Trecutul - Camil Petrescu

Ci dincolo de zona blestemată -a morţii,

Peste cătunele încremenite de pe vale,

Departe peste albe culmi,în fund departe,

Mai departe decât chiar depărtarea

Eşti tu,

E lumea existenţei tale,

De care nu,oricât de -adâncă zarea

Mă desparte,

Ci infinitul fără sprijin,fără toarte

Îl urcăm învinşi,învinşi îl coborâm.

Căci de acest metal,

Tăios şi imaterial,

În fiecare clipă sufletu -mi sfărâm.

Ţi-adeseori,

Privind sfios prin tainicul crenel de lut,

Ca printr-un ochi de geam,

Îmi pare

Că printr-un magic dioram

Privesc alt tărâm.

Eşti tu acolo…

O,numai dacă mai trăieşti,

Căci nici un semn de -acolo nu ne-ajunge,

Nici veşti,

Nici păsări,

Nici un călător

Nu vine de la voi rătăcitor,

Ci numai nevăzute priviri,

Explozii de obuze şi de mine

Ropote de gloanţe.

Eşti tu acolo!