Sunteți pe pagina 1din 8

Întroducere

Actualitatea cercetării.

Adolescentul contemporan trăieste într-o lume plină de tensiuni, de schimbări socio- economice şi
politice, de evoluţie şi redefinire a profesiilor şi ocupaţiilor. Familia şi şcoala sunt instituţiile a căror
sarcină primordială este de a realiza socializarea tânărului, în familie copilul, adolescentul, găsind
reperele şi modelele care îi dimensionează structurile flexibile şi stabile ale personalităţii . Perioada de
pubertate se caracterizează prin axarea personalităţii pe achiziţii de roluri dobândite şi statusuri sociale
în viaţa şcolară sau în cadrul grupului de prieteni , este perioada cu cele mai intense schimbări şi cu cele
mai vizibile efecte în înfăţişare, comportamente şi relaţionarea internă cu lumea exterioară.. În această
etapă se realizează autoeducarea şi dorinţa de perfecţionare ca revers al dorinţei de independenţă.
Tînărul îşi formează un mod propriu de a înţelege viaţa, îşi cristalizează o concepţie proprie despre
alegerile pe care le face. El devine conştient de forţele sale, le compară cu cele ale părinţilor şi se crede
superior acestora, aspirând la acelaşi rol în societate ca şi părinţii. În linii generale, se poate afirma că la
această vârstă relaţiile cu părinţii capătă o dimensiune calitativ nouă, determinată de noile însuşiri de
personalitate şi de noile sfere de activitate ale adolescenţilor.În perioada aceasta are loc reconstituirea
pe fundamente noi a personalităţii şi a caracteristicilor sale principale de o foarte mare intensitate, şi
care crează un joc de libertate interioară a conştiinţei, dialoguri interne tot mai numeroase raportate la
momente complexe din viaţă, în care trebuie luate decizii, făcute evaluari, înţelese situaţii. Este perioada
în care se formează sentimentele de responsabilitate şi de datorie, ca expresie a sinelui social. Sub
aspect afectiv, în adolescenţă se manifestă cea mai evidentă transformare, în care apar accente
pasionale (prima iubire, gelozia, ura). Această perioadă este încărcată de intensă maturizare pe toate
planurile, inclusiv pe cel sexual, influenţând toate structurile senzoriale. Imaginaţia, afectivitatea,
interrelaţiile de toate felurile încep să cuprindă identitatea sexuală socializată şi integritatea ei în sinele
corporal.
Majoritatea specialiştilor subdivizează adolescenţa în trei etape care, în ordine cronologică, sunt:
• Preadolescenţa: 11-14 ani, caracterizată prin întrepătrunderea şi oscilaţia între conduitele infantile şi
cele “mature”. Familia şi ambianţa îl consideră pe adolescent când copil, când tânăr, ambiguitate care îi
creează anxietate, irascibilitate, chiar ostilitate. În această etapă se conturează dorinţa sa de afirmare
personală, creşte nevoia de cunoaştere abstractă. • Adolescenţa propriu-zisă: 14-19 ani, marcată de
diversificarea şi precizarea aptitudinilor particulare şi a gândirii abstracte, îmbogăţirea cunoştinţelor,
socializarea aspiraţiilor. Adolescentul îşi stabileşte opţiunile profesionale, conturându-şi concepţia
despre lume şi viaţă, căpătând drepturi şi obligaţii civice prin majorat. • Adolescenţa prelungită: 19-25
de ani, caracterizată prin câştigarea independenţei într-o măsură mai mare de către tineri, care capătă
un statut nou din punct de vedere profesional şi social cu responsabilităţi crescute.Etimologic, cuvântul
adolescenţă provine din limba latină, în care “adolesco-ere” înseamnă a creşte, a căpăta putere, a se
maturiza.Aceasta perioada poate fi numita ‘’vârsta oglinzii, vârsta la care adolescentul caută să coincidă
cu sine, este „epoca entuziasmului juvenil”și “afirmarea eului”, este o perioadă importantă a dezvoltării
umane.Dacă vorbim de planul psihologic, transformările sunt extrem de rapide. Diversitatea dezvoltării
psihice generează noi conduite și noi modalități de relaționare cu cei din jur. Viața afectivă se complică și
se diversifică, are loc maturizarea afectivă, apar sentimente puternice. Emoțional, tinerii sunt foarte
sensibili, de aceea pot fi ușor lezați. El se simte foarte dependent de grupul de prieteni, de părerea lor.
Trebuința de apartenență și dorința de a fi acceptat de colegii săi influențează comportamentul
adolescentului, pe de altă parte, în cazul formării identității proprii, pentru adolescent continuă să
conteze părerea celuilalt, grupului, autorității. Ca urmare se poate dezvolta timiditatea însoțită de
neîncrederea în sine, de autoapreciere scăzută, de complexul de inferioritate ș.a

Tema data ,în societatea contemporană se constideră una din problemele sociale avînd la bază studierea
adolescenților cu problem de autoafirmare . Potrivit Galinei Leșco, șefa Centrului de sănătate prietenos

1
tinerilor „Neovita”, tinerii din Moldova se confruntă cu o serie de probleme precum cele legate de
afirmare de sine scazută. Lipsa părinților în familii din cauza că sunt plecați peste hotare, lipsa de
comunicare, dar și problemele economice îi fac pe tinerii și adolescenții din Republica Moldova
vulnerabili în fața problemelor cotidiene. Ei sunt tot mai mult stresați, închiși în sine, lipsiți de încredere
în forțele proprii.În ultima perioadă, s-au înmulțit problemele de ordin psihologic precum depresia,
anxietatea sau stresul. Ea spune că, pentru a-i ajuta și a câștiga încrederea adolescenților, este
importantă abordarea specială individuală bazată pe respect și înțelegere. În acest context, mulți dintre
tineri apelează după ajutor la centrele de sănătate prietenoase tinerilor, loc unde pot primi consiliere
din partea unei echipe multidisciplinare.În prima tema vom face o abordare mai mult teoretică a
conceptului de timiditate ,de adoliscenți cu probleme de autoafirmare și afectivitatea lor, Iar în a doua
cercetarea dată propunem să studiem factorii și motivațiele ce stimulează dificultatea in afirmarea de
sine la adoliscenți .

Motivarea alegerii.
Motivul pentru care am ales această temă rezultă din interesul pentru studierea fenomenului de
timiditate şi relaţia acestuia cu alte însuşiri psihice de personalitate. Determinanta este îndatorirea
morală faţă de propria persoană, ce nu ar fi deloc străină pentru un timid ce a reuşit să se debaraseze de
balastul din „plumb” a acestui fenomen distrugator al lumii interne. Un alt motiv este aceea de a
deschide calea spre un domeniu vast de cercetare ştiinţifică care reprezintă nu doar un interes
unilateral.

Obiectul cercetării:

 Adolescenții care au problemă de autoafirmare

Scopul cercetării

-Scopul acestei teze de an constă în studiul atît teoretic cît şi practic a conceptului de timiditate şi a
relaţiilor acestui fenomen cu alte însuşiri de personalitate.

Obiectivele investigației :
O1. Analiza literaturii de specialitate privind fenomenul de timiditate şi a relaţiilor acestuia cu alte
însuşiri de personalitate;

O2. Definirea conceptului de „Timiditate”, pornind de la etiologia cuvîntului;

O3. Cercetarea analitico – teoretică a conceptului de timiditate şi a altor însuşiri de personalitate;

O4. Identificarea relaţiei fenomenului de timiditate cu alte însuşiri psihice;

O5. Cercetarea empirică a rezultatelor timidităţii şi a altor însuşiri de personalitate;

O6. Expunerea anumitor concluzii privind cercetarea curentă.

Metodologia de cercetare.

Metodologia de cercetare folosită la elaborarea acestei lucrări a fost observaţia, diagnosticarea


psihometrică a indivizilor cu ajutorul anumitor teste psihologice, studierea metodelor de corelare
a relaţiei dintre timiditate şi celelate însuşiri de personalitate etc.

2
Ipoteza cercetării
 Persoanele timide au tendinţă către subapreciere şi sunt mai puţin sociabile;
 - timiditatea este prezentă în rândul adolescenților în diferite niveluri;
 - adolescenții care au un nivel scăzut de dezvoltare a aptitudinilor comunicative și
organizatorice manifestă timiditate în relație cu anturajul;
 - timiditatea se dezvoltă în situațiile de a vorbi în public, de a vorbi cu o
 persoană de sex opus, grupuri mari de
 oameni, în situația când este evaluat
 sau comparat cu alte persoane;
 - elevii timizi se caracterizează prin
 neîncredere în sine, prin insuficientă
 inițiativă socială.

Metodologia cercetării:
realizarea scopului și pentru verificarea
ipotezelor, au fost utilizate următoarele tehnici:
1. Scala de Timiditate Cheeck şi Buss;
2 Test psihologic pentru determinarea nivelului al Imaginii de Sine
3 Test psihologic pentru determinarea gradului de Sociabilitate.

Capitotolul I .TIMIDITATEA
1.1. Diferenţieri conceptuale

Caracterul este una din calităţile importante, de bază din structura personalităţii. Autoafirmarea,
autorealizarea personalităţii depinde de calităţile predominante din structura caracterului, care
determină forma lui şi tipul predominant de personalitate. Când comportarea este marcat de trăsături
pozitive aceasta-i permite personalităţii să se autorealizeze, să se afirme în viaţă.
Adoliscentii sunt puși în permaneță în fața unor competiții ,cărora treubuie să le facă față.Aceste
caracteristici ale societății și culturii în care trăim frecvent pot accentua și chiar declanșa timiditatea . În
societatea noastra este caracteristică concurența,competiția pe tote planurile,exprimată prin
încercareade a fi cel mai grozav ,cel mai văzut ,de a cîștega cît mai ușor banii ș.a.Timizii în asemenea
condiții nu au șansă de izbîndă și sunt văzuți bine deloc .Timiditatea lor deseori este confundată cu unele
caracteristici negative ,cu toate că timizii ar putea fi niște persoane bine prigatite profisional, cu studii ,
care însă nu reușesc să-și pună în valoare calitățiile să dovedească ceea ce știu.

Timiditatea este una din calităţile de caracter, care are multe aspecte negative, făcând persoana să fie
inhibată, retrasă, închisă în sine, vulnerabilă şi aceasta îi creează multe probleme în comunicare,
activitatea personală, relaţii interpersonale. Deosebit de nedorită este această calitate la adolescenţi,
atunci când la ei are loc alegerea profesiei, pregătirea profesională, încadrarea în câmpul muncii. În
asemenea situaţii adolescenţilor li se cere să fie activi, dinamici, insistenţi, perseverenţi, să ia deciziile
necesare la timp. Timiditatea însă le poate crea diferite bariere în atingerea obiectivelor necesare, la
formatrea profesională şi afirmarea personală. Rigiditatea, inertitatea, închiderea în sine, care sunt
caracteristice pentru adolescentul timid ,nu-i permit să-şi spună liber opinia, să-şi susţină opinia, să se
manifeste activ în relaţiile interpersonale.

3
Principalele semne distinctive caracteristicice pe care le manifestă persoanele timide sunt: inhibiția ,
rigiditatea,gînduri negative ,stima de sine scăzută .Timiditatea se resimte la nivel comportamental prin
evitarea anumitor situații ce presupun intracțiunea cu ceilați ,prin inhiiție și pasivitate în relațiile cu
aceștea ,expresivitate scăzută în vorbire ,emoții, mimică ,gesturi ,exterior, comportament ,uneori
chiartululari în vorbire ,dificultăți în comportare ,mișcare .
Aceste dificultăți la persoane timide se manifestă ți la nivel fiziologic .Timizii frecvent au uscăciune în gît
,gura, transpirație,amețeala ,teama de a nu pierde controlul ,bătăi accelerate ale inimii.Persoanele
timide fiind firave,plăpînde răcesc mai repede și sunt supuse mai frecvent diferitor infecții virale
.Imunitatea ,rezistența organizmului la aceste persoane fiind destul de slabă.La nivel cognetiv indevidul
este copleșit de gînduri negative ,iar la nivelul afectiv se luptă cu tristețea ,jena,teama de evaluare
negativă și o stimă de sine scăzută.

Timiditatea mai poate fi numită ca o însuşire personală, o stare psihică manifestată prin sfială, genă,
tăcere nejustificată, dificultate în exprimare. Este frecventă la copii, dar mai ales la preadolescenţi,
adolescenţi din cauza lipsei de siguranţă în ceea ce priveşte impresia pe care o produce purtarea lor
asupra altor oameni, de obicei asupra celor necunoscuţi sau puţin cunoscuţi. Timiditatea a fost explicată
de savanţii psihologi, luându-se în consideraţie anturajul persoanelor, interioritatea lor, fiind o stare de
trăire afectivă a neadaptării într-o împrejurare sau într-un colectiv oarecare, fie din cauza incertitudinii
de statut sau rol social, fie din cauza conştientizării tensionale a iminenţei angajări a prestigiului şi
competenţelor în faţa unor persoane ce pot determina accesul social, succesul etc. Lipsa de încredere,
blocaj, izolare, solitudine, conduite excesiv stereotipe, stângăcii, căutarea securităţii prin alţii, autocritica
exagerată, individualizare, cunoaşterea capacităţilor proprii, dar şi incapacitatea de a le valoriza, fapt
însoţit de ambiţie, inteligenţă şi orgoliu toate acestea deseori sunt caracteristice pentru persoana timid.

Ursula Șchiopu ( psihologă și poetă română.) consideră timiditatea „o stare psihică sau însușire
personală manifestată prin sfială, jenă,tăcere nejustificată, dificultate în exprimare... Autoarea susține că

timiditatea este frecventă la copii, dar mai ales la preadolescenți, din cauza lipsei de siguranță în ceea ce
privește impresia pe care o produce purtarea lor asupra altor oameni, de obicei asupra

celor necunoscuți sau puțin cunoscuți.Iar în opinia lui Philip Zimbardo ( Psiholog social american,
organizator al celebrului experiment cu închisoarea Stanford )nu există o definiție unică, deoarece
timiditatea pentru diferiți oameni nu înseamnă același lucru. „Este o stare complexă, care se manifestă
în diverse forme – de la un ușor disconfort, sau frică neexplicabilă, până la nevroză profundă”, susține
autorul în cartea sa „Timiditatea”

1.2. Factori şi cauze ale timidităţii


Timiditatea apare cel mai frecvent în cadrul situațiilor nefamiliare, deși în cazuri mai severe ea poate
apărea și în situații familiare și în cadrul relațiilor.Persoanele timide evită situațiile în care se simt
inconfortabil, situațiile în care sunt evaluați sau apreciați negativ, atunci când trebuie să-și apere
drepturile, să comunice părerea proprie în fața unui grup sau să ceară ajutor și astfel situația în cauză
rămâne nefamiliară și timiditatea se autoperpetuează. Pe de altă parte, timiditatea poate disparea în
timp. Experiența umană a timidității este diferită la persoane diferite. De exemplu, timiditatea se poate
manifesta în compania anumitor persoane și poate dispărea complet în compania altora.(anexa 1)

Adolescentul timid se consider altfel decît celelalți tineri ,poseda o agesividate evidentă ,proastă
dispoziție ,chiar violentă de compensație ,conștiința morală și profisională,perfectionism .
Timiditatea în majoritatea cazurilor este încurajată din exterior, de condiţiile de viaţă şi
activitate din familie, şcoală, de la locul de muncă. Dacă copilul este numit urât în familie de
mamă, sau tată, ca fiind urât, neîndemnatic, care nu ştie să deschidă gura, să spună o vorbă la
locul său, copilul peste tot va manifesta această neîncredere în sine, în forţele proprii.

4
În măsura în care lucrurile acestea nu sunt vindecate, depăşite, cuvintele spuse de mama sau tata vor
mai avea putere asupra copilului, fiindcă la început copilul se raportează la mama şi la tata ca la nişte
repere şi ia tot ce-i spun aceştea drept adevăruri fundamentale.
Este deosebit de important ca tînărul să aibă o relaţie bună cu mama, cu tata, să se simtă bine
în familie, să i se acorde atenţie, pentru că în lipsa acestora, de obicei, apare timiditatea. Deseori
putem auzi tineri care spun, că nu au curaj să întreprindă ceva, pentru că nu au avut susţinerea
necesară în familie, îndemnul necesar pentru a depăşi anumite momente din viaţă. Când i-a fost
copilului mai greu părinţii n-au fost lângă el. Comunicarea pe internet de asemenea deseori alterează
relaţiile interumane şi are consecinţe negative asupra persoanelor timide.
Ataşamentul nesigur sau anxios (determinat de comportamentul inconsecvent, contradictoriu al
părinţilor şi care îi induce copilului un comportament ambiguu şi nesigur), şi ataşamentul extrem de
nesigur sau ambivalent (datorat lipsei de afecţiune şi indiferenţei din partea părinţilor, precum şi
absenţei unei relaţii normale, bazate pe dragoste şi siguranţă între părinţi şi copil. Acest tip de
ataşament are ca urmare pierderea încrederii în sine şi în ceilalţi, apariţia sentimentului de non-valoare
personală şi formarea mecanismelor de apărare faţă de eşecuri şi dezamăgiri prin “îngheţare afectivă”
(neimplicare afectivă totală) .Pricina din care tinarul poate deveni timid este nu numai din cauza
deficienţilor sau temerii de a fi respins, dar pentru că nu învaţă la timp abilităţile sociale de bază
şi nu interacţionează cu alte persoane. Persoanele timide sunt mai greu de abordat, fiind mai prudenţi şi
mai neîncrezători. Deși, aceasta trăsătură psihica de personalitate le generează şi un şir de alte calităţi
negative.Sunt şovăitori, rezervaţi,precauţi în afirmaţii, extrem de ruşinoşi şi sfioşi în exprimare. Ei au
ferm formată convingerea,că nu sunt atrăgători şi demni de a fi iubiţi. În situaţiile riscante, excepţionale
pentru ei este aproape imposibil de a prelua iniţiativa şi se simt frustraţi, tensionaţi, nefericiţi şi
neliniştiţi. În opinia mea, timiditatea reprezintă un obstacol în relaţionarea cu persoanele din jurul
nostru deoarece ea restricţionează comunicarea, dat fiind faptul că persoanele timide de cele mai multe
ori sunt şi introvertite, dar şi pentru că timiditatea te împiedică să spui ceea ce gândeşti de teama de a
nu fi judecat.
În primul rând, timiditatea împiedică comunicarea dintre oameni deoarece fiind timid îţi este teamă să-ţi
expui punctul de vedere din pricina faptului că vei fi judecat sau cealaltă persoană îl va înţelege greşit.
Acest aspect afectează viaţa indivizilor, aceştia încercând să se izoleze cât mai mult faţă de lumea
exterioară, ajungând chiar să aibă un contact minim cu aceasta, la fel cum făcea şi George Bacovia, de
teamă să nu influenţeze prin intermediul comportamentului pe cei din jurul său, se izola în casă.
În al doilea rând, oamenii timizi sunt, în cea mai mare parte a cazurilor, introvertiţi şi tăcuţi, fapt ce-i
împiedică să-şi exprime sentimentele şi să-şi facă prieteni. Aceştia sunt deficitari în ceea ce priveşte
considerarea faţă de propria persoană, având o părere negativă despre ei înşişi, şi faţă de capacitatea de
relaţionare în societate, creându-şi o lume artificială în care se pot manifesta cu mult mai multă
uşurinţă. O informaţie din text ce susţine acest argument este că poetul considera că temperamentul lui
negativist ar putea să-i deranjeze pe cei din jurul său. Teama de necunoscut ,de situatii și oameni noi ne
incearca pe fiecare ,vrem oi nu sa recunoastem aceasta .Acest lucru il menționeaza de fiecare data in
lucrarile lor mai multi savanti psihologici,ca Spilllberger ,W S Taylor ,H Eysenck, L A Rabinovici care au
elaborat baterii de teste pentru verificarea anxietații,neliniștii,nevrotismului persoanei.Persoanele
timide traiesc mult mai intens astfel de momente,chiar si atunci cind au emotii positive de evenimentele
,care au loc. Asa oameni dupa parerea acestor savanti ,sunt coplesiti de frica de a nu fi in centru
,atenții ,ca nu cumva sa fie implicati in situatii stinjenitoare ,tensionale sau sa para redicoli.

1.3.Timiditatea si consecintele ei la maturitate

5
Persoana care nu este timida a putut experimenta, de la primele momente ale vietii sale, un
sentiment cald de siguranta, securitate si stabilitate si putem afirma ca aceste experiente
fundamentale ar putea construi increderea in sine. Acestea fiind spuse, noi adaugam ca, in
acest domeniu, exista oameni, de fapt, care au primit afectiune si atentie excesiva si ca acest
lucru i-a facut sa devina prea timizi. Salvand tinerii chiar si de la cea mai mica incercare, cel mai
mic obstacol din calea lor, inchizandu-i intr-un bol de cristal nu este educativ. Acest lucru poate
provoca prabusirea emotionala. Acesti copii, intrucat au fost foarte iubiti si excesiv de protejati,
nu mai sunt capabili sa-si dezvolte apararea personala si, la prima deziluzie, cad, fara a avea
taria morala sa se mai ridice. Un exemplu clasic al acestor esecuri sunt dependentii de droguri,
alcoolicii, cei care sufera din cauza locului de munca, familiei, vietii in general, fara a se razvrati
nicodata. Practic, aceasta este o alegere autodistructiva, care doar pare sa vizeze
supravietuirea.
Cand o persoana incepe sa simta aceste sentimente de inferioritate si de supunere fata de altii?
Potrivit lui Adler, unul dintre primii studenti ai lui Freud, este normal ca un individ, un copil,
care este la inceputul vietii sale psihologice sa se simte prost adaptat la diverse situatii care pot
aparea. Acest sentiment de inferioritate primordiala este depasit, conform lui Adler, daca se
schiteaza cel putin trei conditii pozitive: ajungerea la maturitate fizica, mentala si emotionala;
realizarea unui bun nivel de autonomie si, in final, constientizarea propriului potential. Aceste
trei conditii, in general, se prezinta in adolescenta tarzie, dar sunt multi oameni care,
experimentand ceva deosebit de negativ, nu pot ajunge niciodata la un sentiment sanatos de
autoevaluare, acestia continuand sa se simta nesiguri si inferiori altora in intreaga viata. Un
timid are o convingere in care crede cu fermitate: ca orice ar face, toti ochii lumii sunt atintiti pe
el si sunt gata sa-l judece (ceea ce este foarte gresit). Marea lui frica, obsesia lui este aceea de a
nu fi in masura sa ofere intotdeauna o performanta excelenta, de a face o impresie proasta si
de a fi judecat gresit. De fapt, limitarea sa reala este aceea ca isi judeca comportamentul intr-un
mod atat de hipercritic.

Viata sociala a timidului este, prin urmare, foarte saraca, deoarece orice situatie externa care il
poate pune in centrul atentiei este evitata cu grija, in timp ce, dimpotriva, in familie si in alte
medii protejate, timidul poate compensa, punand in aplicare un comportament autoritar si
arogant, compromitand astfel calitatea relatiilor de familie.
CAPITOLUL II. DESIGNUL EXPERIMENTAL
Metodologia de cercetare folosită la elaborarea acestei lucrări a fost observaţia, diagnosticarea
psihometrică a indivizilor cu ajutorul anumitor teste psihologice.
După parea mea trasaturile psihice de personalitate (imagine de sine ,sociabilitatea )sunt într-o strînsă
legătură cu timiditatea despre caracterizarea cărea am discutat în capitolul anterior.
În lucrearea de faţă mi-am propus să identific existenţa unei posibile relaţii între aceste trăsături psihice
de personalitate ,ținînd cont de aceasta legatură . Astfel pentru determinarea nivelului de timiditate
,imagini de sine ,sociabilitate și de temperament am folosit metode psihometrice pe un eșantion de
….adoliscenti :
1. Scala de Timiditate Cheeck şi Buss;
2 Test psihologic pentru determinarea nivelului al Imaginii de Sine
3 Test psihologic pentru determinarea gradului de Sociabilitate.

6
.

7
Anexa nr.1

Cauzele și factorii care declanșează timiditatea la adolescenți


Cauze externe ale timidității Factori tipici care declanșează
timiditatea
- relațiile neadecvate din familie; - figurile autoritare;

- tutelarea exagerată (manifestată fie prin - interacțiunile cu persoanele de sex opus;


severitate exagerată, fie prin răsfăț);
- climatul socio-afectiv neadecvat în familie - intimitatea;
(conflicte, agresivitate verbală, abuz
fizic și verbal, divorț);
- lipsa de tact a unor cadre didactice, duritatea - străinii;
și directivitatea lor;
- atitudini autocrate; - grupurile mari de oameni;

- nu se ține cont de temperamentul și - necesitatea de a interacționa într-un


individualitatea adolescentului; grup;

- sarcasmul, ironia, derâderea, persecuția - discursul în fața unui public larg;


colegilor; - inițierea acțiunilor sociale în situații
nestructurate, spontane;
- izolarea și respingerea socială. - statutul și poziția socială superioară;
- frica de a fi criticat sau apreciat negativ;
- izolarea și preferința de a fi singur.

S-ar putea să vă placă și