Sunteți pe pagina 1din 9
1 EDUCATIE SI SOCIALIZARE, 1.4, DEFINITI DATE EDUCATIEL Inovarea strategiilor educative se realizeaza plecand de la anumite fundamente si baze teoretice avansate deja. » Educatia asa cum se prezinta ea astazi, nu este descoperirea noastra, ci este, de multe ori, le existente aici si acum.” (Constantin Cucos, ‘cat in timp, ideile adunandu-se, completandu-se, Socrate, Platon, Aristotel, Marcus contrazicandu-se. Cei mai importanti filozofi ai antichitati Fabius Quintilianus au abordat si aceasta tema. Socrate, exemplu viu al dascalului ce pune accentul pe medierea directa, naturala, ividul si societatea in consens cu virtutile cele orala, propune o educatie care sa reformeze it mai inalte. Dupa Platon, educatia este o ,arta a rascrucii” fiintei umane, incatusate in lanturile ignorantei, catre ,,stralucirea focului” din afara pesterii, catre imperiul valorilor absolute. Eanu constituie 0 simpla informare ci mai degraba: ansamblul de eforturi depuse de un matur plin de tandra solicitudine, pentru a favoriza formarea unui tanar arzand de dorinta de a raspunde, de a ” (Constantin Cucos, 2001, p- 20 versus Marrou, 1997, p.67 )- jate in functie de dimensiunile si se arata demn de aceasta iubire. Aristotel este adeptul unei educatii pe etape, diferenti caracteristicile ,sufletului” persoanei educate. ,Scopul educatiei rezida, asa cum se exprima “Aristotel in Politica, in a -1 face pe om sa iubeasca ceea ce este demn de a fi iubit si sa urasca ceea ce trebuie urat”. ( Constantin Cucos 2001, p.30 ) Ganditorul pune accentul pe rotul actvitati si al actiunit personale a copilului in eunoasterearealitati si considera ca educatia-publica tebuie sa se imbine cu cea realizata in familie. Quintilianus se arata favorabil educatiei in comun, in institute staulu In ceea ce priveste conceptia crestina primul si cel mai eficient factor educational este ‘casa parinteasca, tatal si mama fiind cei dintai dascali ai copiilor lor. ‘Scopul educatie rezida in dobandirea intelepciunii In educatia data de Hris desavarsirea ( fizica si interioara ); acti _ Fericit este omul care a aflat intelepeiunea.” ( Pilde ) stos exista cateva principii cu valoare paradigmatica si anume: ivismul ( lupta interioara pentru a dobandi binele suprem ); libertatea interioara;egalitatea si iubirea fratemna; valorficarea copilului ete. Dupa Clement Alexandrinul, ideatul edueatiei consta in punerea in acord a vointet ‘umane cu vointa divina, prin parcurgerea a trei etape: convertirea, instruirea si desavarsirea. Toan Gura de Aur considera ca: Educatia este asemenea unei arte; arta mai mare decat educatia nu exista, pentru ca, daca toate artele aduc un folos pentru lumea de aici, arta educatiei se savarseste in vederea accederii Ia lumea viitoare.” ( Constantin Cucos, 2001, p.76 ) Educatia, in conceptia Fericitului Augustin ,.nu consta intr-o acumulare de fapte, ce este 6 iluminare a sufletului, 0 rasueire a ochilor si a mintii spre lumina veritabila.” ( Constantin Cucos 2001, p.82) Din perioada Renasterii, Constantin Cucos aminteste conceptiile mai multor reprezentant, privind educatiadintre care: Erasmus din Roterdam, Juan Luis Vives, Michel de Montaigne. In conceptia lui Erasmus scopul educatiei rezida in cultivarea arteielocintei in asa {el incat individul sa ajunga la performanta unui discurs suplu, elegant si frumos. Vives releva importanta cunoasterii antecedentelor psihologice pentru o buna educatie si se pronunta Pentnt o educatie publica aducand argumente in favoarea unei educatii diferentiate pentru femei Scopul educatiei in conceptia lui Montaigne, consta in armonizarea spiritului cu trupul. El scoate in relief importanta vocatiei in educatie si militeaza pentru spiritul de finete, in detrimentul unei mari cantitati de cunostinte.” (Cucos Constantin, 2001, p.111 )-Reprezentanti ai clasicismului sunt: Jan Amos Comenius, John Locke, Immanuel Kant, Jean-Jacques Rousseau, Johann Heinrich Pestalozzi, Friedrich Wilhelm, August Frobel, Herbert Spencer, Konstantin Dimitrievici Usinski si altii Comenius considera educatia si instructia mijloace de innobilare a umanitatii, de apropiere intre oameni ridicandu-i dincolo de luptele partizane, de apartenente Ja nationalitati sau confesiuni. Locke este adeptul unei orientari pragmatice a educatiei in consens cu telul suprem- formarea gentlemanului, caruia ii sunt rezervate: educatiafizia, educatia morals si educatia intelectuala. In opinia lui Kant, educatia consta in facilitarea activarii plenare a valorilor 1a nivel uman, ,,Activitatea pozitiva a educatiei consta in sustinerea si tonificarea vointei morale, iar dimensiunea negativa a educatiei se refera la impiedicarea dezvoltarii periculoase a naturii instinctive din om, la inlaturarea acelor impedimente care ar zadarnicii intruparea legii morale.” (Constantin Cucos, 2001, p. 149 ) Rousseau este adept al principiului educatiei negative” considerand ca educatia nu trebuie sa transmita virtutea sau adevarul, ci sa pazeasca inima de viciu. Pestalozzi, jntemeietorul teoriei invatamantului elementar este increzator in functiile educatiei si este propagator al unui invatamant general, popular. si sonda 2+ folosirea cunostintelor si instrumentelor culturale dobandite pentru a explora alte orizonturi spirituale; descoperirea de noi situati in care cunostintele pot fi fructificate: 3+ stabilirea de relati, analogii si diferente, precum si sintetizarea cunostintelor dobandite din diverse domenii; 4+ realizarea unei reflectit filozofice, pentru ca un om cultivat nu poate sa ajunga pana la punerea in chestiunea temeiurilor gandirii si faptele sale; ‘5- introducerea de noi cunostinte, descoperirea de noi teritorii de investigatie, inventarca de unelte si metodologii inedite.” (Constantin Cucos, 2000, p. 56) intre mijlocul ( fora, Valoarea educationala este acel raport optim de adecvatie, conditiile ) de realizare a educatii si finalitatea (tinta ) acesteia - formarea individului pentru umanitate. Oliver Reboul identifica trei grupe de valori educationale: 2) Scopurile educatiei, adica valorile pe care le cultiva educatia (integrarea in mediu- intro societate traditionala sau cultivarea autonomiei individului, a spiritului critic, a judecatii, intr-o societate mai liberala ); b) Valori indispensabile educatiei (ascultarea, disciplina, supunerea fata de adult, intr-0 societate clasica, sau cooperarea, creativitatea, initiativa proprie- in cazul unei educatit moderne ); ©) Valori care reprezinta puncte de reper in judecarea rezultatelor educatiei ( portretul robot al elevului bun etc. ) (Constantin Cucos, 2000, p. 79 ) Sociologia educatiei sia culturii afirma Lahire in ,Omul plural”, p. 177 cel putin cea care nu ramane incorsetata in limitele scolare sau ale insttutilor si operelor numite ,culturale”, ci care se intereseaza de diferitele moduri de socializare, de diferitele moduri de transmitere sau de constructie a culturii ar trebui sa poata contribui la clarificarea acestor procese de constructie sociala a structurilor de comportament si de gandire.” Copilul, adolescentul iar apoi adultul nu incorporeaza la drept vorbind _structuri sociale”, ci obisnuinte corporale, cognitive, de evaluare, de apreciere etc. adica scheme de actiune, maniere de a face, de a gandi, de a simti si de a spune adaptate ( si uneori limitate ) la contexte sociale specifice.” ( Berard Lahire, 2000, p. 178 ) Ideea unei ,inscrieri a structurilor sociale in creier” mascheaza procesele prin care sunt jona cu ceilalti, si nu ,structurile sociale”. asimilate raporturile cu ceilalti, maniere de ‘Aceasta idee e intarita prin metaforele ,,transmitere culturala” sau mostenire culturala.” Lahire descrie ,transmiterea culturala” prin comparatie cu ,transmiterea materiala.” Patrimoniul cultural spre deosebire de cel material, poate fi transmis de la un proprietar la altul, fara ca cel dantai sa fie obligat sa se desparta de el. Patrimoniul material nu se transforma in cursul procesului de transmitere pe cand cel cultural se deformeaza in functie de conditiile transmiterii sale si de relatia sociala dintre cel care stie si cel care nu stie. Transmiterea cultural cere cel mai adesea timp, repetitie, exercitiu pe cand un patrimoniu material se poate ,,transmite” intru-un timp relativ scurt. ‘Transmiterea unui patrimoniu material se poate realiza independent de sentimentul pe care il are beneficiarul in legatura cu ea, pe cand transmiterea culturala, presupune dorinta de a construi obisnuinte: De asemenea, transmiterea unui patrimoniu material este intotdeauna constienta, in schimb o mare parte din cultura se transmite fara stirea transmitatorilor cat si a primitorilor. _-Autori importanti in domeniul personalitatii considera ca dezvoltarea acesteia, inclusiv pe linia constiintei de sine, nu se face liniar, ci in conformitate cu perioade bine marcate, subsecventiale, in raport de suecesiune evasinecesara: 0 anumita faza a evolutiei depinde decisiv de precedenta.” (Petru Tlut, 2001, p. 37) Pentru S. Freud exista in acest sens cinci stadii importante si anume: stadiul oral, stadiul anal, stadiul falic, stadiul de latenta si stadiul genital. Primul stadiu este specifica primului an de viata pe parcursul caruia principala nevoie si sursa de satisfactie e cea orala: a manca etc. Cel de-al doilea stadiu, specific celui de-al doilea an din viata are in centru placerea derivand din eliminare. Cei care nu depasese pozitiv prima etapa vor deveni adulti sarcastici. si agresiv verbal iar cei care nu depasesc pozitiv cea de-a doua etapa vor fi in viziunea lui Freud adulti lenes si murdari,Cel de-al treilea stadiu cuprinde intervalul 3-5 ani si incep sa se dezvolte Ja copii fanteziile sexuale. Cei care nu depasese pozitiv aceasta etapa vor avea grave probleme de comportament sexual si tulburari ale sinelui. In cel de-al patrulea stadiu, specific varstei cuprinse it itre 6-12 ani, impulsurile sexuale ale copiilor, aflate inca in mare masura la nivel subsconstient, sunt controlate si reprimate prin socializare, Tot in aceasta perioada se trece la inclinatia si dependenta de grupul de aceeasi varsta.Ultimul stadiu incepe cu varsta de 12 ani in care incepe sa evolueze precuparea fata de interesele si dorintele celorlalti. ,,Socializarea ca procesul cel mai amplu si mai complex prin care indivizii devin nu doar fiinte sociale, ci fiinte umane ca atare, este responsabila si pentru constructia sinelui ( Petru Tut, 2001, p. 45 ). Aceasta poate fi primara si secundara. Cea primara are loc in copilarie, prin care individul devine membru efectiv al vietii sociale. Socializarea secundara inseamna trecera de la lumea copilariei si e legata de diviziunea sociala a muncii. Ea presupune internalizarea cerintelor, informatiilor, valorilor promovate de diferite institutii spes izate. In Tluzia loce ‘mului si localizarea iluziei, Petru Tut va face referie la pagina 101 la sistemele de credinta, ideologi jinta si habitusuri prezente la nivelul societatii. Sistemul de credinte vizeaza produsele cognitiv- evaluative ale unor colectivitati ce descriu Jumea inconjuratoare. “In sfera notiuni: sistem de credinte, intra atat reprezentarile sociale, cat si ideologia si stiinta, care inseamna propozitii, rationamente si teorii mult mai bine elaborate si articulate decat cele de la nivelul bunului simt (al reprezentarilor sociale )” (Petru Tlut, 2000, p. 101 ) Intre credinta si reprezentare exista 0 deosebire de nuanta, reprezentarca este saturata de imagine, credinta este mai conceptuala. In societatile simple sistemul de credinta este putin diferit, neexistand stiinta, ideologie, legea facand-o credintele religioase pe cand in societatile complexe sistemul de credinte cuprinde: reprezentarile sociale, ideologia si stiinta. Ideologia reprezinta un sistem de idei relat bine elaborat, avand un caracterdoctrinar ou privire Ja viata sociala pe cand reprezentarile sunt mai difuze ideatic, Interesele grupurilor transcrise in ‘deologii, determina orientarea tematica a stintei. La randul lui discursulideologie face apel la date culese cu metode stiintifice. Functia sociala a stintei este de a construi imagini cat mat exacte ale fragmentelor de realitte. Schemele mentale, reprezentarile si eredintele sunt produse ale practicilor sociale dar si generatoare ale acestora. Un concept important in descrierea raportului dintre mentalitati si actiunile sociale este cel de habitus. ( obisnuinta ) In viziunea sociologului francez Pierre Bourdieu, ( cel care a conferit statutul conceptual ) habitusul inseamna: realitatea sociala ca o realitate relationala. Realitatea sociala se structureaza in campuri sociale ( campul stiintific ete.) Habitusul, ca sistem de dispozitie jnterioara acumulat prin socializare, face posibila participarea individului la funetionarea unui camp. Habitusurile functioneaza automat, producand practici si reprezentari. Prin acestea amenii isi realizeaza scopuri, interese, aspiraii, Pot exista si habitusuri dezinteresate convertite in acte de noblete, altruism etc. La Bourdieu ,habitusul” e insotit mereu de ,dispozitie” Im coca ce priveste valorile, Petru Tut in cartea sa ,Structurile axiologice din perspectiva psihosociala”, prezinta cele tei mari clase de teorii: cele care considera izvorul si natura valorilor in _subiect ( psihologism ); cele care afirma ca valorile sunt o reflectare a proprictatilor obiective ( realism naiv ); conceptiile care vad in axiologic un BMERERE ERE & domeniu aparte, ce nu tine nici de Iucrui si nick de oameni, valorile find objective si transcendentale ( idealism obiectiy, imanentism ).” (Petru tut, 1995, p. 10): ‘Astazi, insa exista ideea ca natura valorilor consta in corespondenta dintre nev pare ( dezinteresatul ) are ile umane si calitatile obiectelor. Astfel mult din ceea ce la o prima vedere acoperire in interese bio- sociale mascate In viziunea lui Skinner (1971 ) chiar si comportamentele limita cum ar fi asumarca x suprem trebuie intelese prin paradigma recompenselor. le sapte criteri si anume: riscului sacrificiului Petre Andrei (1945 ) face 0 clasificare a valorlor in functie d 1) ,valabilitatea (valori relative si valori absolute; valori obiective si valort subiective ) falori scopuri si valori efect ) 2) calitatea ( valori pozitive si valori negative; vé Cheteropatice ) si 43) subiectul pe care se centreaza- [pe sine ( autopatice ) pe alta persoana pe ceva nepersonal ( ergopatice )] i ta valori (accidentale,tranzitori si valori propriu zise al tice, juridice, politice, estetice etc. ) sentimentale si cognitive sau 4) motivul aderari Je persoanei ) 5) obiectul valorilor ( economice, 6) facultatile psihice care sunt vizate ( valori sensibile, intelectuale ) 7) sfera de intindere a valorilor (individuale, (Petru It, 1995, p. 1718 apud Petre Andrei, 1945 ) ‘Alte erterii ce s- au conturat azi sunt si: dupa ineidenta lor asupra comunitatilor si sociale, si cosmice ).” indiviilor ( posibile si probabile ), dupa gradul lor de manifestare in comportament (potential si actualizate, virtuale si operant ) dupa locus roll lor in structure de ansamblu le sau ale personalitaii (centrale si marginale ) si altele. a mentalitatilor grupal alorilor de catre tanara Mediul sociocultural, reprezinta fundalul axiologic al insusirii v generatic. niveluri: valori general umane, valori Petru Ilut structureaza universul axiologic in urmatoarel ocio- politic, valori ce tin de o anumita cultura si etnicitate, valori ale ale unui sistem s. grupurilor sociale mari si medi (clase sociale, profesiuni ), valor ale microgrupurilor (familie, organizatie, grupuri restranse ); valori individual 13. TEORI SOCIOLOGICE PRIVIND EDUCATIA | Elaborarea unei teorii explicative a socialului este indisociabila de elaborarea unei constructia obiectului insusi al teorii a actiunii educative, incluzand aici si educatia famil sociologiei ca stinta este de neconceput fara luarea in consideatie a proceselor educative.” ( ” Elisabeta Stanciulescu, 1996, p. 11 ) Agumentele pentru sustinerea acestei idei sunt cautate in istoria sociologiei, in cateva din principalele teorii explicative ale socialului cum ar fi: functionalismul ( Durkheim, Parsons ), interactionismul simbolic ( Mead ), fenomenologia (Schutz, Berger, Luckmann ), modelul dramaturgic (Goffman ) etnometodologia ( Garfinkel ) si sociologia conitiva ( Cicoure! ), structuralismul constructivist (Bourdieu ). Pentru Durkheim educatia are ca tinta crearea fiintei sociale si realizarea consensului social. Din aceasta se intelege ca aceasta ( educatia ) transforma ,socializeaza”” un individ asocial intr-unul integrat intr-o colectivitate, asigurand — interiorizarea comportamentelor considerate ca find normale, in colectivitatea respectiva. -Intr-adevar, omul nu este om decat pentru ca traieste in societate. Astfel, presupusul antagonism dintre societate si individ nu are nici o baza reala. Departe ca acesti doi termeni sa se opuna si sa nu se poata dezvolta dacat in sens invers unul fata de celalalt, ei se presupun. Individul, voind societatea se vrea pe el insusi, actiunea exercitata de societate asupra lui pe calea educatiei neavand ca obiect sau rezultat comprimarea, micsorarea sau denaturarea lui, ci tocmai din contra, sporirea si formarea unei fiinte cu adevarat omenesti.” (Emile Durkheim, 1980, p. 41-43). Definind actiunea sociala ca actualizare continua a normelor si valorilor institutionalizate/internalizate in rolurile exercitate de indivizi, Parsons elaboreaza o teorie a actorului suprasocializat si sfarseste, ca si Durkheim, prin a postula existenta unui idiot cultural care nu face decat sa reproduca automat fara discernamant, modele de comportament interiorizate.” ( Elisabeta Stanciulescu, 1996, p. 69 Apud Wrong, 1961 si Garfinkel 1967 ). GH. Mead s-a inspirat din principalele teze de sociologie durkheimiene si anume: disocierea societate- individ, definirea educatiei ca proces de creatie a componentei sociale a personalitatii, intelegerea personalitatii ca unitate dintre 0 componenta individuala si una sociala. Mead are, insa meritul de a fi deplasat analiza de la dimensiunea instrumentala a activitatii ( agir instrumental ) la cea comunicationala ( agir communicationnel ), evidentiind rolul esential al interactiunii si limbajului in procesele educative. In plus, prin elaborarea conceptelor ,Altul generalizat” si ,,Sine complet”, el observa faptul ca educatia consta in interiorizarea unor totalitati sociale experimentate direct de individ; relatia educativa nu este pur si simplu o relatie intre un educat si educator ( ca delegat al societatii ), ci o relatie intre un subiect (educat ) si un ambient complex (0 situatie ) la care educatul si educatorul sunt coparticipanti...” _(_Elisabeta Stanciulescu, 1996, p. 39 ) Alfred Schutz si ceilalti reprezentanti ai fenomenologiei sociologice, pomese de acolo de unde sociologia functionalista se opreste si pe de alta parte fenomenologia sociologica a constituit una dintre sursele teoretice ale principalelor teorii ale socialului din sociologia contemporana: modelul dramaturgic, etnometodologia si sociologia cognitiva, constructivismul structuralist, teoria structurii. ‘A. Schutz nu abordeaza explicit problematica educatiei pe care o considera 0 ,activitate tipica” prin care actorii tipici ( educatori ) transmit cunoasterea sociala tipica altor actori tipici ( educati ). Berger si Luckmann inteleg prin educatie transmiterea sistematica a semnificatiilor institutiilor, catre actorii potentiali ai acestora. Erving Goffman considera ca orice interactiune poate fi privita ca o etapa a procesului de educatie si astfe! intreaga biografie individuala si intreaga viata sociala pot fi analizate ca un ansamblu de experiente educative. Harold Garfinkel, intemeietorul etnometodologiei defineste sociologia ca ., stiinta a etnomtodelor, respectiv a procedurilor pe care actorul obisnuit le utilizeaza in activitatea cotidiana, considerandu-le de la sine intelese, pentru a aduce la bun sfarsit sarcinile care decurg din apartenenta si pozitia sa in cadrul unei organizati.” ( Elisabeta Stanciulescu, 1996, p. 139 ) Educatia consta, dupa acest autor, in achizitia limbajului comun, iar prin aceasta a etnometodelor. In conceptia lui Aaron Cicourel educatia consta in dobandirea de catre copil, pe langa structurile psihologice si lincvistice, a unor structuri sociale care i permit sa organizeze informatia venita din surse diferite si s- 0 transmita mai departe altor receptori. Bourdieu, prin teoria educatiei realizeaza o sinteza si o reinterpretare a celor mai importante dintre teoriile precedente cum sunt cele ale lui Mars, Dukheim, Weber, Piaget, ‘Mead, Parsons, Schutz, Goffman, Berger, Luckmann, Garfinkel, Cicourel. |,Cuplul de concepte habitus- camp social permite o serie de punctari teoretice importante: 1) intelegerea actiunii pedagogice (educatiei) ca clement constitutiv al oricarei structuri ( organizari ) sociale, ca raspuns la nevoia de legitimare/ conservare structurala; 2) sublinierea rolului esential al actiunii pedagogice primare ( educatiei familiale ) in societatile moderne; 3) intelegerea persoanelor care suporta 0 actiune pedagogica (educati ) nu doar ca destinatari ai actiunii unor agenti ai socializarii (educatori ) si nici doar ca subiecti capabili sa interpreteze lumea, ci ca agenti ai actiunii practice, inzestrati cu structuri subjective (habitusuri ) generatoare de practici organizate si capabili de conduite simultan reproductive si jnovatoare; ideea copilului- actor este inglobata intr-una a copilului- agent al practicii educationale; 4) —intelegerea personalitatii nu ca ansamblu de structuri subiective, ci ca * ansamblu de structuri incorporate, simultan subiective si Obiective, si a educatiei nu numai ca proces de subiectivare ( individualizare ) a obiectivului ( socialului ), ci si ca proves de iectivare a subiectivului; in consecinta educatia este nu numai un proce constructie a unor structuri ale personalitati, ci si unul in care sunt produse con practice (obiective ).” ( Elisabeta Stanciulescu, 1996, p. 191 Habitusul reprezinta dupa Bordiew 1980, structuri subjective profunde in raport cu viziunea asupra lumii, si durabile, inconstiente, ‘eu caracter dobandit si care au rol generator si unificat ‘cu manifestarile concrete ale personalitatii iar campul social o regiune relativ autonoma a fice a caror existenta este corelativa unor spatiului social istoric, constituita din re interese si mize spec 1.4, DREPTUL LA EDUCATIE