Sunteți pe pagina 1din 3

DOCENDO DISCIMUS

Inßuenţa relaţiilor
interpersonale asupra
reuşitei şcolare a elevilor
din clasele I-IV

Mirela MIHĂESCU sine, raportarea (dorinţa de a se alătura unui grup, de


a participa la activitatea acestuia, încercînd să se facă
Inspectoratul Şcolar Judeţean Dîmboviţa, România înţeles de ceilalţi membri), comunicarea, cooperarea
(capacitatea de a lucra împreună cu cineva în scopul
Cercetările în domeniul educaţiei timpurii au pus în realizării unui obiectiv comun). Copiii care beneÞciază
evidenţă corelaţiile puternice care există între frecven- de educaţie timpurie manifestă atitudini pozitive şi mo-
tarea grădiniţei şi comportamentele elevilor. În acest tivaţie pentru activitatea de învăţare, obţin rezultate mai
sens, se remarcă: bune, sînt atraşi de şcoală.
• efectele pozitive asupra viitoarei integrări sociale Premisele adaptării şcolare depind de nivelul dezvol-
şi reducerea comportamentelor deviante, precum tării atins de copil în perioada preşcolarităţii.
şi a eşecului şcolar; Analiza mediului şcolar arată că, în cele mai multe
• descoperirea de către Þecare copil a propriei iden- situaţii, principalele diÞcultăţi cu care se confruntă copiii
tităţi şi a autonomiei, dezvoltarea unei imagini la intrarea în şcoală sînt:
de sine pozitive; • afective, datorate unui mediu şcolar lipsit de
• dezvoltarea abilităţilor sociale prin interacţiunile relaţiile apropiate caracteristice activităţii din
generate de mediul de învăţare; grădiniţă;
• dezvoltarea socio-emoţională; • cognitive, datorate nivelurilor diferite ale dez-
• motivaţia şi atitudinea pozitivă faţă de învăţa- voltării copiilor;
re. • în comunicare, datorate mediului socio-cultural
Educaţia timpurie contribuie la egalizarea şanselor din care provine elevul; cu această problemă se
tuturor copiilor (aßaţi în situaţii de risc, care provin din confruntă, în special, copiii care nu au frecventat
medii dezavantajate din punct de vedere socio-cultural, grădiniţa şi exponenţii grupurilor minoritare care
care prezintă dizabilităţi sau aparţin grupurilor etnice comunică în familie în altă limbă decît limba de
minoritare), la progresul acestora şi, ulterior, la inserţia studiu în şcoală;
lor socială. • de relaţionare cu adulţii şi cu grupul de copii.
Grădiniţa, primul factor instituţionalizat de soci- Acestea sînt diÞcultăţi, dar şi provocări care îi impul-
alizare a copilului, îl pregăteşte către pasul următor, sionează pe învăţători să găsească soluţii ce ar asigura
asigurînd trecerea de la activitatea predominant ludică reuşita elevilor. Succesul sau insuccesul şcolar „este
la cea de învăţare. Daniel Goleman apreciază că există important nu numai din punct de vedere social, ci, mai
cîteva elemente-cheie care stau la baza succesului pe ales la această vîrstă, este cel ce modelează viitoarea
care copilul îl va avea la şcoală: încrederea, curiozitatea, personalitate”. Interacţiunea cu şcoala „pune bazele
intenţia de a înfăptui ceea ce îşi propune, controlul de atitudinilor copilului şi credinţelor sale cu privire la

42
DOCENDO DISCIMUS

propriul succes sau insucces ca o componentă a imaginii


de sine” [4, p. 151].
Clasa este unul dintre grupurile semniÞcative pentru ori-
ce elev, cu mare inßuenţă asupra acestuia. Caracteristica ei
esenţială este interacţiunea directă, comunicarea faţă în faţă
a membrilor, existenţa unui sistem de norme care constituie
criterii de evaluare a comportamentelor individuale şi de
grup. Comportamentele dezirabile din punct de vedere so-
cial sînt promovate, în timp ce cele indezirabile sînt respinse
sau sancţionate de membrii grupului; normele au un caracter
reglator, determină unitatea şi coeziunea grupului.
Pornind de la rolul pe care îl are clasa asupra Þecărui
membru al acesteia, la debutul şcolarităţii, misiunea
învăţătorului este destul de diÞcilă, acţiunea sa orient-
îndu-se asupra unor aspecte precum: organizarea unor
activităţi de învăţare care oferă copiilor ocazii de cunoaş-
tere reciprocă; abordarea unui stil didactic predominant
democratic; încurajarea copiilor pentru participare la la alţii, se ajută unii pe alţii, şi este continuată odată cu
activităţi, stimularea iniţiativei acestora; organizarea intrarea acestora în clasa I.
unor activităţi de învăţare prin cooperare; promovarea Angajarea elevilor în rezolvarea sarcinilor în grupuri
atît a reuşitelor individuale, cît şi a celor de grup. care cooperează se soldează cu efecte favorabile pentru
În cadrul grupului, elevul însuşeşte norme, valori toţi membrii acestora. Cooperarea este un cîştig în planul
şi modele de comportament, învaţă să coopereze şi să „interacţiunii dintre elevi, al comunicării, al atitudinilor
îşi asume anumite responsabilităţi, învaţă să ia decizii. reciproce şi al coeziunii grupului” [3, p. 134]. Prin aceste
Toate aceste aspecte trebuie cunoscute şi utilizate de interacţiuni se îmbunătăţesc atît performanţele proprii,
învăţător în procesul de instruire pentru a putea realiza cît şi cele ale colegilor. Relaţiile de cooperare dintre elevi
obiectivele educaţionale propuse. dezvoltă relaţii de prietenie, de încredere, de grijă faţă
Una dintre întrebările pe care şi le pun deseori prac- de nevoile celorlalţi, dînd naştere unui climat colegial,
ticienii este: Cînd sînt elevii mai productivi: atunci cînd lipsit de tensiuni, în care Þecare poate lucra potrivit
lucrează singuri sau atunci cînd lucrează în grup? Re- capacităţilor proprii pentru reuşita întregului grup.
zultatele conÞrmate de practică la nivelul învăţămîntului În scopul eÞcientizării activităţilor de grup, învă-
primar pun în evidenţă faptul că anumite tipuri de proble- ţătorul trebuie să ia în considerare stilul interpersonal
me sînt mai bine rezolvate în grup decît individual. Copiii al membrilor grupului. În acest sens, importantă este
lucrează mai bine împreună, atunci cînd colaborează, cînd monitorizarea, care i-ar permite să regleze tendinţele
se sprijină reciproc. Creşte gradul de atenţie, motivaţia unor copii de a Þ mai degrabă competitori decît co-
pentru participare la procesul de învăţare, întrucît copilul operanţi. În astfel de situaţii, relaţiile interpersonale
se simte observat şi evaluat de cei din jurul său, momente nu pot Þ agreabile, pot apărea conßicte, acestea avînd
ce se reßectă asupra performanţelor obţinute. efecte negative asupra muncii întregului grup. Pentru
Învăţarea în şcoală se produce în contexte indivi- ca rezultatele învăţării de tip cooperativ să Þe pozitive,
duale, dar, mai ales, în cadrul interacţiunii cu ceilalţi. este necesar a Þ respectate o serie de condiţii: luarea în
Contrar principiului culturii clasice, care consideră că considerare a perioadei necesare dezvoltării spiritului
Didactica Pro..., Nr.1(59) anul 2010

omul învaţă, reßectează, cercetează, lucrează mai bine de grup; împărţirea responsabilităţilor între membrii
singur, cultura modernă este ataşată „spiritului de echipă grupului; adecvarea mărimii grupului la tipul de sarcină;
şi muncii în echipă, devenite condiţii de progres în soci- adecvarea sarcinii de lucru la speciÞcul învăţării prin
etatea contemporană” [1, p. 251]. Se estimează că viaţa cooperare; asigurarea concordanţei dintre sarcina de
va solicita tot mai mult munca de echipă, ceea ce ridică lucru şi vîrsta copiilor; prezenţa în grup a unor membri
în faţa şcolii o problemă de mare importanţă: Cum vor care să îşi poată asuma rolul de conducător.
proceda dascălii întru a-i sprijini pe elevi să îşi dezvolte Învăţarea prin cooperare se învaţă. Ea are loc atunci
forme de gîndire şi de acţiune comunitare, să îşi dezvolte cînd „elevii lucrează împreună, uneori în perechi, alteori
aptitudini şi atitudini cooperative pentru a Þ în stare să în grupuri mici, pentru realizarea unui obiectiv comun:
răspundă adecvat aşteptărilor sociale? rezolvarea unei probleme, explorarea unei teme, produ-
Învăţarea prin cooperare este o competenţă socială cerea/crearea unei idei şi soluţii noi” [2, p. 37]. Există
indispensabilă în lumea actuală. Bazele ei se pun încă cîteva elemente-cheie care deÞnesc speciÞcul învăţării
din perioada preşcolarităţii, cînd copiii învaţă unii de prin cooperare: interdependenţa pozitivă, interacţiunea

INFLUENŢA RELAŢIILOR INTERPERSONALE ASUPRA REUŞITEI ŞCOLARE A ELEVILOR DIN CLASELE I-IV

43
DOCENDO DISCIMUS

directă, răspunderea individuală, deprinderi interperso- Rezultate pozitive se obţin şi atunci cînd grupurile sînt
nale şi de grup mic, procesare în grup. eterogene. Sarcinile de lucru pot Þ aceleaşi pentru toate
Interdependenţa pozitivă poate Þ structurată stabilind grupurile sau pot Þ diferite, urmînd ca la Þnal activitatea
scopuri comune (“învaţă şi ai grijă să înveţe toţi cei din să Þe apreciată prin raportarea produselor de către cei care
grup”), acordînd recompense comune (dacă toţi membrii le-au realizat, prin observarea lor de către celelalte grupuri
grupului realizează un anumit lucru, Þecare va primi o (făcînd „un tur de galerie”), prin autoevaluare, prin evalu-
boniÞcaţie). Astfel, elevii realizează că au nevoie unii de area făcută de învăţător şi discuţii cu întreaga clasă.
alţii pentru a duce la bun sfîrşit sarcina grupului. O modalitatea preferată de copii spre sfîrşitul ciclului
Interacţiunea directă faţă în faţă. Elevii se ajută unii primar este aceea de a lucra în grupuri perioade mai
pe alţii, încurajîndu-se şi împărtăşindu-şi ideile. Ei expli- lungi de timp (1-4 săptămîni), pentru derularea unor
că ceea ce ştiu celorlalţi, discută, învaţă unii pe alţii. microproiecte.
Răspunderea individuală a Þecărui membru al gru- O serie de cercetători – B.S.Watson, M.E.Show,
pului, unul faţă de altul şi faţă de toţi ceilalţi. Elevii cola- A.Guerence, R.L.Thorndike, J.H.Davis, D.W. Taylor, Al.
borează în învăţarea unor conţinuturi, acordîndu-şi sprijin Roşca ş.a., făcînd comparaţii între rezultatele individuale
reciproc şi asumîndu-şi răspunderea pentru ceea ce fac. şi cele ale elevilor obişnuiţi să lucreze în echipă, scot
Abilitarea elevilor pentru relaţionarea interperso- în relief „un spor de productivitate mai pronunţat” la
nală şi lucrul eÞcient în grup. Grupurile nu pot exista aceştia din urmă, mai ales în ceea ce priveşte rezolvarea
şi funcţiona eÞcient dacă elevii nu au şi nu folosesc problemelor, găsirea de soluţii interesante, operaţii care
deprinderi sociale absolut necesare a Þ formate – condu- cer inventivitate şi creativitate [1, p. 251]. J. Piaget a
cerea, luarea deciziilor, clădirea încrederii, comunicarea, dovedit inßuenţa pozitivă pe care o are munca în echipă
managementul conßictelor etc. asupra dezvoltării intelectuale şi morale a elevului. Stu-
Procesarea în grup. Pentru a discuta cît de bine şi- diile sale au scos în evidenţă inßuenţa cooperării asupra
au atins scopurile şi pentru a menţine relaţii eÞciente dezvoltării şi socializării inteligenţei, asupra formării
de muncă, membrii grupurilor au nevoie de analize ale unor trăsături morale pozitive: prietenie, solidaritate,
acţiunilor întreprinse. De aceea, cadrul didactic moni- perseverenţă, responsabilitate, toate acestea Þind esen-
torizează în permanenţă învăţarea grupurilor şi le oferă ţiale pentru vîrsta copiilor din ciclul primar.
un feedback constructiv. Prin Curriculumul Naţional pentru învăţămîntul
Valenţele învăţării prin cooperare presupun respec- primar din România sînt stabilite obiective de referinţă
tarea cîtorva caracteristici esenţiale ale acesteia: care vizează cooperarea copiilor în realizarea unor
• Fiecare elev este o individualitate; potenţialul lui produse complexe şi în diferite situaţii de comunicare,
este valoriÞcat în contexte interactive reale. demonstrarea unui comportament adecvat în relaţiile
• Deviza învăţării prin cooperare este: Învăţaţi cu membrii grupului în cadrul activităţilor de rezolvare
împreună, aplică singur! a problemelor, asumarea responsabilităţilor în cadrul
• Fiecare membru al grupului este ajutat să re- acestuia, manifestarea disponibilităţii de a învăţa de la
uşească şi este responsabil pentru munca ce îi alţii şi de a-i ajuta în realizarea sarcinilor, colaborarea
revine. cu cei din jur pentru protejarea mediului înconjurător,
La nivelul învăţămîntului primar, practica a demon- manifestarea iniţiativei interpersonale.
strat că rezultatele învăţării prin cooperare se reßectă în: Învăţarea prin cooperare este utilizată în mod frec-
sporirea randamentului procesului de învăţare, îmbună- vent de învăţători datorită cerinţelor stabilite prin pro-
tăţirea memorării, creşterea capacităţii de a stabili relaţii gramele şcolare şi ca urmare a inßuenţelor ei pozitive
pozitive cu ceilalţi, creşterea stimei de sine. asupra succesului şcolar.
Elevii din clasele I-IV preferă sarcinile de lucru în grup,
aşteaptă cu nerăbdare să prezinte produsul activităţii lor, REFERINŢE BIBLIOGRAFICE:
să primească feedback de la colegi şi să ofere, la rîndul 1. Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi
lor, feedback celorlalte grupuri. Ei consideră că învăţarea complementare. Structuri, stiluri şi strategii, Ed.
se realizează mult mai uşor şi mai plăcut decît atunci cînd Aramis, 2002.
studiază individual; deseori, grupul găseşte soluţii pe care 2. Dumitru, I., Dezvoltarea gîndirii critice şi învă-
nici cel mai bun membru nu ar Þ putut să le găsească de unul ţarea eÞcientă, Ed. de Vest, 2000.
singur. Acesta este un efect al interdependenţei efortului. 3. Sălăvăstru, D., Psihologia educaţiei, Ed. Poli-
Atitudinea cooperativă, deprinderile de muncă în rom, 2004.
grup nu pot Þ decît rezultatul unei exersări practice 4. Sion, G., Psihologia vîrstelor, Ed. Fundaţiei
îndelungate, prin integrarea în activitate a modului de România de Mîine, 2003.
lucru grupal, prin utilizarea unor metode şi procedee Recenzent:
speciÞce colaborării. prof. univ. dr. Sorin CRISTEA

INFLUENŢA RELAŢIILOR INTERPERSONALE ASUPRA REUŞITEI ŞCOLARE A ELEVILOR DIN CLASELE I-IV

44