Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DSS Seminar Introductiv 2018
DSS Seminar Introductiv 2018
INTRODUCERE
Termenul de „securitate socială” a fost consacrat pentru prima oară pe plan legislativ
în Statele Unite ale Americii, prin legea americană a securității sociale din anul 1935
– Social Security Act, care a fost adoptată în scopul punerii în aplicare a politicii New
Deal (1933-1938).
După al Doilea Război Mondial, securitatea socială a fost consacrată juridic odată cu
adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului, care în art. 22 prevede
următoarele: „Orice persoană, în calitatea sa de membru al societăţii, are dreptul la
securitate socială; ea este îndreptățită ca prin efortul naţional şi colaborarea
internațională, ținându-se seama de organizarea şi resursele fiecărei țări, să obţină
realizarea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea
sa şi libera dezvoltare a personalităţii sale.”
Dreptul la securitate socială face parte din a II-a categorie de drepturi fundamentale
(drepturile sociale, economice, culturale) și vizează asigurarea respectului
(reglementare prin lege) și protecției (garantarea efectivității – accesul la
justiție+sancțiune) unor valori fundamentale, precum demnitatea umană 1 și
echitatea.
Calificarea drepturilor sociale ca fiind drepturi fundamentale ale omului are relevanță
în privința regimului juridic al garanțiilor asigurării efectivității acestor drepturi și,
mai ales, prin prisma creării mijloacelor necesare pentru a asigura respectarea lor, în
mod special, prin punerea lor în executare. În această privință, și mai ales în legătură
cu posibilitatea punerii lor în executare, s-a susținut că drepturilor sociale și
economice, spre deosebire de cele civile și politice, le lipsește ceea ce literatura
de specialitate numește ”justițiabilitate” 2.
1 Demnitatea umană are în vedere satisfacerea nevoilor de bază – hrană, locuință, securitatea locului
de muncă.
2 Robin R. Churchill and Urfan Khaliq, ‘The Collective Complaints System of the European Social
Charter: An Effective Mechanism for Ensuring Compliance with Economic and Social Rights?”,
European Journal of International Law, Volume 15 (2004), Issue 3, Oxford University Press, p. 417-
456.
URL: http://ejil.oxfordjournals.org/content/15/3/417.short#target-1 (accessed 31.01.2016).
1
Justițiabilitatea este un atribut al drepturilor de natură civilă și economică, ce are în
vedere:
Constituția României 3 prevede expressis verbis că statul român este stat social 4 și
înscrie drepturile sociale în categoria drepturilor și libertăților fundamentale, alături
de alte drepturi și libertăți, precum dreptul la viață și la integritate fizică și psihică5,
libertatea conștiinței 6 , libertatea de exprimare 7 , dreptul la proprietate privată 8 ,
libertatea economică9 etc.
International Commission of Jurists (ICJ), Courts and the Legal Enforcement of Economic, Social and
Cultural Rights. Comparative Experiences of Justiciability, 2008, Human Rights and Rule of Law Series
No. 2.
URL: http://www.unhcr.org/refworld/docid/4a7840562.html (accessed 13.03.2014)
3 Republicată în M. Of. nr. 767 of 31 octombrie 2003.
4 Art. 1 alin.(3) din Constituția României.
5 Art. 22 din Constituția României.
6 Art. 29 din Constituția României.
7 Art. 30 din Constituția României.
8 Art. 44 din Constituția României.
9 Art. 45 din Constituția României.
10 Laws John, "Constitutional Guarantees", Statute Law Review 29, no. 1 (February 2008), p. 1. For
further reading on this matter, please see Backhaus, Jürgen, "Constitutional guarantees and the
distribution of power and wealth", Public Choice 33, no. 4 (Fall 1978), p. 45-63.
2
Securitatea socială reprezintă atât un sistem de drepturi pozitive, cât și o
opțiune politică.
Așadar, la baza oricărui sistem de securitate socială se află riscul social, ce poate
fi definit ca fiind un eveniment ce produce consecințe negative asupra situației
economice și sociale a individului.
1. Boală;
2. Maternitate;
3. Invaliditate;
4. Bătrânețe;
5. Accidente de muncă și boli profesionale;
6. Decesul;
7. Protecția juridică a urmașilor;
8. Sarcinile familiale;
9. Șomajul.
3
Majoritatea indemnizațiilor se raportează la
cuantumul venitului profesional – calculându-se ca
procent din veniturile pe care le înlocuiesc.
Potrivit aceluiași act normativ, pensionarii care se aflau în situația de a cumula pensia
al cărui cuantum depășește nivelul salariului mediu brut pe economie cu venituri
salariale sau asimilate salariului din exercitarea unor activități în condițiile precizate
au obligaţia de a exprima în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe
durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau
a actului de numire în funcţie, în termen de 15 zile de la data survenirii situației de
cumul. Neîndeplinirea acestei obligații avea ca efect încetarea de drept a raporturilor
de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă sau a raporturilor de
serviciu, care aveau la bază actul de numire în funcţie.
11Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități şi instituții publice, raționalizarea
cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia
Europeană ş i Fondul Monetar Internațional, publicată în M.Of. nr. 761 din 9 noiembrie 2009 – în
prezent, dispozițiile sus-citate nu mai sun în vigoare.
4
asigurarea nu este obligatorie, dar care se pot asigura pe bază
de contract;
Obiectul raportului de asigurare constă în furnizarea
unor prestații ce reprezintă venit de înlocuire a câștigului
profesional și care au la bază contribuția asiguraților (pensii;
indemnizații de asigurări sociale de sănătate).