Bolile cu transmitere sexuala(BTS) se refera la mai mult de 35 de

microorganisme, cu transmitere, in principal, pe aceasta cale. Preventia lor este o

strategie primordiala in imbunatatirea sanatatii aparatului reproductiv. In ciuda
costurilor si complicatiilor pe care le implica si faptul ca sunt in mare parte
prevenibile, BTS-urile raman o mare problema de sanitate publica, problema ce
este putin recunoscuta de populatia generala, politicieni sau chiar de specialistii
in domeniul sanatatii. Ele pot provoca multe complicatii grave, adesea ireversibile
si costisitoare cum ar fi:
-Probleme ale sistemului reproducator;
-Probleme de sanatate ale fatului;
-Cancer;
-Facilitarea transmiterii HIV.

Pe langa faptul ca BTS-urile constituie, in sine, boli extrem de seriose, ele

incadreaza si amplifica si tramsiterea infectiei cu virusul imunodeficientei umane,
HIV. Prezenta unei boli cu transmitere sexuala (atat ulcerativa cat si neulcerativa)
poate intensifica atat contactarea cat si transmiterea HIV. Modul de trasmitere
principal al infectiei HIV este, ca de altfel, ca al celorlalte BTS-uri, sexual. Aprope
toate masurile de prevenire a transmiterii pe cale sexuala a HIV si a BTS-urilor
sunt identice, precum sunt si persoanele tinta carora li se adreseaza.
Amploarea problematicii bolilor cu transmitere sexuala si puternica
legatura cu transmiterea HIV, subliniaza nevoia de a descoperi noi metode si de a
inova mijloacele de prevenire si control a raspandirii lor. O astfel de abordare o
reprezinta adoptarea “pachetului” ce il ofera sanatatea publica. Acesta consta in
urmatoarele aspecte:
-Promovarea unui comportament sexual responsabil;
-Promovarea programelor de educatie privind protectia cu prezervativ:
-> Guvernul si organizatiile nonguvernamentale ar trebuie sa dezvolte si
raspandeasca mesaje prin care sa sustina rapoarte sexuale sigure si prin care sa
educe oamenii cu privire la riscuri. Totodata, ar trebuie sa ofere contraceptive de
bariera, cu rol in prevenirea unei sarcini nedorite si a infectiilor, educand oamenii
cu privire la prezervatize si incurajandu-i sa le utilizeze. Scolile si programele din
cadrul comunitatilor ar trebui sa educe in aceste privinte adolescentii pana la
inceputul vietii sexuale.

-Promovarea unui comportament orientat spre ingrijirea sanatatii personale:

-> Autoritatile din domeniul sanatatii ar trebui ,prin intermediul mai multor
canale de comunicare, sa incurajeze oamenii care fie au simptome de BTS sau
suspecteaza ca ar fi putut contacta o infectie de acest tip sa apeleze din timp la
ajutor specializat. Ar trebuie depuse eforturi in sensul imbunatatirii atitudinii
personalului medical in ceea ce ii priveste pe pacienti, intrucat pot prezenta un
comportament ostil, judecandu-i pe acestia si in sensul asigurarii unui climat
primitor si prietenos in unitatea medicala.

-Integrarea controlului BTS-urilor in cadrul asistentei medicale primare si in

cadrul altor servicii medicale( centre medicale pentru mama si copil, clinici
private etc):
->Acest aspect reprezinta unul din elementele cheie in sanatatea publica,
facand ingrijirea medicala a BTS-urilor accesibila mult mai multor oameni decat
in prezent si avand marele avantaj de a elimina potentialul stigmat de a merge la
un centru dedicat.
-Oferirea de servicii specifice pentru populatiile la risc;
-Managerierea specifica a fiecarui caz in parte:
-> Consta practic in identificarea sindromului resprectiv. Toate acestea se
pot realiza prin folosirea diagnosticarii sindromice sau prin teste de laborator
specifice, testarea sindromica potrivindu-se mult mai bine in cazuri in care
resursele financiare sunt limitate sau indisponibile.
-Preventia si tratamentul afectiunilor congenitale;
-Detectatea precoce a infectiilor simptomatice si asimptomatice.

Pentru diagnosticarea timpurie a infectiilor transmise pe cale sexuala pe

langa utilizarea testelor de laborator traditionale care adesea pot fi prea scumpe
pentru pacienti sau indisponibile s-a dezvoltat testarea sindromica.
Principalele caracteristici ale acestei metode sunt:
-clasificarea patogenilor principali cauzatori pe baza sindroamelor pe care le
produc;
-utilizarea diagramelor de flux in managementul unui anumit sindrom;
-tratarea sindromului acoperind toti patogenii posibil cauzatori;
-promovarea informarii si tratarii tuturor partenerilor.
Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) estima ca, la nivelul anul 1995, au
aparut aproximativ 340 de milioane de noi cazuri de boli cu transmitere sexuala
tratabile in randul barbatilor si femeilor in 15 si 49 de ani. In prezent, Centrul de
Preventie si Control al Bolilor (CDC) estimeaza ca sunt aproximativ 20 de
milioane de cazuri noi in fiecare an( aproape jumatate din acestea sunt in randul
persoanelor intre 15 si 24 de ani). In tarile in curs de dezvoltare, BTS-urile si
complicatiile lor se afla in top 5 afectiuni pentru care adultii cauta ajutor de
specialitate. Deoarece multe cazuri nu sunt diagnosticate si unele din infectiile
virale, de exemplu papilloma virusul uman si herpesul genital, nu sunt raportate
la CDC deloc, cazurile raportate(de chlamydia, gonoree, sifilis) reprezinta doar o
parte din numarul real al BTS-urilor. Problema reprezentata de BTS-uri este,
dupa cum arata si cifrele, mult prea ampla pentru a fi gestionata doar de centre
specializate si astfel trebuie luate masuri pentru a extinde si integra
managementul BTS-urilor in asistenta medicala de baza si alte centre medicale.
 Fara tratament se poate ajunge la niste complicatii extrem de grave pe
termen lung, mai ales in randul adolescentelor si femeilor tinere, CDC estimand
ca 24000 de femei pe an din Statele Unite ale Americii devin infertile.

FACTORI DE RISC
Orice persoana activa sexual are un risc de a fi expusa, intr-o anumita
masura, la o infectie cu transmitere sexuala. Raspandirea bolilor cu transmitere
sexuala este influentata de aspecte sociale, economice si comportamentale.
Acestea pot reprezenta obstacole in preventia BTS-urilor din cauza influentei ,in
sens negativ, pe care o au asupra accesului la asistenta medicala, dificultatea
indivizilor de a gasi ajutor specializat, normele sociale in privinta sexualitatii.
Factorii care pot creste acest risc sunt:
-Femeile sunt in general mai afectate:
->Femeile sunt mai predispuse la a contacta o infectie cu transmitere
sexuala in urma expunerii si astfel si complicatiile in randul acestora sunt mult
mai frecvente si grave decat in randul barbatilor. Multe BTS sunt transmise mult
mai usor de la barbati la femei decat invers. De asemenea, este mai probabil ca o
infectie de acest gen sa fie asimptomatica la femei, rezultand in stabilirea
intarziata a diagnosticului si in instituirea tratamentului. Chiar si cand sunt
prezente anumite simptome acestea pot fi nespecifice si sa nu ridice suspiciunea
existentei unei BTS. De exemplu femei cu gonoree sau infectate cu chlamydia nu
sunt diagnosticate cu BTS pana nu dau complicatii cum ar fi boala inflamatorie
pelvina. Una din complicatiile cele mai grave o constituie cancerul, ce afecteaza
atat barbatii cat si femeile ,dar, pe acestea din urma, intr-o proportie mai mare. De
exemplu, femeile infectate cu anumite tulpine de papilloma virus sunt la risc sa
dezvolte cancer cervical, ca de altfel si cancer la nivelul vaginului, vulvei.
-Anumite rase si etnii prezinta risc mai mare;
-Saracia si marginalizarea;
-Accesul redus la serviciile medicale;
-Contact sexual neprotejat prin metode de bariera (prezervativul) sau folosirea
improprie a acestora;
-Contact sexual cu parteneri multipli:
->Cu cat este mai mare numarul de parteneri, cu atat mai crescut este riscul
de BTS. Este valabil atat pentru partenerii simultani, cat si pentru relatiile
monogame consecutive.
-Homosexualitatea;
-Istoric de BTS in antecedente;
-Raport sexual fortat;
-Abuz de alcool sau de droguri recreationale:
->Abuzul de substante poate sa inhibe discernamantul si, astfel, sa
predispuna la comportamente riscante.

-Varsta tanara:
 ->prevalenta mare la persoane intre 15 si 24 de ani.
-Transmiterea de la mama la fat (gonoree, chlamydia, HIV si sifilis) :
->O categorie speciala, foarte vulnerabila la a dezvolta complicatii, o
reprezinta femeile insarcinate si infectate si nou-nascutii lor, mai ales in perioada
sarcinii si a nasterii. Femeile insarcinate care sufera de BTS pot transmite infectia
fatului, nou-nascutului sau copilului mic prin placenta (infectie congenitala), la
nastere(infectie perinatala), sau dupa nastere ca rezultat al hranirii la san sau
contactului apropiat. Ca si complicatii in timpul sarcinii pot fi: avortul, ruperea
prematura a membranelor, nasterea prematura. Pe de alta parte, patogenii
transmisi pe cale sexuala au consecinte mult mai grave la nivelul fatului sau nou-
nascutului putand pune chiar in pericol viata acestora, al caror sistem imun este
incomplet maturat. Pot fi astfel afectate creierul, maduva spinarii, si organele de
simt cum ar fi ochii sau sistemul auditiv. Toate femeile insarcinate trebuie sa fie
testate si tratate pentru aceste infectii.

Preventie BTS

Obiectivele in preventia BTS sunt reprezentate de reducerea prevalentei

acestora prin intreruperea transmiterii lor, reducerea duratei infectiei si prevenirea
aparitiei complicatiilor la cei infectati. Preventia primara, ce intereseaza toata
populatia, diminueaza contactarea infectiei si in consecinta dezvolatarea bolii, iar
preventia secundara se aplica celor ce sunt infectati deja prin tratarea lor si
profilaxia complicatiilor.
Costul implicat de aceste boli , numai in Statele Unite ale Americii, se ridica la
16 bilioane de dolari anual. In acest fel, preventia reprezinta in sine un ajutor in
eficientizarea costurilor si cheltuielilor in domeniul sanatatii prin investirea in
mijloace de educarea si informare a populatiei. Un exemplu in acest sens se
regaseste in Nairobi, unde in urma unui program de promovare a utilizarii
prezervativelor, ce viza persoane cu venituri mici la risc mare de imbolnavire, s-
a redus incidenta gonoreei de la 2,8 episoade/femeie/ an in 1986 la 0,7
episoade/femeie/an in 1989.
Metodele prin care se poate reduce riscul de a contacta o boala cu transmitere
sexuala pot fi reprezentate de:
-Abstinenta (cea mai eficienta metoda);
-Relatia cu un singur partener neinfectat;
-Vaccinarea:
->Vaccinarea timpurie, inainte de debutul vietii sexuale, este eficienta si in
prevenirea anumitor tipuri de BTS. Vaccinurile sunt disponibile pentru HPV si
hepatita B. Centrul de Preventie si Control al Bolilor din Statele Unite ale
Americii (CDC - Centre for Disease Prevention and Control) recomanda
vaccinarea anti-HPV pentru fete si baieti incepand de la varsta de 11 si 12 ani.
Daca nu sunt complet vaccinati la 11 si 12 ani, CDC recomanda ca pana la 26 de
ani sa primeasca vaccinul. Vaccinul anti-hepatitic B este de obicei administrat
nou-nascutilor.
-Folosirea consecventa si corecta a prezervativului si a barajului dentar;
- Consumul moderat de alcool si evitarea drogurilor recreationale;
-Comunicarea intre parteneri;
-Circumcizia.

Bibliografie
1.HIV.gov. , "Preventing Mother-to-Child Transmission of HIV", 2017,https://www.hiv.gov/hiv-
basics/hiv-prevention/reducing-mother-to-child-risk/preventing-mother-to-child-transmission-of-hiv
2. World Health Organization, ”Guidelines for the management of sexually transmitted infections”,
Geneva,2003,https://web.archive.org/web/20141208104249/http://applications.emro.who.int/aiecf
/web79.pdf
3 Centers for Disease Control and Prevention, "How You Can Prevent Sexually Transmitted Diseases" ,
2016, https://www.cdc.gov/std/prevention/default.htm
4.The National Academies of Scieces, Engineering and Medicine, „The Hidden Epidemic: Confronting
Sexually Transmitted Diseases”, Institute of Medicine, Washington DC, 1997,
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK232938/
5.UNAIDS, „The public health aproach to STD control”,1998,
https://www.who.int/hiv/pub/sti/en/stdcontrol_en.pdf