Concertul pentru pian și orchestră “Reflecții”este monopartit ca formă, întrunind

particularități de gen deopotrivă tipice și contemporane.Personajul principal –

pianul este personificat, din punctul de vedere al dramaturgiei, generând stări de
interogare și căutând răspunsuri la întrebările de natură existențialistă.Orchestra
de componență triplă are rolul de a “reacționa” la reflecțiile personajului
principal.Am încercat să redau cu ajutorul sunetelor lumea complexă din jurul
nostru și impactul pe care îl exercită asupra individului-omul contemporan.

În acest sens; lucrarea se înscrie în estetica muzicii postmoderne. Pentru

întruchiparea imaginilor sonore am avut nevoie de anumite tipuri de organizare a
materialului sonor.Printre acestea aș menționa sintaxele sonorice ,aleatorice
controlate,eterofonie.Am utilizat elementele ale tehnicii spectrale și celor
caracteristice muzicii repetitive minimaliste, conținând paternuri. Din discursul
concertului nu lipsesc elementele tradiționale ale desfășurării formei de concert:
teme, lait-motive etc., tratate ,însă ,într-un context actualizat-non tonal, cu
sintaxe de planul întâi asimetrice, asincrone.