Sunteți pe pagina 1din 69

50.Metode de extirpație vitală a pulpei.

Etrirparea pulpei radiculare se efectueaza cu pulpextractorul


Largirea canalului radicular.
Prelucrarea medicamentoasa a canalului rad.
Obturarea can. rad.
Controlul radiologic a calitatii obt.
Aplicarea obt izol
Aplicarea obt de durata
51.Notiunea de devitalizare a pulpei

52.Remediile utilizate pentru devitalizarea pulpară.


53.Mecanismul acțiunii acidului arsenical și pastelor pe bază de formaldehidă.
54.Etapele de aplicare a pastei devitalizante.
55.Metodele de extirpare devitală a pulpei. Esența

56.Etapele extirpării devitale a pulpei.


Prima vizita
-prelucrarea partiala a cavitatii carioase
-deschiderea cavitatii dintelui
-spalarea si uscarea cavitatii carioase
-aplicarea pastei devitalizante
-acoperirea pastei cu tampon cu substanta anestezica
-inchiderea cavitatii cu obturatie temporara
A doua vizita
-Indepartarea obturatiei temporare
-verificarea sensibilitatii dureroase
-prelucrarea definitiva a cavitatii carioase
-extensia cavitatii dintelui
-amputatia coronara a puplei
-extensia ostiumurilor canalelor radiculare
-mumifierea pulpei radiculare
-aplicarea obturatiei izolatorie
-restabilirea formei anatomice a dintelui

57.Clasificarea instrumentelor endodontice după ISO-FDI.


58. Clasificarea instrumentelor endodontice după menirea instrumentului și după
metoda de confecționare.
Menirea instrumentului:
· Intrumente pt largirea orificiilor de intrare a canelelor radiculare
· Intrumente pt permeabilizarea canalului radicular
· Instrumente pt largirea si planarea canalului radicular
· Instrumente pt determinarea marimii canalului radicular
· Intrumente pt inlaturarea continutului canalului radicular
· Instrumente pt obturarea canalului radicular.

metoda de confectionare:
· Instrument K-stil-prin rasucirea semifabricatului metallic;
· Instrument H-stil, prin strunjirea (frezarea) semifabricatului metallic.

59.Clasificarea instrumentelor endodontice după materialul din care sunt


confecționate, flexibiltatea instrumentului, lungimea instrumentului
materialul din care sunt confectionate:
· Aliaje de otel antiacid(inox)
· Aliaje de otel carbon (suedez)
· Aliaje de titan
· Aliaje de titan- nichel.

flexibilitatea instrumentului:
· Aliaje de otel antiacid(inox)-cele mai flexibile
· Aliaje de otel carbon(suedez)-cele mai fragile
· Aliaje de titan-cele mai elastic
· Aliaje de titan-nichel-cele mai plastice .

lungimea instrumentului:
· lungimea partii active- 16 mm
· lung totala- 19,21,25,28,31 mm.

60.Clasificarea instrumentelor endo dupa marime


codificarea instrumentelor endodontice conform marimii :
· Culoarea minerului
· Inele colore pe miner sau tija

61.lasificarea instrumentelor endodontice după forma părții active și a vârfului


instrumentului, conicitatea, modul de a acționa instrumentele.
Dupa forma partii active si a virfului instrumentului
-Cu virf agresiv(ascutit)-
pot intepeni in canal din cauza vf ascutit. Are
marcaj”Ar”
-Cu virf neagresiv
- marcaj BATT-TIP

conicitatea instrumentuluI
002 sau 2% (cel mai des utilizate)
004
006
008
010
012

modul de actiune a instrumentului


Digitale
- cu miner mic pt degete
Manual-
cu miner lung pt fixarea cu mina
Mecanice
- cu piciorul standart pt piesa unghi

62.Mărimile instrumentelor endodontice după ISO.


Marimea instrumentelor dupa ISO
zmeuriu/roz- 006
sur- 008
violet- 010
alb- 015,040, 090
galben- 020,050,100
rosu- 025,055,110
albastru- 030,060,120
verde- 035,070,130
negru- 040,080,140

63. Codificarea coloră ale instrumentelor endodontice


Codificarea colora este fundamental pt se efectueeaza la minerele,
picioareleintegral sau cu inele colore (plasate pe miner, picior sau
tija) un inel corespundeculorii albe, iar 2-galbenului.
d1-diametru la vf instrumentului
d2-diametru la baza partii active
l1-lung partii active= 16mm
l2-lung de lucru la vf instrumentului pina

la baza minerului-21,25,28,31mm
Lungimea instrumentului endodontic consta din 2 parti: prima- lung
partii activeadica a suprafetei care actioneaza asupra tesutului
dentar constituie 16mm, a IIa-lung de lucru (intreaga lung a tijei)
poate fi diferita: 25mm pt instrumentestandarte,31mm(sau28) pt
instrum lungi folosite la prelucrarea dintilor superioriin deosebi a
caninilor; 21mm–pt insterumente scurte utilizate la molari si in
cazde deschidere limitatat a cav bucale.Tijele instrumentelor pot fi
gradate cu crestaturi la distant de 18, 19 ,20 ,22 ,24 ,25 ,26,28 mm
de la virf pt comoditatea stabilirii lung lor de radiografie.Sunt
produse si instrumente de dimensiuni intermediare( de obicei
12 ,17, 22, 27,32,37)care sunt folosite atunci cind este imposibil de
introdus in canal file-ul cu nr urmator.Ele poarta denumirea
de Golden medium si sunt inseminate cumarcaj (label) auriu.Forma
majoritatii instrumentelor (file, reamer) se caracterizeaza printr-
oconicitate constanta- reprezinta o marire a diametrului(de la vf
pina la baza partiiactive a instrumentului) cu 0.32 mm . Aceasta
ofera posibilitatea de a efectua inmod practice marirea fractionate a
nr instrumentului datorita inlaturarii a 1-2mm din vf.Actualmente
este o generatie noua de instrumente cu marireadiamentrului mai
mult de 0.02 mm pe 1 mm lung ce asigura un lucru efficient
ainsrtumentului pe toata lung canlului

64.Standardizarea instrumentelor endodontice după ISO. Simboluri după ISO.

K-Reamer - dilatator de canal nr.451 semnul triunghi


K-File- burghiu kerr nr.452 semnul patrat
Hedstroem file - burghiu Hedstroem nr.453 semnul rotund
Rasp - ac pentru raclare nr.454
Nervextractor - pulpoextractor nr.455
Miller - ac p/u diagnostic nr.457
Pasta Carier Lentulo - ac lentulo , ac pentru oburarea canalelor nr.458

65.Instrumetarul rotativ din otel


66. Instrumetarul rotativ din Ni-Ti

67. Piese endodontice


68. Definiția lungimii de lucru în canalul radicular, lungimii de lucru a dintelui.
70. Clasificarea metodelor de determinare a lungimii de lucru
Metodele se clasifica in manuale si electrice. Mai departe din intrebarea precedenta

71.Lungimea calculata a dintelui


72.Metoda tactila
Simtul tactil al operatorului este o varianta de evaluare a lungimii de lucru si se
bazează pe măsurarea lungii instrumentului introdus pina la intuirea construcției
apicale prin senzația de rezistența in canalul radicular.Metoda este subiectiva și
presupune in primul rind deprinderea unor dexterități in sesizarea modificărilor de
rezistența ale acului . Pina și un clinician cu experiența nu poate determina garantat
și cu precizie localizarea apexului mai ales cind canalul este strîmt in treimile
coronară și medie .De aceea este frecvent necesar in prealabil de prelucrat
instrumental porțiunile sus-menționate ale canalului. Doar atunci va fi strîns reținut
in canal exclusiv fîrful instrumentului endodontic și ca urmare informația tactilă
devine veridica.
73.Metoda radiologica

74.Metoda clinico-radiologica de determinare a lungimii de lucru a canalului


radicular.Tehnica.Instrumentar
75.Procedeul Dieck de determinare a lungimii de lucru.

76.Metode electronice de determinare a lungimii de lucru .Avantaje ,dezavantaje


.Indicatii.
Indicații utile:
1. Se recomanda o rafiografie preliminara pentru stabilirea aproximativa a lungimii de
lucru.
2. După evidarea conținutului canalului și irigarea acestuia se recomanda uscarea cit
mai buna pentru a evita rezultatele false
3.Se va Evita contactul electrodului active cu corpuri metalice.
4.Acul utilizat se recomanda sa aibă un diametru corespunzător.

77.Metoda electronice de determinarea a lungimii de lucru .Instrumentar.Aparataj.


78.Modalitatea de manevra a instrumentelor de canal.

79.Modalitatea de largire manuala a canalelor.


Este cel mai anevoios proces ce necesita mult timp si efort mare dar are o impresie
majora pentru practica endodontica .Sunt folosite :K-reamers,k-files,h-files,si raspa.
80. Reguli pentru prelucrarea instrumentala a canalului radicular.
81 reaming
82 pilirea circumferentiala
83 recapitularea

84metoda largirii chimice a canalelor


85preparate pt largirea chimica
86tehnica clasica de largire
87tehnica step-back

88tehnica balanced f
89tehnica step-down—crown-down
90 regulile de largire rotativa
91. Sisteme de freze rotative Ni-Ti.
Sistem de ace rotative din nichel-titan.

Prezinta trei tipuri de spire asimetrice, fiind proiectate pentru o taiere rapida, sigura si
eficienta.
Maner mai scurt, ceea ce face accesul mai facil in zona posterioara.
Varf inactiv, scazand riscul producerii perforatiilor sau a cailor false.

Acest sistem de freze rotative Ni-ti include : Sistemul ProTaper universal , next ;
Profile, WaveOne.

Aliajul special din Ni-Ti confera anumite calitati :


 Flexibilitatea – cea mai importanta caracteristica. In canalele curbe ia forma
canalului urmind ca apoi sa revina la pozitia rectilinie.
 Memoria metalului- este calitatea de a reveni la forma initiala dupa
deformari.
 Puterea de taiere- aliajul confera acelor o putere de taiere superioara altor
materiale cu acelasi rol.

92. Tipuri de mișcări de lărgire rotativă: mișcare de rotație continuă.

Miscarile folosite cu acele pentru modelat sunt de pensulare datorita actiunii


de taiere laterala, iar acele de finisaj trebuie folosite prin insertie si retragere
rapida fara o presiune excesiva.

93. Sistemul ProTaper universal.


Sistemul Protaper este alcatuit din 6 freze. Trei dintre ele ( Sx, S1, S2) sunt create
pentru a modela forma canalului, indepartind obstacolele de pe traseul acestuia si
creind o cale neteda de acces pentru ele de finish ( F1, F2, F3). Frezele de finish au ca
scop obtinerea formei finale a canalului cu o conicitate si un diametru corespunzator.
Sistemul Protaper e recomandat a fi utilizat in ordine crescatoare de la cea mai mica
freza la cea mai mare ( Sx-F3) , dupa permeabilizarea in prealabil a canalului cu ace K-
file. Tehnica recomandata pentru acest sistem este crown-down, iar viteza de rotatie
250-350 rpm, indicindu-se utilizarea unui micromotor cu posibilitatea reglarii fortei
de cuplu si eventual cu functiei autoreverse.
Miscarile folosite cu acele pentru modelat sunt de pensulare datorita actiunii de
taiere laterala, iar acele de finisaj trebuie folosite prin insertie si retragere rapida fara
o presiune excesiva. In canalele cu o curbura accentuata este recomandata folosirea
frezelor ProTaper manual.

94. Sistemul Profile.


Reprezinta un sistem mecanic ce realizeaza o preparare eficienta a tuturor
portiunilor canalului radicular, fiind constituit din nichel si titan.

Utilizează ace pile ProFile montate la o piesa unghi specială cu reductor de viteză
constantă (300-600rot/minut), obținând prin tehnica Crown-Down o preparare
eficientă a tuturor porțiunilor canalului radicular.Pilele ProFile au ca și caracteristică
mărirea conicității părții active, care determină diferențierea a 3 tipuri de
instrumente:
 Maillefer ProFile Orifice Shapers (conicitate 5-8% pentru nivelul coronar al
dintelui);
 Maillefer ProFile 06 (conicitate 6%, pentru porțiunea mijlocie a canalului);
 Maillefer ProFile 04 (conicitate 4%, pentru porțiunea apicală a canalului).
Pe sectiune acele profile au 3 santuri in forma de U si 3 suprafete taietoare mici, iar
virful nu este ascutit, ceea ce face posibila inaintarea acului pe canal cu presiune
minima.
Astfel se elimina riscul crearii pragurilor sau cailor false si nu se modifica pozitia
apexului.

Aliajul special din Ni-Ti confera anumite calitati :


 Flexibilitatea – cea mai importanta caracteristica. In canalele curbe ia forma
canalului urmind ca apoi sa revina la pozitia rectilinie.
 Memoria metalului- este calitatea de a reveni la forma initiala dupa
deformari.
 Puterea de taiere- aliajul confera acelor o putere de taiere superioara altor
materiale cu acelasi rol.

95. Sistemul ProTaper Next. + punct 93.


96. Sistemul WaveOne.
Are in componenta sa 3 freze disponibilie in 3 lungimi : 21 , 25 si 31 mm. Pentru
prelucrarea canalului este necesara o singura freza. Fiecare din cele 3 freze e
utilizata in situatii diferite :
 Freza WaveOne Small (21) este indicata in canalele radiculare fine, avind
diametrul la virf de 21 ISO si o conicitatea continua de 6 %.
 Freza WaveOne Primary (25) este folosita in majoritatea canalelor ,
prezentind la virf un diametru de 25 ISO si o conicitatea de 8% care
descreste spre capatul coronar.
 Freza WaveOne Large (31) este indicata in canalele cu diametru mare,
acest ac avind diametru la virf de 31-40 ISO si o conicitate de 8%.
Deoarece frezele WaveOne au un design unic, pot fi folosite doar daca sunt
aplicate la un motor WaveOne cu functie reciproca inversa corespunzatoare.
Acest motor poate fi reglat si pentru rotatie continua, putind fi utilizat cu
toate tipurile de instrumente endodontice ce utilizeaza acest tip de miscare.

Tehnica WaveOne prezinta 4 etape, in care trebuie respectate :


1. Realizarea accesului rectiliniu;
2. Selectarea acului potrivit situatiei respective;
3. Modelarea canalului cu o singura freza;
4. Irigarea abundenta cu hipoclorit de sodiu si EDTA inainte, in timpul si
dupa prelucrarea canalului.

Instrumentele rotative avanseaza treptat in canal prin 3-4 miscari progresive de


introducere si retragere, sub exercitarea unei presiuni apicale usoare.
Dupa alegerea frezei corespunzatoare canalului , se efectueaza urmatorii pasi :
 Introducerea in canal al unui ac manual Kerr pila ISO 10 prin miscari de
rotatie si contra-rotatie, pina la 2/3 din lungimea canalului sau pina cind
apare o rezistenta;
 In functie de comportamentul acului Kerr in canal se alege freza WaveOne
corespunzatoare;
 Freza se introduce pina la aproximativ 2/3 din lungimea canalului;
 Se iriga abundent canalul;
 Se stabileste lungimea de lucru cu ajutorul acului manual si se confirma
folosind apexlocatorul si radiografie cu acul pe canal;
 Se introduce freza WaveOne pina la lungimea de lucru;
 Se confirma diametrul apical al canalului, folosindu-se un ac manual cu
aceeasi dimensiune la virf ca cea a frezei WaveOne utilizate;
 Daca diametrul canalului este mai mare decit cel al frezei folosite, se reia
prelucrarea cu urmatoare freza WaveOne cu diametrul mai mare.

97.Soluții de lavaj: hipocloritul de sodiu.

Hipocloritul de sodiu poseda in acelasi timp proprietati de oxidare si hidrolizare, el


poseda efect bactericid puternic si proteolitic. Solutiile de hipoclorit de sodiu sunt
alcaline, hipertonice, si extrem de iritante. Uneori se prefera dilutia hipocloritului cu
0,5% de bicarbonat de sodiu, acesta reduce pH-ul solutiei dar nu si propriteatile
bactericide.
Are urmatoarele proprietati :
 Are un spectru antimicrobial larg;
 Capacitatea de inactivare a endotoxinelor;
 Capacitatea de dizolvare a tesuturilor organice;
 Efect rapid bactericid asupra formelor vegettive, sporilor, fungi, protozoare,
virusi.
Efectul hipocloritului de sodiu este determinat prin formarea acidului hipocloros si
eliberarea de clor activ, ceea ce duce la oxidarea grupelor sulfhidril ale enzimelor
bacteriene.
Pentru marirea eficacitatii hipoloritului se poate recurge la urmatoarele metode:
 Incalzirea solutiei pina la temperatura de 40 grade Celsius;
 Activarea si incalzirea irigantului cu ajutorul anselor ultrasonice;
 Folosirea hipocloritului de sodiu in combinatie cu H2O2 de 3%.

98. Soluții de lavaj: EDTA, soluții iodurate, digluconatul de clorhexidină, acidul


citric.
EDTA ( acidul etilendiaminotetraacetic) se foloseste in endodontie sub forma de
solutie sau gel, ca agent chelator, extrage ionii de Calciu din hidroxiapatita, astfel
dizolvind componenta minerala a detritusului dentinar de pe peretii canalului
radicular.
Incapacitatea de a dizolva detritusul dentinar al altor solutii au condus la
introducerea EDTA in protocolul de irigare a canalelor radiculare.
pH-ul optim = 6-10. Utilizarea izolata EDTA fara hipoclorit de sodiu nu asigura
indepartarea completa a detritusului dentinar a canalului radicular. Efectul combinat
al acestor 2 solutii ofera un grad excelent de curatare a peretilor dentinari.
Este prezent si efectul de interferenta, cu coeziune biofilmului bacterian, astfel avind
efect indirect asupra microorganismelor; de asemenea previne cresterea fungilor.
Exemple de solutii EDTA: Largal Ultra, Endofree, Edetat solution, Canal E, Root Canal
Enlarger, Fluid pentru largirea chimica a canalelor radiculare.
Exemple de geluri EDTA : Canal+, FileCare EDTA, Channel-Dent, Channel Glyde, Glyde.

Digluconatul de clorhexidina: prezinta un spectru larg si toxicitate redusa, are


abilitate crescuta de lipire la cristalele de hidroxiapatita din dentina. Este folosit in :
retratamente atit ca irigant cit si ca pansament intracanalar. Solutia este activa in
canaliculele dentinare pina la 12 saptamini, sunt mai eficiente decit hipocloritul de
sodiu impotriva cresterii E. Faecalis timp de 7 zile dupa tratamentul chemomecanic.

Solutii iodurate: Solutia de iodura de potasiu e indicata datorita actiunii sale asupra
E. Faecalis. In endodontie se foloseste o concentratie de 5% iodura de potasiu, sub
forma de solutie Churchill:
 Iod 16,5g
 Iodura de potasiu 3,5g
 Apa distilata 20g
 Etanol 90% 60g.
Acidul citric : se gaseste sub diferite concentratii, are eficienta maxima chelatoare la
pH-1,2 . Concentratiile crescute de 25-50% au o eficienta mai mare comparativ cu
EDTA.
Concentratia de 10% este cea mai folosita in practica, avind un pH aproape neutru.

99. Tehnici și protocoale de lavaj.


Toate tehnicile de irigare pot fi impartite in 5 grupe :
1. Manual;
2. Ultrasonice;
3. Sonice (EndoActivator);
4. Laser ( sulotie cu laser-activat);
5. Hidrodinamica.

Protocoalele de irigare (lavaj) :


Sunt 2 protocoale de irigare : 1) pentru pacientii cu trtament endodontic primar si 2)
pentru pacienti cu retratament endodontic.
1. Protocolul de lavaj pentru pacientii cu trtament endo primar :
- Irigarea primara : 5,25% hipoclorit de sodiu;
- Irigarea etapizata: EDTA, hipoclorit de sodiu 5,25% , H2O2 3%.
( irigarea la etapa data se va efectua minimum 35 minute );
- Irigarea finala: hipoclorit de sodiu 5,25% (15 ml- 5 min), activare
sonica, sol EDTA 10-15% ( 5ml-2min), activare cu ultrasunet, apa
distilata, uscarea canalelor cu conuri de hirtie.

2. Protoculul de irigare a canalelor radiculare in retratament endo :

- Irigarea primara: hipoclorit de sodiu 5,25% , 17% EDTA Glyde, apa


distilata, 2% clorhexidina;
- Aplicarea pansamentului provizoriu: hidroxid de Ca mixat cu gel
digluconat de clorhexidină 2%;
- Irigarea finala: 17% EDTA sol, apa distilata, 2% clorhexidina.

100. Cerințele și funcțiile iriganților.


- Solubilizarea componentelor organice si neorganice;
- Facilitarea procesului de preparare;
- Lubrifierea calei de avansare;
- Proprietati antibacteriene;
- Toxicitate redusa;
- Dezinfectia canalelor radiculare;
- Albirea tesuturilor dure dentare;
- Inlaturarea rumegusului de dentina;
- Prevenirea blocarii canalului radicular.

101.ALEGEREA SOLUTIILOR DE LAVAJ


102 IRIGAREA ULTRASONICA
103METODE DE IRIGARE
EU LIAM LUAT DE PE NET
104 MEDICAMENTE INTRACANALARE
105 MATERIALE DE OBTURATIE
106CERINTE CATRE MATERIALELE DE OBT , TOT ESTE IN 105
107 GUTAPERCA
108SIGILANTII PE BAZA DE OXID DE ZINC SI EUGENOL
109 SIGILANTII PE BAZA DE MINERAL TRIOXID E AGREGATE
110 RASINI EPOXIDE

111.Obturarea radiculară. Importanța obturației de canal


112.Obturarea radiculară. Limita apicală a obturației de canal
Limite-in cazul pulpei vitale lungimea de lucru trebuie sa fie cu 1,5 mm mai mica
decat lungimea radiologica,iar in cazul pulpei devitale, limita de 1 mm
113.Tehnici de obturare radiculară. Clasificare
Tehnici de obturare:-cu paste sau cement,tehnica conului central,metoda
condensarii laterale la rece a gutapercii si verticale la cald a gutapercii,tehnica
Thermafill, Gutacore,tehnica umplerii termoplastice
114.Tehnica obturaţiei cu un singur con. Timpii operatori. Instrumentar,
materiale.

115.Tehnica condensării laterale la rece. Timpii operatori. Instrumentar,


materiale.

Succesiunea actiunilor:1.prelucrarea mecanica a canalului radicular2.prelucrarea


canalului cu antisptice, uscarea 3.alegerea conului primar de gutaperca
4.aplicarea sealer-ului 5.Aplicarea pe varful conului de gutaperca a sealer-ului si
introducerea in canal 6.condensarea conului 7.introducerea si condensarea
conului auxiliar 8.eliminarea surplusului de gutaperca 9. restaurarea coroanei
116.Tehnica condensării verticale. Timpii operatori. Instrumentar,
materiale.

117.Obturaţia canalelor radiculare cu tehnica Thermafill, Gutacore. Timpii


operatori. Instrumentar.
118.Retratament. Factorii decizionali.
Retratamentul endodontic este un tratament de canal efectuat pe dinti care in
trecut au fost tratati endodontic si obturati pe canal. Cel mai des, se apeleaza la
retratament endodontic in cazul in care tratamentul endodontic initial a esuat
sau a dezvoltat complicatii.
Un tratament endodontic poate esua din mai multe motive :
-Indepartarea incompleta a resturilor si tesuturilor infectate in timpul
tratamentului mecanic al canalelor radiculare.
-Acces endodontic insuficient : acele endodontice nu au acces pe toate portiunile
canalelor radiculare.
-Prepararea incompleta a canalului radicular in special in portiunea lui
terminala. Canalele radiculare trebuie preparate, curatate si dezinfectate pe toata
lungimea lor pana la varful radacinii.
-Medicul stomatolog nu gaseste toate canalele radiculare ale unui dinte. Numarul
de canale radiculare ale unui dinte poate varia de la pacient la pacient.
-Obturatie de canal incompleta: obturatia radiculara nu umple intreg spatiul
canalului radicular sau nu este suficient de densa si de compacta.
-Tratament medicamentos inadecvat sau insuficient : medicatia folosita este
ineficienta sau este lasata prea putin (sau prea mult) timp in interiorul canalelor
radiculare.
-Daca dupa finalizarea tratamentului endodontic dintele nu este suficient de bine
etanseizat cu o obturatie ("plomba") sau o coroana dentara, canalele radiculare
se pot reinfecta provocand esecul tratamentului endodontic.
-Accidente procedurale : instrumente fracturate in timpul tratamentului,
perforarea unei radacini in timpul manoperei .
119.Etapele retratamentului ortograd. Accesul.
Canalele radiculare, obturate cu gutaperca ,sunt dezobturate in mod mecanic-cu
instrumentele endodontice , fizic-prin incalzirea gutapercii si chimic-aplicarea
solventilor de gutaperca(xilen , cloroform,ulei de eucaliptus,halotan)
120.Trepanarea sau îndepărtarea obturației coronare sau a coroanelor de
înveliș.
Cu ajutorul frezerol sferice extradure se face trepanatia si cu ajutorul
excavatoarelor de inlatura obturatia coronara.

121.Indepartarea dispozitivelor corono-radiculare


122Inlaturarea materialelor existente coronar si in canale.

123.Indepartarea materialelor de reconstituire coronara din camera pulpara


Folosind o radiografie retroalveolara obținută prin tehnica paralelismului se poate
estima cantitatea de material folosită pentru reconstituirea bontului. Cu ajutorul
magnificatiei se îndepărtează folosind freze diamante sau de cărbune de tungsten
Pina la Evidențierea unor zone din podeaua camerei pulpare .Se poate trece apoi la
îndepărtarea din aproape in aproape a materialului de reconstituire cu ajutorul
anselor ultrasonice cum ar fi:CT4,CPR2 sau Pro -ultra Endo.
124 Indepartarea materialelor de obturatie endodontica
125.Solventii pentru sigilati Solventii care se folosesc cu scopul de a ramoli
gutaperca sunt:cloroformul,uleiul de eucalyptus,xilenul,halotanul. Firma specialites-
126.Casificarea erorilor si complicatiilor in tratamentul endodontic.

127.Accidente in largirea canalelor radiculare


128.Blocajele radiculare

In cazul blocarii canalului acesta trebuie irigat bine trecut pe intreaga lungime de
lucru cu un instrument subtire (k-reamer sa PassPinder , iar apoi de blocat orificiul
apical cu k-reamer numarul 06 sau 08.

129.Pragurile.Cauze.Conduite.
130.Transportarea apicala.Cauze.Conduite.

135.Acces endodontic incorect. Cauze. Conduita.


In procesul tratamentului endodontic este posibil sa apara relativ un sir de
complicatii si erori medicale, datorate particularitatilor evolutiei proceselor
patologice in pulpa sau periodont, particularitatilor anatomice ale dintilor, starii
imunologice si a reactiei pacientului.
Cauze :
- Necunoasterea anatomiei si morfologiei dintilor;
- Prezenta zonelor, care topografic se invecineaza cu risc posibil;
- Utilizarea instrumentelor endodontice necorespunzatoare;
- Utilizarea tehnicilor de tratament incorecte.

136.Posibile erori (perforaţia planşeului şi peretele camerei pulpare, fractura


peretelui). Perforaţia pereţilor canalului radicular.
Perforarea planseului camerei pulpare se remarca cel mai des din cauza inlaturarii
complete a cozoroacelor deasupra camerei pulpare a dintelui. Perforarea la nivelul
coletului ( supra- sau subgingival) se intilneste in caz de vizualizare insuficienta, si in
cazul prepararii fara a tine cont de pozitia dintelui.
Trebuie de subliniat, ca diagnosticarea perforatiilor nu prezinta mare greutate.
Aparitia unei singerari abundente in asociere cu durere indica formarea perforatiei.
In acest caz e necesar de efectuat un control radiologic. Concomitent este de droit ca
in presupusul orifiu de perforatie sa fie introdus un material radioopac. Un material
exemplu- gutaperca.
Perforatia longitudinala a peretelui canalului radicular: este o supralargire
longitudinala a canalului in treimea medie la “curbura mica” a radacinii.
Cauze: subestimearea curburii canalului de catre medic, lucrarea intr-un canal curbat
cu instrumente flexate insufficient, supralargirea unui canal ingust, particularitatile
anatomice ale radacinilor.
Profilaxia : evaluarea preventiv a particularitatilor anatomo-topografice , bazindu-ne
pe datele radiografiei diagnostic si de “masurare”; flexarea preventive a file-ului;
utilizarea tehnicii “antiperforative” ; utilizarea file-urilor flexibile si a instr. Ni-Ti;
largirea canalelor nu mai mult de 2-4 numere de la latimea primara.

137.Subobturarea canalului radicular. Cauze. Consecinţe. Conduita.


Cauze:
 lipsa accesului catre orifciile de intrare in canal;
 neglijarea informatiei despre prezenta canalelor radiculare accesorii;
 lipsa setului complet de instrumente endo;
 incapacitatea prelucrarii instrumentale a canalelor radiculare din cauza
necunoasterii metodelor;
 lipseste controlul permeabilizarii canalului;
 metoda de obturare doar cu pasta;
 utilizare metodei cu un singur con ( central) ;

138.Supraobturarea canalului radicular. Cauze. Consecinţe. Conduita. ++137


Refularea dupa apex a umpluturii in cazul obturarii canalului cu thermafill se
datoreaza determinarii imprecise a lungimii canalului sau introducerii excesive a
umpluturii in canal.

139.Fractura rădăcinii. Cauze. Conduita.


Fractura de radacina apare la mai putin de 8% din leziunile traumatice ale
dintilor permanenti. Cand apare hemoragia din pulpa si ligamentul
periodontal se cumuleaza in fractura si coaguleaza. Suprafetele fracturate ale
dentinei si cementului sunt gradat remodelate prin resorbtia de suprafata si
apozitia de tesut calcic. Fracturile radacinei se vindeca diferit in functie de
gradul de separare a fragmentelor, severitatea leziunii si de capacitatea pulpei
de vindecare
O caracteristica comuna a fracturilor verticale este dezvoltarea unui buzunar
periodontic profund, colabat, izolat. Este adiacent locului de fractura.

Exista doua tipuri de fracture ale radacinii:

- fractura fara comunicare cu cavitatea orala


- fractura cu comunicare orala

140.Inhalarea de corpi străini. Conduita. 141.Înghiţirea instrumentelor. Cauze.


Conduita.
In timpul efectuarii tratamentului endo poate avea loc pstrunderea instr in tractul
gastro-intestinal (inghitirea) sau in caile respiratorii ( aspirarea).
Pot fi aspirate sa inghitite : ace radiculare, freze, files, drill-uri, bucatele de amalgam,
ciment.
Cauze: pozitia incorecta a pacientului in fotoliu, deschiderea incorecta a cavitatii
dintelui, neatentia medicului in timpul efectuarii manoperelor endo.
Instrumentele trebuie tinute sigur, strins cu buricele degetelor si la rotire trebuie
operat printr-o captare buna, fixarea sigura a frezelor in piese si efectuarea probei
extraorale , trebuie de folosit diga , aspirator de saliva.
In caz de accident e necesar sa chemam ambulanta sau echipa de urgenta pentru
efectuarea bronhoscopiei / traheostomiei si extragerea corpului strain.
In caz de inghitire – se face radiografie cu scop de a determina localizatia corpului
strain, I se administreaza preparate sedative si regim alimentar bogat in celuloza.
Varianta optima- spitalizare si supravegherea pacientului.

142.Emfizemul părţilor moi. Cauze. Conduita.


Emfizemul- prezenta aerului in tesuturi si bacteriile formeaza in tesuturile moi
gaze. Prezenta aerului si gazelor in tesuturile afectate creeaza o senzatie
caracteristica de crepitatie la atingere, si poate fi depistata in cazul
investigatiei radiologice.
Clinic apare asimetria fetei in regiunea emfizemei , iar la palpatie apare
crepitatia.
Se recomanda remedii sedative.
Cauze: uscarea cu jet de aer a canalelor radiculare.
Profilaxie: uscarea canalelor cu mese de vata infasurate pe ac radicular sau cu
pinuri de hirtie.

143.Hemoragia intracanalară. Cauze. Conduita.


Cauza:
 extirpatia vitala a pulpei ;
 incalcarea tehnicilor de prelucrare instrumentala;
 indepartarea incompleta a pulpei;
 Perforarea zonelor de furcatie, a peretilor canalelor;
 Orificiul apical larg (la tineri);
 Prelucrarea intrumentala agresiva;
 Traumatizarea periodontiului cu instrumente endo.

Hemoragia e favorizata de efectul adrenalinei prezente in anestezie.


Hemoragia apare din cauza vascularizarii regiunii apicale a dintelui. La
indepartarea pulpei se produce ruptura vasculara.
Modul de stopare: substante hemostatice ( acid aminocarpoic 5% , clorura de
Ca 10%); in canal se introduce o mesa imbibata cu sol de 3% de apa oxigenta,
mesa se lasa in canal.
Profilaxia : diatermocoagulare.

144.Metode de prevenire a accidentelor în terapia endodontică.

Diatermocoagularea, uscarea canalelor cu mese de vata infasurate pe ac radicular


sau cu pinuri de hirtie, Instrumentele trebuie tinute sigur, strins cu buricele degetelor
si la rotire trebuie operat printr-o captare buna, fixarea sigura a frezelor in piese si
efectuarea probei extraorale , trebuie de folosit diga , aspirator de saliva; evaluarea
preventiv a particularitatilor anatomo-topografice , bazindu-ne pe datele radiografiei
diagnostic si de “masurare”; flexarea preventive a file-ului; utilizarea tehnicii
“antiperforative” ; utilizarea file-urilor flexibile si a instr. Ni-Ti; largirea canalelor nu
mai mult de 2-4 numere de la latimea primara.

145.Examenul clinic. Anamneza. Anamneza medicală și dentară


Anamneza reprezintă prima etapă a examinării, interogatoriul sau interviul medical, care se bazează pe

întrebări şi interpretarea răspunsurilor date de bolnav, precum şi observaţii asupra acestuia. Prin

anamneză se stabileşte primul contact între medic şi pacient realizându-se nu numai o interogare, dar şi
examinarea atitudinii pacientului. Pentru pacient anamneza poate fi un element de relaxare sau

dimpotrivă, de aceea maniera de conducere a anamnezei trebuie să fie caldă, prietenoasă, dar nu

familiară.

Prin anamneză se obţin următoarele date:

1.1.1. Datele civile

Aceste date cuprind informaţii despre identitatea pacientului: numele şi prenumele, adresa, numărul de

telefon de acasă şi de la servici, utile pentru convocarea pacientului la control, precum şi vârsta,

deoarece în diferitele perioade ale evoluţiei ontogenetice pot apărea forme clinice de îmbolnăvire

caracteristice anumitor grupe de vârstă sexul, profesia sau profesia anterioară pentru pensionari,

deoarece anumite profesii predispun la imbolnăvire(muncitorii din industria chimică), carie dentară

(cofetari), sau suprasolicitări dentare ocluzale (dulgheri, tâmplari, croitori, lucrători la circ) şi condiţiile de

viaţă şi muncă.

1.1.2. Motivul prezentării

Motivul prezentării reprezintă cauza pentru care pacientul se prezintă la medic şi poate fi reprezentat

de: urgenţă (durere violentă, deformaţie, traumatisme), tulburări masticatorii, tulburări fonetice, tulburări

fizionomice sau control periodic.

1.1.3. Antecedente pacientului

Culegerea antecedentelor pacientului are ca scop evaluarea unor elemente loco-regionale care pot fi

importante în evoluţia afecţiunilor regiunii si de asemenea apreciază starea generală a pacientului.

Antedentele pacientului cuprind antecedentele eredo-colaterale şi antecedentele personale.

1.1.4. Istoricul afecțiunii


1.1.5. Fumatul, consumul de aclool, unele practici vicioase
146. Examenul clinic general.
Explorări paraclinice privind starea generală
Examene biologice generale. Sîngele se cercetează măsurîndu-se timpul de sîngerare şi coagulare,rezistenta
capilară,teste pentru explorarea fazelor coagulării;hemoglobina,numărătoarea globulară şi formula leococitară;
viteza de sedimentare a hematiilor, seroreacţiile pentru sifilis. Pot fi necesare şi alte examene: glicemia,
colesterolul, lipidee totale şi trigliceridele, ureea, calciul, fosforul, fosfotaza alcalina, etc. Urina este examinată în
mod curent prin examenul sumar de urină (albumina, glucoză, sediment) sau poate fi necesar un examen mai
amănunţit fizic, chimic,citologic şi bacteriologic.
Electrocardigrama este indicată dacă s-a constatat vreun simptom de boală cardiovasulară sau pacientul a depaşit
40 de ani şi urmează a fi supus unei intervenţii chirurgicale de amploare.
Testele cutanate pot fi necesare pentru depistarea alergiei, la anestezice locale, antibiotice (penicilina), iodoform,
raşini acrilice intradermoreacţia la tuberculină.
Datele privind dezvoltarea somatică, starea psihică, concordanţa dintre vârsta cronologică şi cea

biologică se culeg în timpul anamnezei prin observarea atentă a pacientului.

Tipul somatic poate fi:

- normosom (normotrofic) când există concordanţă între vârsta biologică şi dezvoltarea generală,

- hiposom (hipotrofic) când pacientul pare mai tânăr decât vârsta cronologică,

- hipersom (hipertrofic) când pacientul pare mai în vârstă decât vârsta cronologică.

Din punct de vedere al tipul constituţional, pacientul poate fi:

- ectomorfic (fosfocalcic), înalt şi suplu, cu faţa înaltă, alungită cu dinţi mari şi alveole înalte, dar strâmte,

predispuşi la incongruenţe dento-alveolare, proalveolodonţii sau endoalveolodonţii,

- mezomorfic (carbocalcic), tipul muscular, echilibrat, cu faţă colţuroasă pentagonală cu baza inferioară,

dinţi în formă de lopată cu hiperostoză alveolară,

- endomorfic (fluocalcic), scund, cu tendinţă de îngrăşare, cu faţă ovală în lună plină, cu dinţi mici

predispuşi la carii, cu alveole subţiri, expuse la parodontopatie,

- sau combinaţii între ele (ectomezomorfic, endomezomorfic).

147. Examenul clinic loco-regional.148. Examenul clinic Examenul exooral și endooral.

EXAMENUL LOCO-REGIONAL
Examenul loco-regional bucodentar si maxilofacial cuprinde:
 EXAMENUL EXOORAL: ex. fetei si regiunilor invecinate;
 EXAMENUL ENDOORAL: ex. dintilor si continutului cav. bucale.
Atit ex. exooral cit si endooral, se vor executa cu ajutorul organelor de simt ale medicului (prin inspectie,
palpare…) utilizind instrumente corespunzatoare si in bune conditii de vizibilitate si iluminare.
Important pentru cistigarea increderii pacientului este ca instrumentele sa fie scoase din cutia sterila in fata
acestuia.
Examenul exooral consta in examinarea fetei si regiunilor invecinate (regiunea submandibulara, cervicala) prin
inspectie si palpare (metode ca percutia, auscultatia sunt mai rar utilizate).
Inspectia cerceteaza: simetria fetei, reliefurile si santurile naturale, miscarile mimice,raporturile buzelor, ocluzia
palpebrala;modificarile de coloratie a pielii;deformatiile evidente;semnele de inflamatie;prezenta de fistule,
ulceratii, plagi…
Palparea se face mereu prin compararea cu partea opusa:
 se urmareste contururile osoase ale maxilarului, nasului, marginile orbitei, ale osului si arcadei
zigomatice, peretele sinusului maxilar, reliefurile mandibulei.
 se cerceteaza daca exista vreo mobilitate anormala a eventualelor fragmente osoase in cazul
traumatismelor.
Cind se constata formatiuni tumorale sau deformatii ale partilor moi sau osoase, se cerceteaza:
 marimea, apreciate in cm.
 forma (regulata, boselata, infiltrativa)
 consistenta (dura, pastoasa, depresibila, fluctuenta)
 daca formatiunea este sau nu dureroasa,spontan sau la presiune
 starea tesuturilor invecinate (induratie, edem).
149. Examenul clinic, examenul părților moi.

Cind se constata formatiuni tumorale sau deformatii ale partilor moi sau osoase, se cerceteaza:
 marimea, apreciate in cm.
 forma (regulata, boselata, infiltrativa)
 consistenta (dura, pastoasa, depresibila, fluctuenta)
 daca formatiunea este sau nu dureroasa,spontan sau la presiune
 starea tesuturilor invecinate (induratie, edem).

150. Examenul clinic. Examenul arcadelor dentare.

1.2.3.4. Analiza a arcadelor

Se va constata continuitatea arcadelor (integre sau întrerupte prin leziuni odotale cu

distrucţii coronare, spaţii sau edentaţii), forma, simetria şi dezvoltarea arcadelor. Forma arcadelor indică

direcţiile de dezvoltare ale oaselor maxilare şi modificările în poziţia dinţilor.

Normal arcada are formă semicirculară în dentiţia temporară, parabolică pentru maxilar şi

semieliptică pentru mandibulă, în dentiţia permanentă. Formele anormale de arcadă sunt: V, U, M, Ω,

trapezoidală sau pentagonală. Simetria arcadelor se apreciază în plan transversal şi sagital.

Deşi nu se pot face măsurători antropometrice se poate aprecia dezvoltarea arcadelor în

plan medio-sagital (arcade normale, alungite, sau scurtate), în plan transversal (arcade normale,

dilatate sau îngustate) şi în plan vertical (arcade normale, în suprapoziţie sau infrapoziţie).

Când se prevede realizarea unor proteze mobilizabile se vor descrie:

- bolta palatină -formă (plată, ogivală),

-adâncime (joasă, medie, înaltă),

-torus palatin -poziţie (anterioară, medie, posterioară),

-mărime (mic, mediu, mare),

-inserţia vălului palatin (orizontală, verticală, oblică),

- tuberozitatea -mărime,

-retentivitate mezio-sagitală şi transversală,

- tuberculul piriform (mărime, direcţie, dimensiune, mobilitate, sensibilitate la palpare, inserţia

ligamentului pterigo-mandibular),

- inserţia planşeului bucal (înaltă, medie, joasă) este apreciată în milimetri în zona anterioară în

raport cu marginea gingiei libere şi se observă dacă la mişcările funcţionale planşeul herniază

peste crestele edentate,

- inserţia limbii.
Pentru crestele edentate se va determina:

- înăţimea (înaltă, medie, joasă),

- lăţimea (lată, medie, îngustă),

- direcţia (orizontală, concavă, ascendentă mezial/distal, descendentă mezial/distal),

- forma profilului pe secţiune (triunghiulară, parabolică, trapezoidală),

- aspect (neted, rugos, cu exostoze),

- dimensiunea mezio-distală a spaţiului edentat (păstrată, micşorată, mărită),

- distanţa de la creasta alveolară la planul de ocluzie (păstrată, micşorată, mărită),

- aspectul versanţilor crestei alveolare (retentivi, neretentivi, neutri),

- inserţia frenurilor şi bridelor laterale (departe de creasta alveolară, în apropierea crestei alveolare,

pe creasta alveolară),

- rezilienţa mucoasei.

151. Examenul clinic. Examene complementare.

Ca examene complementare se pot efectua:

1. fotografii intra- și extraorale, care redau aspectul clinic înainte și după tratament,

2. modele de studiu, oferă date suplimentare privind starea dinților și a arcadelor dentare, relațiile ocluzale,

caracterele morfologice ale parodonțiului marginal, stabilirea planului de tratament,

3. radiografii (retroalveolare, cu film mușcat, panoramice, ortopantomografie, teleradiografie față și profil,

etc.),

4. alte tehnici imagistice precum tomografie computerizată, sialografie, rezonanță magnetică nucleară,

5. electromiografie,

6. teste microbiologice,

7. biopsie și examen histopatologic,

8. investigații de laborator, în special examene hematologice (timpul de sângerare, timpul de coagulare,

nivelul hemoglobinei, numărătoarea hematiilor, numărătoarea leucocitelor, numărătoarea trombocitelor,

viteza de sedimentare a hematiilor, etc.) și biochimice (glicemia, calcemia, fosfatemia, nivelul sangvin al

fosfatazei, etc.).