Sunteți pe pagina 1din 6

Creativitate si educatie in gradinita

Mai mult ca oricand, educatia are ca deziderat fundamental pregatirea copilului


pentru viata, pentru cerintele concrete, reale, existente si viitoare legate de activitatea
profesionala, de viata sociala si de cea culturala. Alaturi de ceilalti factori educationali,
scoala formeaza un om complex, capabil sa-si dezvolte potentialitatile, sa-si armonizeze
aspiratiile personale, sa se adapteze progresului, pe care, de fapt il produce in toate
componentele sale.

Scoala il formeaza pe OM ca persoana care tinde sa se autorealizeze,


autodepaseasca, il formeaza ca membru de familie si al colectivitatii, ca cetatean, ca
purtator si producator de valori materiale si spirituale prin intermediul carora el intelege
si foloseste natura.

Lumea contemporana se caracterizeaza prin complexitate, globalizarea


problemelor, accelerarea si generalizarea schimbarilor. Educatia-formala si informala – il
instrumenteaza pe viitorul adult pentru complexitate si schimbare, ii dezvolta capacitatea
de a descoperi, de a elimina disfunctionalitatile, capacitatea de a le stapani,
responsabilitatea pentru actele personale, independenta si deschiderea pentru interactiune
si schimbul de idei. Toate aceste trasaturi convergente pot fi reunite in ceea ce numim
CREATIVITATE.

Idealul educational al scolii romanesti vizeaza formarea personalitatii autonome si


creative, a acelei personalitati care sa anticipeze viitorul, sa transforme prezentul in
directia anticiparilor sale, sa descopere si sa rezolve situatiile impreuna cu ceilalti.

Problema creativitatii a preocupat numerosi cercetatori, psihologi, pedagogi si


practicieni in domeniul educatiei, impresionati de valoarea acestei capacitati care invaluie
individul creator.

Potentialul creativ reprezinta una din avutiile cele mai complexe si mai
misterioase, iar educarea lui in vederea manifestarii prin comportamente creatoare, unul
dintre cele mai indraznete si mai inalte obiective. Educarea creativitatii reprezinta proba
practica a nivelului stiintelor educatiei, intrucat comportamentul creator este cel mai
complex comportament.
.
Modalitatile pe care le poate gasi educatoarea sunt diverse si nu sunt specifice
numai unei singure discipline. Diferite calitati ale gandirii si in special ale gandirii
creatoare pot fi cultivate de la activitati de dezvoltarea limbajului, pana la euritmie.
In continuare, este definit conceptul de creativitate cu dimensiunile sale si este
pusa in evidenta conduita creativa a educatoarei care, cu ajutorul testului psihologic,
poate cunoaste potentialul creator al prescolarului. De asemenea, se realizeaza trecerea de
la aspectele de ordin psihologic ce vizeaza conceptul de creativitate si se incheie cu latura
psiho-pedagogica, practic-aplicativa a temei.
In partea finala se fac referiri la strategia educarii creativitatii in demersurile din
cadrul diferitelor activitati: de educare a limbajului, matematice, de educatie plastica, de
miscare si joc.

CREATIVITATEA

CONCEPTUL DE CREATIVITATE SI DIMENSIUNILE SALE

Pana in anul 1937, pentru a desemna creativitatea, erau folositi diversi termeni
cum ar fi : dotatie, aptitudine, talent, genialitate, imaginatie creatoare, inteligenta. In
zilele noastre s-a ajuns la o vasta problematica a creativitatii, care este abordata sub
diverse aspecte, de specialisti din diferite domenii, ba chiar de specialistii in creativitate.

Dupa parerea unor autori, exista peste 100 definitii ale creativitatii care pot fi
grupate pe trei directii principale:
a) aptitudinea de a produce ceva nou;
b) procesul prin care se realizeaza produsul;
c) orice rezolvare de probleme(situatii) noi.

O persoana poate fi considerata drept creatoare daca in procesul de rezolvare a


problemelor sunt satisfacute una sau mai multe din urmatoarele conditii:

- daca produsul gandirii are caracter de noutate si valoare, fie pentru individul
respectiv, fie pentru societate;

- daca gandirea este neconventionala, adica cere modificarea sau respingerea ideilor
anterioare;

- daca izvoraste dintr-o puternica motivare si persistenta, manifestate fie pe o durata


mare de timp, fie la o intensitate inalta;

- daca prezinta o anumita dificultate in formularea problemei.


Deci, produsul poate fi nou chiar si numai pentru subiectul care-l realizeaza,
precizare ce ne conduce la o sfera mai larga a conceptului de creativitate. Este vorba
despre o acceptiune care se refera nu numai la realizarea unor produse noi si de valoare
pentru societate ci si la gasirea de noi solutii, idei, probleme, metode care nu sunt inedite
pentru societate dar la care s-a ajuns pe o cale independenta. Deci, rezolvarea unei
probleme, gasirea unei solutii experimentale de catre elev, pot fi considerate ca fiind
creatoare in cazul in care rezolvarea s-a facut pe o cale independenta, chiar daca modul
de rezolvare nu este nou pentru altii. O asemenea viziune trebuie sa fie avuta in vedere de
catre educatorii de creativitate in activitatea instructiv educativa.

Dimensiunile creativitatii

Privita din mai multe perspective, determinate in cea mai mare parte de intentiile
cercetatorilor, creativitatea este abordata ca:
I.1 – variabila de personalitate ;
I.2 – proces intelectual ;
I.3 – produs al creatiei.

I.1. Ca expresie a personalitatii umane, creativitatea reprezinta capacitatea


persoanei de a produce idei sau lucruri originale si utile. Este vorba de ansamblul de
insusiri sau factori psihologici care stau la baza unor performante creatoare viitoare.
Aceste conditii existente alcatuiesc creativitatea potentiala a persoanei, sau potentialul
creator.
Ca expresie a personalitatii, creativitatea este conceputa drept procesul care duce
la elaborarea unui produs original si de valoare.

Factorii favorizanti ai creativitatii

Creativitatea reprezinta o dimensiune complexa a personalitatii, in care


interactioneaza mai multi factori: de natura psihica (intelectuali, afectivi, motivationali,
volitionali, atitudinali), de natura sociala (socio-culturali, educativi) si de natura
biologica (varsta, stare de sanatate).

Dintre factorii intelectuali ai creativitatii pot fi enumerati:

- receptivitatea sau sensibilitatea fata de probleme, fata de atitudinile, trebuintele si


sentimentele altora. Acest factor presupune o sensibilitate fata de ceea ce este nou, o
curiozitate treaza, dorinta de a experimenta noi ipoteze. Aceasta capacitate permite
transpunerea individului in situatii diverse de mediu, identificarea cu problemele si
oamenii din jur.
- flexibilitatea – capacitatea gandirii de a modifica modul de abordare a problemelor in
cazul in care cel anterior nu se dovedeste eficient, renuntarea la vechi puncte de vedere si
adoptarea altora noi.
-fluenta sau fluiditatea – se obiectiveaza in diferite forme: ideationala (bogatia de
idei), verbala, asociativa (bogatia si rapiditatea stabilirii de analogii, sinonimii).

Asociatiile au rolul cel mai important deoarece orice forma de creativitate se naste
prin plasarea lucrurilor in noi perspective:

- originalitatea– se releva in capacitatea subiectului de a produce imagini si idei noi, de a


gasi raspunsuri si solutii inedite. Originalitatea are la baza doi factori: independenta
creatoare si imaginatia creatoare. Originalitatea implica trasaturi de personalitate ca: taria
de a sustine propriile opinii, capacitatea de a infrunta rutina, perseverenta.

- aptitudini de a redefini, de a restructura si transforma functiile materialului cu care


lucreaza pentru a-l face util intr-o forma noua. Aptitudinea de a restructura devine
evidenta cand anumite obiecte sunt combinate si utilizate intr-un mod ingenios.

- aptitudinea de a organiza si elabora se refera la capacitatea de a elabora un proiect, de


a exprima o idee, sau de a crea ceva incat sa nu fie nimic de prisos.

Alti factori intelectuali sunt : capacitatea de a abstractiza, aptitudinea de a


sintetiza sau capacitatea de a combina mai multe elemente pentru a le da o noua
semnificatie, capacitatea de a evalua critic produsele, inteligenta ca aptitudine generala,
memoria.

Factorii aptitudinali

Activitatea creatoare presupune un nivel ridicat al aptitudinilor generale si speciale


cat si al diverselor variabile aptitudinale apartinand altor functii intelectuale cum ar fi :
memoria, imaginatia, stilul cognitiv, perceptia. Spre exemplu: in ceea ce priveste
memoria, unii considera ca un balast prea mare de cunostinte diminueaza spiritul creator;
totusi un ansamblu de cunostinte este necesar.

Factorii de personalitate si motivationali

Printre cele mai semnificative trasaturi generale ale persoanelor creative se


numara: increderea in fortele proprii, tendinta spre dominare, taria de caracter,
independenta, nonconformismul, curiozitatea, atitudinile pozitive si cele creative,
motivatia. Cele mai productive sunt considerate: stilul cognitiv, atitudinile creative si
motivatia.

Stilul cognitiv consta in modul caracteristic de functionare al activitatilor


perceptive si intelectuale ale individului. Stilurile cognitive actioneaza pe durata mare ca
pregatire a individului pentru valorificarea potentialului creator.
Atitudinile creative

Atitudinea pozitiva fata de munca este situata de unii autori pe primul loc,
considerand ca nu de la inspiratie vine creativitatea, ci de la munca individului care este
determinat sa reactioneze la nou, sa realizeze combinatii noi de idei.
Alte atitudini creative sunt: increderea in fortele proprii si inclinarea catre
realizarea de sine; atasamentul fata de profesie, atitudinea antirutiniera, cutezanta,
perseverenta in cautarea de solutii, dispozitia de a revizui continuu proiectul, simtul
valorii, receptivitatea fata de nou.
Nota distinctiva a indivizilor creatori o constituie atitudinile. Creativitatea este
inteleasa ca fiind interactiunea dintre atitudinile creative si aptitudinile generale si
speciale.

Motivatia, care sta la baza creativitatii, se exprima prin nevoia individului creativ
de noutate si orientare spre nou.
BIBLIOGRAFIE

J. Piaget- „Psihologie şi pedagogie” –E.D.P. Bucureşti – 1972


J. Piaget -„Naşterea inteligenţei la copil” –E.D.P. Bucureşti – 1973