Sunteți pe pagina 1din 1

Faza de accelerare

Se caracterizează prin faptul că bacteriile, după ce şi-au elaborat enzimele adaptative, încep să se
multiplice, iar numarul lor creşte treptat. Aceasta fază durează aproximativ 2 ore.

Faza de multiplicare exponentiala Sau de creştere logaritmica (―log‖)

durează pentru majoritatea bacteriilor 8-10 ore, interval în care înmulţirea bacteriilor este
maximă. Această fază reprezintă etapa cea mai importantă în procesul de multiplicare al
bacteriilor, deoarece noile generaţii care se succed la un interval de 20-30 min prezintă
caracterele cele mai pregnante ale speciei şi sunt deosebit de sensibile la actiunea antisepticelor,
chimioterapicelor şi antibioticelor. Această fază de multiplicare intensă a bacteriilor, care variază
în raport cu specia, în general, în jur de 10 ore (2-3 saptămâni la bacilul tuberculozei) se termină
odată cu epuizarea substanţelor nutritive din mediu. Celulele aflate în faza exponenţială de
multiplicare sunt cele mai potrivite pentru cercetări de genetică şi fiziologie.

Faza staţionară Sau de încetinire a ritmului de creştere.

În această perioadă multiplicarea este minimă; numarul bacteriilor în cultură rămâne aproape
constant, multiplicarea fiind contrabalansată de numărul bacteriilor care mor din cauza epuizării
şi prin acumularea de produsi toxici de catabolism. Celulele de microorganisme au în această
fază caracteristicile morfologice cele mai tipice genului şi speciei. Această fază poate fi
prelungită atunci când urmărim păstrarea culturii pure, prin modificarea unor factori care scad
viteza de metabolism celular.

Faza de declin

Se caracterizează printr-o scădere în progresie geometrică în raport cu timpul a numărului de


celule vii. În această perioadă încetează complet multiplicarea şi treptat scade numarul bacteriilor
din mediu, din acelaşi motiv, de epuizare a substanţelor nutritive şi acumularea tot mai
accentuată a produşilor de catabolism care sunt toxici pentru celula bacteriană. În această
perioadă apar fenomene de îmbătrânire a bacteriei cu modificări morfologice foarte polimorfe
sau neobişnuite, ―aberante‖, datorită deficienţelor de sinteză a peretelui bacterian. Pe măsură ce
mediul devine mai puţin favorabil, celulele vii nu se mai multiplică. În unele cazuri, în culturi
mai vechi (5-6 zile) survin procese de ―autoliză microbiană‖ foarte accentuate; în unele cazuri,
aceste modificari survin chiar dupa 24-48 de ore, încat la final se produce ―autosterilizarea
culturii‖.