Maturitatea, Responsabilitatea de a fi

tu insuti
Mintea îndreptata spre afara este
radacina naivitatii tale copilaresti.
Chiar daca ai ajunge la luna, ce ai sa
faci acolo? Vei fi acelasi! Vei sta pe
luna având în cap aceleasi prostii,
acelasi balegar de vaca sfânta pe care
îl tot cari în inima. Nu va fi nici o
diferenta. Poti sa fii sarac lipit, poti sa
fii putred de bogat; poti sa fii total
anonim, poti sa fii renumit în toata
lumea - nu exista nici o diferenta, tot
copilaros esti, si asa vei ramâne daca
mintea ta nu va face o cotitura la o
suta optzeci de grade, începând sa se
îndrepte spre interior, daca mintea nu
ia o cu totul alta dimensiune, devenind
meditatie.

Meditatia este întoarcerea mintii catre

sursa ei.

Meditatia te face matur; meditatia te

face cu adevarat adult. Sa înaintezi în
vârsta nu înseamna sa devii cu
adevarat adult, pentru ca vad oameni
de optzeci de ani care joaca jocuri
urâte, se joaca de-a puterea politica.
Somnul pare sa fie profund. Când au
sa se trezeasca? Când se vor gândi la
lumea launtrica?

Moartea îti va lua tot ce ai acumulat -

putere, bani, prestigiu. Nu va ramâne
nici urma din toate astea. Toata viata
ta va fi anihilata. Va veni moartea si
va distruge tot ce ai realizat; va veni
moartea si îti va dovedi ca palatele
tale n-au fost decât palate din carti de
joc.

Maturitatea înseamna sa stii ca exista

în tine ceva nemuritor, ceva care va
transcede moartea. Ca sa stii, trebuie
sa-1 cunosti. Mintea cunoaste lumea,
meditatia îl cunoaste pe Dumnezeu.
Mintea este o cale de a întelege
obiectul, meditatia este o cale de a
întelege subiectul. Mintea se preocupa
de continut, meditatia se preocupa de
continator - constiinta. Mintea e
obsedata de nori, meditatia cauta
cerul. Norii vin si pleaca; cerul
ramâne, dainuie.

Cauta cerul launtric. Iar daca îl vei

gasi, nu vei muri niciodata. Corpul va
muri, mintea va muri, dar tu nu vei
muri. Iar când cunosti asta, cunosti
viata. Ceea ce numesti tu acum viata
nu e viata adevarata pentru ca o sa
moara. Numai cel care mediteaza stie
ce e viata, pentru ca el a ajuns la
sursa vesniciei.
Cuvânt înainte. Arta de a trai ... 5
DEFINITII ... 15
De la ignoranta la inocenta ... 15
Maturitatea si batrânetea ... 17
Maturitatea spiritului ... 23
CICLURILE DE SAPTE ANI ALE VIETII ...
27
SIMPTOME ... 39
Strainul din salon ... 39
Menopauza ... 41
Batrânul obscen ... 42
Amaraciunea ... 44
RELATIA MATURA ... 45
Dependenta, independenta,
interdependenta ... 45
Iubirea între nevoie si daruire ... 46
Iubirea si casatoria ... 50
Parintele si copilul ... 52
Iubire plus constientizare egal
fiinta ... 58
LA RASCRUCE DE DRUMURI ... 63
Când vesnicia se intersecteaza cu
timpul ... 63
Legile batrânetii ... 69
TRANZITII ... 75
De la nu la da ... 75
Întregirea si centrarea ... 77
Când nasterea si moartea devin
una ... 82
Iesirea din joc ... 87
NEDUMERIRI ... 89
Omorul justificabil ... 89
Viata fara atitudine ... 92
De la sex la senzualitate ... 99
Fragmente
CUVÂNT ÎNAINTE
Arta de a trai
Omul se naste sa izbândeasca în
viata, dar totul depinde numai de el.
Poate sa si esueze, trecând prin viata
fara sa înteleaga nimic din ea. Poate
sa respire, sa manânce, sa
îmbatrâneasca si sa se îndrepte spre
mormânt, dar asta nu e viata, e
moarte lenta. O moarte treptata, care
se întinde pe o perioada de saptezeci
de ani, sa zicem, din leagan pâna la
mormânt. si, pentru ca în jurul tau,
milioane de oameni mor în felul asta
treptat, lent, îi imiti si tu. Copiii învata
de la cei din jurul lor, iar noi suntem
înconjurati de morti.
De aceea, ma simt obligat sa explic,
în primul rând, ce înteleg eu prin
"viata". Viata nu înseamna doar sa
îmbatrânesti, înseamna si maturizare.
Iar îmbatrânirea si maturizarea sunt
doua lucruri diferite.
Orice animal îmbatrâneste, pe când
maturizarea este specifica numai
fiintelor umane.
Maturizarea înseamna sa patrunzi
clipa de clipa tot mai adânc în
principiile vietii; ea înseamna sa te
îndepartezi de moarte, sa nu mergi
catre ea. Cu cât patrunzi mai adânc
viata, cu atât întelegi mai bine
nemurirea din tine. Te îndepartezi de
moarte, si vine o clipa când întelegi ca
moartea nu e decât o schimbare de
haine, sau o schimbare de casa, sau o
schimbare de forma - nimic nu moare,
nimic nu poate sa moara.
Moartea este cea mai mare iluzie
care exista.
Ca sa te maturizezi, uita-te la un
copac. Pe masura ce copacul se
maturizeaza, radacinile lui patrund tot
mai adânc în pamânt. Exista un
echilibru - cu cât creste copacul mai
înalt, cu atât mai adânci sunt
radacinile lui. N-ai sa gasesti un copac
de cincisprezece metri cu radacini
mici; ele nu ar putea sustine un copac
atât de mare.
În viata, maturizarea înseamna sa
patrunzi adânc în tine, acolo unde îti
sunt radacinile. Pentru mine, primul
principiu al vietii este meditatia.
***
Relatia matura
Dependenta, independenta,
interdependenta
Iubirea poate avea trei dimensiuni.
Una dintre ele este dependenta; este
un lucru care se întâmpla majoritatii
oamenilor. Sotul este dependent de
sotie, sotia este dependenta de sot; se
exploateaza unul pe celalalt, se
domina unul pe celalalt, se poseda
unul pe celalalt; fiecare îl reduce pe
celalalt la un bun de consum. În lume,
asa sta situatia în nouazeci si noua la
suta din cazuri. De asta iubirea, care
ar putea deschide portile paradisului,
deschide portile iadului.
A doua posibilitate este iubirea
dintre doua persoane independente.
Asta se întâmpla rareori, si în cazul
asta exista nefericire, pentru ca exista
în permanenta conflict. Adaptarea nu
e posibila, întrucât ambele persoane
sunt foarte independente, nici una nu
este dispusa sa accepte compromisuri,
sa se adapteze dupa cealalta.
Este imposibil de trait cu oameni
precum pictorii, gânditorii, savantii,
care traiesc într-un fel de
independenta, cel putin în mintea lor.
Ei dau libertate celuilalt, dar acea
libertate seamana mai degraba cu
indiferenta, dau senzatia ca nu le pasa
de celalalt, ca celalalt nu conteaza
pentru ei. Îsi lasa reciproc spatiu, nu
se baga unul în sufletul celuilalt.
Relatia pare sa fie doar de suprafata;
se tem sa patrunda mai adânc unul în
sufletul celuilalt pentru ca sunt mai
atasati de libertatea lor decât de
iubire, si nu vor sa si-o compromita.
A treia posibilitate este
interdependenta. Asta se întâmpla
foarte rar, dar atunci când se
întâmpla, pamântul devine un paradis.
Numai atunci poate fi vorba de iubire,
caci cele doua persoane sunt într-o
sincronizare perfecta, de parca ar
respira una pentru cealalta, de parca
ar fi un suflet în doua corpuri.
Celelalte doua posibilitati nu sunt în
realitate iubire, sunt doar aranjamente
sociale, psihologice, biologice. A treia
este ceva de ordin spiritual.
****
...sau mai târziu vei vedea ca
libertatea te va aduce la tine însuti,
libertatea va deveni meditatie,
constientizare.
Libertatea este un alt aspect al
meditatiei. Fie începi cu libertatea si
vei ajunge sa constientizezi realitatea
fiintei tale, fie începi cu
constientizarea si vei deveni liber.
Libertatea si constientizarea merg
mâna în mâna. Iubirea este un gen de
legatura subtila, însa este o
experienta esentiala pentru
maturizare.
Iubirea te face real; altfel, ramâi o
fantezie, un vis fara substanta. Iubirea
îti da substanta, iubirea îti da
integritate, iubirea te face sa fii
centrat. Însa ea este doar o jumatate a
calatoriei; cealalta jumatate trebuie
completata prin meditatie, prin
constientizare. Însa iubirea te
pregateste pentru cealalta jumatate.
Iubirea este jumatatea de început,
constientizarea este jumatatea de la
sfârsit. Între iubire si constientizare,
între aceste doua maluri, curge râul
realitatii fiintei tale.
Nu evita iubirea. Intra în ea, cu toata
durerea pe care o aduce ea. Da,
iubirea doare, dar daca esti
îndragostit, nu conteaza. De fapt,
durerea te întareste. Uneori durerea
este cumplita, dar toate ranile alea
sunt necesare pentru a te provoca,
pentru a te face mai putin somnoros.
Toate acele situatii periculoase sunt
necesare pentru a te face vigilent,
pentru a te trezi. Iubirea pregateste
terenul, iar în solul iubirii poate sa se
dezvolte samânta meditatiei - numai
în solul iubirii.
Cei care, de frica, fug de lume, nu
vor ajunge niciodata la meditatie. Pot
sa stea vieti la rând în grotele din
Himalaya, ca tot nu vor ajunge la
meditatie. Lucrul asta nu e cu putinta
pentru ca, fugind de lume, au fugit si
de iubire, or numai iubirea pregateste
terenul în care încolteste si se
dezvolta samânta meditatiei.
De aceea insist eu asupra
nerenuntarii la lume. Fii în ea,
accepta-i provocarile, accepta-i
pericolele, ranile, durerile. Treci prin
ea. Nu o evita, nu încerca sa gasesti o
scurtatura, pentru ca nu exista nici
una. Viata e o lupta, e o sarcina
anevoioasa, dar numai acceptând
lupta ajungi în vârf.
si bucuria va fi mai mare, mult mai
mare decât daca ai fi lasat în vârf de
un elicopter, caci atunci ai ajunge
acolo nedezvoltat si n-ai putea sa te
bucuri de faptul ca esti acolo.
Gândeste-te la diferenta... Te
straduiesti din greu sa escaladezi
Everestul. E foarte periculos, moartea
pândeste la orice pas, exista toate
posibilitatile sa nu ajungi în vârf,
exista toate posibilitatile ca muntele...
****
...sa te învinga. sansa de a ajunge în
vârf e una la o suta. Însa pe masura ce
te apropii de vârf, bucuria e tot mai
mare. Spiritul tau pluteste în înaltimi.
ti-ai câstigat aceasta bucurie, ai platit
pentru ea, nu ti-a dat-o nimeni pe
degeaba. Cum ar fi, însa, daca ai
coborî în vârf dintr-un elicopter? Ai sta
acolo, ca un prost, uitându-te în jur si
întrebându-te ce cauti acolo? Dupa
cinci minute, ti-ai spune: "Am facut-o
si pe asta! Nu-i mare lucru de vazut
aici!".
Calatoria creeaza telul. telul nu e sa
stai acolo la capatul calatoriei,
calatoria creeaza telul pas cu pas.
Calatoria este telul. Calatoria si telul
nu sunt doua lucruri distincte. Scopul
si mijloacele nu sunt doua lucruri
separate. Scopul e raspândit de-a
lungul întregului drum; toate
mijloacele contin în ele scopul.
Sa nu ratezi nici un prilej de a trai,
de a fi viu, de a fi responsabil, de a te
angaja, de a te implica. Sa nu fii las.
Înfrunta viata, ia-te la trânta cu ea. si
apoi, încetul cu încetul, ceva în tine se
va cristaliza. Da, lucrul asta ia timp. S-
ar putea ca atunci când ajungi la
capatul drumului parul sa-ti fi cazut si
sa tremuri din toate încheieturile, dar
toate astea nu conteaza deloc, pentru
ca o data ce ai ajuns sa fii real, nu mai
poti fi ireal - lucrul asta dureaza
vesnic. Însa l-ai câstigat. Da-mi voie sa
repet: în viata nu obtii nimic gratis. si
chiar daca ai obtine, ar fi inutil.
Trebuie sa platesti, si cu cât platesti
mai mult, cu atât ai mai mult de
câstigat. Daca poti sa-ti risti toata
viata pentru iubire, mare va fi
realizarea ta. Iubirea te va trimite
înapoi la tine; ea îti va oferi câteva
crâmpeie din meditatie. Dupa ce vei fi
întrezarit acele crâmpeie, în tine se va
naste o mare dorinta de a ajunge la
starea pe care ai intuit-o în acele
crâmpeie, de a trai vesnic. Iubirea îti
da gustul meditatiei.
O experienta orgasmica nascuta din
iubire este prima experienta a starii de
samadhi, a extazului. O data ce ai
gustat extazul, nu te mai multumesti
cu lucruri lumesti. Sacrul a patruns în
tine, a ajuns la inima ta. Dumnezeu ti-
a atins inima, i-ai simtit atingerea.
Acum ai vrea sa traiesti vesnic în acea
clipa, ai vrea ca acel moment sa nu se
mai termine niciodata. Atâta timp cât
n-ai sa ajungi ca acel moment sa fie
întreaga ta viata, ai sa fii nemultumit.
Pe de o parte, iubirea îti va da o
mare bucurie, iar pe de alta parte,
setea de bucuria eterna.
****
Constientizarea se face în trei pasi.
Mai întâi, fii constient de corpul tau -
când mergi, când tai lemne, sau când
cari apa de la fântâna. Fii atent la el,
constientizeaza fiecare miscare, nu
mai face lucrurile mecanic, ca un
zombie, ca un somnambul. Dupa ce ai
devenit constient de corpul tau si de
miscarile lui, treci mai departe la
minte si la activitatea ei - gânduri,
imaginatie, proiectii.
Când devii constient de minte, te
asteapta o mare surpriza. Cu cât esti
mai constient de ea, cu atât circula
mai putine gânduri. Gradul de
constientizare este invers proportional
cu numarul gândurilor, energia fiind
aceeasi.
Când esti constient în proportie de
suta la suta, nu mai exista energie
disponibila pentru gânduri, si mintea
devine absolut tacuta. Atunci este
timpul sa mergi si mai adânc.
Al treilea pas este sa devii constient
de sentimente, de stari de spirit, de
emotii. Cu alte cuvinte, treci la inima
si la activitatile ei. Atunci te asteapta o
noua surpriza. Tot ce e bun creste, si
tot ce e rau începe sa dispara. Iubirea
creste, ura dispare. Compasiunea
creste, supararea dispare. Darnicia
creste, lacomia dispare.
Când ai constientizat pe deplin
inima, ai ultima si cea mai mare
surpriza: nu trebuie sa mai faci nici un
pas. Un salt cantitativ se produce de la
sine. Din inima, te pomenesti dintr-o
data în însusi centrul fiintei tale. Acolo
esti constient doar de constiinta. Nu
mai ai de ce altceva sa fii constient.
Iar asta este puritatea suprema. Asta
este ceea ce numesc eu iluminare.
 si asta e dreptul tau câstigat prin
nastere! Daca îl ratezi, numai tu esti
de vina. Nu poti da vina pe altcineva.
si totul e atât de simplu si natural.
Nu trebuie decât sa începi.
Numai primul pas e greu. Mai
departe, calatoria e simpla. E o vorba
care spune ca primul pas e aproape
întreaga calatorie.

Despre OSHO

Osho s-a nascut in Kuchawada,

Madhya Pradesh (India centrala), la 11
decembrie 1931, fiind primul copil din
cei unsprezece, cati aveau sa aiba
parinti sai. Tatal sau a fost un modest
negustor de haine si apartinea religiei
Jaina. In anul 1946, la varsta de 14
ani, Osho are experienta primului sau
satori. De-a lungul anilor experientele
sale meditative au devenit din ce in ce
mai profunde, insa intensitatea
cautarii spirituale si-a manifestat
efectele asupra sanatatii sale fizice. La
varsta de 21 de ani, Osho atinge
iluminarea, cea mai inalta culme a
constiintei omenesti. In acel moment,
spunea el, biografia lui exterioara a
luat sfarsit, si de atunci inainte el a
trait intr-o stare total lipsita de ego, o
stare de unitate cu legile intime ale
existentei. "Nenumarate vieti am
lucrat asupra mea, luptandu-ma,
facand tot ce se poate face, insa nu s-
a intamplat nimic. Acum inteleg de ce
nu s-a intamplat nimic. Efortul in sine
era, de fapt, obstacolul... Nu vreau sa
spun prin aceasta ca se poate ajunge
fara cautare. Cautarea este necesara,
insa vine o vreme cand ea trebuie
lasata in urma. Si in ziua in care
cautarea s-a oprit ... a inceput sa se
intample. O noua energie s-a ridicat ...
Venea de nicaieri si de pretutindeni.
Era in arbori si in stanci, in cer, in
soare si in aer - iar eu credeam ca este
foarte departe. Si era atat de
aproape ..."

In plan exterior si-a continuat studiile

la Universitatea din Sagar, unde a
absolvit cu onoruri Prima Clasa de
Filozofie, in anul 1956. A fost
Campionul dezbaterilor pe intreaga
Indie si a castigat Medalia de Aur.
Dupa terminarea facultatii, Osho este
numit profesor la Colegiul Sanskrit din
Rajpur. Un an mai tarziu devine
profesor de filozofie la Universitatea
din Jabalpur. De asemenea, el
intreprinde calatorii in intreaga Indie,
vorbind in fata unui larg auditoriu si
polemizand cu liderii religiosi in
dezbateri publice. In 1966
demisioneaza pentru a se dedica in
intregime scopului de a initia omul
modern in arta meditatiei. Incepe sa
se adreseze unor multimi de 20.000-
50.000 de persoane in cadrul
adunarilor ce aveau loc in aer liber.
Conduce tabere de meditatie de zece
zile. Osho, numit in acea perioada
Bhagwan Shree Rajneesh, incepe sa-i
initieze pe cautatorii spirituali in neo-
sannyas - o cale in care acestia se
daruiesc cautarii de sine si meditatiei,
fara a renunta la lume sau la orice
altceva. Acest punct de vedere relativ
la renuntare reprezinta o ruptura
totala fata de traditia orientala. Pentru
el nu renuntarea la lumea materiala
este cea care conteaza ci renuntarea
la trecut, la conditionarile si la
credintele nefondate pe care fiecare
generatie le impune generatiei
urmatoare.

In anul 1974, este inaugurat ashramul

de la Poona. Influenta spirituala a lui
Osho este de nivel mondial, 25000 de
persoane trecand anual portile
comunitatii. Osho se retrage din ce in
ce mai mult in intimitatea camerei
sale, pe care o paraseste numai de
doua ori pe zi: dimineata - pentru un
discurs de nouazeci de minute si seara
- pentru a-si initia discipolii si a-i
calauzi. Discursurile sale includ toate
caile spirituale majore cum ar fi Yoga,
Zenul, Taoismul,Tantra si Sufismul. El
se refera, de asemenea, la Gautama
Buddha, Isus, Mahavira, Lao Tse si la o
serie de mistici. Aceste discursuri au
fost stranse in apoximativ 650 de
volume si traduse in 34 de limbi.
Grupurile de terapie existente in jurul
lui Osho in acea vreme combinau
tehnicile meditative din Orient cu
psihoterapia occidentala. Catre
sfarsitul anilor '70 ashramul lui Osho
devenise o adevarata Mecca a
cautatorilor adevarului. In 1981, dupa
ce a fost tinta unei incercari de de
asasinat, Osho pleaca in SUA si se
stabileste la Rajneeshpuram, o mica
localitate din desertul Oregon ridicata
de adeptii sai din America.
Festivalurile anuale care se
organizeaza aici reunesc peste 20.000
de vizitatori din intreaga lume. In scurt
timp, Rajneeshpuram devine cea mai
mare si mai controversata comunitate
spirituala din America. Odata cu
dezvoltarea rapida a comunitatii din
Oregon, alte comunitati se ivesc in
majoritatea tarilor occidentale si in
Japonia, sprijinite de fonduri proprii.
Scandalurile provocate de o serie de
activitati criminale si delapidari de
fonduri petrecute in anturajul lui Osho,
duc in cele din urma la arestarea lui;
nu este gasit implicat personal in
respectivele fapte, insa acuzat fiind de
incalcari ale legilor imigrarii, este
expulzat din Statele Unite.

O saptamana mai tarziu comunitatea

din Oregon este dispersata. Dupa mai
multe incercari nereusite de a se
stabili in alte state - pretutindeni fiind
considerat "un pericol pentru
securitatea nationala" - Osho se
intoarce in India, la ashramul din
Poona. Incepe sa conduca personal
meditatia de la sfarsitul fiecarui
discurs si introduce o noua tehnica de
meditatie numita "Mystic Rose". In
1989, declara ca nu se va mai numi
Bhagwan Shree Rajneesh, deoarece
pentru multi Bhagwan inseamna
"Dumnezeu".Discipolii sai hotarasc sa-l
numeasca Osho.

Cuvantul "Osho" provine din japoneza

veche si a fost folosit pentru prima
data de Eka, ca formula de adresare
pentru maestrul sau, Bodhidharma.
"O" inseamna "cu multa recunostinta,
iubire, gratitudine" dar si "echilibru,
armonie". "Sho" inseamna "extinderea
multidimensionala a constiintei" si
"total binecuvantat de existenta". Din
acel moment, ashramul de la Poona se
va numi "Osho Commune
International". Osho si-a parasit corpul
la 19 ianuarie 1990; fara sa fie
resemnat sau fatalist, el a explicat
discipolilor sai ca: "existenta a hotarat
ca i-a venit timpul". Pentru el devenise
limpede faptul ca a ramane in limitele
trupului nu era lucrul cel mai
important pentru dezvoltarea operei
sale. Inainte de a muri, a mai spus:
"Va las visul meu."