedură civilă

Capitolul II

Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile
pentru dezlegarea unor probleme de drept

Art. 503. – Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o
problemă de drept de care depinde soluţionarea cauzei respective nu a fost dezlegată unitar în practica
instanţelor, va putea solicita secţiei corespunzătoare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o
hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu problemei de drept cu care a fost sesizată.

Art. 504. – (1) Sesizarea secţiei corespunzătoare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face, din
oficiu sau la cererea părţilor, după dezbateri contradictorii şi dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la
art. 503, prin încheiere, care nu este supusă niciunui căi de atac.

(2) Prin aceeaşi încheiere, cauza va fi suspendată până la pronunţarea hotărârii prealabile pentru
dezlegarea problemei de drept.

(3) La primirea sesizării, preşedintele secţiei va desemna un judecător, pentru a întocmi un raport
asupra problemei de drept supuse judecăţii. Dispoziţiile art. 501 alin. (3)-(6) se aplică în mod
corespunzător.

(4) Raportul va fi comunicat părţilor, care, în termen de cel mult 15 zile de la comunicare, pot
depune, în scris, prin avocat sau, după caz, prin consilier juridic, punctele lor de vedere privind
problema de drept supusă judecăţii.

(5) În cazul în care problema de drept priveşte activitatea mai multor secţii ale Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, preşedintele secţiei care a fost învestită o va transmite preşedintelui Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie şi preşedinţilor secţiilor interesate în soluţionarea problemei de drept, în vederea

52
sesizării acestora şi a soluţionării problemei de drept, în şedinţă comună, cu respectarea dispoziţiilor
alin. (3).

(6) Şedinţa comună a secţiilor este convocată de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi
va fi prezidată de preşedintele secţiei iniţial investite.

(7) Sesizarea se judecă fără citarea părţilor în cel mult trei luni de la data învestirii secţiei, iar
soluţia se adoptă cu jumătate plus unu din numărul judecătorilor prezenţi. Nu se admit abţineri de la vot.

(8) Procedura prevăzută în prezentul capitol este scutită de taxă judiciară de timbru şi timbru
judiciar.

Art. 505. – (1) Asupra sesizării, secţia sau, după caz, secţiile se pronunţă prin decizie, numai cu
privire la problema de drept supusă dezlegării.

(2) Dispoziţiile art. 502 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(3) Dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie pentru instanţe, inclusiv în cauza în
legătură cu care s-a ridicat problema de drept, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al
României, Partea I.

53