Sunteți pe pagina 1din 9

FIṢẶ DE LECTURẶ

ION BUDAI-DELEANU,OPERE.ṬIGANIADA.

TREI VITEJI.SCRIERI LINGVISTICE.SCRIERI ISTORICE.TRADUCERI,EDIṬIE


ȊNGRIJITẶ,CRONOLOGIE,NOTE ṢI COMENTARII,GLOSAR ṢI REPERE CRITICE DE GH.
CHIVU ṢI EUGEN PAVEL,STUDIU INTRODUCTIV DE E. SIMION,ACADEMIA
ROMẬNẶ,EDITURA FUNDAṬIEI NAṬIONALE PENTRU ṢTIINṬA ṢI
ARTẶ,BUCUREṢTI,2011

“Nu știm prea multe lucruri despre biografia lui Ion Budai-Deleanu din pricina puţinelor
documente care s-au păstrat,iar principala lui operă,Ṭiganiada,ȋncheiată ȋn 1812, n-a ieșit la
lumină decȃt ȋn 1875-1877,cȃnd a fost publicată,fragmentar,de Th. Codrescu ȋn revista ieșeană
<<Buciumul romȃn>>, puţin răspȃndită.”

“La drept vorbind,Ṭiganiada n-a intrat ȋn conștiinţa publică decȃt ȋn 1925, peste un secol și mai
bine,dar,de cȃnd fusese scrisă atunci interograful Gh. Cardaș o tipărește ȋn totalitate,cu multe
ezitări, totuși, de transcriere.Ȋn 1900 mai apăruse o ediţie ȋntocmită de V. Onţiu, cu mari
nereguli și ,din această cauză, de neconsultat.” (pag. V)

“Ion Budai-Deleanu este ,ȋn felul său un moralist ca mai toţi cărturarii vechi care ȋncearcă să
ȋnţeleagă modul de a fi al acestor latini din răsăritul Europei și să cultive ȋn spiritul lor (…)
conștiinţa lor naţională.”

“Ṭiganiada are două variante, cea din 1800 și cea care cuprinde două capitole din <<trei
viteji>>”

 Opera lui Budai-Deleanu servește drept model generaţiilor următoare,deoarece aceasta


“apără cu argumente solide limbii romȃne și continuitatea romȃnilor ȋn nordul Dunării”

“Cȃteva elemente au intrat ,totuși,prin școală ȋn memoria cultural colectivă:călătoria lui


Parpangel spre Rai și Iad,descrierea paradisului cu rȃuri de lapte dulce,ţărmuri de
mămăligă,șipote de rachiu,dealuri de caș și garduri ȋmpletite cu cȃrnăciori.Substanţa epică și
moralistică a acestei ȋntinse parodii trebuie căutată ȋnsă ȋn alt strat al operei,și anume ȋn
puterea acestei alegorii inteligente de a sugera mai mult decȃt spune.”(VI)
 Se prezintă concepţia despre Rai al unui personaj,această imagine a Raiului poate
prezenta felul ȋn care acesta ar dori sa vadă Raiul,deoarece se poate spune că pe atunci
lumea suporta foametea.

“O primă observaţie :Ion Budai-Deleanu,cu gȃndul la compoziţia lui ȋn stil parodic(…), pune
accentul pe limbă ca factor esenţial ȋn ceea ce el numește poezie epicească(…)<<poezia
indiferent de natura ei,este o creaţie a limbii comune.>>Teologul ardelean ȋși dă seama că
se confrunta,ȋntȃi,cu neajungerea limbii comune și ,apoi, cu dificultatea de a crea ȋn
interiorul acestei neajungeri un limbaj capabil să dea substanţă și expresivitate
estetică.”(VII)

 Ion Budai-Deleanu considera că limba obișnuită ,adică cea vorbită de toţi este mai greu
să o ȋncadreze ȋn versuri, deoarece cu această limbă nu se poate crea ficţiune.

“Autorul trece responsabilităţile istorice infăţișate ȋn Ṭiganiada naratorului care , la rȃndul


lui după ce a ascultat-o povestită de cineva,o trece altuia,intermediar,ca o scriere și de la
care o crea naratorul de pe acum(…)voiind a sugera că cele povestite se pierd,ca ȋn orice
veritabilă epopee, ȋn negura timpului.”(VIII)

“Ȋntȃmplările ţiganilor ar fi fost menţionate și de unele cronici muntenești și de una dintre


ele s-a folosit autorul.(…)<<Ce am pus-o ȋn stihuri,după izvodul ce-am aflat la mănăstirea
Cioarei,ȋn Ardeal,care ȋntru toate se lovește cu pergamema ce s-au aflat,nu demult,ȋn
mănăstirea Zamagheei>>”(IX)

 Ion Budai -Deleanu se poate zice că s-a inspirat din niște cronici ardelenești pentru a
realiza sau pentru a prezenta anumite ȋntȃmplări din operă.

“…teologul illuminist vrea să dovedească faptul că,ȋn prezenţa capacităţii de creaţie,romȃnii


săi nu sunt mai prejos de alţii.Pentru aceasta el se silește <<a metaharisi>> multe cuvinte și
voroave <<după gustul ţigănesc>> pentru a fi,astfel,mai aproape de subiectul ficţiunii.”(X)

“Teologul dorește să facă ,dar,și opera educativă prin alegoria sa ,căci justifică
el,ȋndepărtȃnd ideea de părtinire și discriminare:<<prin ţigan să ȋnţeleg ș-alţii,carii tocma
așa au făcut și fac,ca și ţiganii oarecȃnd.>> “(X)

 Prin acest citat dat de Ion Budai-Deleanu se subȋntelege faptul că toţi ne putem
asemăna cu această comunitate de ţigani prin ȋnsăși condiţia noastră de fiinţe umane.

“Aceasta-i,pe scurt,scenariul poemation-ului pe care vrea să-l compună,(…), Ion Budai-


Deleanu ,teolog,lingvist și istoric,om bine orientat ȋn cȃteva literaturi europene.(…) ,el ȋși va
ordona mintea și va sili limba romȃnă să se supună regulilor versificaţiei.” (XX)
“Ṭiganiada are XII cȃnturi și fiecare cȃnt ncepe cu un argument,in stilul epopeilor elinesti si
romane, anunta tema si protagonistii.Cantul I rezuma schema epica a intregului poemation
in stilul parodic, pe care il va fi folosit , apoi, peste tot”(XI)

 Cuvantul <<Musa>> de la inceputul cantului apare si in Iliada si Odiseea dar si in


Eneida.

“(…)Vlad-Voda care,inainte de confruntarea cu turcii,slobozeste tiganimea,ii da mosii si o


inarmeaza,amestecul,apoi al fortelor ceresti si al fortelor diavolesti in razboiul dintre
crestini si mahomedani(Sfantul Spiridon si ingerii de partea celor dintai, Satana in
sprijinul<<paganilor>>!)” (XI)

“Ideile autorului si faptele narate sunt comentate,cum am precizat déjà ,in subsolul paginii
de amicul Perea si de alti lectori cu nume tilcuite,sugerand domeniul intellectual (…).Mijloc
simplu de a caracteriza,folosit mai tarziu si de autorii de fizionomii si de catre dramaturgii
de la 1850.Personajele sunt nume caricaturiale se cheama in Tiganiada:Chir
Simplitean,Idiotiseanul,parintele Disidemonescul,Coconul Musofilos,Coantres
Mandrila,Dubitantius,Chir Criticos,etc.”(XII)

“Cand este vorba de Flamanda si Inimoasa –spatiul in care se desfasoara epopeea,Chir


Onchefalos da amanunte geografice in timp ce Musofilos dezvaluie latura comica a acestor
denumiri, denuntand astfel tertipurile autorului(…) intr-adins cautate pentru ca sa faca
gluma mai cu haz.” (XIII)

“Ca sa intareasca autenticitatea naratiunii ce se desfasoara la suprafata poemului, Perea


citeaza cronicile romanesti despre Vlad-Voda care zice el :<<au armat tiganii asupra
turcilor,si aceasta este o intamplare adevarata>> Ion Budai-Deleanu sties a faca pronind de
la aceste intamplari istoricesti adevarate sau scornite, o fictiune verosimila ,estetica.Aceeasi
intarire vine din partea invatatului Perea si a limbajului folosit de eroii Tiganiadei .Unele
interventii din subsolul paginii ale filologilor de serviciu aduc lamurir
necesare,serioase,(indeosebi ale lui Mitru Perea care cunoaste dialectologie)altele menite
sa inveseleasca cititorul.Necutezand sa faca un poem eroic in stilul lui Homer si Virgiliu din
pricina imperfectiunilor limbii romane,are curs la o <<izvodire de saga>> “ (XIII)

 Adica autorul nu a putut din cauza limbii romane nelucrate sa cante faptele vreunui
viteaz ca intr-un poem eroic.
 Dificultatiile limbii de la 1812 il fac pe scriitor sa supuna limba nedeplin formata pentru
marea literature necesitatilor metrice:introduce cuvinte noi din limba latina,din limbile
romanice,din graiul tiganesc adaptandu-le cand la discursul sau homic,cand jeluitor,cand
liric.
 G. Calinescu afirma ca Budai-Deleanu ii este inaintas lui Mihai Eminescu tratand
cuvintele ca pe niste “fapturi moi” si le da pe loc rima,genuri

“Vocabularul operei este bazat in esenta pe limba taraneasca si lasa impresia de eruditie la
prima lectura si savoare dialectala asa incat (…) cititorul modern obisnuit cu alta topica si alt
fond de cuvinte apreciaza aceasta nota de vechime.Termenii noi sunt explicate de comentatorii
din josul paginii cu vadita pregatire filologica” (XIV)

“Tiganiada este o fresca ampla de epoca,alternand dinadins temele si scenele pentru a


dinamiza subiectul si a mari nota de surpriza.Ion Budai-Deleanu foloseste in Tiganiada un
veritabil spectacol de limbaj la inceputul premodernitatii romanesti.Genul verbal al lui Ion
Budai-Deleanu nu se vede numai in conceptele filosofice si terminologia politica ci si in numele
personajelor din opera sa.Acestea sugerand <<firea >>adica natura personajelor si da o idée
despre pitorescul comunitatii tiganesti numind-o <<dalba tiganie /gloata murgie>> dar nu cu
dispret sau dusmanie.” (XVI)
“Eroii
suntCorcodel,Cucavel,Guladel,Parpangel,Parnavel,Dondul,Goleman,Tandale,Borosmandru,Ghe
olban,Cacacea,Balaban,Slobozan,Carabus,Lapadus,Aordel,Purdea,Burda,Ciurila,Gardea,Sugurel,
Mutu,Balut,Lesca si <<muierile>> Romica si Brandusa , numele fiind caricaturizate .Acesti eroi
sunt descrisi ca fiind in bresle ,dupa profesiunile si mentalitatile
lor:zlatari,lingurari,argentarari,aurari,in frunte cu un lider.Singurul personaj caruia I se face un
portret mai amplu si mai realist este Parpangel,restul sunt descrisi ca dupa modelul epopeilor
clasice<<inimos,pre bun cantaret,iubitoriu de dreptate>>.Parpangel are ceva din stralucirea
eroilor greci sau din epopeea lui Virgiliu.Se trage din vita aleasa si are un chip voievodal:<<era
inalt si ghizdav la faptura/voievodul mare al zlatarilor>>.Autorul il pregateste pe Parpangel
pentru actiunile eroice ce vor urma in cele doua planuri ale poemului:unul real(determinat
istoric in epoca lui Vlad Tepes) si altul miraculous (intalnirea ingerilor si a Satanei in razboiul
dintre crestini si pagani,naratiunea alternand cele doua taramuri.)Scenariul literar propriu
zis,este cunoscut sub latura anecdotica.Vlad Tepes ca sa isi intareasca fortele si sa tina piept
turcilor inarmeaza tiganii si le fixeaza tabara intre Flamanda si Inimoasa.Tiganii accepta voiosi
,pleaca spre locul taberei,dar totusi cer de la domnitor o paza inarmata si un spor de
pita.Intamplarea are loc in <<mandra Muntenie>> inspirandu-se din cronicile de la Cioara si
Zanoaga cu rolul de a le da sentimental de verosimilitate.” (XVIII)

 Tiganimea merge spre Inimoasa indemnata de Vlad iar intriga incepe atunci cand Satana
o rapeste pe Romica cea mai frumoasa fata din tiganie promise lui Parpangel,si dusa in
cetatea Neagra intr-o curte <<nalucita>>iar Parpangel se duce in cautarea ei.Aceasta
curte are rolul de a ispiti ostenii crestini pentru a-si pierde vitejia.Parpangel ajuns
aicicanta despre vin ,jale si dragoste in schimbul unui ospat.
“Cantecele sale sunt stihuri,elogii aduse dragostei ,vinului si ideii de carpe diem.Ironicul Budai-
Deleanu elimina limbajul sarcastic din aceste stihuri si face loc poetului adevarat care zace
deghizat.” (XXI)

“Parpangel prin aceste elogii arata ca nu este nestiutor ci este un initiat,cunoaste miturile,sau a
auzit macar de ele,vorbeste despre zeul Dionis,zeul vinului din mitologia greaca.” (XXII)

“Romica apare si dispare,si ca sa nu comita un pacat cu Parpangel,pacatul impreunarii,sfantul


Spiridon o transforma intr-o tufa care sangereaza iar Parpangel pleaca cu mintea ratacita in
cautarea Romicai si se intalneste cu un cavaler pe nume Argineanu intr-un loc unde curg doua
izvoare:unul cu apa vie(intaritor)si in stanga unul care starneste frica, trandavia,exact ca in
basmul romanesc.Viteazul bea din apa stanga si vitejia ii este rapusa pe cand Parpangel soarbe
din celalalt rau si devine viteaz .Imbraca armura cavalerului si porneste iar in cautarea fetei
unde o intalneste sub forma de nuia ,o rupe ,incepe sa sangereze si apoi incepe sa planga.Eroul
vrea sa se omoare dar mama sa Brandusa,specialist in farmece,il harazise sa nu fie omorat de
nici o arma.” (XXIII)

“Dupa aceasta scena,firul de miracole al naratiunii se incheie si epopeea eroi comica revine la
fictiunea realista,imbinandu-se comical de limbaj si de situatie.Asadar, traseul realistic al
parodiei nu e mai putin sarac in elemente senzationale decat cel miraculous.Acestea dau
substanta fictiunii epice.”(XXIV)

“Ca sa incerce curajul tiganilor,armata crestina se deghizeaza in turci ducandu-se in tabara


neinfricatului Tandale.Tiganii inspaimantati cer mila de la falsii turci iar Vlad cand li se dezvaluie
ii ameninta ca le ia hrana daca nu se vor bate vitejeste cu turcii.” (XV)

“Armata otomana ataca de data aceasta tabara tiganilor iar ei crezand ca iar este o farsa lupta
vitejeste impotriva turcilor iar Parpangel isi dovedeste curajul si istetimea si goneste turcii.(XVI)

 Opera se termina cu nunta lui Parpangel cu Romica si discutarea formei de conducere a


noului teritoriu.

“(…)Malah propune metode directe de corupere (…)De aceeasi parere este si stoinicul
mare,Val,care lauda puterea betiei si a grasei imbumbaciuni(…).”

 In Tiganiada ,Velfegor este desemnat cu manipularea si ispitirea.


 In epopeea lui Budai-Deleanu are loc o confruntare intre ingeri si demoni, ingerii avand
parte de “tot feliu de artilerie cereasca”.(XXVIII)
 Satana isi ia ca arme de lupta un iatagan si porneste la atac.Arhanghelul afla de decizia
Satanei si ii da o palma care il lasa fara suflare.

“Nu-I vrednic un talharoi ca tine/Sa-mi spurc armele nemuritoare.”


 Satana reinvie si se metamorfozeaza intr-o copila care merge la manastire ,el face
acest lucru doar pentru a-I ispiti pe calugari.San-Spiridon vede “comedia sluta”, isi
face semnul crucii,iar fata se face numaidecat nevazuta.

“G. Calinesu considera ca Ion Budai-Deleanu nu se compara cu Cantemir ,deoarece


acesta nu a creat nici o valoare vizuala in epopeea Tiganiada.”

 Lupta cu turcii create de Budai-Deleanu creeaza o imagine memorabilia pentru


epopee.
 Aron Densusianu considera ca Tiganiada debordeaza de originalitate prin
introducerea miturilor si a traducerilor romanesti.In anul 1920, Ovidiu Densusianu
este impresionat de expresivitatea operei “bogata turnata,se vede,din grija de a nu
ramanea la ce e prea obisnuit,prea fara relief.”
 Epopeea lui Ion Budai-Deleanu prezinta trasaturi romantic,desi este guvernata
adesea de clisee.

“Un romatism,se intelege,anticipativ.Chestiune controversata,chestiune oarecum


fortata pusa in cazul acestui scriitor neoplasticist aparut la sfarsitul secolului iluministilor
si inceputul secolului in care sensibilitatea este etica si stilurile literaturii se
schimba,intr-adevar radical.Presimtea Ion Budai-Deleanu acest evolutii?”

 Ion Budai-Deleanu pune in plan satira si verva adoptata pana atunci in literature
romaneasca doar de Ion Luca Caragiale si de Ion Creanga.
 Acesta prezinta in lucrarea sa o puternica inspiratie orientala prin aducerea
imaginii divanului in Iad.(“divanul in Iad,semnalat mai inainte,are o puternica
nota burlesc orientala.”)

“Nicolae Bulata admite si el ,inrudiri in Tiganiada cu creatiile exemplare ale barocului


prin “poezia heteroliticului”si prin anagrama si tot soiul de jocuri de-a v-ati
ascunselea”(1970).

“Ce se retine,literar vorbind,din parodia inteligenta a unui roman care a revolutionat


epica europeana este creatia de limbaj cu adevarat exceptionala pentru vremea in
care scrie Ion Budai-Deleanu.Poemul eroi-comic este,in fond,parodia unei
parodii,infatisarea unei iluzii care parodiaza o iluzie provocata de carti.

Ion Budai-Deleanu este un spirit european,capabil sa inteleaga diferentele dintre


culture,avand inclinatii spre filosofie si teologie.”(LXIII-LXV)

“G. Calinescu are,asadar,dreptate sa-l considere pe autorul Tiganiadei <<un om cu


desavarsire occidental,fara a pierde nimic din spiritual taranului ardelean.”(LXX)
“Ca spirit stabilizator,ducand mai departe proiectul “Scolii Ardelene”,crede sincer in
valorile umanismului European,cu precadere in cel classic.

Tiganiada este,cu adevarat,o sinteza superioara in genul si pentru timpul ei,copiind


ingenios mai multe modele si copiind tablouri,de mari maestri,parodiindu-I
adesea.Executata in spiritual barocului tarziu si rasaritean, Tiganiada iese din
imaginatia unui om cu adevarat erudit”(LXXI)

“Prin amplitudine si capacitate de reflective morala si istorica,spiritul lui Budai-


Deleanu face parte,negresit,din familia lui Cantemir si Hasdeu,cu observatia ca
teologul ardelean isi risipeste stiinta in mai toate disciplinele umanioare,iar geniul
imaginatiei sale il pune intr-o alegorie vasta si seducatoare,redactata in versuri si
insotita de comentarii ba erudite,ba umoristice.Ele alcatuiesc o veritabila
metaliteratura timpurie intr-o cultura care se pregateste sa isi invinga inertiile ei
rasaritene.Tiganiada este,in fond,o savuroasa comedie a modelelor literare
ilustre,inainte de a fi o epopee a moravurilor si nestatorniciilor omenesti.Dupa
<<Istoria ieroglifica>> este a doua mare opera de fictiune in cultura romana.”(LXXII)

Repere critice

Nicolae Manolescu(pag. 127-132)

 “Subiectul si personajele nu-l preocupau in mod deosebit ,ci le vedea mai mult ca
pretext pentru o <<jucarea>> literara,pentru o comedie a literaturii care contine
amestec de fictiune si critica a fictiunii(dovada subsolul operei),in care si aici au loc
diferite procedee,model inspirit din romanul lui Cervantes.”
 “Tiganiada este mai degraba o epopee a literaturii decat una a tiganilor,si o comedie a
literaturitatii decat a limbajului”.
 “Opera ofera un repertoriu integ al intertextualitatii,pastisa,saja,parodie
citat,aluzie,comentariu,prefata,glosa etc si este probabil una dintre cele mai perfecte
ilustrari de <<literature de gradul al doilea>>” (Genette)
 “Budai-Deleanu are in comun cu scriitori moderni Joyce,Borges si la fel d ebine cu
Voltaire,Tasso pe langa simtul artificiului,a artei ca joc,o anume intuitie a gratuitatii.
 Budai-Deleanu a avut o retinere in a publica opera deoarece se temea sa nu provoace
un scandal .Probabil in constiinta sa,cititorul operei nu se nascuse inca, cu exceptia lui
Petru Maior caruia I se inchina epistola introductiva.Acesta era cel mai indarjit
reprezentatnt al curentului national ardelenesc.Nu e greu de presupus ca inteligenta lui
pe care Budai va fi contat,ar fi putut fi descumpanita de o opera atat de <<neserioasa>>
si in plus,prezenta sub forma glumeata ori batjocoritoare idei scumpe tuturor
iluministilor.”
 “Jauss observa ca exista opera in care, in momentul aparitiei,nu pot fi raportate la un
public adecvat dar trebuie adaugat ca totdeauna publicul recepteaza intr-un anumit fel
operele,avand iluzia adecvarii.”
 “G. Calinescu a invocat <<aspectul de poem etnologic>> pe care l-ar avea Tiganiada.Dar
cum totul sta sub regim absurd, in loc sa ni se sugereze anumite insusiri etnologice ale
personajelor,suntem impinsi spre gratuitatea dialectata,farsa pura.”
 “In notele de subsol,Budai Deleanu nu lasa nici o indoiala in privinta intentiei
intertextualitatii.Apare hipertextul,alternand postisa si sarja adica jocul pur si cel satiric”
 “Folosind clasificarea lui Genette distingem exemple de arhitextualitate (relatie muta
dintre text si categoria lui taxonomica):nota din finalul primului cant,Prologul,Epostola
inchinatoare,in care se indica tipul de poem,modelele lui prozodice:<<Fiindca vad ca
multi cu feluri de critice s-au sculat pe poeticul nostru,am socotit sa spun,in
scurt,scoposul autoriului si sa arat ce feliu de izvoditura este aceasta.”
 “Notele acestea sunt cazuri de paratextualitate,termen la care Genette defineste
raportul de tip pragmatic,interesand pe cititori si nivelul lecturii ,calauzind lectura.Dar la
Budai- Deleanu observam referinte la text si contradictorii:<<tinde sa epuizeze
posibilitatile de interpretare eronata>> spune Ion Istrate.”
 “Alt tip de relatie este intertextualitatea simpla(citatul,aluzia,plagiatul)de care epopeea
lui Budai uzeaza abundent.”
 “Plagiatul este present atunci cand Parpangel plange ca si-a pierdut mintile,exact ca in
scena nebuniei de la Ariosta,fara a se trimite insa la model.”
 “Aluzia se vede in pasajul in care Satana deghizat in femeie patrunde in manastire si ii
aiureste pe calugari,existent si in <<Pucelle D’Orleon”>> motivul este <<indirect>>
anuntat prin iscalirea Micromigos(personaj voltarian).
 “Intreaga epopee contine un amestec de tratare de deriziune a subiectului ori
episoadelor de exhibare a valorilor textuale.(…)Tiganiada este Don Quijote al
nostrum.gluma si satira,fantasmagorie si scriere inalt simbolica,fictiune si critica etc.”
(ISTORIA CRITICA A LITERATURII ROMANE 5 SECOLE DE LITERATURA,PITESTI,EDITURA
PARALELA 45,2008)