Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Uniunea Europeană (U.E.) reprezintă – prin organizare şi obiective – cea mai complexă
structură politică şi economico-monetară, existentă pe continentul European. Dintre toate
structurile europene (NATO, Consiliul Europei), Uniunea Europeană reprezintă organismul
cheie.
Uniunea şi-a început activitatea sub această denumire la 1 noiembrie 1993, ca urmare a
Tratatului de la Maastricht.
Pentru cetăţenii săi, are obiective precum pace, prosperitate şi libertate într-o lume mai
dreaptă şi mai sigură. Până în prezent, în spaţiul comunitar s-a realizat comerţul şi călătorii fără
frontiere, moneda euro (moneda unică europeană), o alimentaţie mai sigură şi un mediu mai
curat, niveluri de viaţă îmbunătăţite în regiunile mai sărace, acţiuni comune împotriva
criminalităţii şi a terorismului, convorbiri telefonice şi zboruri cu avionul mai ieftine, milioane
de oportunităţi de a studia în străinătate şi multe altele.
La fel ca Organizaţia Naţiunilor Unite, Uniunea Europeană a fost creată după cel de al
doilea Război Mondial, însă s-a dezvoltat încontinuu de atunci, trecând in ultimii 50 de ani prin
câteva valuri de expansiune ca orizont, număr de membri și misiune.
Extinderea este proiectul cel mai ambiţios întreprins de UE: el reprezintă, de fapt,
reunificarea continentului european, divizat în urma ultimului război mondial. Au existat în
trecut şi alte valuri ale extinderii într-o Europă divizată, dar actualul proces de extindere ajută la
îndeplinirea visului părinţilor fondatori ai UE: o Europă unită şi liberă.
1
EXTINDEREA UNIUNII EUROPENE. AVANTAJE ȘI
DEZAVANTAJE
Extinderea Uniunii Europene se referă la aderarea pe parcursul timpului a noi state la Uniunea
Europeană. Ca politică, extinderea este mai mult decât o preocupare a organelor comunitare.
Procesul de extinderea depinde de pregătirea internă a țărilor candidate, pregătirea internă a
Uniunii Europene și negocierile de aderare propriu-zise.
Procesul de extindere a UE a pornit din dorința clară de a crea premisele necesare unei uniuni
cât mai strânse a popoarelor europene. Condițiile de bază pentru extinderea Uniunii Europene au
fost stipulate prin Tratatul privind Uniunea Europeană care prevede că: "orice stat european
poate cere să devină membru al Uniunii". În acest sens, statul interesat își adresează cererea de
aderare Consiliului UE, care se pronunță în unanimitate, după consultarea Comisiei Europene și
obținerea avizului conform din partea Parlamentului European. Decizia Legislativului european
se adoptă în condițiile întrunirii majorității absolute a membrilor săi. Uniunea Europeană de
astăzi, are 28 de state membre și o populație de aproximativ 520 de milioane de locuitori, este
mai sigură, mai prosperă, mai puternică și exercită o mai mare influență decât Comunitatea
Economică Europeană (CEE) de acum 50 de ani, cu 6 state membre și o populație de mai puțin
de 200 de milioane de locuitori. Uniunea Europeană este deschisă oricărui stat european care
îndeplinește criteriile democratice, politice și economice pentru dobândirea calității de membru.
De asemenea, înaintea fiecărei extinderi, Uniunea Europeană elaboreaza capacitatea de absorbție
a noilor membri, precum și abilitatea propriilor instituții de a funcționa corespunzător în
continuare. Extinderile succesive au întărit democrația, au conferit securitate Europei și au sporit
potențialul său comercial și de creștere economică.
Extinderea Uniunii Europene este rezultatul hotărârii de a împărți cu alte state beneficiile
obținute de Europa Occidentală prin crearea unei zone stabile, unde războiul a devenit
imposibil. Uniunea Europeană are responsabilitatea de a ajuta țările vecine să se dezvolte din
punct de vedere economic și democratic, în paralel cu promovarea stabilității și securității. Acest
ideal își are rădăcinile în experiența acumulată datorită tulburărilor manifestate pe continentul
european în anii interbelici, a distrugerilor cauzate de Al Doilea Război Mondial și a
optimismului care a început să se manifeste în perioada de după război. Pacea și stabilitatea
2
constituie premisele unei economii prospere, reciproca fiind în egală măsură valabilă.
Raționamentul țărilor fondatoare ale Uniunii Europene s-a bazat pe logica faptului că integrarea
economiilor din Europa Occidentală ar preveni războiul și ar crea pace, stabilitate și prosperitate
pentru toți cetățenii, pretutindeni în Europa. Această viziune este în continuare importantă, după
cum a demonstrat-o și dezintegrarea violentă a Iugoslaviei.
- 18 aprilie 1951: pe baza planului Shuman, Belgia, Italia, Franța, Germania, Luxemburg și
Olanda semnează Tratatul de la Paris, primul document al viitoarei Uniuni Europene;
- 1 ianuarie 1973: Primul val al extinderii Uniunii Europene – Danemarca, Irlanda și
Marea Britanie aderă la UE (Tratatele de aderare din 1972);
- 1 ianuarie 1981: Al doilea val al extinderii - Grecia devine stat membru al Uniunii
Europene (Tratatul de aderare din 28 mai 1979);
- 1 ianuarie 1986: Al treilea val al extinderii UE - Spania şi Portugalia aderă la
Uniunea Europeană (Tratatul de aderare din 12 iunie 1985);
- 1 ianuarie 1995: Al patrulea val al extinderii - Austria, Finlanda şi Suedia
sunt înregistrate ca state membre ale UE;
- 1 mai 2004: Al cincilea val al extinderii - Cipru, Cehia, Estonia,
Letonia,Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria aderă la UE;
- 1 ianuarie 2007: A doua parte a valului al cincilea al extinderii - Bulgaria şi România
devin state membre ale Uniunii Europene;
- 1 iulie 2013: Croația devine stat membru al Uniunii Europene.
Ideea unei Europe unite datează de aproape două milenii, apariţia ei fiind legată de necesitatea
menţinerii unui climat stabil din punct de vedere social, politic, economic, ca şi de nevoia
menţinerii unei relative securităţi militare.
Principalele obiective ale Uniunii Europene sunt asigurarea păcii, respectul pentru demnitatea
umană, democrație, libertate, egalitate, respectarea drepturilor omului și ale minorităților, dar și
asigurarea bunului trai al cetățenilor săi. În plus față de acestea Uniunea își propune să susțină
urmatoarele elemente:
3
Piața internă fară granițe cu libera concurență (piața unică a fost instituită în 1993) si
unitate monetară (moneda unică euro a fost lansată in 1999).
O dezvoltare durabilă bazată pe creștere economică, stabilitate financiară, progres
social, crearea de locuri de muncă, reducerea și eliminarea somajului, atenție sporită
acordată protecției mediului
Investirea în cercetare și dezvoltare în vederea asigurării progresului științific și
tehnic
Combaterea discriminării, protecția și securitatea cetățenilor, dreptatea socială
Asigurarea coeziunii economice și sociale.
5. Criterii de aderare
Orice ţară care doreşte aderarea la Uniunea Europeană (UE) trebuie să fie în conformitate cu
condiţiile prevăzute de articolul 49, precum și principiile prevăzute la articolul 6 alineatul (1) din
Tratatul privind Uniunea Europeană.
Criteriile relevante au fost stabilite de către Consiliul European de la Copenhaga în 1993 şi
consolidată de către Consiliul European de la Madrid din 1995.
Pentru a adera la UE, un nou stat membru trebuie să îndeplinească trei 4nclusiv:
politic: stabilitatea instituţiilor care garantează democraţia, statul de drept,
drepturile omului şi respectarea şi protecţia minorităţilor;
economic: 4nclusiv unei economii de piaţă funcţionale şi capacitatea de a face
faţă presiunii concurențiale și fortelor pieței din cadrul Uniunii;
acceptarea acquis-ului comunitar: capacitatea de a-şi asuma obligaţiile de
membru, 4nclusive aderarea la obiectivele uniunii politice, economice şi monetare.
Consiliul European decide să deschidă negocierile doar în cazul în care criteriul politic
este îndeplinit.
Orice ţară care doreşte să adere la Uniunea trebuie să îndeplinească criteriile de aderare.
6. Avantajele și dezavantajele extinderii Uniunii Europene
6.1. Avantaje
Printre argumentele considerate în favoarea extinderii Uniunii Europene, se numără:
SUA joacă un rol din ce în ce mai important în lume. De aceea, pentru ca Europa să
devină o adevarată putere mondială, cu instituţii proprii de apărare trebuie să se extindă
pentru a face faţă procesului de globalizare şi să influenţeze în mod real viaţa economică
internaţională;
Protejarea minorităților. Multe din noile state membre au minorităţi etnice sau
lingvistice, sau comunităţi de kurzi. Procesul de pre-aderare le-a obligat să acorde o
4
atenţie sporită drepturilor acestor comunităţi. Cadrul legal şi instituţional de protejare a
minorităţilor a fost consolidat şi s-au stabilit planuri de acţiune destinate îmbunătăţirii
situaţiei comunităţilor de romi, inclusiv de aplicare a legislaţiei anti-discriminare, în
conformitate cu legislaţia europeană şi cu instrucţiunile Consiliului Europei. În acest fel,
procesul extinderii a redus riscul existenţei unor fracţiuni în cadrul societăţilor sau chiar
între ţări şi a contribuit la întărirea securităţii în cadrul Uniunii Europene extinse;
5
Imigraţia ilegală. Când condiţiile politice, economice şi sociale ale unei ţări îi
încurajează pe cetăţenii acesteia să caute oportunităţi mai bune în altă parte, crima organizată se
adaptează şi ea cerinţelor acestei “pieţe”. Astfel, traficul de imigranţi – mulţi dintre aceştia
provenind din alte ţări decât din statele candidate la aderare dar ajunşi în UE trecând prin acestea
– practicat de către organizaţiile criminale constituie un aspect grav al imigraţiei ilegale, deşi este
dificil de calculat numărul imigranţilor care recurg la traficanţi costurile alinierii legislaţiei
statelor la legislaţia UE.
Reducerea PIB pe locuitor. În timp ce noile eventuale aderări ar putea spori suprafaţa
Uniunii Europene cu 35% şi populaţia sa cu 27% ( ceea ce constituie un argument pro), ar reduce
PIB pe cap de locuitor cu 18%. Potrivit criteriilor actuale, aceste schimbări ar necesita un buget
suplimentar de 150 miliarde euro pentru Fondurile Structurale 2007-2014, în plus faţă de cele
308 miliarde aprobate deja pentru această perioadă.
6
CONCLUZII
7
8