Gabriela Dobrescu

SECRETELE BIBLIEI
 Prefata

Cartea de fata nu este o rastalmacire a Bibliei, asa cum poate multi ar putea sa
creada, ci interpretarea ei corecta. Asa cum veti vedea, Biblia, cartea de capatai a
cultelor crestine, este in realitate istoria guvernului umbra care sta in spatele
Vaticanului si al intregii lumi. Nu a existat niciodata dumne-ZEUL pe care ea il face
stapanul absolut al lumii, ci extraterestrii pe care lumea de demult ii cunostea si
pe care toti ii numeau zei. Iata de unde s-a nascut numele stapanului intunecat al
lumii, adica dumne-ZEU. Cu abilitate si fatarnicie, aceste umbre s-au imposesat de
pamantul nostru, de trupurile noastre si de sufletele noastre pe care le vaneaza
din umbra in nenumarate feluri, de mii de ani.

Ei au inventat religiile si ritualurile religioase care de fapt fac omul sa ii slaveasca si

sa ii considere stapanii lui. Prin aceste ritualuri de milogeli fara sfarsit, omul isi
roaga stapanul sa intervina in viata lui, iar adevaratul scop al stapanilor, este
controlul si sclavia. Fara acest acord, nimeni niciodata nu ar putea sa se amestece
in treburile omului, deoarece legea universala te lasa independent fata de absolut
oricine. Tot ce iti trebuie si tot ce ai nevoie se gaseste in fiecare dintre noi, dar
trebuie sa le descoperim singuri. Din acesta cauza, interventia si ajutorul altora nu
iti fac nici un bine, deoarece te opresc din cunoastere. Omul nu va intelege si nu
va invata nimic daca nu o va face pe propria lui piele. Este inutil sa ii spui ca
greseste sau ca nu e bine. El nu va intelege niciodata ceea ce spui decat atunci
cand va trece singur prin acea situatie. Ajutorul pe care esti indemnat sa il dai
altuia, are ca scop oprirea evolutiei acelei persoane, oprirea cunosterii de sine si a
adevarului.

Din acesta cauza, aceste umbre anti-viata, au nascocit tot felul de minciuni si
capcane prin care au pacalit omul sa ii roage sa intervina in viata lui. Cand omul
inainte de moarte, ii spune popii ca e de acord sa ii incredinteze sufletul lui
dumne-Zeu, in realitate promite sa se reintoarca aici, in lumea lor mizerabila. Fara
sa stie, isi da acordul ca sa fie uzat din nou de aceste stafii, care il vor reincarna
intr-un alt corp. Ei bine, este timpul sa va treziti si sa vedeti realitatea pe care o
aveti in fata.

gabriela dobrescu
 Cap. 1 Cum a aparut Biblia si de cine a fost inspirata

Ca sa puteti intelege ceea ce voi scrie in aceste pagini, este necesar sa stiti inainte
de toate cum a luat nastere Biblia, cine a scris-o cu adevarat si de ce o carte atat de
minunata si unica a dat nastere la sute de culte religioase care mai de care mai
tiranic si mai mincinos. Pe de alta parte vreau sa intelegeti si care a fost scopul
celor care s-au gandit sa tina in intuneric pentru 2 milenii, milioane de persoane.

Biblia nu este o carte care a existat in vechime. Ea este o carte relativ noua care a
fost intocmita pe baza mai multor carti antice care au fost in mare parte amestecate,
falsificate, rastalmacite si injumatatite. A fost scrisa de cativa oameni care in acele
vremuri stiau arta scrisului si a cititului, arta de existenta careia majoritatea
omenirii nici macar nu auzise.

Acum 1500 de ani, scribii nu au scris Biblia, ci au copiat, unit si amestecat o

gramada de traditii orale, izvoare istorice, legi, reguli pentru igiena si nutritie,
poezii, cantece, proverbe, zicatori si fapte istorice reale, cumulandu-le intr-o noua
scriere care avea sa devina mai tarziu “cuvantul lui dumne-zeu”. Cei care stiau sa
scrie si sa citesca, faceau parte din tagma preotilor templelor, care implineau
serviciile pentru zei. Acestia fusesera invatati de ei tainele scrisului si ale cititului,
pentru ca scrisul si cititul nu apartineau omenirii, ci zeilor. Mai tarziu, in evul
mediu, s-a extins invatatura aceasta doar pentru nobili si pentru persoanele de cel
mai inalt rang, adica regii si imparatii. De cele mai multe ori, acestria nu stiau sa
citeasca si sa scrie nici o boaba, dar aveau scribi care scriau si citeau in locul lor.

In baza acestor scrieri care mai tarziu vor forma cartea de capatai ale celor mai
importante culte monoteiste al lumii, o mana de oameni tin in maini destinele
umanitatii si libertatea ei. In paginile ei, eroii antichitatii, adica marii razboinici ai
neamului omnesc care au luptat impotriva zeilor si a daunatoarei lor tehnologii, au
fost transformati in patriarhi biblici, fiinte nestiutoare si supuse unei superpotente
care nu a existat niciodata.

Clerul mincinos, vrea sa credem ca aceasta carte ticluita de ei a fost cartea de cult
a evreilor, un popor care s-a nascut din neant, cu o istorie inexistenta, dar care a
avut norocul sa aiba un creator nepamantean. Mai mult decat atat, aceasta fiinta
care i-a creat si modelat, este un spirit. El i-a inspirat in scrierea acestei carti in care
este elogiat si ridicat in slavi ca un adevarat stapan. In acest fel, in timp, el a
devenit cu adevarat stapanul suprem al pamantului si al raselor umane. Ei stiu cat
este de usor sa manevrezi mintea umana si multimea indoctrinata de atatea
“adevarurile stiintifice”. De aceea de mici, ne baga pe gat stiinta lor gunoi.
Am sa va introduc acum, in tainele scrierii evreilor. Scrierea lor antica era
incomprensibila, pentru ca evreii nu au avut niciodata cuvinte individuale, care sa
aiba vocale sau pauze intre ele. Ea era un lung sir de litere din care trebuia sa
formezi cuvantul potrivit si propozitia sau fraza care sa fie cat mai aproape de ceea
ce au dorit sa exprime cu adevarat
Multe scrieri ale antichitatii sunt incomprensibile astazi pentru ca in acele vremuri
fiecare folosea moduri diferite de scris. Unele culturi scriau de sus in jos, altii de
jos in sus, altii de la dreapta la stanga, altii de la stanga la dreapta. Unii foloseau
simboluri, altii desene de animale pasari sau vegetale, altii semne cuneiforme, asa
cum si evreii aveau aceasta scriere particulara. Citirea scrierii lor apare si mai
greoaie datorita faptului ca nu foloseau vocalele. Datorita acestor particularitati,
romanii nu au putut niciodata sa traduca corect numele dumne-zeului lor. Mult
cunoscuta tetagrama JHWH, ascunde numele lui dumne-zeu. Ea nu a putut fi citita
si descifrata corect din aceasta cauza. De aceea biserica a inventat misterul numelui
domnului care nu trebuia pronuntat.
Aceasta colosala minciuna biblica, este usor de combatut pentru ca in cartea
evreilor, numele domnului apare de mai bine de 1800 de ori. Diferenta dintre felul
in care se scrie un cuvant fata de felul in care se citeste se numeste “qere-ketiv”.
Astfel, numele lui dumne-zeu, a fost tradus in mai multe variante. In general, il
numesc Yahweh sau Jahve sau Iahve, nume de la care provine in romaneste
Iehova. Din cauza acestor particularitati de scriere, o fraza scrisa in limba lor cu
vocale ar aparea cam asa: “Practicbibliaapareascrisainacestfel”. Fara vocale forma
sa ar fi: “Prctcbblprscrsncstfl”. Multiplicati acest rebus pentru circa 2 milioane si
jumatate de litere si in acest fel, aveti in fata “Biblia” originala.

Cu alte cuvinte, scrierea ebraica antica, cat si interpretarea ei, a fost la indemana
celor care au vrut sa construiasca un scenariu cat mai pompos pentru dumne-zeul
care trebuia inventat. In acest fel au fost asociate fapte si istorii care aveau ca
personaje principale zeii antici, deoarece despre un dumne-zeu singur, pana la
aparitia Bibliei, nimeni nu a vorbit vreodata. Nimeni nu a scris nimic despre
existenta sa, in nici o scriere sau povestire antica. Scrierile ebraice originale nu
vorbesc despre un singur dumne-zeu, ci despre niste fapturi venite din alte lumi, pe
care ei le-au numit Elohim. Acest cuvant nu se refera numai la o singura zeitate,
asa cum vom vedea intr-un alt capitol, ci la mai multe. Dupa evrei, acestea au creat
pamantul, cerul, omul si toate vietuitoarele care il populeaza.

Principalele scrieri ebraice care au fost copiate pentru a alcatui Biblia de mai
tarziu, au fost cele cinci carti ale lui Moise, carti pe care evreii le numestc Torah,
iar biserica Pentateucul. Cuvantul Torà sau Torah, deriva de la cuvantul evreu
“tohràh” care se poate traduce ca “instructiuni”, “invataminte” sau “legi”. Torà
cuprinde primele 5 capitole ale Bibliei de astazi: Geneza, Exodul, Leviticul,
Numerele si Deutornomul. Mai tarziu, numele de Torà a fost inlocuit de cuvantul
grecesc Pentateucul care inseamna “ cele cinci parti”. Ele fac parte din Vechiul
Testament, una din partile care compun Biblia. Aceste carti au pentru evreii care
nu si-au abandonat vechea lor lege mozaica, cea mai mare valoare, deoarece pentru
ei, toate au fost scrise de cel mai iubit invatat al lor: Moise. Din acesta cauza, ele
sunt cunoscute in general, precum “Cartile cu legile lui Moise”. In Biblia de mai
tarziu, acestea au devenit religia evreilor, numai ca ei nu au avut niciodata o
religie, ci o serie de legi antice, pe care dumne-zeul extraterestru si armatele sale
calatoare in astronave le ordonasera poporului pe care l-au creat. Din aceasta
cauza, acestia erau obligati sa le resprecte cu sfintenie.

Evreii care mai cred si astazi in adevarata lor lege nu au nici un fel de legatura cu
Noul Testament si nu recunosc existenta lui Cristos pe pamanturile lor. In legea lor
exista doi invatati care trebuie sa vina. Acestia vor fi doi oameni iscusiti care vor
guverna natia lor. Unul va fi un mare imparat, iar al doilea un mare invatat care le
va vorbi despre lumea spirituala.
In afara cartilor lui Mose, evreii mai au si alte carti care, formeaza impreuna cu
acestea cunoscuta Tanakh, care cuprinde 24 de scrieri. In Biblie, scribii au adunat
39 de scrieri proveniente de la evrei. Din acesta cauza acestea au capatat numele de
“Scrieri ebraice” deoarece toate erau scrise in general in aramaica, limba antica a
evreilor. Astfel, avem 17 scrieri istorice, de la Geneza la Ester, 5 poetice, de la Iov
pana la Cantarea Cantarilor si 17 profetice, de la Isaia la Malachia

Aceste carti ale evreilor, extrem de neintelese si greoaie au fost traduse pentru
prima oara in limba greaca veche, care era limba scrisa a antichitatii, de catre
scribii papali. Prima Biblie care s-a putut citi intr-o limba europeana s-a numit
Septuaginta si a fost scrisa intre secolele al lll-lea si al ll-lea I.Hr. Cu toate ca
Septuaginta a fost scrisa de clerul imperiului Roman, acestia au vrut cu orice chip
sa se faca sa credem ca ea a fost tradusa de 72 de scribi evrei, cate 6 pentru fiecare
dintre triburile lor.

Acestia, dupa spusele romanilor, au muncit mai bine de 40 de ani sa o intocmeasca

in orasul Alessandria, al Egiptului. Va dati seama ce importanta are astazi aceasta
fraza cu care se propaga una dintre cele mai oribile minciuni? Ei vor sa scoata in
evidenta faptul ca tot evreii sunt cei care au tradus pentru prima oara scrierile lor in
limba greaca botezandu-le Septuaginta. Dar cand vreodata s-a intamplat o asa
minune?? Niciodata !!!! Toata aceasta carte care pana acum 2000 de ani nu exista,
a fost opera romanilor si a papilor care in acest fel au ajuns stapanii lumii cu
adevarat. Pentru a reusi sa duca la bun sfarsit aceasta decizie, Roma isi trimite
scribii papali in Alessandria Egiptului unde exista cea mai vasta si importanta
biblioteca a lumii antice : Biblioteca din Alessandria. Acolo era tinuta toata stiinta
si istoria veche a lumii. De acolo, scribii au inceput sa nascoceasca o carte in care
sa proslaveasca un imaginar stapan al lumii care va lasa pe pamant o singura
institutie care sa guverneze in numele sau: biserica romano-catolica.

Dupa ce au plasmuit cartea care avea sa devina Biblia, romanii au sustras cu

abilitate toate manuscrisele de o importanta vitala pentru omenire din marea
biblioteca alessandrina, iar apoi au dat foc rafturilor goale pentru a ascunde jaful pe
care de abia il comisesera.

Dupa ce papii si clerul roman au plasmuit Septuaginta, acestia se gandesc ca ar fi

bine ca aceasta noua inventie a lor sa fie scrisa in limba latina. Astfel, Septuaginta
este tradusa pentru prima data in limba latina. Aceasta noua carte avea sa se
numeasca “Vetus latina”. Bineinteles ca nimeni nu isi mai aminteste cand, cum si
de cine a fost scrisa, dar tot ei presupun ca este opera mai multor oameni care au
scris-o in epoci diferite. Dupa aceasta prima carte ticluita in limba bisericii
catolice, apare o alta facuta dupa ea, numita Vulgata, pe care romanii au pus-o in
carca lui San Girolamo. Aceasta aduce alte modificari pe care viitoarea biserica le
considera necesare pentru adormirea pe veci a celor pe care trebuia sa ii
indobitoceasca cu invataturile ei.

Elita povesteste ca in anul 390, Sofronie Eusebiu Girolamo, care in romaneste

devine Ieronim, este trimis in Palestina pentru a face o traducere cat mai acurata a
scrierilor palestiniene originale. Adica la mai bine de 600 de ani de la traducerea
scrierilor evreilor in limba greaca, papa hotaraste ca Septuaginta sa fie tradusa
toata in latina. Astfel, il trimite pe Ieronim la Bethleem ca sa inceapa traducerea
dupa scripturile originale. Ieronim a dat cea mai completa versiune a cartii, care s-a
numit Vulgata, asa cum am spus. La 8 aprilie 1546, Vulgata este recunoscuta de
catre Consiliul din Trento ca fiind cea mai acurata traducere a scrierilor antice ale
evreilor.

Nici de aceasta data viclenia, ipocrizia, minciuna si dementa clerului care doreste
cu orice pret sa inrobeasca lumea, nu se lasa asteptata. Deci, dupa ce timp de 40 de
ani scribii papei bantuie prin biblioteca din Alessandria pentru a nascoci
Septuaginta, la cateva secole dupa, tot papa il trimite pe Ieronim in Bethleem ca sa
faca ce??? Sa inceapa traducerea dupa scrierile originale??? Adica in loc sa fie
scrisa Septuaginta dupa scrierile originalele ale evreilor, ei fac Vulgata dupa
scrierile originale!!! Nuu. Adevarul este, ca ei vor cu orice pret sa ingenuncheze
macar in viitor poporul care le provoca o frica teribila: traco-getii. Acestia nu au
fost niciodata frati cu romanii, asa cum canta elita, ci dusmanii lor de moarte. Din
aceasta cauza, romanii fac ceva oribil. Inventeaza limba latina, o limba care nu a
fost vorbita de nici un popor sau invatat al acestei planete pentru ca ea este o limba
inventata in Grecia, care devine limba oficiala a bisericii catolice. Singura care a
vorbit si a lasat documente in limba latina, este biserica romano-catolica.
In anul 1592, Vulgata este din nou revizuita nu numai in continut, ci si in titlu
pentru ca ea capata denumirea de “Vulgata Sixtina Clementina”. De atunci aceasta
carte devine “textus receptus” pentru intreaga biserica catolica pana in anii 1962-
1965, cand Consilul Vaticaului ll, decide sa o revizioneze din nou. Atunci aceaata
carte a capatat numele de Biblia Vulgata Clementina.

Asa cum ati vazut, Biblia nu este scrisa sub inspiratie divina, ci sub inspiratia
dementilor care conduceau imperiul Roman. Ea este o biblioteca care contine
scrieri antice adunate intr-o singura carte, carora li s-a dat alta interpretare pentru a
fi folosite in scopul murdar de a indobitoci si sclaviza popoare intregi. Omul era
invatat de mic copil cultul inchinaciunii astfel incat, in timp, s-a ajuns sa se creada
ca este normal sa te tarasti ca naparca prin nisip invocand iertare unei naluci.
Scopul acestor umilinte era acela de a te crede un nevolnic, un nimic, un vierme
care trebuie sa cerseasca cu disperare mila si iertare acestui creator nemilos,
inventat de stapanii lumii.

Cap. 2 Cum s-a transformat cultul zeilor in religie

Dupa ce v-am povestit pe scurt despre modul in care romanii au intocmit cartea
ingenuncherii omenirii, as vrea sa va arat cum a fost transformat cultul zeilor in
religie. Inainte, doresc sa accentuez ca toate cultele religioase monoteiste existente
astazi, precum ortodoxii, catolicii, penticostalii, protestantii, baptistii, martorii lui
Iehova si altii, folosesc toti aceeasi Biblie. Nu exista nicaieri in acesta lume mai
multe Biblii. Nu. Biblia este una singura si a fost intocmita de catre romani. In ea
se vorbeste doar despre poporul evreu si despre zeul lor, care ajunge stapanul lumii
intregi, luandu-si numele de dumne-ZEU. Eu scriu acest cuvant in acest fel, pentru
a sublinia cine este el de fapt.

Fiecare cult religios crestin are la baza Biblia, care este formata din cele 39 de carti
ale evreilor. La aceste carti, fiecare a mai adaugat alte scrieri ebraice sau romane,
pentru a se deosebi de celelalte. Aceste culte crestine, au concepte si interpretari
diferite ale aceleiasi carti, pentru ca doar asa se putea ajunge la nebunia provocata
astazi de religie. Ca de obicei si aici au folosit regula de aur pentru a stapani: dividi
ed impera. Aceasta inseamna ca absolut toti il divinizeaza pe Iehova, zeul evreilor.
In speranta ca am fost suficient de clara in lamurirea acestor aspecte, am sa va
povestesc cum a luat nastere cultul religios.

In anii de inceput, cand zeii traiau pe pamant impreuna cu oamenii, nu exista nici
un fel de religie deoarece acestia incercau sa isi asculte zeii extraterestrii. Au
existat foarte multe cazuri in care oamenii se rasculau impotriva lor din cauza
nedreptatii si abuzurilor pe care acestia le faceau in randurile omenirii. Zeii nu au
fost niciodata mai puternici decat omul, ba din contra, erau extrem de neputinciosi.
Puterea lor statea in tehnologie, iar cu aceasta au reusit sa devina stapanii materiei.
Cu ea au anulat puterea fara margini a omului, facandu-l sclavul lor.

Aceasta supunere pe care omul trebuia sa o aiba pentru stapan, a fost apoi
transformata in religie, care il are ca patron pe zeul suprem. Cand este vorba despre
antichitate, elita vorbeste clar doar despre asezarile zeilor, templele zeilor, statuile
zeilor, scrierea zeilor, invatamintele zeilor, iar omul de azi crede ca acestea sunt
povesti ale omului antic. Gresit. Omul antic stia ceea ce spune, dar e omul de astazi
cel care nu intelege. Omul antic cunostea bine acesti zei extraterestrii pentru ca
erau ei, cei care dictau omenirii ceea ce are voie sa faca. De la ei a invatat omul
sclavia si comertul cu proprii sai semeni. Adunarile de preamarire a zeilor se
faceau in marile lor temple. Aceste adunari, au capatat numele in noua religie
monoteista de biserici, care la inceput insemnau chear adunare. Adunarile aveau
loc sub cerul liber, nu in interiorul a mii de cladiri cu ziduri pictate de unii pentru a
fi linse de altii. Zeii acestia antici, se numesc in zilele noastre extraterestrii. Ei erau
stapanii lumii vechi, dar si a celei de astazi. De la conditia de sclav al zeilor, omul
a devenit in noul cult crestin, rob al lui dumne-zeu. Iata din ce cauza oamenii
invatati spun ca religia este o unealta cu care omul isi pierde demnitatea si
increderea in marile lui forte.
Imperiul roman, a fost cel mai tiranic, expansiv, distrugator si criminal imperiu pe
care omenirea l-a cunoscut vreodata. Legile, decretele si politica lui fascista cu care
se controla si se sclaviza omenirea, nu au murit niciodata. Omenirea de astazi isi
are absolut toate radacinile legilor si ale controlului in legile romane. Tot ce exista
astazi pe pamant are la baza Dreptul Roman, care este cartea de baza a stiintelor
juridice, a legilor si organizarii lumii. Aceasta carte nenorocita este primul cod de
legi pe care oamenii o invata in primul an de studii in facultati. Tot sistemul juridic
al omenirii are la baza Dreptul Roman, iar acesta isi are radacina in legile
ecleziastice si canonice deoarece este dumne-zeul evreilor cel care le-a ordonat
omenirii, pentru a le respecta in perpetum.

La Roma se practica cultul zeilor, iar oamenii erau infricosati de ceea ce li se putea
intampla daca nu ascultau. Cand zeii si-au pierdut corpul, au ramas doar niste
umbre, care au devenit si mai puternice decat erau in lumea fizica. Astfel ei au
creat alte corpuri pe care le puteau supune, controlandu-le mintea. Aceste persoane
au devenit papusarii cu care zeii conduc din umbra umanitatea. Zeii, adica
extraterestii, nu vin de pe alte palnete, deoarece ei sunt deja aici de mult timp. Ei
au fost inchisi aici cu noi, in aceasta puscarie fara gratii, pentru a putea repara
gresala pe care ne-au facut-o.
La polul opus romanilor, pe care suntem obligati sa ii consideram nu numai
civilizatorii, ci si fratii nostri, erau traco-getii. Un popor de giganti care nu au avut
niciodata stapani. Un popor pe care zeii nu au putut sa il controleze niciodata.
Traco-getii nu si-au indoit genunchii in fata zeilor extraterestrii pentru ca ei
spuneau mandri ca sunt scoboratori din zeii adevarati. Zeii acestia adevarati erau
de fapt oamenii pamantului. Ei erau adevaratii zei ai acestei planete. Firi bune,
iubitoare si fara pata, ei nu stiau ce este raul, deoarece raul in ei nu exista. Ei nu
aveau legi, ci liberul arbitru, care este singura lege universala a tuturor lumilor
existente. La polul opus liberului arbitru pe care natura ni l-a dat, stau legile
impuse de extraterestrii, care astazi sunt cunoscute ca legile lui dumne-zeu.Cand
extraterestrii au venit aici, zeii pamantului i-au invatat totul despre uzantele lor, dar
acestia, firi uzurpatoare, lase si tiranice, cu viclenie s-au infiltrat peste tot pana au
reusit sa devina stapanii adevaratilor zei. Acestia au pacalit zeii pamantului,
furandu-le secretele si tainele materiei. In acest fel au devenit stapanii locurilor
secrete si au inceput sa utilizeze puterile materiei ca pe arme. Atunci a avut loc
marele razboi dintre titani si cei care s-au autointitulat zeii olimpieni. Prin
minciuna si viclenie au castigat, devenind stapanii zeilor adevarati si ai pamantului.
Atunci s-au proclamat aceste naparci, zei atotputernici, iar mai apoi dumne-Zeu.

Zeii pamantului nu au avut legi, scriere, stiinte sau alte idiotenii, deoarece acestea
au fost fabricate de zeii extraterestrii. Zeii extraterestii insa, au avut nevoie de
aceste inventii, deoarece doar asa puteau sustine minciuna si nestiinta lor in fata
oamenilor de mai tarziu. Zeii pamantului posedau cunosterea de sine, care este cea
mai mare avere si mostenire pe care ne-au lasat-o. Ei stiau ca nu sunt carne, ca nu
sunt corp. Mureau razand si plecau la lupta ca la nunta deoarece stiau ca moartea
nu exista. Ei stiau ca sufletul este etern si ca el este adevartul IO fara de inceput si
sfarsit, fara moarte si fara pata. Stiinta cunosterii interioare a fost tema de baza
dupa care s-au inspirat romanii cand au scris Noul Testament, inventandu-l pe Isus
al lor. Deci, dupa cum vedeti, ei au intocmit Noul Testament, al doilea capitol al
Bibliei. Ei au furat din invataturile antice ale celor care nu au avut in viata lor o
religie sau vreun stapan: traco-getii.

La inceputul existentei ei, religia romano-catolica era una singura pe tot teritoriul
imperiului roman. Acestia au impus-o cu bocancii in toate teritoriile care le
apartineau, dar si acolo unde puteau controla sau supraveghea alte regiuni. Mai
tarziu l-au inventat pe apostolul Petre, pe a fost inscaunat ca primul papa al Romei.
El a fost asezat pe cruce cu capul in jos si cu picioarele in sus. Aceasta ordinara
minciuna poate fi combatuta extrem de simplu cu multe versete biblice, deoarece
Petre, nu povesteste nicaieri in Noul Testament ca ar fi ajuns vreodata acolo. In
povestea biblica acesta nici nu visase sa ajunga la Roma, dara-mi-te sa fie
inscaunat ca primul ei papa. Prin pozitia inscaunarii lui cu bilutele in locul capului,
biblistii au vrut sa ne spuna in mod subliminal, ca de atunci si pana acum, ne-o trag
in gura, pe fata. Astfel, papa, a ajuns stapanul universal al pamantului, deoarece el
este singurul ales de zeul Iehova, sa indeplineasca rolul de directorul general al
rasei umane.
Mai tarziu, Imperiul roman s-a impartit in doua, formand Imperiul Roman de est si
Imperiul Roman de vest. In Roma idolatra si pagana, supunerea fata de zeii
olimpieni a tuturor oamenilor, era la baza. Romanii colaborau si credeau in miile
de zei, care ii ajutau sa cucereasca pamantul, care devenise in mare parte al lor. La
polul opus, in Constantinopol, era cultul pentru cunostrerea interioara si libertate.
Acolo erau cele mai mari centre de cunostere spirituala ale omenirii. In
Apocalipsa, ele sunt specificate ca cele 7 bisericile din Capadocia turcesca, pe care
Iehova nu le avea la inima deoarece nu il ascultau si faceau totul impotriva vointei
lui.
Nu se poate vorbi despre religie daca nu ai idee despre bazele de la care s-a pornit
atunci cand a fost inventata. Ca sa redau cadrul complet al aparitiei ei, am sa incep
cu un subiect care o sa bulverseze foarte mult, deoarece rastoarna multe minciuni
teologice. Asa o sa intelegeti de ce ortodoxii din Romania considera religia lor ca
fiind nu numai prima aparuta pe pamant, ci si cea mai buna.

Aproape de moartea Imperiului Roman, el se divide in doua, asa cum am mai spus.
Impariul Roman de vest a fost condus in principal de papa sau de imperatori care
in marea lor majoritate nu erau romani. Acestia isi castigau acest titlu prin luptele
si teritoriile pe care le castigau pentru romani. Imperiul Roman de est sau de
Rasarit, a fost condus mai mult de imperatori traco-geti, desi romanii nu ar fi
recunoscut asa ceva nici morti. Marea problema a Imperiului de vest, deja
muribund, a aparut atunci cand la conducerea sa a ajuns Constantin cel Mare. La
scurta vreme de la inscaunarea sa ca imperator al estului, el reuseste sa isi
insuseasca prin lupta absolut tot Imperiul de vest, Roma inclusa. In acest fel,
devine imperatorul absolut al ambelor imperii, pe care le reunifica sub comanda sa.
Inscaunarea a avut loc in anul 306, iar domnia lui a durat mai bine de 30 de ani,
pana in anul 337. Constantin cel Mare, era de origini trace, drept pentru care era
un om care nu a fost niciodata pagan, asa cum erau romanii. El se tragea dintr-un
neam care nu si-a indoit niciodata picioarele in fata vreunui zeu sau naluci. Estul
de atunci, nu a avut niciodata pe intreg teritoriul sau, vreun templu sau altar de
rugaciuni, in afara celor inventate de elita stiintifica, mai tarziu, prin spionul
Zalmoxe.

Cu alte cuvinte, Constantin nu era un pagan care se inchina la mii de zei, ci era un
om care urma invataturile strabunilor sai. Acestea spuneau ca sufletul nu moare, ca
moartea e inceperea unei noi vieti, iar corpul este doar invelisul, imbracamintea
particulei divine venite pe pamant. In alta ordine de idei, minciunile care se
vehiculeaza despre el si despre crestinizarea lui inaintea mortii, incep sa dispara.
Realitatea este ca nici giudeii si nici romanii nu l-au crestinizat vreodata pe
Constantin, deoarece el nu avea nevoie de balciul lor. El se tragea deja din neam de
divinitate, din adevaratii zei oameni ai pamantului. Constantin cel Mare si mama sa
Elena, reprezinta pentru ortodoxie marii ei imparatii, dar nu pentru ca au inventat
crstinismul. Acesta a fost inventat de romani, dar pe baza invataturilor antice pe
care le urma Constantin cel Mare. In randurile de mai jos am va dovedesc cum au
fost ei mascariti de romani, cum li s-a pus in carca religia lor mizerabila, dar si
cum Roma, adica Vaticanul de astazi, exista din cauza injustitiei pe care acestia i-
au facut-o post-mortem.

Constantin reunifica cele doua imperii supunandu-le autoritatii sale, dar da lovitura
de gartie papei, prin decizia de a muta capitala imperiului, in anul 324, de la Roma
la Constantinopol, astazi Istambul. El mareste suprafata orasul de patru ori, iar pe
locul unde astazi se gaseste Moscheea Albasta, a construit palatul sau imperial. A
fost singurul imperator al Imperiului Romei care a avut indrazneala sa ii mute
capitala in partea sa de est, exact unde se aflau cei mai mari dusmani ai lor: traco-
getii. Constantin a sfidat autoritatea papala si Roma, care nu mai detinea nimic
fiindca toate teritoriile imperiului de vest erau ale sale. Constantin a umilit si mai
mult puterea papala, atunci cand a separat paganismul si idolatria Romei de
granitile imperiului sau. Acolo toate cultele si crezurile erau libere, iar
invatamintele zeilor oameni se auzeau rostite de oricine fara frica.
Doctrina monoteista inventata de romani in Noul Testament, s-a inspirat din
adevarata invatatura a getilor. Din acesta cauza romanii, sau mai bine spus, jegul
papal si armatele lui de secelerati au terorizat lumea veche, pentru a le impune
religia lor crestina, prin teroare. Dupa moartea Imparatului Constantin, papa si
acolitii sai, au inventat crestinizarea lui inaintea mortii. Pe langa acest sacrilegiu,
au mai facut ceva dezgustator. Pentru a ajunge stapanii nedeclarati ai lumii, asa
cum sunt astazi, au inventat un act, prin care memoria lui Constantin a ramas
patata pentru totdeauna. Prin el, romanii il deposedau pe marele imparat de toate
teritoriile vestice pe care le cucerise. Cum a fost posibil asa ceva? Simplu, pentru
ca istoria este scrisa de invingatori, nu? Astfel, ei scriu in acest act, un fel de ultima
dorinta a lui Constantin cel Mare. Prin el, marele imparat, dona tot imperiul lui
care apartinea tracilor, romanilor. Mai precis, el daruia de bunavoie Imperiul traco-
get, celui mai mare dusman al lui: Roma, adica Vaticanul de azi. Daca acest act nu
ar fi fost creat de cancelaria papala, in istorie ar fi trebuit sa apara scris ca Imperiul
roman in anul 337 era de fapt Imperiul traco-get.

Dupa moartea lui Constantin cel Mare, puslamalele clerului decid sa infiinteze o
institutie care sa nu moara niciodata. O institutie care sa controleze in perpetum
intreaga umanitate, care va fi urmasa Imperiului roman. In acest fel ei infiinteaza
institutia lui dumne-zeu pe pamant. Aceasta va fi de-a pururi biserica catolica. Ea
este ultima ramasita a imperiului roman in vremurile noastre. Este cel mai mic stat
al pamantului, care functioneaza ca o capuse pe teritoriul altui stat. Acesta
controleaza intreaga umanitate, iar in spatele lui se afla guvernul umbra al zeului
Iehova.

Idolatra si pagana, mincinoasa, asasina, lasa si falsificatoare, biserica catolica isi

consolideaza puterea o data cu moartea imparatului Constantin cel Mare. Deci, ca
sa o poata face, inventeaza Actul de donatie al lui Constantin catre Roma. In acest
fel teritoriile Italiei care erau de fapt ale Imperiului traco-get, numit mai tarziu
Bizantin, trec in posesia Romei. Acest act de donatie al lui Constatin cel Mare
catre biserica catolica romana a fost declarat fals de Lorenzo Valla in anul 1405.
 Actul de donatie al lui Constantin cel Mare catre Roma, este unul dintre cele mai
mari falsuri facute de biserica impotriva imparatului. El a umilit puterea romana
privand-o de dreptul de a avea teritorii proprii. Lorenzo Valla demasca falsitatea
actului intocmit de biserica, atragand atentia asupra faptului ca scrierea din el nu
apartine scrierii din timpul marelui imperator. De asemenea, demonstreaza modul
diferit in care acesta folosea scrisul si exprimarea, dovedind din punct de vedere
lingvistic si grafologic ca acesta era un act fals, facut dupa moartea sa. Cu ajutorul
lingvisticii, a argumentarilor istorice si juridice, Valla demonstreaza ca actul a fost
scris de catre cancelaria pontificala in secolul VIII. Fire bataioasa si nesupusa, el
face cunoscut omenirii falsul cu care Roma, adica Vaticanul de astazi, au furat de
la Constantin, Imperiul traco-get. In acest fel, Imperiul traco-get al lui Constantin,
trece din nou prin fals si uz de fals in mainile romanilor.

Cap.3 Cum si cand apare religia ortodoxa

Dupa moartea lui Constantin, papa si clerul infiinteaza religia crestina. Despre
aceasta facatura, au scris multe pagini, pentru a fi cat mai convingatori, iar
minciuna lor sa fie perpetuata cu brio. Astfel, ei ne spun ca in anul 325 are loc la
Nicea, primul consiliu ecumenic din istorie, care este condus de Constantin in
persoana. Adica el muta capitala imperiului sau de la Roma la Constantinopol ca sa
scape de idolatria romanilor, dar se ingrijeste sa infiinteze crestinismul la Roma?
Pai cam de ce ar face asa ceva din moment ce tot clerul spune ca aceasta religie a
fost acceptata de Constantin doar pe patul mortii? Nuuu. Acestui om i-au fost
facute cele mai ordinare nedreptati, dar cand era deja mort. Un Constantin viu,
facea sa tremure Roma (Vaticanul) din toate temeliile si catacombele lui. Sper ca
in timp, Constantin cel Mare sa isi recapete pozitia pe care o merita in istoria lumii.
Incepand de abia cu anul 500, se consolideaza puterea religiei crestine si a papei,
deoarece Vaticanul va ramane incepand cu anul 1453, urmasul imperiului roman,
pana astazi. Pentru a impune noua religie crestina si cultul zeului Iehova ca stapan
al omenirii, Vaticanul a terorizat lumea cu cruciatele, inchizitia si vrajitoria.
Acestea au devenit motivele principale in numele carora au fost asasinati toti cei
care stiau despre marsaviile pe care le-au facut pentru a ajunge stapani. De la
infiintarea crestinismului in anul 325 si pana in anul 1054, religia crestina si-a
consolidat pozitia din ce in ce mai mult. Incepand cu anul 717, Italia si orasul
Roma incep sa se desparta din ce in ce mai mult de imperiul oriental. Incepand cu
anul 756, Roma inceteaza sa ii mai numeasca romani, pe imperatorii bizantini. De
atunci, acestia vor incepe a fi numiti greci, dar li se putea oferi titlul de “imperator
roman”. Primul care a avut acest titlu a fost Carlo Magno, desi am mari dubii.
Atunci au existat tot doua imperii, dar cu alte nume: Sacrul Imperiu roman in vest
si Imperiul grec in orient. In aceste imperii religia crestina incepuse sa prinda
radacini. In anul 1054, religia crestina, se imparte in doua, iar aceasta diviziune s-a
numit Marea Schisma. Atunci religia crestina inventata la Roma cu mai bine de
1000 de ani in urma, va avea doua ramuri. Cea de vest va deveni biserica Catolica,
iar cea de est, biserica Greaca Ortodoxa. Iata motivul pentru care toti popii,
patriathii si papii spun ca cele doua religii sunt surori si trebuie sa se uneasca din
nou intr-una singura.

Religia greaca ortodoxa s-a extins in teritoriile estice, Grecia, Rusia, Bulgaria,
Romania, Etiopia, Serbia, Constantinopol, Alessandria, Antiohia si Ierusalim.
Catolicii le-au acordat ortodoxilor dreptul de a se considera continuatori ai religiei
crestine in teritoriile orientale. De la marea diviziune a religiei romane in aceste
doua ramuri, pana in anii 1800, adica mai bine de 800 de ani, ortodoxii nu au avut
nici o Biblie. Incepand cu anii 1800, popii au inceput sa invete copii a scrie si a citi
cu ajutorul ceaslovului, o carte de rugaciuni scrisa cu alfabetul slav, numit chirilic,
adica alta ciorba, nu latinisme si alte rahaturi pe care le aud acum de la “marii
invatati”. Mama mea a invatat alfabetul latin prin anii ’60, deoarece scrisul se facea
cu litere chirilice, slave, nicidecum latine, asa cum de altfel povesteste in cartile
sale marele nostru Ion Creanga. In stilul sau sugubat, el ne istoriseste cat de buni
erau popii daca copii nu invatau de mici cum sa stea in 4 labe si cate nuiele luau pe
spate cand se asezau pe Calul Balan.

La aproape 700 de ani de la infiintarea ortodoxiei, se tipareste prima Biblie

Ortodoxa in limba romana, care este cunoscuta sub numele de Biblia de la
Bucuresti. Textul Bibliei Ortodoxe a fost definitivat din initiativa lui Serban
Cantacuzino, domn al Munteniei intre anii 1678-1688. Tiparirea Bibliei Ortodoxe
a inceput pe 5 noiembrie 1687 si s-a incheiat pe 10 noiembrie 1688. La cele 39 de
carti ale evreilor care au fost traduse in Septuaginta, biserica ortodoxa considera ca
mai poate adauga si altele ca sa isi deosebeasca cat de cat noul cult atat fata de
evrei cat si fata de catolici. Astfel ei au fabricat o carte care contine cele 39 de carti
din Septuaginta, 27 de carti ale romanilor, adica Noul Testament plus alte 14 carti
pe care ortodoxia le considera bune pentru suflet. Astfel, Biblia ortodoxa are 80 de
capitole. Este singura Biblie care a fost facuta in urma tuturor celorlalte cu multe
secole, dar care este cea mai mare. Probabil din aceasta cauza crestinii ortodoxi
sunt asa de “piosi” si habarnisti.

Fabricarea Bibliei ortodoxe a fost cea mai importanta actiune a bisericii pentru ca
doar in acest fel urmasii generatiei de neingenunchiati ai getilor puteau fi redusi la
stadiul de momai. Ei au uitat ca stabunii lor nu au indoit genunchiul in fata nici
unui zeu sau stafie. Trebuie sa recunosc ca din acest punct de vedere elita si
guvernul sau umbra au reusit 100%.
As dori sa mai fac o precizare, pentru ca am vazut de nenumarate ori ca
majoritatea nu are habar de numele acestea “cu schepsis” folosite de popi ca sa le
abureasca mintea. Din acesta cauza, ei scot din buzunarul aproape gol, ultimii
gologani pentru a cumpara noi carti “sfinte” cu nume pompoase, care sunt de fapt
capitole ale Bibliei. Sfanta Scriptura este numele bisericesc al Bibliei, asa cum
Evanghelia este de fapt Noul Testament, adica capitolul doi al ei, iar Psaltirea este
capitolul cu Psalmii biblici. Acum sper ca ati inteles ca Biblia este una singura, cea
a evreilor la care fiecare cult a adaugat alte carti pentru a se deosebi de celalat
nicidecum pentru ca unul este mai bun si altul mai rau. Iata cum motiveaza popii
numarul mai mare de capitole ale Bibliei ortodoxe fata de toate celelalte, in site-ul
ortodoxwiki, dictionarul on-line al bisericii ortodoxe:
( https://ro.orthodoxwiki.org/Sf%C3%A2nta_Scriptur%C4%83 )

“Canonul Sfintei Scripturi reprezintă lista cărților sfinte acceptate de Biserică ca

fiind scrise sub inspirația Duhului Sfânt și cuprinzând revelația dumnezeiască.
......Biserica primară a ales canonul alexandrin sau Septuaginta, care cuprinde 39
de cărți. În afară de aceste cărți inspirate și canonice, Biserica Ortodoxă consideră
ca bune de citit și folositoare de suflet pentru credincioși alte paisprezece cărți care
s-au păstrat în Sfânta Scriptură împreună cu cele canonice și care sunt folosite în
cult. “
Vedeti voi, biserica aceasta are mii de subterfugii cu care te abureste ca sa stai
prins in mrejele ei printre panze de painjen nevazute si tentacule care nu te lasa sa
scapi usor. Ascultati ce au inventat: “Biserica Ortodoxă recunoaște două surse
interdependente ale Revelației: Sfânta Scriptură și Sfanta Traditie”

Deci, religia crestina a fost inventata prin unificarea cultului pentru zei intr-un cult
in care se slaveste unul singur, adica dumne-zeul Iehova. Dar ortodoxilor nu le este
suficienta o singura minciuna. Astfel, ei adauga in afara Bibliei scrise, traditiile si
obiceiurile antice prin care oamenii isi comemorau eroii care au luptat impotriva
acestor zei. In realitate, acestea sunt obiceiuri pagane de pe vremea gentililor, adica
a celor care nu aveau nici o legatura cu religiile inventate mai tarziu. Era imposibil
sa prosteasca oamenii de acum 2000 de ani doar cu stafia care te iubeste, lasandu-i
fara comemorarea faptelor de vitejie ale eroilor lor antici.

Ma intreb cu disperare cum poate acest popor umilit, mintit, indobitocit sa nu se

intrebe niciodata de ce trebuie sa urmeze ritualuri pagane despre a caror origine
nici unul nu are habar de unde vine? Traditiile urmate de catre biserica nu au
legatura cu religia sau cu Sfanta Scriptura pentru ca nicaieri in paginile ei nu apar
aceste obiceiuri. Traditiile sunt obiceiuri milenare care au ramas nemuritoare in
memoria omului. Iata ce explicatie da dex-ul cuvantului traditie:

Traditie: ”Ansamblu de concepții, de obiceiuri, de datini și de credințe care se

statornicesc istoricește în cadrul unor grupuri sociale sau naționale și care se
transmit (prin viu grai) din generație în generație, constituind pentru fiecare grup
social trăsătura lui specifică. Informație (reală sau legendară) privitoare la fapte ori
evenimente din trecut, transmisă oral de-a lungul timpului.

Traditie: Moștenire de obiceiuri, credințe, datini etc. care se transmit prin viu grai,
mai rar prin scris, din generație în generație, constituind o trăsătură specifică a unui
popor sau a unui grup social.

Obicei: rînduială, regulă, uzanță statornicită din vechime și urmată riguros de toate
generațiile

Ca sa poata face din oameni oi, iata cum trebuie sa accepti doctrina bisericeasca:
“Biblia presupune credinta cititorului. "Credința" înseamnă acceptarea unui adevăr
pe baza mărturiei altcuiva, și nu pe bănuieli sau pe cunoașterea directă, ca martor
ocular. După cum spune Sf. Ioan Hrisostom, biserica ar muri dacă ar fi fondată
numai pe cunoștință (experiența directă). Ferice de cei care cred fără să fi văzut,
spune Mântuitorul. Cu toate că, de-a lungul istoriei Bisericii, Descoperiri
dumnezeiești au fost într-adevăr trăite de către sfinți și prin experiență empirică,
acest lucru nu se întâmplă în mod obișnuit. Astfel că, în această viață, majoritatea
creștinilor nu vor primi adevărurile descrise în Biblie prin Descoperire directă, ci ei
trebuie să o citească cu ochii credinței.”
Cu alte cuvinte oricare alt lucru din aceasta lume trebuie sa fie dovedit ca sa poata
fi crezut, dar despre ceea ce propovaduiesc popii de sute de ani, nu trebuie sa te
indoiesti. Suntem in secolul XXI daca nu ati observat, iar lumea este din ce in ce
mai dobitoaca. Am sa va dau cateva exemple despre fapte ale unor oameni
importanti ai antichitatii, care au devenit traditii in viziunea omului indobotocit de
astazi. Cu aceste jocuri de cuvinte, ei au transformat istoria lumii antice,
comemorarea eroilor antici si a faptelor lor de vitejie, in traditii pentru biserica.

Punerea banului pe mana mortului, vine de la banul pe care Orfeu, trac de origine,
il da cainelui Cerber cand il trece raul in imparatia intunericului, adica a nordului,
ca sa o aduca printre cei vii pe frumoasa sa Euridice. Mesele de poamana sunt de
fapt o amintire a meselor facute de inteleptii antici ai traco-getilor care adunau
lumea pe muntii cei mari si le povesteu despre nemurire, despre sufletul etern care
nu moare atunci cand lasa acest corp. Oglinda se acopera atunci cand moare cineva
in amintirea lui Narcis, care atunci cand s-a vazut in oglinda apei cat era de frumos
s-a aruncat in ea si a murit innecat. Pe de alta parte, oglinda reprezinta bariera
dintre lumea reala si lumea virtuala. Botezul a fost inspirat din cel mai important
obicei al traco-getiilor. Atunci cand plecau la lupta sau la un mare eveniment al
vietii lor, se duceau sa bea apa din Dunare si se scaldau in ea, pentru ca o
considerau mama lor. Anafura se mananca ca o amintire a obiceiului de a
intampina orice strain sau musafir cu paine. Uleiul alimentar se foloseste in
amintirea eroilor carora li se ungea corpul cu un ulei parfumat, extrem de scump,
in semn de respect pentru faptele lor de vitejie. Clopotul se gasea in mijlocul
oricarei asezari si se tragea atunci cand intreaga comunitate era amenintata de
evenimente neprevazute, ca de exemplu invazii inamice, foc, ploi torentiale,
venirea solilor, nicidecum pentru a chema in biserica turma ingenunchiatilor. Popii
se folosesc cu nerusinare de aceste fapte laice antice pentru a avea cat mai multi
prozeliti si pentru a impopotona un cult al minciunii cu adevarul nemuritor al
faptelor de vitejie ai eroilor antici. Acum intelegeti de ce romanul are atat de multe
obiceiuri care nu au nici o legatura cu religia, biserica, dumne-zeii si stafiile?

Cap.4 Biblia si “inspiratia duhului sfant”

Nici un crestin nu va indrazni sa puna vreodata in dubiu provenienta cuvintelor

sfintei scripturi pentru ca el stie de la Adam citire ca toate idiotenile interpretate de
popi din Bibile, sunt cuvantul sfant al domnului.

Ca sa citesti Biblia este o adevarata provocare deoarece, dupa descrierile din

Geneza, te izbesti de niste monstuozitati ingrozitoare. Incepi sa citesti fara sa iti
crezi ochilor, despre o serie de fapte criminale comise cu sange rece si despre
cruzimi inimaginabile. Toate, intrec in ferocitate, atrocitatile celui mai mare si mai
dezgustator razboi pe care specia umana l-a vazut vreodata. Sangele iti ingheta in
vene, parul ti se ridica in cap ca spinii ariciului, iar in gand iti repeti ca balbaitul de
mii de ori: “de ce imi spuneau toti crestinii ca stafia lor este buna?”

Dupa ce te obisnuieti putin cu faptele sangeroase ale “bunului” dumne-zeu,

realizezi ca aceasta carte incepe de la inceput cu scamatorii de tipul faptelor care
sunt descrise de doua ori in doua moduri diferite. Niciodata, dar niciodata, o
descriere nu este identica cu cealalta, desi povestesc exact acelasi eveniment. Dupa
o lectura de numai un capitol, doua, e imposibil sa nu te intrebi: “Cum este posibil
ca dumne-zeu, care a participat la acele evenimente, sa uite versiunea reala a
faptelor?” Pentru care motiv a insuflat scribilor doua versiuni diferite ale aceluiasi
eveniment, in care se lauda cu ororile pe care le-a facut fiilor omului?

In jurul anilor 1900, scoala se facea in biserica pentru ca numai in acest fel au putut
sa implementeze cultul unui singur dumne-zeu care este stapanul tau. Popii, erau
singurii in acea vreme care stiau sa scrie si sa citeasca. Ei au interpretat scrierile
biblice in asa fel, incat omul sa se creada un vierme bun de nimic, fara acest stapan
tiranic. Popii au plamadit in aceasta carte un singur dumne-zeu, pentru ca el trebuia
sa devina stapanul intregii omeniri. In ultimul timp sute de oameni de stiinta au
dovedit ca religia crestina impreuna cu toate celelalte religii ale lumii sunt de fapt
vechi culte pagane in care omul a fost sclavul zeilor care l-au transformat din
potenta universala, in nevolnicul de azi.

Pentru a reusi sa faca aceste fapte marsave popii au asasinat prin ardere pe rug
toate femeile care stiau, inca, cum sa isi foloseasca puterile, numindu-le vrajitoare.
Ele erau extrem de periculoase pentru ca stiau sa exorcizeze din propriul corp
acesti paraziti care iti fura energia. Papa a trimis in Palestina exercitele de cavaleri
templari si cruciadele pentru a asasina pe toti cei care stiau ce marsavie fara
precedent a facut impotriva omenirii. Tot papa si biserica lui asasina, au inventat
inchizitia care a asasinat in decursul a cateva sute de ani mai multe milioane de
persoane decat au facut cele mai mari si mai sangeroase razboaie. Ura si dementa
lor, a facut ca milioane de oameni nevinovati sa fie torturati cu metode
inimaginabile. Dupa ce au executat fara mila mii de intelepti, au avut tupeul sa
spuna ca totul a fost facut pentru cauza dreapta a lui dumne-zeu. Popii impreuna cu
papa si biserica lor au provocat cu actiunile si dorinta lor de a impune acest cult
monoteist cu bocancii, ura, tiranie, mizerie, nestiinta, umilinta, sclavie, supunere,
durere. Aceste mizerabile stari de umilinta au fost apoi numite stari binemeritate.
Tot clerul a impus cu parul cultul pentru un dumne-zeu unic doar pentru a reusi sa
supuna si sa sclavizeze. Aceste minciuni perpetuate de secole, au devenit astazi
adevaruri absolute desi putini au reusit sa inteleaga ca ceea ce te obliga sa inveti
din frageda pruncie, este doar minciuna. Am vazut oameni atat de fanatici incat
credeau ca religia lor si-au ales-o singuri si singuri au ales acest dumne-zeu dement
pentru a le lumina viata. A fost inutil sa le explic ca spun tampenii pentru ca nu si-
au ales nimic singuri. In prostia lor, erau convinsi de contrariul. Daca esti corect si
vrei binele cuiva, procedezi altfel. Cand aproapele tau ajunge la maturitate, poti sa
ii explici si existenta religiilor. Poti sa le enumeri pe toate, iar apoi sa il lasi sa isi
aleaga pe cea care o doreste, sau sa te multumesti si daca nu vrea niciuna. Atunci
da, ca iti alegi tu ce si cum sa faci. Dar cand te nasti intr-o familie de ortodoxi,
devii ortodox, daca la parter e o familie de musulmani, copii lor vor fi musulmani,
iar daca la etaj stau evrei, copii lor vor fi evrei. Nu ii intreaba nimeni daca vor sau
nu vor sa slujeasca cocosati in 4 labe fantasme, ci li se impun niste orori si niste
minciuni, chear de catre familia lor.

Acum ma intorc la cele doua variante ale acelorasi fapte scrise in Biblie pentru ca
este important sa se inteleaga cat de mult esti pacalit. In trecut nu aveai voie sa
citesti Biblia singur pentru ca era periculos, asta in cazul in care aveai norocul sa
posezi vreuna si sa stii sa citesti. La fel de periculos este sa faci acest lucru si astazi
pentru ca daca o vei citi din cap in coada de 15-20 de ori vei avea o alta versiune a
faptelor de fiecare data. Incepi sa iti pui mii de intrebari, mintea ti se deschide, nu
mai vrei sa accepti doar ceea ce zice popa si atunci incepi sa cauti carti alternative.
Sa stiti ca popii sunt atat de ingrati, nesimtiti, mincinosi, pentru ca asa sunt invatati
sa se poarte, pentru a impresiona pe cel sarac cu duhul nestiintei. Eu mi-am zis: “
mai, dar daca popii invata totul din carti, atunci voi invata si eu tot din carti si voi
merge sa ma documentez in scrierile adevarate, atat cat mai exista din ele.”

In Biblie, cartea dumnezeului cel “bun” exista niste pasaje destul de starnii, care
pentru o persoana neobisnuita prea mult cu limbajul bisericesc sau cu zeii antici nu
ii poate crea multe semne de intrebare. Pentru cel care vede scrierea aceasta cu
ochii demascatorului minciunii milenare, aceste paragrafe capata un sens major.
Ele devin o alta dovada care atesta cum religia a fost creata unind cultul a mii de
zei in unul singur. Iata:

1. Giosue 10/13 “ nu este scris in cartea lui Iashar? Si soarele a stat oprit in
mijlocul cerurilor si nu s-a grabit sa asfinteasca pentru circa o zi intreaga.”
2. 2 Samuel 1/18”...iata, e scris in cartea lui Iashar. Frumusetea, o Israele, zace
ucisa in locurile tale cele inalte.”
 3. Numerele 21/14 “Din aceasta cauza se spune in Cartea razboaielor
domnului: Vaheb in Sufa si Valea Torentilor, care se intinde catre asezarea
Ar.”

Aceste trei micute paragrafe strecurate din gresala in forma lor adevarata in Biblie,
nu fac nimic altceva decat sa ne starneasca curiozitati si multe intrebari cu privire
la autenticitatea cuvantului acestui dumne-zeu biblic. Din care cauza se specifica in
paginile acestei carti numele Iashar (Ishtar) care este o zeita babiloniana?? Ce
nevoie avea dumne-zeul atotputernic sa isi intareasca spusele mentionand o zeitate
care apartinea unui pamant pe care el il considera spurcat?

De ce se specifica o actiune care apare scrisa intr-o carte antica intitulata

“Razboaiele zeilor” ca fiind “Cartea cu razboiul domnului?” Cartea cu razboaiele
domnului ? Pai daca era singur, cu cine papucii mei a facut razboaie?? Aaaaa, cu
ceilalti dumne-zei pentru a le lua pamaturile, sarmanul spirit. A pornit macelul
impotriva celorlalti zei ca sa poata sa stapaneasca doar el tot pamantul si toti
adormitii care il calca. Ca sa intelegeti ce zic, inlocuiti cuvantul dumne-zeu cu
extraterestrii. Ei sunt dumne-zeul la care va inchinati. Ei au plamadit aceasta
oribila specie umana, transformand adevarata creatura facuta de MAMA
NATURA in piticul de astazi.

Alte paragrafe interesante apar in Evreii 11/5 si Giuda 1/14, in care se precizeaza
niste lucruri stranii de tipul “Enoh a profetizat, iar datorita credintei ca dumne-zeu
exista, a fost rapit si dus in cer.” Pai, ia stati putin!! Adica el il vede in carne si
oase pe acest dumne-zeu si apoi trebuie sa aiba credinta ca nu a fost un nebun care
vedea fantasme? Enoch a fost un om normal, care isi aminteste ca a vorbit, a
zburat si a fost invatat toate uzantele mizerabile ale zeilor, chear de dumne-zeu sau
de ingerii lui din astronave. Pe de alta parte, aceste citate sunt interesante pentru ca
citeaza scrierile lui Enoh, pe care biserica le considera apocrife, deoarece el spune
lucruri care le-ar distruge doctrina. De unde stiau apostolii de scrierile lui, care nu
au fost pomenite deloc in Anticul Testament? Sau, cum au putut apostolii sa
citeasca, cand erau toti pescari, dulgeri, oameni simpli din popor care habar nu
aveau de alfabet??

Exemplele acestea ne duc cu gandul la civilizatiile antice care cunosteau acesti zei
care se luptau intre ei cu tehnologia lor stralucitoare deasupra capetelor oamenilor,
pentru a obtine dominatia suprema asupra speciei de ei creata. Toate miturile,
legendele, povestirile din mosi stramosi vorbesc de uriasi, dragoni, zmei-paralei,
ciclopi si alte creaturi care au devenit personaje SF din uzurpatorii si calaii
stramosilor nostri.

Iata cateva exemple ale descrierii duale ale aceleasi fapte, care nu sunt niciodata
identice una cu cealalta. Poate ca, spiritul universal a baut o vadra de tuica si a
fumat un vagon de cocaina de nu isi aminteste ce a facut. Descrierea duala nu se
repeta numai in simple paragrafe, ci in intregi capitole ale Bibliei. Controlati,
pentru ca tot stiti absolut tot ce scrie in ea.

- Geneza 7/2 “ Din fiecare animal pur sa luati 7 perechi femei si masculi; iar
din fiecare animal impur o singura pereche. Si din pasarile cerului sa luati 7
perechi.”
- Geneza 6/19 Aici din fiecare specie trebuie sa ia doar doua.
- 2 Samuel 24/2 Dumnezeu il incita pe David sa faca recensamantul fiilor lui
Israel
- 1 Cronici 21/1 Aici este Satana cel care il incita pe David sa faca
recensamantul {aici are dreptate pentru ca dumnezeu sau satana sunt aceeasi
persoana in realitate, dar se vede ca nu prea stiau chiar tot din moment ce
asteptau recensamantul ca sa stie cati sclavi au sub ordine}
- 2Samuel 24/9 In Israel sunt gasite 800 de persoane
- 1Cronici 21/5 Aici sunt gasite 1 1oo ooo de persoane { cam mare diferenta
pentrut ca in acele timpuri un milion era ca un miliard azi}
- 2Samuel 24/9 Tribul lui Giuda de unde se trage Isus biblic are 500 000 de
persoane
- 1 Cronici 21/5 Aici Giuda are doar 470 000 {se straduiesc sa te convinga cat
de precis este dumnezeu dar se incurca ca dracu la matematica}
- 2 Regi 24/8 Ioachim a fost rege in Ierusalim 3 luni
- 2 Cronici 36/9 Aici Ioachim a fost rege 3 luni si 10 zile{iar bause}
- 2 Samuel 5/6 David duce chiavotul aliantei la Ierusalim dupa ce ii infrange
pe filisteni
 - 1 Cronici 13/14 Aici David duce chiavotul la Ierusalin inainte de a se bate cu
filistenii
- 1 Samuel 17/23 David il ucide pe uriasul Goliat
- 2Samuel 21/19 Aici Goliat este ucis de Elcanan {Dupa ce ne-au impuiat
capul cu filme in care liliputanul David il ucide pe uriasul Goliat cu o piatra
aruncata direct intre ochi cu o prastie, imediat in capitolul urmator aflam cu
durere in suflet ca nu David l-a ucis pe Goliat ci Elcanan. Isi facuse pipa
pacii de nu isi aminteste}
- 1 Samuel 31/4-6 Saul se sinucide aruncandu-se sabia sa, la fel ca japonezii
cand isi fac harachiri
- 2 Samuel 1/1-16 Aici este un amalechit care il ucide pe Saul. { A uitat cum a
fost ucis un rege care il servea.}
- Geneza 37/28 Medianitii il vand pe Iosif Ismaelitilor
- Geneza 37/36 Aici medianitii il vand pe Iosif lui Putifar, consilierul
faraonului. {aici s-a gandit sa il introduca la curtea egipteana pe spurcatul lui
sclav}
- Exodul 2/21 Moise se csatoreste cu Zippora, fiica lui Reuel de la care il are
pe Gherson
- Exodul 3/1 Aici Moise il are ca socru pe popalaul Madian care i-o dadu ca
sotie pe fiica sa Zippora, devenind in acelasi timp caprarul sau. {Acum il
baga in lumea popilor carora le duce caprele la pascut, ca orice caprar care
nu prea stie sa vorbeasca fiindca iar a uitat ca o viata, Moise a fost print la
curtea egipteana}

Lista e nesfarsita, iar voi puteti sa descoperiti singuri aceste inexactitati. Biblia este
o carte minunata, este mitul omenirii, este singura carte care desi contrafacuta,
prost inteleasa si interpretata, descrie istoria antica a omului, cand el era sclavul
zeilor-extraterestri. Vi se mai pare ca Biblia este cuvantul unei potente universale
perfecte?? Un om care nu se mai lasa manipulat, ar recunoaste ca ceva grav si
gaunos, exista in aceste lalaieli popesti.

Cap 5 / Avram, sumerianul devenit evreu

Evreii !! Un popor venit de nicaieri, cu o istorie care nu exista decat in cartile lor
sfinte. Este imposibil sa nu te intrebi macar o singura data, asa, in trecat, cine sunt
de fapt evreii? Am sa incerc sa expun cateva aspecte importante care definesc
aceasta natie urmarind sirul evenimentelor relatate de cartea lor sfanta. Din cate
stim cu totii, evreii sunt urmasii lui Avram, Isaac si Iacov, trei personaje extrem de
importante pentru dumne-zeul biblic pe care acestia il urmeza orbeste. In general,
lumea crede ca formarea acestui popor a avut loc in Palestina, locul in care triburile
de nomazi ale evreilor s-au stabilit mult mai tarziu.

Adevarul este ca povestea acestui popor nu incepe in Palestina sau in Israelul de

astazi, care in acele timpuri nici macar nu existau. Istoria lui incepe intr-un tinut
despre care stiinta ne spune ca acolo s-a nascut “civilizatia” raselor umane actuale,
mitul ne spune ca acolo era tara zeilor, iar scriptura il defineste Babilonia
natiunilor. Este vorba despre tinutul Sumer, actualul Irak, care in Biblie este numit
Sin’ar. Stiu ca este ceva nou pentru voi, dar va voi dovedi ca aceste mici aspecte
care scapa celui care nu este obisnuit cu aceste denumiri, ascund de fapt un alt
adevar decat cel propovaduit. In decursul anilor biserica a schimbat mereu limba
arhaica in care erau scrise cartile vechi, dar a pastrat cu grija numele locurilor
antice fara sa le actualizeze, astfel incat, atunci cand citesti te intrebi in sinea ta,
cam pe unde or fi fost acele locuri. Eu am sa va ajut sa intelegeti ceea ce biserica
nu vrea sa stiti.

Sa vedem ce legatura au toate aceste personaje cu Sumerul antic, devenit apoi

Babilonia, in loc sa aiba de a face cu Palestina. Sumerul este locul in care isi aveau
sediul suprem toti zeii, desi acestia nu erau adevaratii zei ai pamantului, ci
uzurpatorii care le-au luat locul. Am sa ajung sa va povestesc si despre aceste
lucruri, numai ca acum vom porni exact din momentul in care ei, toti extraterestrii,
adica zeii, au preluat puterea si au inceput sa formeze acesta lume bolnava. Printre
miile de zei care au luptat sa devina stapanii omului, se afla si aceasta naparca care
va deveni dumne-zeul crestinilor. El are mari ambitii si doreste sa devina stapanul
absolut al lumii pamantene, dar si al zeilor.

Este unul dintre cele mai abjecte si ipocrite fiinte ale lumii extraterestre, dar are o
minte sclipitoare in rautate. Astfel el isi da seama ca nu poate lupta cu zeii pentru a
deveni stapanul lumii pamantene, dar poate sa formeze un popor care va lupta
impotriva oamenilor pentru el. In acest fel, atunci cand teritoriile pamantene peste
care stapaneau alti zei vor fi uzurpate de poporul lui, acestea puteau deveni
posesiunea lui. In acest fel, el devenea stapanul absolut, iar lumea pamanteana si
cea a zeilor i se vor inchina. El alege pentru intemeierea poporului sau, o familie
importanta, cunoscuta si cu mare trecere in teritoriile celorlalti zei. Cea mai
importanta era familia lui Avram, deoarece erau mari demnitari in palatele regale
ale zeilor. Pana cand dumne-zeul biblic nu se hotaraste sa plece din tara Sumerului
si sa il ia impreuna cu el pe Avram, poporul evreilor era inexistent. Nasterea
acestui popor incepe cu aceasta familie, cu ajutorul careia va duce la indeplimire
oribilul lui plan de dominatie.
In capitolul Facerea 11/27-28 se specifica locul nasterii lui Avraam “Iar spiţa
neamului lui Terah este aceasta: lui Terah i s-au născut Avram, Nahor şi Haran; lui
Haran i s-a născut Lot. Si a murit Haran înainte de Terah, tatăl său, în pământul de
naştere, în Urul Caldeii.” Sunt convinsa ca majoritatea persoanelor nu inteleg nici
legatura nici importanta primordiala pe care tinutul Sumer o are cu Avram, dar eu
va ajut sa intelegeti acest lucru. Sumerul antic, tara care a gazduit leaganul
civilizatiei moderne, asa cum ne invata elita in scoli, era tara zeilor, o tara pe care
dumne-zeul biblic o repudiaza, o uraste, o defineste Babilonia natiunilor, dar in
acelasi timp este singurul loc de pe pamant de unde el isi alege un om care va
intemeia viitorul sau popor. Sumerul era unul din paradisurile antichitatii, era locul
in care maretia si luxul intrecusera cu mult granitele acelor locuri. Acesta a fost
locul de unde provenea Avram, omul ales de dumne-zeul biblic ca intemeietor al
viitorei natiuni ce va domina lumea.

Deci, daca Avram vede lumina zilei in orasul Ur al Caldeei, inseamna ca in

realitate el era un sumerian in toata puterea cuvantului. Tot acolo locuia si dumne-
zeu. El era de fapt una din miile de zeitati ale antichitatii care populau acele
tinuturi. Avram si familia lui il cunosteau foarte bine, pentru ca Terach, tatal lui
Avram, era un preot care slujea alti zei, dar care avea incredere si in acest dumne-
zeu. Iehova il sfatuieste pe Avram sa il urmeze si sa treaca Eufratul pentru a se
stabili in Harran, un oras al Cananeei. Daca va urma indrumarile sale, va face din
el tatal tututror natiunilor. Ba mai mult, ii promite ca ii va da mostenire o tara
paradisiaca in care curge lapte si miere. Dorinta de marire si de bogatie este mai
mare decat glasul constiintei, asa ca familia marelui preot Terach paraseste locul
natal pentru a urma acest zeu, care nu era deloc un spirit, ci o persoana in carne si
oase.
Si uite cum nu gresesc, pentru ca insusi dumne-zeu confirma ce spun in cartea lui
Iosua 24/2 ”Asa zice dumnezeul lui Israel, ca in vechime parintii vostri Terach
tatal lui Avram si tatal lui Nacor, au trait dincolo de raul Eufrat si slujeau alti
dumnezei, dar eu l-am luat de mana de dincolo de Eufrat si l-am sfatuit catre
aceasta tara a Canaanului.” Avand in vedere ca aceasta familie nu era o familie
obisnuita, ci una de cel mai inalt rang, adica mult mai sus pusi decat regii si
imparatii, deoarece erau preotii cei care ii autorizau sa domneasca, ei aveau
contacte doar cu capateniile, cu preotii, cu regii sau faraonii din locurile unde se
duceau. Cand regele din Harran si apoi faraonul Egiptului il intreaba pe Avram
cine este el, el le spune ca este un evreu.

Vedeti, este ceva care nu se leaga din moment ce el spune ca este un evreu, in loc
sa spuna ca este un sumerian. Din acesta cauza am cautat sa inteleg care este
motivul pentru care exista aceasta discrepanta. Genealogia acestei familii de regi
sacerdoti a lui Avram ne-o explica cel mai bine Zaharia Sitchin, om de stiinta,
cunoscator si traducator a tuturor scrierilor semitice vechi, autor a nenumarate carti
despre civilizatia sumeriana si singurul traducator al tablitelor sumeriene. El ne
explica semnificatia cuvantul EBREU, care vine de la radacina IBRI care
inseamana „cel care traverseaza”, “cel care trece”, adica in termeni moderni
“nomad”. Avram era un ebreu, adica un nomad care venea din cealalta parte a
Eufratului, din Sin’ar, tara zeilor, viitoarea Babilonie. Iata deci, ca Avram este in
realitate un sumerian care a luat drumul pribegiei devenind un nomad, unul care isi
lasa tara de bastina pentru a se stabili in alte locuri, din aceasta cauza el era un
evreu.

Dupa ce Avram impreuna cu toata famila sa pleaca din Ur se stabileste in Harran,

loc unde moare fratele si tatal lui. Dupa moartea marelui sacerdot sumerian, Avram
la porunca dumne-zeului pe care il servea, pleaca catre Canaan. In tara Canaan au
ajuns doar Avram, Sarai, sotia sa, si Lot, fiul fratelui sau. Peste cativa zeci de ani
de sedere in acele locuri, cand ajunge la aproape 100 de ani, dumne-zeu le schimba
lui si nevestei sale numele. De ce oare? Cu ce il deranja asa de tare numele lor?
Este imposibil sa nu te intrebi de ce dupa aproape o viata in care ai purtat numele
pe care l-ai primit la nastere, vine aceasta naluca sa il schimbe.

Ca sa intelegem mai bine motivul trebuie sa vedem care era semnificatia numelor
lor in sumeriana, iar pentru aceasta ii dam cuvintul tot profesorului Sitchin care ne
explica ca numele lui Terach, tatal lui Avram, deriva de la epitetul sumerian tir.hu;
care insemana sacerdot, preot. Deci, numele sau desemna rangul pe care il avea,
asa cum am vazut. Numele sumerian Avram deriva de la radacina ab.ram care
inseamna „iubit de tata”. Terach i l-a dat acest nume fiului pe care l-a conceput
cand avea aproape 100 de ani, pentru ca in mod sigur era mangaierea batranetilor
sale. Numele lui Sarai, sotia lui Avram, insemna „printesa”, adica fiica unui nobil
apartinand clerului sumerian pentru ca Sarai, era sora lui Avram dupa tata, iar
dumne-zeu va schimba numele ei in Sarra. Semnificatia numelor lor denota o
familie de rang regal, pentru ca in antichitate, numele unei persoane insemna un
rang, o meserie, o meteahna, o boala fizica....{ Boieru, Croitoru, Sclintitu, Schiopu.
Dumne-zeu nu a schimbat numele lor asa de sanchi, ci pentru a-i indeparta de
adevarata lor origine sumeriana princiara, de rangul lor inalt. Si numele lui Milca,
sotia lui Nacor, fratele lui Avraam, care inseamna „asemanatoare unei regine”
desemneaza rangul inalt din care provenea. Insusi dumne-zeu recunoaste ca parintii
lui Avraam serveau alti dumne-zei. Radacina regala a lui Avraam ne este
confirmata si de faptul ca in orice tara mergea, el se oprea la palatele regale din
tara respectiva. Un nimeni care se misca precum tiganul cu cortul dintr-o tara in
alta nu avea ce sa caute in palatul faraonului sau cu regii din tara respectiva la
masa. Un om simplu se oprea la o familie la fel de umila ca si a lui.

Deci Avraam nu era un simplu pastor care facea voia lui dumne-zeu cum ne zice
popa, ci provenea dintr-o familie nobila, cu mare trecere in oricre tinut in acele
timpuri. Datorita faptului ca apartinea mobilimii era o persoana instruita, educata,
cu mari capacitati militare, era un luptator. Pe de alta parte, apartinand celei mai
inalte clase sociale, el stia absolut tot ce se intampla in inalta societate sumeriana.
Acest lucru era foarte important pentru dumne-zeu, care avea nevoie de cineva care
cunostea absolut tot despre tara zeilor pe care el se hotaraste sa o cucereasca.
Acesta este adevaratul motiv pentru care dumne-zeu a ales familia marelui preot
Terah ca sa il urmeze. In acest fel, Avram devine un tradator pentru tara sa, un
pribeag, un fugar, la fel ca si dumne-zeul pe care il urmeaza.

In anii in care Avram si familia sa se stabileste in Egipt, un alt tinut de basm al

antichitatii. Marimea ei incepe sa creasca considerabil, mai cu seama ca sederea lor
timp de 400 de ani in acele locuri, a avut ca scop formarea unui trib destul de
marisor. De asemenea, asteptarea aceasta avea ca scop, sosirea timpului propice
pentru indeplinirea planului diabolic pe care dumne-zeu il faurise. Acest masacru
pe care acest zeu il va face impotriva oamenilor, va fi numit de popi “razboiul
sfant”.

O particularitate care nu poate sa scape neremarcata, este modul in care dumne-zeu

repeta mereu poporului evreu ca el este dumne-zeul lui Avram, Isaac si Iacov. In
cinstea si amintirea lor, el ajuta acest popor, deoarece doar asa putea sa respecte
promisiunea pe care le-o facuse acestora. De ce intotdeauna dumne-zeu le
aminteste evreilor ca el este doar dumne-zeul lui Avram si ai urmasilor lui,
nicidecum al intregii natiuni? Apoi am inteles ca de fapt el a ales aceasta familie
doar cu scopul de a avea o natiune a sa, asa cum aveau toti ceilalti mari zei. Prin
ea, trebuia sa ajunga sa aiba puterea absoluta. Din aceasta cauza trebuia sa isi
mentina promisiunea pe care aparent nu a reusit sa o indeplineasca niciodata. In
realitate promisiunea pe care dumne-zeu i-a facut-o lui Avram, era doar un pact
intre ei. Poporul evreu nu a fost niciodata considerat de acest dumne-zeu poporul
sau, ci poporul care ii urma pe milogii sai supusi, Avram, Isaac si Iacov.

Vedeti, ai impresia ca stafia iehovista nu si-a mentinut niciodata promisiunea, dar

aceasta este o alta capcana. In realiatate el a implinit fiecare cuvant al acelei
promisiuni. Urmasii iubitilor lui Avram, Isac si Iacov au devenit parintii natiunilor,
adica stapanii lumii si ai pamantului intreg. Tara in care curge lapte si miere nu
este nici Palestina nici Israelul inventat acum cateva zeci de ani, ci absolut tot
pamantul. Descendentii directi ai acestor trei mascarici au devenit intemeietroii
celor 300 de familii care astazi conduc lumea. Dumne-zeu a promis descendentei
lui Avram ca vor deveni stapanii lumii, nicidecum natiunii in sine, care pe atunci
nici macar nu exista. Este de ajuns sa va uitati cine conduce lumea astazi ca sa
intelegeti acest marsav plan al stafiei si al acolitilor ei.

Poporul evreu nu a avut niciodata legaturi cu acest dumne-zeu al lui Avram. Pe

dumne-zeu il urmau doar personajele importante, cei cu care el a complotat pentru
a reusi sa stapanesca lumea, ca Avram, Isaac si Iacov. Poporul format isi urma
conducatorii nu pe dumne-zeul lor. Avram si urmasii sai au fost capeteniile
triburilor care s-a format in decursul sutelor de ani de sedere pe pamantul
Egiptului. Din aceasta cauza “atotputernicul” spune ca ei erau un popor mic. In
realitate ei nu erau un popor, ci un trib ceva mai maricut, de camatari plini de aur.
Faptul ca poporul evreilor nu au avut nici o legatura cu dumne-zeul acesta al lui
Avram, Isac si Iacov, ne este zugravit in fiecare fila a Bibliei, iar eu am sa va dau
cateva exemple importante. As vrea sa retineti, ca adevarata origine a lui Avram
era cea sumeriana. El venea din tara zeilor, adica din tara in care cu mult timp
inainte exista paradisul, raiul din care primii oameni au fugit. Despre aceasta
gradina in care omul era un sclav care trebuia sa o munceasca si sa o pazeasca,
vom vorbi intr-un alt capitol.

Cap.6 Evreii nu au crezut niciodata in dumne-zeu

Nu oricine este atat de norocos ca sa aiba un spirit atotputernic care sa il vegheze si

sa il apre, asa cum a fost poporul evreu. Cu toate acestea, in absolut toata povestea
biblica, evreii sunt un popor pe care ii cam durea in bascheti de dumne-zeul lui
Avram, Isac si Iacov. Ei nu au iubit si ascultat niciodata acest stapan, asa cum ar
vrea popii sa credem. Nici o scriere a acelor vremuri, nu relateaza despre vreun
popor care ar fi avut o cultura monoteista. În lumea antică toţi oamenii traiau
impreuna cu zeii. Despre existenta lor pe acest pamant, avem marturiei mii de
scrieri antice, palatele si constructii care formau adevarate orase mamut, in care
zeii domneau peste oamenii. Omenirea era sclava a sute de zei, fiecare având un rol
important în cadrul societatii oamenilor. Pentru zei au fost construite mii de
temple (palate imperiale). Erau zeii cei care decideau soarta omului, erau zeii cei
care ii sfatuiau sau ii ajutau pe oameni si erau zeii cei care distrugeau pe cei care
erau neascultatori si nesupusi

Dupa ce citesti Biblia, constati ca ceea ce biserica si popii iti baga in cap nu se prea
brodeste cu ce scrie in ea. De aceea iti apar in minte intrebari interesante, ca de
exemplu: Cum este posibil ca un popor care are un dumne-zeu bun, corect si
iubitor sa nu il urmeze niciodata? Marea majoritate a povestirilor biblice ne
zugravesc poporul lui dumne-zeu revenind mereu la cultul zeilor. De ce? Pentru
care motiv toti acesti oameni isi renegau dumne-zeul revenind la cultele pagane?
Raspunsul biblic te lasa lat de nici 10 respiratii gura la gura nu te scoala din lesin.
Stiti de ce evreii se intorceau mereu sa isi venereze vechii zei? Pentru ca erau
incapatanati si tari de cap. Adica, pentru cei care au scris aceste enormitati, evreii
erau niste prosti. Era imposibil sa scrie ca evreii erau anarhici, nu suportau jugul
stapanilor si nu credeau in dumne-zeul lui Avram, Isac si Iacov. Asa ca mai bine au
scris ca erau tari de scafarlie.

Evrei nu erau tampiti. Vedeau ca tipul asta nu era pe creanga lui. Erau satui de
accesele lui de furie asasina, erau infricosati de metodele tiranice cu care ii oropsea
si incepusera sa inteleaga ca devenisera sclavii pe viata ai unui dement.
Nesupunerea si neascultarea lor il facea pe spiritul “atotstiutor si atotputernic” sa
aiba accese puternice de furie datorita carora ii asasina cu un sange atat de rece
incat nici vipera nu ar putea sa il intreaca.

Interesant in aberatiile acestea biblice este faptul ca povestirea trunchiata este

plamadita in asa fel incat sa nu intelegi mare lucru din ea. Iti obosesc mintea cu
minciuni de tipul: ei il iubeau pe dumne-zeu, iar apoi ne relateaza cu lux de
amanunte cum reveneau la cultul zeilor. Cultul zeilor? Care zei? De ce se inchinau
lui Baal, Işhtar si Maloch care erau zeii sumerilor, akkadienilor şi ai
babilonezilor? De ce nu se inchinau zeilor egipteni Ra, Amon, Horus, care erau
zeii tarii in care locuiau de peste 400 de ani? Unde ii cunoscusera ei pe zeii
sumerilor, akadienilor si ai mesopotamienilor ?? O sa va raspund ceva mai jos la
aceasta intrebare. Acum sa încercăm să înţelegem comportamentul poporului
evreu impotriva dumne-zeului lui Avraam, Isaac, şi Iacov.
Iacov s-a căsătorit cu verisoarele lui primare, fiicele lui Laban, fratele mamei sale.
Când a plecat din casa unchiului si socrului sau, soţia lui, Rahila, fura doi idoli care
erau ai tatălui ei. Tatăl isi da seama de lipsa lor si merge în căutarea idolilor in
corturile lui Iacov si ale slujitorilor acestuia. Acesti idoli, reprezentau pentru el,
zeii lui, asa cum icoanele il reprezinta pe dumne-zeu la crestini. Dar Rahila i-a
ascuns bine, iar el nu reuseste sa-i gaseasca.

Geneza 31/17-20, 30-34 “Atunci s-a sculat Iacov şi a urcat copiii şi femeile sale pe
cămile. A strâns toate turmele sale şi toată bogăţia sa, pe care o agonisise în
Mesopotamia, şi toate ale sale, ca să meargă la Isaac, tatăl său, în ţara Canaanului.
Iar Laban, ducându-se să-şi tundă oile, Rahila a furat idolii tatălui său. Deci Iacov a
înşelat pe Laban Arameul, căci nu l-a vestit că pleacă……Laban intelege ca a fost
pacalit si ii spune lui Iacov: Să zicem că ai plecat, pentru că cu mare aprindere
doreai casa tatălui tău. Dar atunci de ce mi-ai furat dumnezeii mei?" Atunci
răspunzând Iacov, a zis către Laban: "M-am temut.... Dar la cine vei găsi idolii tăi,
acela nu va mai trăi. Caută de faţă cu rudele noastre şi ia tot ce vei găsi al tău la
mine!" Iacov însă nu ştia că Rahila, femeia sa, îi furase. A intrat atunci Laban în
cortul lui Iacov, şi în cortul Liei, şi în cortul celor două roabe, şi a căutat şi n-a
găsit nimic; apoi, ieşind din cortul Liei, a intrat şi în cortul Rahilei. Rahila însă
luase idolii şi-i pusese sub samarul cămilei şi şedea deasupra lor; şi a scotocit
Laban prin tot cortul Rahilei şi n-a găsit nimic.”

Aceasta situatie te obliga sa te intrebi: dacă dumne-zeu l-a trimis pe Iacov să isi ia
sotii verisoarele primare, înseamnă că tatal lor era o persoană de încredere care il
iubiea pe dumne-zeul lui Iacov. Atunci de ce ii trebuiau acesti idoli si pentru care
motiv a trebuit să facă atata scandal pentru pierderea lor, din moment ce el il iubea
cu adevărat pe dumne-zeu? Când ai un singur dumne-zeu care este bun, de ce
oare mai ai nevoie de alti dumne-zei? Răspunsul ni-l da insusi Laban care spune ca
acei idoli reprezentau zeii lui, cei pe care ii venera din tata in fiu. El nu se inchina
dumne-zeului evereilor, la fel cum nu o făceau nici fiicele lui, nevestele lui Iacov.
Ei toti se închinau altor zeilor pe care ii cunosteau si ii iubeau de multe generatii.

Un alt episod interesant se intampla pe timpul lui Moise, atunci cind acesta spune
poporului evreu, ca dumne-zeu a poruncit ca sa iasa toti din Egipt. Multe lucruri
oribile s-au intamplat in acesta interminabila calatorie de exterminare a evreilor, pe
care dumne-zeu si prietenul sau Moise au pus-o la cale. Din “bunatatea, bunavointa
si milostenia” stafiei, bietii evrei au fost lasati sa piara printre nisipurile eterne. Au
ratacit precum cainii, 40 de ani printre dune, dar pamantul cu lapte si miere nu l-a
vazut niciunul. Daca ar trebui sa parcurgem astazi acest itinerar dintre Egipt si tara
Canaan, adica Palestina, ar trebui sa mergem cu masina cam 8 ore. Unii spun ca ar
dura o zi. Oricum, ceea ce am vrut sa subliniez, este ca de la 8 ore sau o zi, doua
pana la a calatori 40 de ani pe acesata distanta, mi se pare ceva de domeniul
absurdului. Acest inuman chin, nu a fost decat o vointa a cretinului ceresc, care,
asa cum se lauda, ii pierde in acele locuri sterile. Poporul se lamenta si spunea ca
traiau mai bine in Egipt, decat urmand pe dumne-zeul lui Avram, Isaac si Iacov.

Din astfel de peripetii reiese clar cat de iubit era zeul acesta de catre popor. O alta
intamplare din care reiese acest lucru, are loc atunci cand Moise isi lasa poporul
singur, pentru a merge pe munte, sa asculte ultimile ordine de la dumne-zeu.
Intalnirea aceasta dintre cei doi asasini este foarte lunga, deoarece dureaza 40 de
zile. In timp ce ei huzureau in astronava si teseau soarta norodului nestiutor,
acestia incepusera sa crape de foame. Obositi de aşteptare, de foame si de
mizerie, oamenii isi construiesc un viţel de aur caruia doreau sa i se inchine asa
cum faceau cu zeii lor adevarati.

Exodul 32/1-4”Vazand insa poporul ca Moise intarzie a se pogori din munte, s-a
adunat la Aaron si i-a zis: "Scoala si ne fa dumnezei, care sa mearga inaintea
noastra, caci cu omul acesta, cu Moise, care ne-a scos din tara Egiptului, nu stim ce
s-a intamplat" Iar Aaron le-a zis: "Scoateti cerceii de aur din urechile femeilor
voastre, ale feciorilor vostri si ale fetelor voastre si-i aduceti la mine" Atunci tot
poporul a scos cerceii cei de aur din urechile alor sai si i-a adus la Aaron. Luandu-i
din mainile lor, i-a turnat in tipar si a facut din ei un vitel turnat si l-a cioplit cu
dalta. Iar ei au zis: "Iata, Israele, dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului!”
Si de acesta data, poporul se intoarece la cultul vechilor zei in care aveau mai
multa incredere decat aveau in tiranicul prieten al lui Avram, Isac si Iacov. Evreii
ca natiune, nu au crezut niciodata in Iehova, deoarece acesta era doar partenerul
conducatorilor lor. Acestia trebuiau sa il ajute sa stapaneasca lumea care nu se
vede si pe zeii ei. In schimb, Iehova, ii ajuta sa domine lumea pamanteana, al carui
sef ramane pentru totdeauna. Astazi se vede mai mult ca oricand ca s-a tinut de
promisiune. Când au ieşit din Egipt indreptandu-se spre ţara promisă pe tot
parcursul drumului nu au facut nimic altceva decat sa se planga lui Moise de traiul
inuman si de viata imposibila pe care erau obligati sa o duca. Vechiul Testament de
la început până la sfârşit povesteste cum poporul ales uita de dumne-zeu foarte
repede. Ei se intorceau mereu la vechea lui religie si la vechiul cult pentru zei, de
acesta erau mereu pedepsiti.

Exodul 16/1-3”Toata adunarea copiilor lui Israel a plecat din Elim; si au ajuns in
pustiul Sin, care este intre Elim si Sinai, in a cincisprezecea zi a lunii a doua dupa
iesirea lor din tara Egiptului. Si toata adunarea copiilor lui Israel a cartit in pustiul
acela impotriva lui Moise si Aaron. Copiii lui Israel le-au zis: "Cum de n-am murit
loviti de mana Domnului in tara Egiptului, cand sedeam langa oalele noastre cu
carne, cand mancam paine de ne saturam? Caci ne-ati adus in pustiul acesta ca sa
faceti sa moara de foame toata multimea aceasta."

Exodul17/2-3” Atunci poporul a cautat cearta cu Moise. Ei au zis: "Da-ne apa sa

bem!" Moise le-a raspuns: "Pentru ce cautati cearta cu mine? Pentru ce ispititi pe
Domnul?" Poporul statea acolo, chinuit de sete, si cartea impotriva lui Moise. El
zicea: "Pentru ce ne-ai scos din Egipt, ca sa ne faci sa murim de sete aici cu copiii
si turmele noastre?"

Un alt om important care umileste toata viata sa pe dumne-zeul stafie al lui Avram,
Isaac si Iacov, este regele Manase, fiul regelui Iezechia. El este unul dintre cei mai
cunoscuti regi ai evreilor. Ezechia a urmat toata viata poruncile lui dumne-zeu si
a fost scalvul lui umil pana la ultima suflare. Manase, fiul sau, a urcat pe tron când
avea 12 ani, şi a domnit în Ierusalim 55 anni. Iata cam ce a facut el in timpul lungii
domnii pe care a avut-o: A IV carte a regilor 21/ 1-7”Manase era de doisprezece
ani când s-a făcut rege şi a domnit în Ierusalim cincizeci şi cinei de ani. Numele
mamei lui era Hefţibah. Acesta a făcut lucruri netrebnice înaintea Domnului,
urmând urâciunile păgânilor pe care-i izgonise Domnul de la faţa fiilor lui Israel.
El a făcut din nou înălţimile pe care le stricase tatăl său Iezechia şi a aşezat
jertfelnice pentru Baal; a făcut Aşere, cum făcuse şi Ahab, regele lui Israel, şi s-a
închinat la toată oştirea cerească, slujind acesteia. Apoi a zidit jertfelnice chiar şi în
templul Domnului, de care zisese Domnul: "În Ierusalim voi pune numele Meu!"
Şi a făcut jertfelnice la toată oştirea cerului în amândouă curiile templului
Domnului; A trecut pe fiul său prin foc, a ghicit, a vrăjit, a adus oameni care se
îndeletniceau cu chemarea morţilor şi vrăjitori şi a făcut şi alte multe lucruri urâte
Domnului, ca să-L mânie. După aceea chipul Aşerei pe care îl făcuse l-a aşezat în
casa despre care Domnul îi zisese lui David şi lui Solomon, fiul lui: "În casa
aceasta şi în Ierusalim, pe care l-am ales din toate seminţiile lui Israel, voi pune
numele Meu pe vecie;”

Atunci cand citesti aceste lucruri, dar dormi din picioare cu ochii larg deschisi, fara
sa iti pui intrebari si fara sa intelegi nimic din lalaliala popii, te pacalesc. Daca ai
avea insa ochii deschisi, ar fi imposibil sa nu te intrebi, macar din bun simt, cum
poate un baiat de doar 12 ani, sa se intoarca a reconstrui altare zeilor? De ce a
practicat magia, si si-a ars propriul fiu? De ce credea in ghicitori impotriva cultului
dumne-zeului tatalui sau? De ce la 12 ani stia deja totul despre zei si uzantele care
se faceau in templele lor? De ce? Dacă a crescut inchinandu-se doar dumne-zeului
Iehova, când a avut timp să înveţe cultul zeilor?

Cultul pentru zei il va avea si fiul lui Manase, care nu va avea nici o legatura ca
dumne-zeul lui Avram, Isaac si Iacov. Cartea IV a regilor 21/18-22 “Apoi a răposat
Manase cu părinţii săi şi a fost îngropat în grădina de lângă casa lui, în grădina lui
Uza, iar în locul lui s-a făcut rege Amon, fiul său. Amon era de douăzeci şi doi de
ani când s-a făcut rege şi a domnit doi ani în Ierusalim. Numele mamei lui era
Meşulemet, fiica lui Haruţ din Iotba. Şi acesta a făcut lucruri netrebnice în ochii
Domnului, cum făcuse şi Manase, tatăl său; A umblat întocmai pe aceeaşi Cale pe
care umblase şi tatăl său, slujind idolilor cărora slujise şi tatăl său şi închinându-se
lor. A părăsit pe Domnul Dumnezeul părinţilor săi şi n-a umblat în calea
Domnului.”

Raspunsul pentru acest comportament al poporului este simplu: evreii nu au fost

niciodată un popor monoteist. Ei au crezut întotdeauna în zeii lor, asa cum in zei
credeau toate popoarele antichitatii. Aceasta legatura stransa a lor cu zeii nu era
rodul unor povesti despre stafii si prieteni imaginari care vin sa te ajute. Toate
popoarele antice erau slugile zeilor care erau fiinte in carne si oase. Statul in patru
labe, cu ochii in pamant, este semnul supunerii, al ascultarii, al sclavului,
nicidecum un gest de demnitate, de respect, de spiritualitate. De aici vine
ingenunchiatul crestinilor care cred ca daca stau incovoiati ca tortile de la galeti si
se tarasc pe genunchi pana fac bube, au atins imparatia cerului, nicidecum fundul
galetii cu cacat. Biblia este plina de povestiri in care poporul evreu nu asculta deloc
de dumne-zeul lui Avram, Isaac si Iacov, motiv pentru care cei trei erau disperati si
nemultumiti de comportamentul lor. Poporul nu l-a iubit si nu l-a urmat niciodata
pe acest dumne-zeu, decat sub amenintarea capateniilor lor. Singurul mod in care
aceasta natiune de oameni oropsiti si umiliti putea sa fie dominata de stafie, era
frica. La fel ca si astazi. Cea mai eficienta metoda de a stapani, este sa le bagi frica
in oase celor asupriti, nedreptatiti, umiliti si nestiutori.

Alte mii de situatii in care poporul isi reneaga dumne-zeul, pe care nu l-au vrut
niciodata, le puteti gasi si singuri in oricare pagina a Bibliei, ca sa va convingeti ca
in realitate, evreii nu au fost niciodata un popor monoteist. Ei nu au crezut, nu au
urmat si nu s-au inchinat niciodata lui Iehova. Evreii au fost un popor politeist, un
popor care credea in mii de zei, asa cum de altfel se intampla cu toata umanitatea.

Cap.7 Cu spionul Zalmoxe se introduce cultul zeilor la traco-geti

Nu pot sa trec mai departe pana nu va voi vorbi un pic despre singurul popor al
pamantului care nu era supus nici unui zeu sau stapan. Nesupunerea aceasta care
vine din demnitate, mandrie, siguranta, stiinta si constiinta se numeste astazi
ateism. Ateul este omul care nu are nevoie de stafii, momai sau naluci care sa ii
ghideze pasii si sa ii spuna ce este bine sau rau. El este un om deosebit de intelept
datorita cunostintelor, constiintei si cunoasterii de sine extrem de elevate pe care o
poseda. Datorita acestor cunostinte, el nu cunoaste frica. Aceasta manifestare din
care se trage lasitatea, ipocrizia, pupincurismul, tradarea, o au doar cei care nu au
habar de nimc. Nimeni nu va putea sa fie cuprins de frica daca cunoste cum stau
lucrurile, pentru ca frica il stapaneste doar pe habarnist. Prostului ii este frica doar
de ceea ce nu stie, nu de ceea ce stie.

La polul opus celor care devenisera sclavii si supusii zeilor, era in acele vremuri
un popor care devenise cosmarul lor. Numele lui adevarat s-a pierdut innegura
timpului si in catacombele Vaticanului. Glorioasa lui istorie a fost falsificata,
rastalmacita, injumatatila sau inlocuita. Erau cunoscuti ca stapanii nordului
intunecat si erau poporul de inceput al pamantului. Au fost numiti hiperboreeni,
pelasgi, rumuni, arimini, traci, agatarsi, geti, sciti, geloni, daci sau mai stiu eu ce
alte nume pierdute in neant au avut. Tara lor era acolo unde stralucea Steaua
Polara, semnul care desemna Axis Mundi, centrul pamantului. Ei erau adevaratii
zei ai lumii pamantene. Ei erau oamenii de inceput, singurul popor al pamantului
care, multumita stafiilor ceresti, a fost dezbinat si imprastiat in asa fel incat nici
limba unica pe care o vorbea sa nu si-o mai recunosca.

Ca sa poata sa ii domine, zeii impostori, au aplicat ca intotdeauna legea “dividi ed

impera.” Oamenii traiau in triburi, desi erau toti acelasi neam, asa cum spune si
Biblia. Facerea 11/1,4,” In vremea aceea era în tot pământul o singură limbă şi un
singur grai la toţi.,... Şi au zis iarăşi: "Haidem să ne facem un oraş şi un turn al
cărui vârf să ajungă la cer şi să ne facem faimă înainte de a ne împrăştia pe faţa a
tot pământul!"... Şi a zis Domnul: "Iată, toţi sunt de un neam şi o limbă au şi iată ce
s-au apucat să facă şi nu se vor opri de la ceea ce şi-au pus în gând să facă.”

Dupa ce s-au risipit pe tot pamantul, fiecare trib a capatat cate un nume derivat de
la o particularitate a locului in care stateau, de la o fapta de vitejie, de la un
conducator, de la o zona geografica, de la o indeletnicire, de la o uniune
importanta. Eu am sa ii numesc pe toti traci, deoarece acesta este cel mai nou nume
al lor. Ei au fost singurul popor al antichitatii care nu a fost sclavul nimanui. Nu s-
au inchinat nici unui zeu, iar pamantul lor nu a putut fi cucerit de zei si de Iehova
decat foarte tarziu. Aceasta zona geografica nu a avut altare sau temple pe toata
suprafata ei.

Religia actuala isi are bazele in antichitate dar nu pentru ca in acele timpuri ceea ce
se intelege astazi prin acest cuvant ar fi existat in acele vremuri. Religia este
cuvantul prin care rasa umana este mentinuta in stadiul de scalvie, de oi, care
trebuie sa aiba un lider, pentru a putea fi ingenuncheate si conduse. Prin religie
omul a invatat sa stea in 4 labe ca sa cerseasca mila si iertare la naluci. In acest fel
si-a pierdut demnitatea si libertatea. Demnitatea, nesupunerea, libertatea, adevarul,
spiritualitatea, nu le poate avea cel manipulat, cel care sta in turma, ci cel care sta
in afara ei si gandeste. Iata motivul pentru care starea de scalvie pe care omul a
suportat-o de la zei, a luat apoi numele de religie.

Astazi, cu nerusinare elita ne vorbeste despre templele zeilor, palatele zeilor,

faptele de vitejie ale zeilor. Dar cine erau acesti zei nu ne spune nimeni, de parca
toti ar fi fost niste fantasme nascocite de minti bolnave, nicidecum acele animale
hidoase desenate, sculptate, sau pictate pe toate relicvele antichitatii. Omul de rand
isi imagineaza extraterestrii ca pe niste fiinte sclipitoare, bune, destepte si intelepte,
nicidecum ca pe animalele pe care le au sub ochi de milenii. Iata cum aratau zeii
carora omul le este sclav de milenii:

Set si Horus il binecuvanteaza pe faraonul Ramesses II

 Anubis, zeul mortii

Ishtar Thoth Anubis

 Sobek si faraonul Amenhotep III Simbolurile zeilor in religia crestina

Oamenii antichitatii au reprezentat zeii exact asa cum aratau, adica fiinte in carne
si oase cu aspecte animalice. Astazi oamenii vorbesc despre extraterestrii care nici
ei nu au aspect uman, ci aspecte hidoase de animale stranii, ca reptile, insecte,
mamifere. Singura deosebire care exista intre zeii despre care ne vorbesc inteleptii
antichitatii si extraterestrii despre care se ocupa Centrele nationale OZN este doar
numele lor. Zeii antichitatii si extraterestrii de astazi sunt acelasi fiinte. In termeni
populari s-ar spune “aceeasi Marie, dar cu alta palarie.”

Scrierile care vorbesc despre traci creaza in general confuze, deoarece cei care le-
au falsificat au pus una langa alta nemurirea si ingenuncherea, lucruri care nu pot
sa stea laolalta. Astfel ei, cei care se credeau nemuritori au ajuns sa fie stapaniti de
unul sau mai multi zei, in functie de cine a scris marlania. Tracii sau popoarele
nordului, au fost singurii care nu s-a supus nici unui zeu.

Tracii aveau o imensa constiinta spirituala. Ei stiau ca sunt fiinte nemuritoare,

aflate într-un corp fizic. Pentru ei corpul nu conta prea mult, pentru ca acesta era
doar invelisul in care particula divina, adica sufletul se manifesta in plan vizibil.
Pentru toti cei care si-au pierdut cunoasterea spirituala, cultul pentru corp devine
primordial. Grecii si romanii au idolatrizat corpul reprezentandu-l in sculpturi care
au devenit adevarate imnuri aduse acestuia. Astazi, acest cult de venerare a
corpului a inflorit mai mult ca oricand. Este suficient sa te uiti in jur ca sa constati
cum majoritatea oamenilor vor sa aiba un corp cat mai frumos, cat mai perfect si
cat se poate de imbunatatit. Aceasta grija nefireasca pentru ingrijirea corpului
denota mai mult ca oricand pierderea constiintei si frica de moarte. Omul a devenit
ca un tambal gol. A uitat ca este o fiinta spirituala care se manifesta in planul fizic,
iar corpul este doar un invelis, un vehicul cu care calatoreste. Tracii erau singurul
popor care isi cunosteau inca, menirea de suflet intrupat. Erau fericiti când mureau
pentru că sufletele care sunt eterne deveneu libere. Din acesta cauza zeii olimpieni
ii urau de moarte. Poporul nordului era poporul de zei adevarati ai pamantului. In
locul lor, uzurpatorii extraterestrii s-au declarat zei ai pamantului, iar Iahova este
unul dintre ei.

Ca sa poata introduce aceasta religie care ii preamareste si prin care omul de

bunavoie devine robul lor, l-au inventat pe Zalmoxe. Astfel, popoarele care aveau
cea mai avansata stiinta si cunostere de sine, au devenit dintr-o data niste tampiti
care nu stiau nimic. Noroc ca a aparut din neant acest Zalmoxe scolit pe la greci si
egipteni, ca sa ii invete pe traco-geti cunoasterea si inchinatul in patru labe la mii
de zei ai romanilor. Aproape toate scrierile ramase despre traci, relateaza ca toate
cunostintele si stiinta acestui popor i se datora lui Zamolxe, un om in carne si oase.
Cei interesati sa falsifice adevarul, au scris ca, mai tarziu, el a fost ridicat la rang de
zeu.

Cu certitudine nu a fost Zamolxe cel mai mare invatat al lumii antice, ci un altul,
cu adevarat intelept. Asa cum se intampla dintotdeauna, elita a sters numele lui din
memoria omenirii, inlocuindu-l cu acest Zamolxe. Am cautat sa inteleg cam cine ar
fi putut fi acest om, dar numele lui nu l-am gasit, desi se stie ca a existat. Tot el, a
devenit in cartea evreilor regele Solomon, iar apoi, in careta romanilor, Isus. Evreii
nu au avut niciodata in istoria lor un rege Solomon si un rege David, care ar fi fost
tatal lui. Cand au inventat Biblia, romanii nu puteau sa scrie ca unul dintre cei mai
mari intelepti ai antichitatii era trac. Nu este adevarat ca Solomonarii erau preoti
lui Zamolxe, deoarece religia nu exista in acele vremuri nici macar in visele
romanilor.

Solomonarii erau probabil oamenii zei care traiau in natura care le daduse viata si
tot ce aveau nevoie. Ei vorbeau despre nemurire, iar de la invatamintele lor,
popoarele de mai tarziu au invatat neatarnarea, demnitatea si nesupunerea. Este un
nonsens sa te crezi nemuritor, dar in acelasi timp sa te rogi la stafii. Ce poate sa
faca stafia in cazul in care esti nemuritor si poti sa faci orice in eternitate? Nimic.
Te poate doar invidia. Iata cateva dintre parerile filozofilor antici despre traci.

Herodot, care este considerat parintele istoriei, relateaza ca Zamolxis nu era un

zeu, ci un mare invatat al vremurilor acelora. Mai tarziu, oamenii l-au considerat
zeu. Este cam la fel ca astazi, cand biserica vrea sa mai inventeze un sfant de pe
urma caruia sa mai impuste cativa gologani. “Dupa câte am aflat de la elenii care
locuiesc în Hellespont si în pont, acest Zamolxis, fiind om ca toti oamenii, ar fi
trait în robie la Samos ca sclav al lui Pythagoras, fiul lui Mnesarhos.”

Credinta in nemurire era una dintre cele mai importante invataturi antice ale
popoarelor fara zei si religie. Aceasta stiinta i-a facut pe traci oameni puternici,
darzi, fara frica. Pentru ei viata aceasta era doar un joc, iar frica era ceva
necunoscut acestui neam. Ei mureau razand si mergeau la lupta fericiti si gatiti, asa
cum merg altii la chef, motiv pentru care impuneau un imens respect celorlalte
natii. „Înainte de a ajunge la Istru, Darius îi supune mai întâi pe geţii care se cred
nemuritori…. Iata în ce fel se socot ei nemuritori: credinta lor este ca ei nu mor….
de aceea au înfruntat fără teamă puternicele armate ale împăratului persan Darius.”

Gaselnitele elitei nu au limite si pun in fata omenirii fara gandire lucruri care se bat
cap in cap fara frica. Astfel ei scriu ca acest Zamolxe inventat, traia pe crestele
muntilor printre maretii brazi si fagi cu care aceasta natie era asemuita, hranindu-
se doar cu roadele naturii. El se retrasese intr-o pestera din inima muntilor, departe
de lume, iar regii si imparatii veneau sa il caute acolo. Serios? Eu cred ca stapanii
lumii nu au putut sa inventeze pentru impostorul lor o functie inalta pe la curtea
vreunui conducator, atata timp cat nimeni nu auzise de el. Asa ca au inventat
pestera, singurul loc in care puteau sa spuna ca a trait naparca inventata de ei.

Tracii erau cei mai bogati si cei mai civilizati oameni ai acelor timpuri, iar
cunostintele lor ajunsesera sa faca inconjurul pamantului. Este imposibil sa fii atat
de intelept, de bogat, de puternic si sa traiesti intr-o pestera. Daca erau atat de
intelepti, ce venise sa ii mai invete acest Zamolxe? Mai mult decat atat, iata ca
Herodot confirma ceea ce spun pentru ca “Zamolxis a pus sa i se cladeasca o sala
de primire unde-i gazduia si îi ospata pe cetatenii de frunte. In timpul ospetelor, îi
învata ca nici el, nici oaspetii lui si nici urmasii lor în veac nu vor muri, ci se vor
muta numai într-un loc unde, traind de-a pururea, vor avea parte de toate
bunatatile.”

Deci, Zamolxe pusese pe altii sa ii cladesca un adevarat palat in interiorul unei

pesteri, ca sa se poata ascunde ca magarul in ceata. Cum existenta lui a fost doar o
alta inventie, a trebuit ca falsificatorii de istorie sa ii procure un locas nestiut de
nimeni. Este interesant ca de fiecare data cand sunt inventate aceste rebuturi
sociale, la ei nu merg niciodata oamenii de rand. Din contra, ei sunt vizitati doar
de oamenii de frunte. Acesti oamenii de frunte de atunci, ca si cei de azi, sunt toti
membrii ai elitei.
Datorita invatamintelor lor spirituale superioare, traco-getii, desi erau unii dintre
cele mai bogate natiuni ale lumii antice, nu au pus nicidata accentul pe bogatiile
lor sau pe frumusetea trupului. Pentru ei, cele mai importante trasaturi umane, erau
bunatatea, ospitalitatea, bunavointa, demnitatea, libertatea. Din acesta cauza erau
considerati cei mai iubiti si mai buni dintre traci. Ei stiau ca nimeni nu poate sa
devina om pentru ca are bogatii. Om te nasti, nu devii. Deci, cel mai de pret lucru
este sa nu uiti sa FII OM. Bogatiile sunt doar iluzii cu care uiti acest important
mister ascuns in interiorul tau.

Doar prin omenie se poate manifesta adevarul si lumina sufletului. Moartea este
doar o eliberare a lui din incorsetarea trupului. Datorita acestui lucru, Herodot
spune despre trausi, tracii care locuiau în Munţii Rodope, ca ei plang la nasterea
omului si se veselesc la moartea lui: “Rudele stau în jurul nou-născutului şi plâng
nenorocirile ce va trebui să le îndure acesta, o dată ce a venit pe lume. Sunt
pomenite atunci toate suferinţele omeneşti. Când moare cineva, trausii îl îngroapă
glumind şi bucurându-se. Cu acest prilej ei amintesc nenorocirile de care scapă
omul şi arată cât este el de fericit în toate privinţele”. Aceste obiceiuri au fost
prezente pana acum 15-20 de ani la tigani. Tiganul, in secolul XX plangea la
nasterea copilului si aducea lautari sa ii cante la moartea omului.

Traco-getii si celelalte triburi ale nordului erau unii dintre cei mai buni vraci ai
antichitatii. De la ei a invatat toata lumnea antica tainele vindecarii trupului.
Tainele plantelor de leac si felul in care trebuiau culese erau unul dintre cele mai
populare obiceiuri la traci, geti, daci. Ei erau cei mai renumiti felceri ai antichitatii,
dar adevaratul secret al vindecarii trupesti, ramanea sufletul. El este singurul care
poate sa vindece sau sa inbolnaveasca corpul. Din acesta cauza multi invatati ai
antichitatii nu puteau sa vindece corpul asa cum faceau invatatii acestor popoare.

Aceste cunostinte ancestrale ale popoarelor traco-gete au fost puse de falsificatorii

de istorie, tot in mainile inventatului Zalmoxe. Insusi Platon l-a menţionat pe
Zamolxis în Charmide, unde a relatat despre descantecul aflat „de la un doctor trac,
unul din ucenicii lui Zamolxe despre care se spune că au puterea să te facă
nemuritor. Acest trac spunea că doctorii greci au mare dreptate să facă observaţiile
de care pomenii. Dar, adăugă el, Zamolxis, regele nostru, spune că precum nu se
cade să încercăm a vindeca ochii fără să ne ocupăm de cap, ori capul fără trup, tot
astfel nu se cade să încercăm a vindeca trupul fără să vedem de suflet, şi că tocmai
din pricina asta, sunt multe boli la care nu se pricep doctorii greci, fiindcă nu
cunosc întregul de care ar trebui să îngrijească.”
O alta afirmatie gresita in ceea ce priveste invatatura traco-geta pentru a scoate in
evidenta inteligenta grecilor, este faptul ca Zamolxis a fost un sclav al lui
Pythagoras. Acesta este un imens non sens pentru ca in acea vreme sclavii nu
invatau carte, ci erau pusi la munca silnica. Pe de alta parte, daca Zamolxis se
ducea la greci de buna voie ca sa invete din intelepciunea lor, nu avea nici un
motiv sa fie sclav, ci un ucenic al lui Pythagoras. In al treilea rand, daca
Pythagoras era cu adevarat un erudit intelept nu putea sa aiba sclavi pentru ca doar
nobilii si regii aveau sclavi. Intelegeti acum, cum aceste texte scrise de invinsii
umiliti sunt falsificate pentru a ascunde adevarul? Grecii nu aveau nici cea mai
mica idee despre sufletul etern si vindecator, motiv pentru care niciodata medicii
lor nu au reusit sa vindece pe cineva cum faceau felcerii si samanii traco-geti.

„Şi de ce să ne mire aceştia, când ei aveau şi creştere şi hrană de oameni liberi?

Căci Zamolxis, trac fiind şi sclav al lui Pythagoras şi auzind discursurile lui
Pythagoras, fiind eliberat şi ajungând la Geţi le-a aşezat legile, aşa cum am arătat
la început, şi i-a îndemnat pe cetăţeni la bărbăţie, convingându-i că sufletul este
nemuritor. Încă şi acum, Galaţii toţi şi Triballii şi mulţi dintre barbari îşi cresc fiii
în convingerea că sufletul nu piere, ci supravieţuieşte celor morţi, şi că moartea nu
trebuie temută, ci în primejdii şi mai vârtos dorită. Şi învăţându-i pe Geţi acestea,
şi scriindu-le legile, el este la ei cel mai mare dintre zei.” (Iamblichus, sec III-IV p)

“Zamolxis: de acesta Herodot zice că Grecii care locuiesc în jurul Pontului

povestesc că s-a născut ca sclav al lui Pythagoras, că apoi s-a întors, fiind eliberat
şi luând corabia, şi că a deprins traiul acela cumpătat şi limba greacă, că i-a adunat
la un loc pe primii dintre Asti şi a benchetuit cu ei, spunând că nici el şi nici cei
care beau cu el nu vor fi vreodată morţi. Alţii spun că el e Cronos.” ( Hesychius,
sec V)

“Însă se pare că Zamolxis a fost cu mult mai înainte de Pythagoras. Nemuritori se

cred şi Terizii şi Krobyzii şi ei spun că cei care mor se duc aşa ca Zamolxis, dar se
întorc din nou. Şi ei cred că aceste lucruri se adeveresc într-una. Fac jertfe şi
benchetuiesc, ca şi cum mortul se întoarce din nou.” (lexiconul lui Photius, sec IX
p) „Dar mi se pare că Zalmoxis a trăit cu mult înaintea lui Pythagora”(Herodot)

Cu alte cuvinte, toti asa zisii filozofi ai elitei, se contrazic intre ei din toate punctele
de vedere. Pana la urma chiar ei realizeaza ca a sustine sclavia lui Zamolxis este
ceva imposibil. Pythagora a trait cam intre anii 580-495i.e.n., iar Herodot intre
484-425 i.e.n. Deci, Herodot ar fi trebuit sa il cunosca pe Pythagora pentru ca au
fost contemporani. In concluzie, Zamolxe este un personaj inventat cu multe secole
in urma, dupa aparitia religiei. Scopul a fost ingenuncherea falnicilor traco-geti in
fata nalucii iehoviste. Daca Pythagora ar fi trait cu adevarat, atunci este el cel care
ar fost trebuit sa fie ucenic la scoala invatatilor traco-geti. De aceea a ramas
continuatorul acestei scoli, asa cum spune fara sa isi dea seama, insasi elita.

Istoricul grec Hermippus Callimachius spune ca Pythagora era “un discipol al

invataturii trace,” iar Hesion scria ca “Zamolxis a promovat o invatatura despre un
trai nou, mult mai intelept decat cel al grecilor.” Strabon scrie ca practica
pitagoreica de a se abtine de la carne a ramas la ei o prorunca data de Zamolxis
getilor. Deci, inca o data, din aceste paragrafe reiese clar ca Pythagora a invatat la
scoala traco-getilor. In alte scrieri, Pythagora este descris ca un om care s-a retras
intr-o ascunzatoare 7 ani. De asemnenea, in multe manuscrise antice, traco-getii au
fost descrisi total diferit de ceea ce spuneau romanii despre ei. Cum multi dintre
voi stiti, getii erau descrisi ca un popor de barbari care mancau carnea de pe halci
pline de grasime si isi turnau vinul din butoaie direct in gura. Cand vreodata? Astea
erau practici romane, nicidecum obiceiurile delicate ale traco-getilor care erau
singurul popor care nu manca carnea nici unui animal. Ei erau vegani convinsi. “Şi
într-adevăr, când Burebista a luat domnia peste Geţi, cu care deja divinul Caesar
avea de gând să se războiască, Dekaineos deţinea această cinste. Iar obiceiul acesta
pythagoreic al lui Zamolxis de abţinere de la [carnea] însufleţitelor s-a păstrat.”
(Strabon, sec I a)

Deci pana la urma acest crestinism inventat de romani prin Noul Testament, nu
este nimic altceva decat adaptarea invatamintelor traco-gete la noua lor doctrina.
Traco-getii stiau ca ei sa trag din zeii pamantului, din oamenii de inceput, de aceea
spuneau ca sunt nemuritori. Ei stiau ca atunci cand iti pierzi corpul capeti
eternitatea. Cu alte cuvinte moartea corpului nu este altceva decat trecerea la o alta
stare, la viata eterna. Vindecarea corpului nu se face daca sufletul nu este fericit. Ei
stiau ca cel care vindeca trupul este sufletul, de aceea traco-getii nu erau plini de
boli ca grecii sau romanii. Pe de alta parte mai toti practicau ascetismul fiindca nu
mancau nimic viu.

Cu alte cuvinte erau toti vegani, nicidecum mancatori de halci unsuroase de carne
asa cum ii descriu romanii. Ei cunosteau secretul astrelor nordului dupa care isi
desfasurau activitatile zilnice, dar cunosteau si semnele care ii avertizau de
evenimete neplacute. Lumea antica considera neamul tracilor, un neam barbar, iar
de la aceasta descriere, multi cred ca oamenii de atunci erau niste bestii animalice.
Gresiti. In lumea antica, numele barbar era cel mai respectat si elogiat, deoarece
barbar nu inseamna badaran, ci vechi, antic. Toate invatamintele spirituale ale
acestor popoare, au fost apoi transformate in invataturile lui Isus de la Roma. Iata
de ce crestin nu inseamna ingenunchiat, ci intelept, neinvins, demn, liber, nesupus,
darz, adica omul care crede doar in el si in puterea lui, care este sufletul nemuritor.

Cap.8 Diferenta dintre liberul arbitru si lege

Clerul a fost suficient de smecher ca sa pacaleasca omul, datorita modalitatrii
ingeniose pe care a gasit-o pentru a reusi sa il controleze si sa il sclavizeze. Acest
lucru nu a fost greu, pentru ca au aplicat inca din vremuri antice, cea mai eficienta
metoda cu care se poate imparti si stapani umanitatea:“dividi ed impera”. Cu aceste
doua magice cuvinte ei au introdus pe pamant dezbinarea, tirania, minciuna,
dualismul, sclavia, denaturarea fiintei umane, ura, reusind sa indeparteze omul de
la singurul principiu universal care guverneaza vita: liberul arbitru.

Majoritatea persoanelor, adica mai bine de 80% dintre ele, cred ca pot sa aleaga ce
vor, ca sunt liberi, ca liberul arbitru exista, iar toate alegerile lor deriva de la
aplicarea acestuia. Eroareee. Din acesta cauza Isus, spunea, scarbit de lumea in
care traia: “ Au ochi dar nu vad, au urechi dar nu aud. Daca erau orbi sau surzi ar fi
avut o scuza”.
In acest fel, burtosii cu rochii negre, au facut omul sa creada ca liberul arbitru este
acelasi lucru cu legea. NUUU. As vrea sa am puterea sa urlu ca sa vedeti adevarul
pe care il aveti in fata ochilor dar pe care, datorita nasului, nu il puteti dibui.
Liberul arbitru este legea universala care guverneaza viata, iar aceste doua cuvinte
inseamna libertate infinita pentru oricare fiinta vie. Liberul arbitru nu inseamna ca
trebuie sa alegi intre da si nu, asa cum te face sa alegi orice lege a acestei lumi.
Liberul arbitru inseamna ca tu poti sa alegi dintre miile de posibilitati care exista
doar una, pe toate sau niciuna. Cand nu exista nici o lege care sa iti puna bariere, tu
nu poti sa pacatuiesti sau sa gresesti. Liberul arbitru inseamna libertate totala,
inseamna experiente infinite, inseamna sa inveti pe propria piele orice. Nimeni nu
te obliga sa te supui vreunei legi, pentru ca LIBERUL ARBITRU inseamna ca
LEGEA NU EXISTA

Daca stau in punctul zero, iar din acest punct pleaca un drum sau mai multe in
infinite directii, eu, datorita liberului arbitru pot sa imi aleg pe oricare imi place
dintre ele. Pot sa le aleg pe toate, fara ca sa am vreo interdictie, fara sa gresesc sau
sa pacatuiesc, pot lage unul sau niciunul. Liberul arbitru nu interzice absolut nimic
nimanui, deoarece experienta vietii nu se face cu restrictii. Liberul arbitru nu
inseamna posibilitatea de a alege ceva din interiorul legi, asa cum se face pe acest
pamant. Liberul arbitru inseamna posibilitatea de a alege totul sau nimic, fara ca
cineva sa considere ca vreuna dintre alegerile tale reprezinta o gresala. Liberul
arbitru si alegerea pe care o faci atunci cand exista legea, nu sunt acelasi lucru.
Acest dumne-zeu al crestinilor, nu a dat niciodata oamenilor libertatea, care
inseamna liberul arbitru, ci legea. Prin introducerea primei legi, el a interzis
omenirii dreptul de a avea liberul arbitru. Aceasta inseamna libertate absoluta si
puterea ta de a te conduce singur. Aceasta lege universala spune ca legea nu exista.

Daca liberul arbitru inseamna libertate absoluta, LEGEA este exact contrariul ei.
Legea ingradeste, limiteaza, umileste, sclavizeaza si cu cat ai mai multe legi, cu
atat esti mai sclav, mai limitat si fara libertate. Pacatul despre care vorbeste
scriptura este consecinta unei legi care iti limiteaza drepturile.

Mor de ras cand aud pe cate unul spunand: “eu sunt liber sa aleg”. Rahat cu perje.
Mare libertate ai !!!! Esti liber sa alegi ce? Sa fii cu legea, adica cu oile, sau sa fii
in afara ei, adica oaia neagra. Atunci cand nu esti in linie cu legea si cu ce spune,
esti scos pe campul ilicit, esti pasibil de pedeapsa fiindca nu te-ai supus, esti un
ticalos. Diferenta este subtila dar e primordiala, asa cum o sa vedeti.

Biblia spune sa crezi in dumne-zeu, Coranul spune sa crezi in Allah, brahmanii

spun sa crezi in Brahma, budistii spun sa crezi in Buda si asa mai departe. Cu toata
aceasta diversitate de culte, omul este limitat in alegerea lui. El nu are voie sa
creada sau sa se gandeasca si la celelalte. Aceasta falsa libertate de a alege intre
aceste culte, iti da impresia ca elita iti permite sa aplici liberul arbitru. Nuuu. Omul
alege un singur curent religios sau niciunul, iar datorita alegerii facute el nu va
putea sa le practice pe toate simultan. In realitate, el alege ce trebuie facut in
interiorul unei legi, care daca spune ca esti crestin nu poti sa fii si musulman in
acelasi timp.

Comparativ cu legea, liberul arbitru insa iti da voie sa fii cu toate sau cu nici una,
fara sa ai restrictii de nici un fel. Eu sunt in afara acestor curente religioase fiindca
nu cred in nici unul din ele. Asta nu inseamna ca sunt libera, ci ca pot sa fac doar
ce legea spune, adica SA ALEG: ori legea si cuvantul sau, ori sunt pe dinafara.

Cu abilitate si maestrie sefii acestei lumi au facut omul sa creada ca legea este
chiar mai buna si mai dreapta decat liberul arbitru. Nici un experiment facut pe
umanitate nu a fost si nu este mai eficient ca legea care te face sa te certi cu altii, sa
urasti, sa invidiezi, sa asupresti, sa controlezi. Legea a dat nastere la neascultare si
nesupunere pentru ca omul a realizat ca dreptului lui universal a fost ingradit. In
momentul in care omenirea a fost pacalita sa se supuna primei legi, ea a devenit
sclava, supusa, roaba, celui care a promulgat acea lege. Legea nu iti permite sa faci
ce vrei, ci iti creaza doar iluzia ca ai dreptul sa alegi. Atunci cand exista legi, ai
doar doua posibilitati de a alege, in ciuda faptului ca iluzia te convinge ca acestea
sunt infinite ca si cand aveai liberul arbitru.

Legea este super eficienta pentru legiuitor pentru ca in momentul in care ea apare,
omul este ori bun ori rau. De exemplu: nu ai voie sa conduci cu mai mult de 100
km/ora. Daca tu respecti aceasta lege esti un om bun, ascultator, pentru ca nu
creezi probleme. Daca insa nu respecti viteza esti in afara legii, esti un pericol, esti
neascultator, ai comis un delict. Desi javrele dau o lege in care nu ai voie sa
depasesti 100 km/ora, fac masini care pot atinge viteze mult superioare celei
legale. De ce? Pentru ca in acest fel, omul crede ca are liberul arbitru, ca poate sa
aleaga ce vrea.

In cazul nostru esti bun doar daca mergi cu 100 km/ora, sau cu o viteza sub aceasta
limita. Daca mergi cu 101km/ora sau cu 200 km/ora, nu mai esti bun. Pentru
ambele viteze cu care ai circulat, esti catalogat ca infractor. Ai eludat legea pentru
ca ai depasit limita legala. De aceea cand esti supus unei legi pe care nu o respecti,
trebuie sa platesti. Cand ai liberul arbitru, poti sa mergi cu ce viteza vrei, fara sa fii
condamnat pentru alegerea ta.

Un om casatorit sau logodit, nu are voie sa mai aiba o alta femeie, pentru ca atunci
este un adulter. Normele bisericesti, interzic sa iubesti in afara legaturilor
matrimoniale. In acest caz alegerea este la fel de iluzorie ca si in primul exemplu.
Ori stai cu familia si esti in randul lumii, ori te duci cu amanta, dar ai comis un
pacat. Liberul arbitru insa, spune ca poti iubi pe oricine si poti sa ai copii cu orcine
fara sa fii considerat un adulter. Iubirea nu este un sentiment etern, iar femeia si
barbatul trebuie sa iubesca mereu ca sa fie fericiti. Vedeti??? Legea creaza delictul
pentru stat si pacatul pentru biserica.
Toate legile, decretele, comandamentele dupa care se conduce acesta lume stramba
sunt opera cuceritorului Iehova si a bisericii lui. In momentul in care omul nu a
mai vrut sa se supuna lui dumne-zeu si a cerut un rege din randurile lor, biserica a
inventat statul laic condus de un rege, numit tot de ea. In acest fel nerespectarea
legii a capatat doua nume diferite, desi sunt absolut acelasi lucru. Prin aplicarea
aceluiasi principiu al diviziunii si stapanirii, poti sa platesti de doua ori. O data in
planul fizic si o data in planul spiritual. Cand omul incalca legea in plan spiritual
inseamna ca pacatuieste. Cand incalca legea in plan fizic, laic, inseamna ca este un
infractor. In acest mod, biserica, care conduce aceasta lume, a reusit sa numeasca
aceeasi felie de tort cu doua nume diferite, facandu-te sa crezi ca acestea sunt de
fapt doua institutii distincte.

Legea, care pentru marea majoritate a acestei generatii umane dezumanizate,

inseamna factorul principal al educatiei, ordinii si moralitatii, in realitate este
singura care iti ingradeste libertatea, demnitatea si onoarea. Omul adevarat nu are
nevoie de o lege care sa ii spuna sa nu fure, sa nu ucida sau sa nu minta, fiindca el
nu va putea sa faca asa ceva din principiu, prin insasi natura sa. Un om intelept,
care stie ce vrea nu are nevoie de legi sau de guvernanti care sa il conduca pentru
ca niciodata cel ce te conduce nu vrea binele tau. Toti cei care conduc vor binele
lor, iar daca gasesc dobitoci care sa le urmeze normele si legile, ei vor trai bine,
manipuland turma din spatele lor. Omul adevarat are demnitate si nu se vinde pe
parale, pentru ca a fi om inseamna sa ai constiinta, care sa te mustre si pentru un
singur gand rau care ti-ar trece prin minte. Constiinta este dumnezeul interior al
fiecarui om, nicidecum dumne-zeul pe care toti il cauta pe dinafara. Deci valoarea
adevarata a omului nu este legea, moralitatea sau educatia, ci constiinta care iti da
calitatea de om.

Bazandu-se pe faptul ca adevaratul om cu constiinta va suferi mereu daca cineva ii

spune ca a gresit si datorita lui toata creatia sufera, biserica si statul i-au inventat
pacatul si vinovatia. Faptul ca pacatul vine de la o lege ne-o spune chiar Biblia si
tot aici se afirma ca atata timp cat legea nu exista pe pamant nici pacatul nu intrase
in omenire.

Cu alte cuvinte, atunci cand pe pamant domnea liberul arbitru, fiecare facea ce
voia, fara ca vreo persoana sa fie considerata pacatoasa sau infractoare. Pacatul a
prins viata o data cu legea care iti interzice sa poftesti ceva, deoarece doar atunci iti
doresti ceea ce vezi la altul, iar pacatul prinde viata. Dorinta de a avea ceea ce tu
nu ai te face sa devii invidios, uracios, nemultumit, un pacatos care ravneste la
averea altuia. Romanii 7/7-9 “Ce vom zice deci? Au doară Legea este păcat?
Nicidecum. Dar eu n-am cunoscut păcatul, decât prin Lege. Căci n-aş fi ştiut pofta,
dacă Legea n-ar fi zis: Să nu pofteşti! Dar păcatul, luând pricină prin lege, a lucrat
în mine tot felul de pofte. Căci fără lege, păcatul era mort, cand eu cândva trăiam
fără lege, dar după ce a venit legea, păcatul a prins viaţă.
Paragraful acesta explica doar in cateva randuri, ca pacatul si infractiunea apar
doar atunci cand in calea libertatii, care este liberul arbitru, ti se pune o piedica, o
lege, care te obliga sa alegi ceva doar din interiorul ei.

Legea se aplica numai persoanelor vii, fiindca doar asa are putere asupra omului
care cu cat are mai multe legi, cu atat este mai pacatos, mai nenorocit, mai fatarnic,
mai rau, mai nedrept si mai ipocrit. “ Romanii 7/1-3 “Oare nu ştiţi, fraţilor - căci
celor ce cunosc Legea vorbesc - că Legea are putere asupra omului, atâta timp cât
el trăieşte? Căci femeia măritată e legată, prin lege, de bărbatul său atâta timp cât el
trăieşte; iar dacă i-a murit bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului. Deci,
trăindu-i bărbatul, se va numi adulteră dacă va fi cu alt bărbat; iar dacă i-a murit
bărbatul este liberă faţă de lege, ca să nu fie adulteră, luând un alt bărbat.”

Ati inteles de ce omul are o multime de pacate? Fiindca exista legi care il obliga sa
aiba pacate. Acum, sigur ca va veni prostul cu gura mare sa zica, da ce cucoana,
ala de ucide sau fura nu trebuie pedepsit pentru faptele sale? Ba da, dar acela nu
este un om. Acela este doar o simpla lighioana, care datorita lipsei constiintei,
distruge sau ucide pentru a arata cat este el de tare. Acela este cel care are nevoie
de legi, pentru ca sa stie unde sa isi puna picioarele, nu omul. Aici traiesc sub
aceeasi infatisare oamenii si umanii, sau iarba buna si cea rea, cum le numeste
Biblia.

Ca sa fie sigur ca toti il asculta fara sa indrazneasca sa se impotriveasca, dumne-

zeul coleric al evreilor ameninta si blesteama ca la usa cortului pe cei care nu sunt
de acord cu aceste inumane legi ale lui. Ascultati ce le spune „bunul” dumne-zeu
celor care nu sunt de acord cu el sau nu vor sa urmeze regulile si legile lui
demente.

Leviticul 26/ 14-29 “Iar de nu Mă veţi asculta şi de nu veti păzi aceste porunci ale
Mele, De veţi dispreţui aşezămintele Mele şi de se va scârbi sufletul vostru de
legile Mele, neîmplinind poruncile Mele, şi călcând legământul Meu, Atunci şi Eu
am să Mă port cu voi aşa: Voi trimite asupra voastră groaza, lingoarea şi frigurile,
de care vi se vor secătui ochii şi vi se va istovi sufletul; veţi semăna seminţele în
zadar şi vrăjmaşii voştri le vor mânca. Îmi voi întoarce faţa împotriva voastră şi
veţi cădea înaintea vrăjmaşilor voştri; vor domni peste voi duşmanii voştri şi veţi
fugi când nimeni nu vă va alunga. Dacă nici după toate acestea nu Mă veţi asculta,
atunci înşeptit voi mări pedeapsa pentru păcatele voastre. Voi frânge îndărătnicia
voastră cea mândră şi cerul vostru îl voi face ca fierul, iar pământul vostru ca
arama. În zadar vă veţi cheltui puterile voastre, că pământul vostru nu-şi va da
roadele sale, nici pomii din ţara voastră nu-şi vor da poamele lor. Dacă şi după
acestea veţi umbla împotriva Mea şi nu veţi vrea să Mă ascultaţi, atunci vă voi
adăuga lovituri înşeptit pentru păcatele voastre; Voi trimite asupra voastră fiarele
câmpului, care vă vor lipsi de copii; vor prăpădi vitele voastre şi pe voi vă voi
împuţina aşa, încât se vor pustii drumurile voastre. Dacă nici după aceasta nu vă
veţi îndrepta, împotrivindu-vă Mie, Atunci şi Eu voi veni cu mânie asupra voastră
şi vă voi lovi înşeptit pentru păcatele voastre. Voi aduce asupra voastră sabie
răzbunătoare, ca să răzbune legământul Meu. Iar dacă vă veţi ascunde în oraşele
voastre, voi trimite asupra voastră molimă şi veţi fi daţi în mâinile vrăjmaşului.
Pâinea, care vă hrăneşte, o voi lua de la voi; zece femei vor coace pâine pentru voi
într-un cuptor şi vor da pâinea voastră cu cântarul şi veţi mânca şi nu vă veţi sătura.
Dacă nici după aceasta nu Mă veţi asculta şi veţi păşi împotriva Mea, Atunci şi Eu
cu mânie voi veni asupra voastră şi vă voi pedepsi înşeptit pentru păcatele voastre;
Veţi mânca din carnea fiilor voştri şi din carnea fiicelor voastre....-..”
”Ai sa servesti dusmanii pe care dumnezeu ti-i trimite rapus de foame, sete,
dezbracat si in lipsa de orice lucru. Daca nu vei urma toate cuvintele acestei legi
scrise in aceasta carte, dumnezeu te va lovi pe tine si pe fii tai cu extraordinare
boli, boli mari care provoaca infirmitati si boli maligne. Dumnezeu va trimite
impotriva ta si alte infirmitati si flageluri care nu sant scrise in aceasta carte de
legi.”

Ati inteles cat de bun este acest dement care blesteama ca la usa cortului si se
razbuna pe cei care nu vor sa indeplineasca poruncile lui? Vi se pare
comportamentul unui tata iubitor, sau al unui stapan care calca cu bocancii
drepturile omului? Cand vreodata un parinte isi ameninta si isi blesteama fii asa
cum face aceasta asa zisa “potenta universala”? Cat timp va mai trebuie ca sa
intelegeti ca aici nu va vorbeste un parinte iubitor ci un cuceritor care o data
recunoscut de tot pamantul, isi impune vointa prin tiranie, putere si opresiune?

Omul in acele vremuri nu era obisnuit cu legi si reguli pentru ca era autosuficient,
deci era inca capabil sa isi poarte singur de grija. Acesta a fost unul din
principalele motive pentru care majoritatea nu voiau sa se supuna nici unei legi. Ei
erau constienti ca acceptarea legilor inseamna sfarsitul libertatii lor. Inca o data,
puteti sa constatati ca legea si liberul arbitru nu sunt acelasi lucru. Toti oamenii
care nu se supuneau legii stapanului erau pasibili de aceste pedepse dezgustatoare
pe care stafia le-a promulgat pentru a-i face sclavii lui.

Cap.9 Biserica cu legile ei, conduc lumea

In acest capitol o sa analizez cateva dintre cele mai imprtante legi date de Iehova,
care sunt valabile si astazi. Datorita acestor legi, omenirea este sclava lui in
perpetum, fara sa realizeze acest lucru. Una dintre ele se refera la modul in care
omul poate sa asupreasca in termeni legali un alt om. Daca din vremuri indepartate
si pana mai acum cateva sute de ani, burgehzia si aristocratia aveau pe mosiile lor
sute de sclavi, acest lucru a fost posibil datorita bunavointei dumne-zeului biblic.
El a impartit lumea in saraci si bogati. Biblia este singura carte in circulatie in care
sunt scrise regulile pentru sclavi, modul in care poti sa ti-i alegi, cum sa te
comporti cu ei si cum trebuie sa iti impui autoritatea asupra “animalului” din
dotare.

Iata cum domnul cu mintea intunecata, face deosebire intre poporul sau de pitici si
restul omenirii. Merita sa cititi Biblia ca sa vedeti de ce orori este in stare
“parintele iubitor” propovaduit de popi si de oile cu mintea spalata. Leviticul
25/44-46 “Iar ca să-ti ai robul tău şi roaba ta, să-ti cumperi rob şi roabă de la
neamurile dimprejurul vostru. Puteţi să vă cumpăraţi şi din copiii străinilor, care s-
au aşezat la voi, şi din neamul lor, care este la voi şi care s-a născut în pământul
vostru; pot să fie averea voastră. Puteţi să-i daţi moştenire fiilor voştri după voi, ca
orice avere, veşnic să-i stăpâniţi, ca pe robi. Iar asupra fraţilor voştri din fiii lui
Israel şi unul asupra altuia, să nu domniţi cu cruzime.”
Acesti paduchi se comporta cu tiranie fata de oamenii comuni, fiindca a fost
randuit in acest fel de “bunul” dumne-zeu, care de puternic ce era, trebuia sa tina
in frau multimea doar chinuind-o, umilind-o sau masacrand-o.

In timpurile cand zeii bantuiau ca nalucile pamantul in astronavele lor de foc,

conducatotii zeilor erau si conducatorii poporului pe care il creasera. Toate
poporele de hibrizi creati de zei, ca de exemplu evreii, romanii, grecii, aveau drept
conducator pe zeul care ii crease. Zeul Iehova, era regele poporului evreu, numai
ca acestia nu il mai vor nici pe el nici pe preotii care mijloceau dialogul dintre ei.
Evreii doreau sa aiba o capetenie aleasa dintre oamenii lor de vaza, nicidecum pe
zeii cerurilor. Ideea aceasta geniala, le vine evreilor in timpul domniei lui Samuel,
unul dintre cei mai apreciati sclavi ai domnului. El era mare preot si intretinea
mareata lui tehnologie, asa cum vom vedea. 1Samuel 8/5”...Te rugam sa pui
deasupra noastra un rege care sa ne guverneze cum fac si alte popoare.” Acest
lucru ii displace foarte mult lui Samuel care le spune: 1Samuel 12/12” Apoi, când
aţi văzut că Nahaş, împăratul fiilor lui Amon, mergea împotriva voastră, mi-aţi zis:
„Nu! Ci un împărat să domnească peste noi.” Şi totuşi Domnul Dumnezeul vostru
era Împăratul vostru.“

Vazand ca dorinta poporului ramane nestramutata, Samuel, ii spune lui dumne-zeu

ca poporul nu il mai doreste rege fiindca au decis ca peste ei sa domenesca un om
dintre ei, nu o naluca a cerului. Dumne-zeu, care este o “superpotenta
atotstiutoare”, habar nu a avut de faptul ca propriul popor il repudiaza atat de mult
incat ii cer sa abdice in favoarea unuia dintre ei. Cand aude de o asa cerere pe care
nu a visat-o nici in cosmarurile lui cele mai dezgustatoare, devine o fiara turbata,
gata sa isi inghita limba de nervi, dar reuseste sa pronunte cea mai dezgustatoare
lege. Cu acest decret care este in vigoare si astazi, regele desemnat, devine stapan
atotputernic peste popor.

1Samuel 8/11-17 “El a zis: „Iată care va fi dreptul împăratului care va domni peste
voi: el va lua pe fiii voştri, îi va pune la carele sale şi între călăreţii lui, ca să alerge
înaintea carului lui; îi va pune căpetenii peste o mie şi căpetenii peste cincizeci şi-i
va întrebuinţa la aratul pământurilor lui, la seceratul bucatelor lui, la facerea
armelor lui de război şi a uneltelor carelor lui. Va lua pe fetele voastre să-i facă
miresme de mâncare şi pâine. Va lua cea mai bună parte din câmpiile voastre, din
viile voastre şi din măslinii voştri şi o va da slujitorilor lui. Va lua zeciuială din
rodul seminţelor şi viilor voastre şi o va da famenilor şi slujitorilor lui. Va lua pe
robii şi roabele voastre, cei mai buni boi şi măgari ai voştri, şi-i va întrebuinţa la
lucrările lui. Va lua zeciuială din oile voastre, şi voi înşivă veţi fi slugile lui. Va lua
zeciuială din oile voastre, şi voi înşivă veţi fi slugile lui.”

Va intrebati poate, din ce cauza dumne-zeu s-a suparat asa tare si face din oameni
sclavii regelui caruia trebuiau sa ii dea o parte din munca lor? Pentru ca omul nu a
mai vrut jugul lui dumne-zeu, iar acesta a trecut dictatura sa in mainile popilor.
Nimeni nu putea sa sesizeze ca totul este controlat de popi pentru ca ei faceau acest
lucru pe dedesubt, din umbra. La fel fac si in ziua de astazi cand putini stiu ca
Vaticanul conduce o planeta intreaga. In mod gresit religia catolica este asociata cu
Vaticanul pentru ca nu toti stiu ca Vaticanul este un stat care detine o armata
proprie (garzile elvetiene), o constitutie proprie, o banca proprie. IOR, banca
vaticana, este un organism care nu poate fi controlat de nimeni, desi statul italian
varsa in fiecare luna tributul sau catre stapanul capuse. Vaticanul este cel mai
puternic stat al lumii si sediul controlului global al umanitatii in ciuda faptului ca
este unul dintre cele mai mici state ale lumii. Este locul in care vin nu ca sa se
inchine, ci ca sa-si INCLINE CAPUL toti conducatorii si capii de guverne ai
omenirii. In spatele lui se afla guvernul umbra al planetei, adica dumne-zeu si
extraterestrii lui. Regina Angliei se supune in orice situatie Papei. Regina a fost
mereu supusa pentru ca ea domneaste in baza „Dreptului Divin”. Dreptul Divin
implica faptul ca insusi dumne-zeu este de acord ca ea sa domneasca. Acest lucru
este valabil pentru oricare print, rege sau aristocrat. El va va spune ca domneste in
baza Dreptului Divin al regelui. Si cine este vocea lui dumne-zeu? Papa sau
patriarhul. De aici vine celebra fraza: „Toate strazile duc la Roma.” Nici un rege
sau imparat nu a putut domni pe acest pamant fara sa fie acceptat inainte de
biserica care ii punea coroana pe cap pentru a avea dreptul sa guverneze. Cand
papa decide ca nu mai este necesara contributia sa, Dreptul Divin nu mai exista si
acel rege sau imparat va avea un sfarsit urat, ca printesa Diana. Practic acel
domnitor este distrus, se debaraseaza de el.

Sa vorbim despre un punct important, pe care nu il pot trece cu vederea, pentru ca

doar in acest fel veti putea intelege de ce biserica conduce lumea si de ce toata
umanitatea este sclava unui guvern umbra. Cativa dintre cei mai „puternici
oameni” ai bisericii catolice au profitat de increderea oamenilor pentru a face
sclava intrega omenire si au reusit acest lucru cu ajutorul a 3 documente care se
numesc „BOLLE PAPALE” Toate legile umanitatii deriva din legile canonice
pentru ca in mod direct sau indirect au de a face cu legile promulgate de dumne-
zeul evreilor, legi care sunt in vigoare si astazi. Aceste legi promulgate de Iehova,
devin legile tuturor pamantenilor atat in plan spiritual cat si in plan laic. Aceeasi
„oameni puternici” ai bisericii au transformat o mare parte din ele in legi laice,
nascocite, zic ei, de catre Imperiul roman. Ele au luat numele de Dreptul roman in
viata laica si de legi divine, in cea religioasa. Toate „legile” umanitatii au la baza
„Dreptul roman” pe care tinerii studenti la Drept, la Stiinte juridice il invata si in
zilele noastre. Tot sistemul juridic are la baza Dreptul Roman, iar Dreptul roman
are la baza legile canonice pe care dumne-zeu si zeii lui le-au impus umanitatii prin
diferite momai care le-au lins labele sau le-au supt bocancii.

Ma mir ca acesti oameni care fac parte din sistemul justitiei nu s-au intrebat
niciodata de ce in secolul XXI, omenirea este inca ghidata de legi absurde care se
mentin din vremea celui mai atroce, corupt, mincinos, barbar si sangeros imperiu
pe care omenirea l-a cunoscut vreodata: imperiul roman?? Probabil pentru ca multi
nu stiu ca acest imperiu nu a murit. El exista si astazi si manipuleaza, controleaza,
conduce si scalvizeaza intreaga omenire. Ramasita sa este Statul Vatican. O
monarhie care ocupa cateva sute de metri patrati, dar conduce omenirea din umbra
de 2000 de ani.

Ei bine, regele sau imparatul care domnea peste un popor trebuia sa fie incoronat
de catre papa sau de catre patriarh sau de un inalt prelat al bisericii. Toti domneau
cu acordul bisericii care prin incoronare le recunostea domnia. In vremurile antice
era zeul cel care isi alegea regele peste poporul sau, iar acesta trebuia sa ii fie supus
in toate. Mai tarziu regii sau impartii erau inlocuiti la domnie de catre succesorii
lor sau de un alt aristocrat care era pe placul bisericii. Toti acesti monarhi se
supuneau puterii bisericii. Ei erau regi doar cu numele pentru ca in locul lor
domneau cardinalii sau patriarhii sau arhimandritii sau alte aratari cu rochii lungi si
coroane pe cap, din cadrul institutiei bisericesti.

La 18 noiembrie 1302 papa Bonifacio VIII emana bolla papala intitulata Unam
Sanctam. Ce afirma acesta bolla? Acesta bolla afirma urmatoarele: „TOATA
lumea si SUFLETELE care alcatuiesc aceasta umanitate sant ale noastre”, in
conformitate cu dreptul de revendicare al oricarui bine. Acest concept de a
reclama ceea ce este al tau l-a facut si Vaticanul. Au revendicat un drept de parca
ar fi fost stapanii pamantului. In realitate chear sunt, pentru ca nimeni nu a
contestat continutul acestei bolle papale.
Este vorba de un blestem la adresa omenirii si va voi dovedi de ce. Este primul
EXPRESS-TRUST din istoria umanitatii cu ajutorul caruia si-au insusit intrega
lume si Sufeletele care o populeaza. V-am aratat cum au facut acest lucru cu
ajutorul Cartificatului vostru de Nastere care este de fapt titlul asupra corpului
vostru pe care ei il au in propiile lor registre. Ei ne-au inregistrat, iar acea
inregistrare reprezinta un titlu asupra Sufletului vostru.

„In aceasta biserica sant doua spade: una spirituala si una temporala. Cine neaga ca
spada temporala ii apartine lui Petre a interpretat rau cuvintele lui Isus care spune:
„pune spada ta in teaca”. Deci ambele sabii sunt in puterea bisericii, si cea
sprituala si cea materiala. Cea materiala trebuie sa fie exercitata in favoarea biserici
iar cealalta direct de biserica. In plus este necesar ca cele doua spade sa fie puse
una peste alta astfel incat autoritatea temporala sa fie dependenta si supusa
celeilate. Autoritatea spirituala are sarcina de a instrui puterea pamateasca, iar
daca se dovedeste ca nu este buna, sa poata sa o judece. In consecista noi declaram,
stabilim, definim si afirmam ca este absolut necesar pentru salvarea oricarei
creaturi umane sa se supuna ROMANULUI PONTEFIC.”

In randurile de mai jos veti vedea cum cea care a infiintat statul laic, tribunalele,
legile si tot ce tine de aceasta societate bolnava este biserica. Pe langa faptul ca
regii sau guvernantii dau scoteala bisericii, inclusiv tribunalele si judecatorii
urmeaza ritualurile sale. Primii judecatori au fost popii, pentru ca ei erau cei care
promulgau legile pe care le ordona stafia dementa. Moise a fost primul judecator
popa al omenirii. El cunostea si aplica legile stapanului stafie asupra poporului si
tot el a intemeiat primul sistem juridic al umanitatii. El a fost cel care a numit
primii judecatori si tot el i-a invatat legile pe care stafia le-a promulgat pentru
umanitate. Exodul 18/13-23 “A doua zi, Moise s-a asezat sa judece poporul; si
poporul a stat inaintea lui de dimineata pana seara. Socrul lui Moise a vazut tot ce
facea el pentru popor, si a zis: "Ce faci tu acolo cu poporul acela? De ce stai singur,
si tot poporul sta inaintea ta, de dimineata pana seara?" Moise a raspuns socrului
sau: "Poporul vine la mine ca sa ceara sfat lui Dumnezeu. Cand au vreo treaba, vin
la mine; eu judec intre ei si fac cunoscut poruncile lui Dumnezeu si legile Lui."
Socrul lui Moise i-a zis: "Ce faci tu nu este bine. Te istovesti singur si vei istovi si
poporul acesta, care este cu tine; caci lucrul este mai presus de puterile tale si nu-l
vei putea face singur. Acum asculta glasul meu; am sa-ti dau un sfat, si Dumnezeu
va fi cu tine! Fii talmaciul poporului inaintea lui Dumnezeu si du pricinile inaintea
lui Dumnezeu. Invata-i poruncile si legile; si arata-le calea pe care trebuie s-o
urmeze si ce trebuie sa faca. Alege din tot poporul oameni destoinici, tematori de
Dumnezeu, oameni de incredere, vrajmasi ai lacomiei; pune-i peste popor drept
capetenii peste o mie, capetenii peste o suta, capetenii peste cincizeci si capetenii
peste zece. Ei sa judece poporul in tot timpul; sa aduca inaintea ta toate pricinile
insemnate, iar pricinile cele mai mici sa le judece ei insisi. In felul acesta iti vei
usura sarcina, caci o vor purta si ei impreuna cu tine. Daca vei face lucrul acesta si
daca Dumnezeu iti va porunci asa, vei putea face fata lucrurilor, si tot poporul
acesta va ajunge fericit la locul lui."

Despre acesti judecatori foarte importanti, Biblia vorbeste in capitolele intitulate

Judecatorii, dar nu pentru ca ei ar fi fost modele de dreptate si virtute, ci pentru ca
toti asupreau poporul si il obligau sa infaptuiasca legile aberante ale stapanului
universal. Biserica a infiintat statul laic care i se supune din toate punctele de
vedere: guvernativ, bancar si juridic. Sistemul juridic are la baza confesarea vinei,
exact cum biserica are la baza spovedania, adica recunoasterea greselilor. In
ambele cazuri, pacatosul sau inculpatul trebuie sa treaca prin acest ritualul al
confesarii care are ca scop stabilirea pedepsei. Tribunalul de astazi este compus
dintr-un judecator imbracat in rochie lunga neagra la fel ca popa, iar restul curtii
este imbracata tot in rochii lungi la fel ca popii. Tribunalul este o biserica in care se
practica ritualul confesarii prin chemarea la bara a inculpatului care trebuie sa isi
recunosca greseala, la fel cum fac crestinii cand se spovedesc ca a-si recunoasca
pacatele.

O alta gaselnita spectaculoasa cu care umanitatea a fost ingenuncheta de catre

acesta stafie extraterestra si de legile ei inumane, este sistemul bancar. Bancile si
banii sunt produsul mintii diabolice a dumne-zeului evreilor care a pus la punct cel
mai eficient mod de a avea sclavi care sa nu reusesca sa-si vada conditia umilitoare
in care traiesc. Banii sunt iluzia perfecta prin care cel care te asupreste iti da
impresia ca munca ta este rasplatita cu aceste hartii colorate care nu costa decat
cativa centi ai unui dolar. In timp ce munca omului inseamna viata lui care se
consuma trudind pentru a avea tot felul de idiotenii, bancherii huzuresc pe spinarea
sclavului nestiutor. Dumne-zeu a avut o minte geniala cand a inventat cea mai
oribila metoda de furt legal: camataria. Citind Biblia realizezi din ce cauza evreii
sunt bancherii mondiali care controleaza lumea prin bancile lor in care circula
banii murdari de sangele, sudoarea si mizeria in care isi duce viata omul de rand.
Iata cum trebuie sa procedeze evreii pentru a avea beneficii din camatarie dar si
cum si cui trebuie sa o aplice: Deutronomul 23/19-20 Să nu dai cu camătă fratelui
tău nici argint, nici pâine, nici nimic din câte se pot da cu camătă. Celui de alt
neam să-i dai cu camătă; iar fratelui tău să nu-i dai cu camătă, ca Domnul
Dumnezeul tău să te binecuvânteze întru toate câte se fac de mâinile tale în
pământul în care mergi ca să-l iei în stăpânire. Leviticul 25/35-37 “Dacă fratele tău
va sărăci şi va ajunge la strâmtorare înaintea ta, ajută-l, fie străin, fie băştinaş, ca să
trăiască cu tine. Să nu iei de la el dobândă şi spor, ci să te temi de Dumnezeul tău,
ca să trăiască fratele tău cu tine. Eu sunt Domnul. Argintul tău să nu ţi-l dai lui cu
camătă şi pâinea ta să nu i-o dai ca s-o iei cu spor.” Cu alte cuvinte evreu cu evreu
trebuie sa fie cinstiti, dar cu restul oamenilor trebuie sa se comporte ca niste jigodii
ordinare prin legea data de dumne-zeul lor stramb.

O alta lege cu care omul de rand este deposedat de munca sa, este obligatia de a
contribui cu diferite lucruri sau bani in favoarea bisericii, tot la fel cum statul este
obligat sa plateasca zeciuiala catre stapanul care nu trebuie controlat sau deranjat.
Cu aceste legi, au fost pusi la adapost toti stapanii acestei lumi strambe creata de
“marele” Iehova. In ultimul timp exista un glas universal al multimii care cere ca
popii, averile bisericilor si tot comertul lor care contravine oricaror reguli actuale
sa fie impozitate. Pe de alta parte multimea nu intelege cum este posibil ca un stat
sa verse in contul bisericii sume uriase de bani. De asemenea nu se stie pentru care
motiv li se cedeaza din bunurile asa zise publice, terenurile cele mai bune, case,
palate, parcuri, asezaminte preistorice, paduri si alte bunuri pentru care nu li se
cere in schimb nici macar un banut simbolic. Ei bine, aceste marsavii ale bisericii
sunt de fapt reglementate tot in legile canonice lasate de Iehova.

El nu a omis sa specifice cum trebuie imbogatite slugile lui in eternitate si cum

trebuie sa huzureasca ei in termeni legali de pe urma celui cu mintea spalata.
Precizez ca levitii erau stramosii popilor, adica clerul acelor timpuri care aveau un
statut special. Popii si clerul din zilele noastre sunt urmasii levitilor, care trebuie sa
primeasca zeciuiala de la orice om sau institutie a pamantului. Numereii 18/20,24
“Zis-a Domnul către Aaron: "În pământul lor nu vei avea nici moştenire, nici parte
nu vei avea între ei. Eu sunt partea ta şi moştenirea ta între fiii lui Israel..... Dar
printre fiii lui Israel ei nu vor avea moştenire, căci zeciuiala fiilor lui Israel, pe care
aceştia o aduc dar Domnului, am dat-o leviţilor moştenire şi de aceea le-am şi zis
Eu că nu vor avea moştenire între fiii lui Israel". Numerii 35/2-8 “Porunceşte fiilor
lui Israel, ca ei, din părţile moştenirii lor, să dea leviţilor cetăţi de locuit; şi
împrejurul cetăţilor să le dea leviţilor locuri. Cetăţile vor fi de locuit; iar locurile
vor fi pentru vitele lor, iar averea pentru toate nevoile vieţii lor. Locurile de pe
lângă cetăţile pe care trebuie să le daţi leviţilor să se întindă în toate părţile, de la
zidurile cetăţii până la două mii de coţi; Să măsuraţi de la cetate, spre răsărit două
mii de coţi, spre miazăzi două mii de coţi, spre apus două mii de coţi şi spre
miazănoapte două mii de coţi, iar în mijloc să fie cetatea: acestea vor fi
pământurile lor de pe lângă cetăţi. Dintre cetăţile pe care le veţi da leviţilor şase
cetăţi să fie de scăpare, în care veţi îngădui să fugă ucigaşii. Şi pe lângă acestea să
le mai daţi patruzeci şi două de cetăţi. Cetăţile pe care trebuie să le daţi leviţilor să
fie de toate patruzeci şi opt de cetăţi cu locurile dimprejur. Şi când veţi da cetăţile
acestea din moşiile fiilor lui Israel, atunci din moşiile cele mai mari să daţi mai
mult şi din cele mai mici mai puţin; fiecare seminţie să dea leviţilor din cetăţile ei
potrivit cu partea primită.”

Deci, fiecare biserica construita, trebuie sa aiba de jur imprejurul ei pamant si

constructii care i se doneaza si pentru care nu plateste nici un impozit. Aceste
donatii reprezinta de fapt zeciuiala pe care popii (adica levitii) trebuie sa o
primesca de la tot poporul in eternitate.Tot stafia a prevazut si cetati de fuga pentru
ucigasi. In aceste cetati, aveau voie sa se refugieze fara sa fie pedepsiti, toti
criminalii care complotau impotriva omenirii. In zilele noastre, una dintre aceste
cetati este Washington D.C. Cu ajutorul Vaticanului, agentii CIA, au ajutat pe cei
mai mari criminali nazisti sa fuga in America, ca sa scape de judecata. Acolo, cu
ajutorul organizatiei criminale CIA, li s-au intocmit identitati si acte false. Acum
ati inteles de ce nimeni nu va putea vreoadata sa controleze popii, bisericile si
averile lor??

Daca aceste legi vi se par inumane si nedrepte, sa mergem mai departe ca sa

descoperim alte legi de-a dreptul odiaose. Acestea au redus omul la un simplu
scalv, pacalit intr-un mod execrabil de catre stafia cea “buna” a evreilor. Toate
religiile, au fost inventate pentru a reusi sa se impuna suprematia stafiei Iehova
asupra tuturor raselor umane. Independent de numele pe care il are zeul fiecarui
curent religios, in realitate el este acelasi stapan extraterestru. Prin intriga si
minciuna vor sa aiba ceea ce nu le apartine: sufletul. Pentru a-l avea, mintile lor
diabolice, dar stralucitoare, au facut ceva dezgustator: au inventat cultul confesarii
si pe cel al incredintarii, care se practica in pragul mortii trupului.

In acel moment, popa vine la capataiul muribundului si il face sa-si povesteasca

cele mai intime momente ale vietii sale. Dupa ce il abureste si il face sa ii
marturisesca orice, acesta ii cere sa fie de acord ca atunci cand vine ceasul, sufletul
sau sa se duca la domnul. Este una dintre cele mai ordinare metode prin care omul
isi da consimtamantul ca sufletul lui sa fie folosit din nou intr-o alta reincarnare.
Extraterestrul se serveste de suflet pentru a putea sa ii ia energia eterna de care toti
au nevoie. Iata de ce ciclul reincarnarilor este cercul vicios din care sufletul nu
poate sa scape. In momentul in care el promite ceva aici, ceea ce a promis aici este
valabil si in starea de non manifestare. Cu alte cuvinte, omul este pacalit ca sa isi
puna sufletul in mainile altuia in loc sa nu il dea nimanui ca sa isi poata redobandi
libertatea. Biserica, ca sa fie sigura ca va reusi sa faca acest lucru in eterninate, a
comis numai asasinate, tiranie, injustitie, minciuna, ura, fata de intreaga omanire.
Acum incepeti sa intelegeti de ce bolla papala intitulata Unam Sanctam, care
afirma ca: „TOATA lumea si SUFLETELE care alcatuiesc aceasta umanitate sant
ale noastre”, reprezinta un titlu asupra Sufletului vostru?

O alta lege demna de mintea infantila a domnului se refera la dreptul de proprietate

pe care acesta il are asupra pamantului, a bunurilor imobile si mobile pentru care
omul munceste ca un descreierat toata viata. Desi toti cred ca sunt proprietari pe
ceea ce isi fac cu propriile maini, in realitate ei doar aplica uzufructul pentru toate
aceste proprietati. Toate documentele care atesta ca el este proprietarul a ceva ce
omul crede ca ii apartine este doar cu titlu de folosinta. Din aceasta cauza omul
trebuie sa platesca taxe pentru a le putea utiliza. Nimic nu ne apartine. Tot ce avem
face obiectul impozitarii: case, pamanturi, acareturi, masina, televizor, animale...in
fine, pentru tot ce este mai de valoare trebuie platita o taxa de folosinta. Pentru
cuceritorul zeu Iehova si pentru biserica lui, oamenii sunt considerati pierduti in
mare. Ce inseamna aceasta? Inseamna ca datorita apelor marelui potop, omenirea a
fost inghitita de ape. Datorita acestui fapt, noi toti, innotam inca in aceste ape, iar
datorita acestui lucru nu putem detine nimic din ceea ce exista pe uscat.

In ziua de 8 ianuarie 1455 papa Niccolò V emana bolla papala Romanus Pontifex.
Cu alte cuvinte in anul 1455 a fost creat Trustul Testamentar (Incredintare
Testamentara), care a fost primul Trust Testamentar din istorie. Acest lucru a fost
facut inainte cu 30 de ani de plecarea lui Cristofor Columb spre America. Cu acest
Trust, Vaticanul a reusit sa isi insuseasca toate proprietatile pe care le dorea, adica
toata lumea pe care a transferat-o in acest Trust Testamentar. Este vorba despre un
Trust cu care a putut sa isi insuseasca ca bunuri proprii toate bunurile planetei. Va
amintiti de Titlurile de proprietate pe care le detineti? Voi nu santeti proprietari,
voi nu aveti nimic. Nimic nu va apartine, nici moleculele proprioului corp, pentru
ca ele apartin Universului. Voi nu stiti nimic, dar Vaticanul stie despre asta, stie ca
voi nu santeti proprietari pe nimic. Tot ce aveti este titlul de folosinta. Aceasta este
de fapt titlul vostru de proprietate. Voi nu veti fi niciodata proprietari. Niciodata in
acest sistem.

Stapanul acestei planete este extraterestrul, este acest dumne-zeu atat de slavit de
oile adormite, care prin minciuna, tradare, frauda si inselaciune tine umanitatea in
intuneric de milenii. Al lui este pamantul cu tot ce este in el nu pentru ca toate
aceste bunuri si bogatii au fost de la inceput ale lui. Nuuu. El a furat si inselat omul
pentru a deveni stapanul absolut al vietii pe care nu a generat-o el. Leviticul 25/23”
Pământul să nu-l vindeţi de veci, că pământul este al Meu , iar voi sunteţi străini şi
venetici înaintea Mea. În toate părţile stăpânirii voastre să îngăduiţi răscumpărarea
pământului.” Despre cine stapaneste pamantul vorbeste si evanghelia Matei 4/8-9
“Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate împărăţiile
lumii şi slava lor. Şi I-a zis Lui: Acestea toate sunt ale mele. Mie mi-au fost date.
Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie.” Vedeti, omul a
fost deposedat de ceea ce era al lui si tot el este cel care trebuie sa cera iertare si sa
se umilesca in fata stafiilor cuceritoare.

La 21 iunie 1481 papa Sisto IV emana bolla papala Aeterni Regis (Coroana
Eterna). Aceasta bolla papala reprezenta un alt Trust care are ca regula principala:”
in perpetua memorie” si este un act testamentar secundar. In ea este specificata o a
doua coroana care domneste asupra umanitatii care ii face pe oameni sa fie scalvi.
ACEASTA ESTE COMMON-WEALTH. Coroana Common-Wealth s-a nascut
atunci. Voi poate credeati ca este o inventie englezeasca, nu este asa? Nu. Regina il
serveste si ii este supusa papei nicidecum papa reginei.

Ati remarcat cred, ca bolla papala Aeternis Regis are de a face cu afacerile
maritime si cu cei care cobora catre mare. Acest lucru se datoreaza faptului ca, din
episodul biblic al arcei lui Noe, lumea rezulta inca pierduta in mare, dupa parerea
stapanilor de la Vatican. Legile maritime spun ca cine este pierdut in mare nu are
nici un drept si nu poate revendica nici o avere sau proprietate de pe pamant. Toate
codurile legislative de astazi deriva din Codul Maritim si din Legea Amiralului.

Papa detine toata puterea materiala, spirituala, bunurile mobile si imobile pana
cand umanitatea care in actualul moment rezulta ratacita in mare, nu se va intorce
ca sa recalme drepturile sale. Pana cand sistemul juridic se va baza pe dreptul
canonic nimeni nu se va putea libera de acesta sclavie.

In afara acestor legi principale pe care se bazeaza tot sistemul juridic, bancar,
comercial, maritim, pamantesc, sanitar si scolar de astazi, stafia cea “buna” a mai
dat si alte legi la fel de nenorocite pentru omul pe care trebuia sa il faca umilitul
sau animal de companie. In “bunatatea” lui fara margini se indura sa ii prescrie o
singura zi de repaus dupa munca inumana pe care trebuie sa o faca. Leviticul
16/29”Aceasta să fie pentru voi lege veşnică: în luna a şaptea, în ziua a zecea a
lunii, să postiţi şi nici o muncă să nu faceţi, nici băştinaşul, nici străinul care s-a
aşezat la voi, Căci în ziua aceasta vi se face curăţire, ca să fiţi curaţi de toate
păcatele voastre, înaintea Domnului, şi curaţi veţi fi. Aceasta e cea mai mare zi de
odihnă pentru voi şi să smeriţi sufletele voastre prin post. Aceasta este lege
veşnică.” Cu toate ca aceasta porunca trebuia sa se mentina in eternitate, astazi,
nimeni nu se sinchiseste de ea. Ba mai mult, 99% din oite, habar nu au de existenta
ei. Acum ati inteles din ce cauza lumea merge spre pieire si de ce a ajuns scalava
unei stafii extraterestre?

Cap.10 Cum dumne-zeu incalca primul comandamentele sale

Cavalerii templari, cruciatii si inchizitia au infricosat lumea secole de-a randul,

deoarece acest stapan neuman trebuia sa fie acceptat de toata suflarea pamantului.
Baia de sange provocata de razboaiele facute de cavalerii soldati ai papei, a costat
viata a miliarde de oameni, femei si copii. Aceste atrocitati continua si astazi de
parca acest razboi „sfant” nu vrea sa se sfarseasca niciodata. Cum este posibil sa
indemni la razboi, dar in acelasi timp sa ai nerusinarea sa ceri poporului SA NU
UCIDA? Cat de ipocrit poti sa fii, ca sa ai curajul sa pedepsesti chiar tu cu
moartea, pe cei care nu iti fac voile? Cum este posibil sa dai o lege, iar apoi sa fii
tu insuti primul care o incalca, de parca razboiul s-ar face cu sulitele zambetelor
nicidecum cu spade ascutite cu doua taisuri?

Cele 10 comandamente sunt alte legi demagoge cu care se inchide gura poporului.
Cu cat ai mai multe oprelisti, cu atat esti mai ingradit, iar libertatea este doar un
vis. In realiate, toate cele 10 comandamente se reduc la o singura lege: NU FURA.
Da, da, a-ti auzit bine. Nu fura, pentru ca in trecutul indepartat aceasta era cea mai
mare nelegiuire pe care cineva o putea comite impotriva aproapelui sau. Daca furai
ti se taia mana si erai izgonit din comunitate ca un paria. Greutatea faptei tale
atarna asupra trupului tau si nu mai puteai sa te integrezi in nici o comunitate,
deoarece semnul rusinii il aveai deja la vedere. Este suficient doar sa gandesti ca sa
intelegi aceste matrapazlacuri dumne-zeesti. Iata:

1) Nu ucide pentru ca daca ai facut-o, ai furat viata aproapelui tau, ai furat un sot,
un tata, un fiu, un bunic.

2) Nu comite adulter pentru ca daca ai facut-o, ai furat fericirea aproapelui tau.

3) Nu jura fals pentru ca daca ai facut-o, ai furat dreptatea altuia.

4) Nu dori nimic din casa altuia pentru ca daca ai facut-o, ai furat munca lui de o
viata.

5) Onoreaza pe mama si pe tatal tau pentru ca daca nu o faci, ai furat linistea

batranetilor lor.

6) Observa ziua de odihna pentru ca daca nu o faci, ai furat ziua de repaus a altuia.

7) Sa nu ai alti dumne-zei in afara de mine pentru ca daca nu o faci, ai furat

increderea mea in tine.

8) Sa nu te servesti de numele lui dumne-zeu pentru o minciuna, pentru ca daca ai

facut-o, ai furat increderea sa in tine.

Ati vazut? Totul in doua cuvinte. De ce? Pentru ca in acele vremuri oamenii traiau
in comunitati, iar rezultatele muncii se imparterau in mod egal. Aceasta lege
fundamentala mentinea siguranta si frumusetea vietii tuturor. De aceea furtul era
considerat cea mai mare faradelege.

Dar sa vedem care sant regulile si comandamentele care trebuiesc urmate, asa cum
vrea „bunul” dumne-zeu. Ele ocupa doua capitole ale Bibliei si sunt erezii,
absurditati care frizeaza nebunia si genociduri verbale la adresa umanitatii. Eu am
sa pun in contrast comandamentele cu regulile si legile pe care spiritul le-a
ordonat.

NU UCIDE (COMANDAMENT)

Legi care contrazic comandamentul:

- Deutronomul 22/22 “Daca se va gasi un un barbat culcat cu o femeie maritata sa
moara amandoi: si barbatul care s-a culcat cu femeia si femeia. Sa curatati astfel
raul din mijlocul lui Israel”

- Leviticul 24/17 “ Cine va da unui om o lovitura de moarte sa fie pedepsit cu

moartea.”

- Leviticul 24/19-20 “Daca cineva loveste pe aproapele sau sa i se faca cum a facut
si el: viata pentru viata, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte.”

- Deutronomul 22/23-24 “Daca o fata fecioara este logodita si o intalneste un om

din cetate si se culca cu ea, sa ii duceti pe amandoi la portile cetatii si sa-i ucideti
cu pietre.....”

- Deutronomul 21/18-21 “Daca un om are un fiu neascultator si indaratnic, care nu

asculta nici de glasul tatalui sau, nici de grasul mamei sale nici chiar dupa ce l-au
pedepsit, tatal si mama sa sa il duca la batranii cetatii ...si sa spuna acestora ce face
fiul lor...si atunci toti oamenii din cetate sa-l ucida cu pietre ca sa moara si sa
curete raul din cetatea lor.”

-Deutronomul 20/16 “Dar din cetatile popoarelor acestora a caror tara ti-o da ca
mostenire domnul dumne-zeul tau, sa nu lasi cu viata nimic care sufla.”

Acestea sant doar cateva din regulile scarboase pe care dumne-zeu le ordona in
contradictoriu cu regula principala de a nu ucide. Deci e un pic cam asa: tu nu ai
voie sa ucizi cad vrei si pe cine vrei. Tu ucizi doar pe cel care am decis eu sa fie
ucis, cu legile mele. Aceste legi, au fost si sunt aplicate doar pentru prostime, nu si
pentru sefi. La fel ca in zilele noastre: cine fura o paine face puscarie pe viata, iar
cine fura miliarde sta in libertate ca sa le cheltuie. Totul se intampla in acest fel,
deoarece aceste mizerabile legi care exista, au fost promulgate dupa legile ordonate
de acest tiran al omenirii.

NU COMITE ADULTER (COMANDAMENT)

Legi care contrazic comandamentul:

- Deutronomul 25/5 “Cand fratii vor locui impreuna si unul din ei va muri, fara sa
lase copii, nevasta mortului sa nu se marite afara cu un strain, ci cumnatul sau sa se
duca la ea s-o ia de nevasta si sa se insoare cu ea ca, cumnat, să şi-o ia soţie şi să
trăiască cu ea.”
-Deutronomul 25/7-9” Iar dacă el nu va voi să ia pe cumnata sa, aceasta să se ducă
la poarta cetăţii, înaintea bătrânilor şi să zică: Cumnatul meu nu vrea să păstreze
numele fratelui său în Israel, nevrând să se căsătorească cu mine. Iar bătrânii cetăţii
lui să-l cheme şi să-l sfătuiască şi, dacă el se va ridica şi va zice: Nu vreau s-o iau,
Atunci cumnata lui să se ducă la el acolo, în faţa bătrânilor, să-i dezlege sandaua
din piciorul lui, să-l scuipe în obraz şi să zică: Aşa se cuvine omului care nu vrea
să zidească fratelui său casă în Israel.”

- Deutronomul 21/11-14 “Daca printre prizonieri ai sa vezi o femeie frumoasa care

sa-ti placa, sa o iei de sotie....Apoi te duci la ea sa ii fii barbat..... Daca apoi nu iti
mai place o lasi sa plece, dar nu vei putea sa o vinzi pe arginti nici sa te porti cu ea
ca si cand ar fi fost o roaba pentru ca ai injosit-o.”(un fel de viol legal)

IUBESTE PE CEL DE LANGA TINE CA PE TINE INSUTI

(COMANDAMENT)

Legi in opozitie cu comandamentul

- Deutronomul 25/2-3 “Daca cel vinovat este osandit sa fie batut...sa nu puna sa i
se dea mai mult de 40 de lovituri pentru ca nu cumva dandu-i mai multe fratele tau
sa fie injosit.” {adica la 40 de lovituri esti onorabil, dar la 41 deja esti injosit. }

- Deutronomul 15/16-17 “Daca robul tau iti va zice:”nu vreau sa ies de la tine”
...atunci sa iei o sula si sa-i gauresti urechea de usa, si sa-ti fie rob pentru
totdeauna...”

-Leviticul 25/44 “ Daca vrei robi si roabe sa iti iei de la neamurile care va
inconjoara..”

-Leviticul 25/45 “ roabii veti putea sa-i cumparati si dintre copii strainilor care
locuiesc la tine si din familiile lor pe care le vor naste in tara voastra, ei vor fi
averea voastra.”

-Deutronomul 25/11-12” De se vor bate între dânşii nişte bărbaţi, şi femeia unuia
din ei se va duce ca să scoată pe bărbatul său din mâna celui ce-l bate şi,
întinzându-şi ea mâna, va apuca pe acesta de părţile lui ruşinoase, Să i se taie mâna
ei şi să nu o cruţe ochiul tău.”

Daca vreti sa mai cititi ce tipuri de atrocitati se mai pot face in termeni legali va
invit sa cititi Anticul Testament ca sa va dati seama ce dumne-zeu crud, nedrept si
hain serviti, pacaliti fiind de biserica si de “modelele”sale biblice.
„Dumnezeu este o fiinta cu un caracter care impune teama: crud, razbunator,
capricios si incorect.” A zis Thomas Jefferson. Eu zic ca este o fiinta imperfecta si
rea ca si umanitatea creata de el.

Cap.11 Vimana, nimicitoarea tehnologie a lui dumne-zeu

Stiu ca este greu sa se inteleaga ce naiba o vrea sa insemne acest straniu titlu care
pare mai degraba o gresala de tipar decat un subiect care sa poata fi relatat intr-o
scriere care se refera la dumne-zeul biblic. Aceasta se datoreaza faptului ca foarte
putine persoane citesc Biblia din scoarta in scoarta. Cei care vor cu adevarat sa
inteleaga esenta acestei carti, trebuie sa faca abstractie de ceea ce spue popa.
Crestinii sau cei care citesc pasaje sau capitole din ea doar pentru ca acolo cred ei
ca este rugaciunea care ii scapa de nevoi sau de saracie o fac cu frica de necunoscut
si sentimentul de vinovatie care ne-a fost impus de biserica. Acesta este motivul
pentru care majoritatea nu isi da seama cate lucruri scrise in ea ar putea fi
explicate in ziua de azi cu ajutorul tehnologiei si stiintei.

In timpurile antice omul stia ca zeii nu sunt puternici pentru ca erau nemuritori sau
pentru ca stiau sa faca vraji si magie, asa cum lumea de astazi crede. Zeii de atunci,
care astazi se numesc extraterestrii si-au castigat numele de “neinvinsi” datorita
extraordinarei lor tehnologii. Omul antic nu era incuiat la minte asa cum este cel de
astazi, de aceea el stia de dezastrele pe care zeii le faceau cu aceste masinarii.
Anticii stiau ce sunt acele stranii obiecte cu care se deplasa armata de zei care
coloniza pamantul si cat de daunatoare erau ele pentru oameni. De aceea nu
intamplator au scris atat de mult despre tehnologia zeilor si despre Vimana,
astronavele cu care ocoleau pamantul. Manuscrisele antice au fost interpretate de
popi pentru umanitate in asa fel, incat sa provoace frica, ascultare, umilinta, sclavie
si nestiinta.

Daca santeti pasionati de fenomenul OZN, nu faceti efortul de a le cauta in cine

stie ce carti SF, pentru ca se gasesc cu zecile chiar in Biblie. Eu voi incerca sa va
explic cum dumne-zeu si armatele sale de ingeri razboinici, nu faceu nici miracole,
nici scamatorii mai mari decat am face noi astazi, in fata unui om care ar trai in
jungla. Miile de aparitii ale lui dumne-zeu in astronavele sale, sau “miracolele”
facute de Moise si Gedeone sunt de fapt aparate tehnologice de inalta putere. Am
sa incerc in randurile de mai jos sa deconspir o parte din “miracolele” si “potenta”
lui dumne-zeu.

In cartea Facerii 28/11 e scris ca: „ Iacov a ramas intr-un loc sa doarma ….si a
visat ca o scara se sprijinea pe pamant, iar varful atingea cerul; ingerii domnului se
suiau si se coborau pe ea. Apoi s-a aratat dumnezeu la capatul scarii care i-a
zis….” Serios bre? Pai daca ne luam dupa invatamintele bisericii stim ca un inger
este un spirit. In acest caz, nu vad de ce ar fi avut el nevoie de o scara pe care sa
urce si sa coboare din cer pe pamant. Nu ar fi fost mult mai simplu sa falfaie din
aripioare catre Terra decat sa se osteneasca sa manevreze lucruri tehnologice? E
simplu sa faci turma sa creada in miracole acolo unde nu sunt, in loc sa le spui sa
gandeasca singuri. Scamatoria aceasta pe care a vazut-o Iacov, in realitate era un
aparat de zbor, un tip de elicopter care lansase scara pentru ca ocupantii
vehicolului sa poata cobori. Deci, bietul Iacov a vazut un aparat de zbor,
nicidecum un miracol. Pe scara care cobora din elicopter, alergau „spirtitele” in
sus si in jos, atarnand intre cer si pamant, sub privirile tampe ale lui dumne-zeu
care le dadea nota la mers si ii dirija prin portavoce.

Un alt aparat de zbor ne este descries atunci cand Moise a ajuns pe muntele
Horeb. Iesirea 3/2-5 ”Acolo i-a iesit in intampinare ingerul domnului care i s-a
aratat intr-o flacara de foc care iesea dintr-un rug. Moise s-a uitat: si iata ca rugul
era tot un foc, si rugul nu se mistuia deloc, Moise a zis: “am sa ma intorc sa vad ce
este aceasta vedenie minunata si pentru ce nu se mistuie rugul.” Domnul a vazut ca
el se intoarce sa vada: si domnul l-a chemat din mijlocul rugului si a zis: Moise,
Moise….”Nu te apropia de locul acesta. Scoate-ti incaltamintea din picioare ca este
un loc sfant.”

Vedeti, in acest verset, lui Moise nu ii este frica de dumne-zeu sau de foc pentru
ca el vrea sa mearga sa studieze fenomenul, vrea sa inteleaga cum este posibil ca
un rug sa scoata foc la nesfarsit, fara sa arda. Dumne-zeu il opreste la timp, ca sa
nu inteleaga prea bine despre ce este vorba. Ca intotdeauna “spiritul” sau acolitii
lui intervin si opresc avantul omului catre cunoastere, cu ceea ce este mai eficient:
frica. Nu merge mai departe ca acolo este un loc sfant! Adevarata esenta a
cuvantului biblic “sfant” este “ramai un dobitoc.” Daca ar fi sa vedem in zilele
noastre un astfel de obiect infocat deasupra unui arbust, am intelege ca este vorba
despre o capsula de zbor. Aceasta se pregatea de aterizarea pe verticala, iar focul
iesea de sub ea, datorita motorului propulsor pe care il avea dedesubt.

O alta puternica nava ne este descrisa cand dumne-zeu ghideaza poporul lui prin
desert intr-o coloana de nori ( fum) asa cum este povestit in Iesirea 14/19-20: ”pe o
parte aceasta era fum si intuneric iar pe cealalta parte ilumina noaptea. Si un grup
nu se alatura celuilalt grup pe tot parcursul noptii.” E simplu sa ne imaginam ce
anume putea sa fie aceasta nava de tip avion cu motorul propulsor in coada (fum si
intuneric), iar in fata cabina pilotului bine luminata. Din aceasta cauza cele doua
grupuri nu se alaturau unul de altul. “Saracul” Moise a fost martor la nenumarate
aterizari si decolari de nave ale lui dumne-zeu.

De multe ori Moise intra in astronava ca sa vorbesca cu dumne-zeu, sa studieze

proiecte ale lucrurilor pe care trebuia sa le construiasca asa cum ii erau prezentate
de dumne-zeu in persoana: Iesirea 25/40” vezi sa faci toate astea dupa proiectul pe
care ti l-am aratat in munte.” Dumnezeu il avertizeaza mereu pe Moise despre
sosirea astronavei lui pe muntele Sinai. De fiecare data, poporul trebuia
atenzionat despre aceste sosiri, pentru a nu se apropia prea mult de poalele
muntelui, deoarece acolo si-ar fi gasit moartea. Iesirea 19/11-12” sa spui
poporului…sa fie gata pentru poimaine caci se va pogori domnul inaintea ochilor a
tot poporul pe muntele Sinai. Sa tragi poporului hotar imprejurul muntelui si sa-i
spui: paziti-va de a va sui pe munte si de a va atinge de ceva din el, ca cel ce se va
atinge de munte va muri.”

Dupa ce le trasa hotare, adica dupa ce punea hartii de acelea cum pun astazi
pompierii, politia, cei care fac filme, sau cei care repara strazi, Moise ii obliga sa
vina sa asiste la aterizarea astronavei “spiritului” pe varful muntelui. Iesirea
19/16,18-19: ”a treia zi cand s-a facut ziua erau tunete si fulgere si nor des pe
muntele Sinai si sunet de trambite foarte puternic, si s-a cutremurat tot pamantul in
tabara…iar muntele Sinai fumega tot…si se ridica fum de pe el ca fumul dintr-un
cuptor si tot muntele se cutremura puternic. De asemenea şi sunetul trâmbiţei se
auzea din ce în ce mai tare; şi Moise grăia, iar Dumnezeu îi răspundea cu glas. ”

Cu toate ca Moise si dumne-zeu atentionau poporul sa nu depaseasca anumite

limite, atunci cand aparatele de zbor ajungeau pe culmi, acestora nu le era frica de
nici unul dintre ei. Pot sa spun ca mai ingroziti erau Moise si dumne-zeul lui decat
poporul. De fiecare data acestia isi luau masuri de precautie extreme, ca sa fie
siguri ca nu vor avea surprize din partea multimii. Esodul 19/21,23-24”Atunci a zis
Domnul către Moise: „Pogoară-te şi opreşte poporul, ca să nu năvălească spre
Domnul, să vadă slava Lui, că vor cădea mulţi dintre ei… Zis-a Moise către
Domnul: „Nu se poate ca poporul să se suie pe Muntele Sinai, pentru că Tu ne-ai
oprit din vreme, şi ai zis: Trage hotar împrejurul muntelui şi-l sfinţeşte!” ar
Domnul i-a răspuns: „Du-te şi te pogoară şi apoi te vei sui împreună cu Aaron; iar
preoţii şi poporul să nu îndrăznească a se sui la Domnul, ca să nu-i lovească
Domnul”.

Cand astronava ateriza tot poporul asista la acest eveniment. Daca ar fi stat in
corturile lor nici unul nu ar fi putut sa doarma linistit din cauza zgomotului si al
duduitului puternic, care facea muntele sa se cutremure. Exodul 20/18,22”Şi tot
poporul a auzit fulgerele şi tunetele şi sunetul trâmbiţelor, şi a văzut muntele
fumegând; şi văzând, tot poporul s-a dat înapoi şi a stat departe, temându-se… Şi a
stat tot poporul departe, iar Moise s-a apropiat de întunericul unde era Dumnezeu.”

Eu nu pot sa inteleg cum poti sa asculti bazaconiile astea in genunchi, plin de frica
si umilinta? Cum vine mai nene un spirit pe pamant cu tunete, fulgere, sunete de
trambite si nori de fum de parca ar fi naveta Challenger la decolare? Cum este
posibil sa spui ca esti credincios si ca stii Biblia, dar sa nu ai niciodata curiozitatea
de a intelege ce se ascunde in spatele acestor relatari interpretate de popi ca
miracolele domnului?

O alta descriere demna de cartile cu povesti pentru copii, este venirea domnului lui
Israel in stalpi de foc, in stalpi de lumina sau in nori. Acestia se asezau in asa fel pe
muntele Sinai sau pe muntele Horeb, incat Moise putea sa intre in ei si sa stea
acolo cu saptamana sau cu luna. Norii acestia speciali nu se condensau. Ei veneau
tiptil prin aer si se opreau exact unde oamenii de paie ai domnului il asteptau.
Acesti stalpi de foc sau de lumina erau diferite tipuri de obiecte zburatoare care
faceau destul fum, in acea vreme. Exodul 13/21-22”Domnul mergea inaintea lor,
ziua intr-un stalp de nor, ca sa-i calauzeasca pe drum, iar noaptea intr-un stalp de
foc, ca sa-i lumineze, pentru ca sa mearga si ziua si noaptea. Stalpul de nor nu se
departa dinaintea poporului in timpul zilei, nici stalpul de foc in timpul noptii.”
De multe ori cand dumne-zeu ateriza cu astronava pe varful muntilor, Moise se
ducea sa-l astepte, asa cum se asteapta astazi navele prezidentiale. Dupa ce isi
dadeau bun-venit si se asigurau ca norodul este tinut la distanta, Moise intra in
norii de fum scosi de vehicul, topindu-se ca magarul in ceata, sub privirile
poporului. Vizita de lucru a sefului putea sa dureze destul de mult, astfel incat de
multe ori Moise zabovea acolo cu saptamana sau cu luna, spre disperarea si
nerabdarea oamenilor. Exodul 24/15-18”S-a suit deci Moise şi Iosua în munte şi un
nor a acoperit muntele. Slava Domnului s-a pogorât pe Muntele Sinai şi l-a
acoperit norul şase zile, iar în ziua a şaptea a strigat Domnul pe Moise din mijlocul
norului. Chipul slavei Domnului de pe vârful muntelui era în ochii fiilor lui Israel,
ca un foc mistuitor. Şi s-a suit Moise pe munte şi a intrat în mijlocul norului; şi a
stat Moise pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.”

In toata Biblia dumne-zeu se lauda cum a condus el copii lui Israel prin desert timp
de 40 de ani pe o distanta de nici o mie de kilometri. Poporul mergea pe camile, iar
dumne-zeu in norii acestia stranii care se coborau pe pamant si se asezau pe cortul
evreilor. Trebuie sa suferi de totala schizofrenie ca sa crezi in ziua de astazi ca un
nor se aseaza exact pe cort sau pe casa, atunci cand trebuie sa te opresti sau sa
pleci la drum. Norii acestia nu erau norii obisnuiti de pe cer, ci norii de fum facuti
de aparatele de zbor la decolare sau la aterizare. Sunt o gramada de descrieri in
care se specifica ca acestia se ridicau cand plecau sau se coborau atunci cand
evreii trebuiau sa isi aseze tabara in locul respectiv. Exodul 40/36-38” Cat au tinut
calatoriile lor, copiii lui Israel porneau numai cand se ridica norul deasupra
Cortului. Si cand nu se ridica norul, nu porneau, pana ce nu se ridica. Norul
Domnului era deasupra Cortului ziua; iar noaptea, era un foc inaintea intregii case
a lui Israel, in timpul tuturor calatoriilor lor.”
In toate aceste calatorii in care evreii au fost ghidati de catre dumne-zeul din
astronava, el avea un cort special in care isi parca aparatele de zbor. Dintre cele 12
triburi ale lui Israel, singurii care puteau face serviciu sacru, adica singurii care
puteau sa se apropie de hangarul domnului erau Leviti, cei din tribul lui Levi. Pe
acestia, domnul ii facuse un fel de mecanici care trebuiau sa intretina aparatele de
zbor ale zeilor. De la aceasta munca pe care leviti o faceau pentru a intretine
aparatura zeilor, a luat nastere in Biblie locul sfant. Acesta era altarul, locul in care
poporul nu avea voie sa intre, iar daca cineva intra, acela trebuia sa fie barbat. Iata
de ce femeile nu pot sa intre in altar! Tot de la aceasta poveste s-a nascut mai tarziu
biserica, in locul cortului domnului.

Cortul nu era special doar pentru ca acolo exista arca (o tehnologie mareata a lui
dumne-zeu), dar si pentru ca acolo era parcata astronava domnului. Ca sa nu faca
poporul curios ei spuneau ca acolo se face un serviciu sfant pentru domnul si
numai preotii aveau voie sa intre. Astazi, in locul mecanicilor, a tinichigiilor sau
vopsitorilor, s-a nascut tagma popilor. Cortul in care doar leviti puteau sa intre era
de fapt atelierul mecanic, care se afla in afara comunitatii. Cand levitii si Moise
ieseau din tabara ca sa mearga in cort, poporul iesa fiecare in fata cortului sau. Se
asezau cu fata in jos, intinsi pe pamant, ca sa nu vada cu ce bazaconii treceau catre
cort smecherii stafiei. Exodul 33/10. Tot poporul vedea stalpul de nor oprindu-se
la usa Cortului; tot poporul se scula si se arunca cu fata la pamant la usa cortului
lui.”

Vedeti, erau popii cei care manevrau si stiau toate secretele domnului. Cand
astronava se aseza deasupra cortului, preotii ieseau afara pentru ca nu mai puteau
respira din cauza fumului gros pe care aceasta il degaja. Este interesanta inventia
asta popeasca in care fumul este inlocuit de cuvantul “slava”. In mod normal,
slava inseamna recunostinta, lauda, pomenire, nicidecum ceva care este ca un nor
ucigas care nu te lasa sa raspiri. In fine, ca sa pacaleasca si sa inspire frica, norul de
fum a devenit nor de slava care iti taia respiratia.
Iesirea 40/34-35 ”Atunci un nor gros a acoperit cortul adunarii si locasul s-a
acoperit de slava (fumul) lui dumnezeu. Si Moise nu a putut sa intre in cort pentru
ca il cuprinsese pe acesta norul si slava (fumul) lui dumne-zeu.”sau III Regi 8/10-
11”Cand preotii au iesit din locasul sfant un nor a umplut templul ..si n-au putut
preotii sa iasa la slujba din pricina norului caci slava (fumul) lui dumne-zeu
umpluse templul.” Asa cum in Iesirea 40/36-38 vedem ca acolo se parca astronava:
”..Cand se ridica norul de pe cort atunci plecau la drum, iar de nu se ridica nici ei
nu plecau..pentru ca in tot timpul calatoriei norul statea peste cort.. iar noaptea se
afla lumina peste el”

Evreii au construit cortul pentru oficierea serviciului sfant in conformitate cu

proiectul pe care dumne-zeu i l-a dat lui Moise pe munte. Absolut nimic din ceea
ce ce evreii au construit, nu a fost facut din capul lor, ci dupa proiecte si planuri
bine stabilite de “stafia” care avea masa de proiectat schite. Exodul 25/9 “Sa faceti
Cortul si toate vasele lui dupa chipul pe care ti-l voi arata Exod 25/ 40. “Vezi sa
faci dupa chipul care ti s-a aratat pe munte…”

Popii de astazi poarta rochii lungi nu pentru ca acest port ar fi ceva sfant sau pentru
ca multimea sa le pupe poalele. Portul rochiilor de catre popi isi are radacina tot in
renumitul Cort. Ca sa intre in camera sfanta a cortului unde era asezata arca
impacarii, sau chivotul legii, preotilor le trebuiau niste haine speciale ca sa nu fie
ucisi de razele care ieseau din ea. In timpul antichitatii, preotii, adica mecanicii lui
dumne-zeu, foloseau haine lungi de protectie cand intrau in aceasta incapere.
Descrierea lor ocupa in Exodul biblic doua capitole (26 si 27), data fiind
importanta pe care o aveau cand se apropiau de chivotul legii.

In afara de astronavele care erau parcate in acest loc, cortul mai ascundea una
dintre cele mai importante si puternice tehnologii a domnului: chivotul legii sau
arca impacarii. O serie de oameni de stiinta au construit aceasta arca a impacarii
respectand toate detaliile pe care Biblia ni le da. Ei au inteles ca grija pentru
respectarea oricarui amanunt dat de dumne-zeu, era de fapt un detaliu tehnic. In
conditia in care acesta nu era respectat, nimic nu functiona. Astfel, cherubini
inaripati pe care dumne-zeu ii dorea intorsi cu aripile intr-un anumit fel, erau de
fapt antene sofisticate cu care se receptau diferite canale sau semnale.

Acest aparat era acoperit in intregime cu aur, care este unul dintre cei mai buni
conductori electrici. El indeplinea mai multe functii. Functiona ca o statie de
transmisie-receptie, ca un puternic conductor de electricitate, dar si ca un sonar.
Din aceasta cauza, Levitii aveau nevoie de imbracaminte speciala, pentru a nu se
electrocuta. Dumne-zeu ii spune lui Moise sa isi atentioneze fratele de pericolul
mortii, atunci cand intra in camera unde se afla chiavotul. Leviticul 16/2 ”Spune-i
lui Aaron fratele tau, sa nu intre oricand in lacasul sfant dincolo de perdeaua din
launtru, inaintea capacului ispasirii care este pe chiavot, ca sa nu moara, ca
deasupra capacului ispasirii ma voi arata eu in nor.”

Chiavotul avea o putere magica pentru israeliti. Cu ajutorul acestui obiect au fost
distruse zidurile cetatii Gerico fiindca ea genera unde sonore. Fara aceste vibratii
infernale, maretele si grandioasele ziduri ale celei mai puternice cetati antice, nu ar
fi putut fi distruse. Alesii domnului nu au facut nici magie si nici nu au fost ajutati
de vreo potenta fara margini. Ei au actionat ajutati de nimicitoarea tehnologie a
domnului. Oamenii antichitatii nu erau tampiti cand vorbeau despre zei si despre
inumana lor tehnologie. Scrierile antice indiene ne relateaza despre diferite aparate
de zbor ale acestor zei, aparate pe care ei le numeau Vimana. In scrierile lor antice,
sunt descrise si desenate cu maxime detalii astronavele zburatoare ale zeilor
extraterestrii. Iata cateva dintre ele.
Dupa descrierile facute de manuscrisele indiene, au fost realizate prototipuri ale
acestor aparate, care sunt stramosii aparatelor de zbor actuale. Nimic nu a fost
inventat de catre acesta societate bolnava. Totul a fost copiat si reconstruit dupa
descrierile inventiilor antice.

O alta incredibila si distructiva arma a lui dumne-zeu ne este prezentata cand fii lui
Aaron trebuiau sa prezinte incesul domnului, dar gresind, au fost ucisi de acesta.
Leviticul 10/2” un foc iesi de la domnul si i-a mistuit si au murit amandoi in fata
lui dumne-zeu.” Acest misteros foc care a iesit de la domnul este cu siguranta o
arma de foc tip pusca, pistol, mitraliera, deoarece un spirit, oricat ar fi el de
smecher, nu poate arunca foc catre muritori.
Intr-una dintre bataliile lui Iosua intitulata in Biblie “Marea lupta de la Gabaon”,
pornita impotriva popoarelor care locuiau pamantul promis, dumne-zeu ii ajuta pe
israeliti cu nimicitoarea lui tehnologie: Iosua 10/11” cand fugeau ei de fii lui
Israel…domnul a aruncat din cer asupra lor niste pietre mari pana la Azeca, si au
pierit. Cei ce au murit de pietrele grindinei au fost mai multi decat cei ucisi de fii
lui Israel..” In acest verset, grindina care vine di cer, nu poate fi interpretata ca o
ploaie cu piatra, pentru ca ploaia nu este descrisa impreuna cu pietrele. Ba din
contra, se specifica clar ca „domnul a aruncat din cer bolovani”. Acest lucru ne
face sa intelegem ca domnul a folosit si de data aceasta, o arma mortala,
necunoscuta de noi. Aceasta arma putea sa fie asemanatoare cu bombele din
fotografia de mai jos, dar de mii de ori mai puternice.

In afara armelor cunoscute sau necunoscute inca de noi, domnul avea in arsenalul
sau de razboi si arma nucleara, aceea cu care a distrus Sodoma si Gomora. In
Biblie nu se vorbeste de o decizie clara de a distruge si Gomora, dar bomba
destinata sa distruga Sodoma a fost atat de puternica incat a distrus si celalat oras
de pe tarmul Marii Moarte. Intr-adevar Gomora este nominata doar in momentul in
care deasupra ei ploua foc si sulf. Iesirea 19/23-24 „cand s-a ridicat soarele
deasupra pamantului …domnul a slobozit peste Sodoma si Gomora ploaie de
pucioasa si foc.” Biblia ne spune ca aceste doua cetati au fost distruse din vointa
domnului. Este dificil sa admiti ca distrugerea lor a fost facuta cu bomba atomica,
dar indiciile ne fac sa nu avem dubii ca domnul a utilizat-o cu adevarat.

Doar cei care nu nu vor sa gandeasca cu adevarat vor refuza sa creada un astfel de
lucru. Inainte de toate, dumne-zeu a intarzaiat distrugerea celor doua cetati, ca sa
poata sa-l salveze pe Lot si familia sa. Apoi, dumne-zeu cu mana lui a slobozit
peste ele ploaie de foc si pucioasa. Dupa cum vedeti, acesta a fost o actiune
premeditata cu mult timp inainte. In acest holocaust nu au fost distrue doar cetatile
si locuitorii lor, ci si toata vegetatia solului, care nu s-a mai refacut vreodata.

Nu putem sa ne indoim de aceste orori, pentru ca in Deutronomul 29/22-23 avem

confirmarea” randul de oameni care va urma, copii vostri ..si strainul care va veni
din tara departata …vazand pedeapsa pamantului acesta si bolile cu care il
pustieste domnul, vazand pucioasa si sarea si ca tot pamantul este zgura incat nici
nu se seamana, nici nu rodeste si nici un fir de iarba nu rasare pe el ca de pe urma
Sodomei, Gomorei..pe care domnul le-a nimicit in iutimea sa.”

Focul si sulful au cazut din cer prefacand pamantul in zgura. Acestea au produs
distrugerea a tot ce era viu, fara a se mai regenera vreodata, iar radiatiile atomice
au produs boli incurabile. Acestea sunt descrierea pe scurt a urmarilor produse de
bomba atomica. Deci, nu ne este permis sa nu admitem ca domnul era foarte utilat
cu arme de distrugere in masa. Sute si sute de oameni de stiinta care au studiat
solul din apropierea Marii Moarte au ajuns la aceeasi concluzie: radioactivitatea
din zona este si in ziua de astazi foarte mare. Nisipul este facut sticla, vegetatie nu
exista, iar marea a devenit un lac mort, fara urma de viata in ea.
O alta masina zburatoare ne este descrisa in minime detalii de Ezechiel. Cu
descrierile pe care acesta le-a facut, oamenii de stiinta de la NASA au contruit
prima capsula asemanatoare cu cea care a fost trimisa pe luna. Stim ca pe luna nu a
fost nimeni, dar acesta a fost primul prototip inaintea celui care a devenit primul
modulul lunar. Aceasta capsula are motorul propulsor dedesubtul ei, are roti care
se invartesc una in interiorul alteia, iar ochii de care vorbeste profetul sant
ferestrele care sant dispuse in jurul navei ca la avioane. Ingerii care o conduceau,
erau pilotii si echipajul de bord.

Personajele biblice care au fost transportate in aer cu diverse aeronave de catre

domnul sant Ilie, Enoch, Iezechiel si Regele Tirului caruia i-a fost chiar oferita
viata in cer, dar acesta a fost prea ingamfat ca sa o accepte si a pierdut-o, zic ei.
Mie mi se pare ca gestul regelui Tirului a fost un act de curaj si de demnitate fara
precedent pentru ca este singurul care nu s-a vindut pentru poleiele colorate ale
domnului.

Iezechele 10/1-22” Privind eu atunci, am văzut pe bolta, care era deasupra

capetelor heruvimilor, ceva asemănător la înfăţişare cu un tron de rege, ca piatra de
safir. Şi a zis Domnul către omul cel îmbrăcat în haina de in: „Intră între roţile cele
de sub heruvimi şi umple-ţi pumnii de cărbuni aprinşi, pe care-I vei lua dintre
heruvimi, şi-i aruncă asupra cetăţii!” Şi el a intrat acolo înaintea ochilor mei; Şi
când a intrat omul acela, heruvimii stăteau în partea dreaptă a casei şi un nor
umplea curtea cea dinăuntru. Atunci s-a ridicat slava Domnului de pe heruvimi
spre pragul templului şi templul s-a umplut de nori, iar curtea s-a umplut de
strălucirea slavei Domnului. Freamătul aripilor heruvimilor se auzea până şi în
curtea de afară, ca glasul când vorbeşte Dumnezeu Atotputernicul. Când a dat
Domnul poruncă omului celui îmbrăcat cu haină de in şi i-a zis: „Ia foc dintre roţile
cele dintre heruvimi”, şi când a intrat el şi a stat lângă roţi, Atunci unul din
heruvimi şi-a întins mâna în focul cel dintre heruvimi, a luat şi a dat în pumni celui
îmbrăcat în haină de in, iar el, luându-l, a ieşit. Şi la heruvimi sub aripi se vedeau
un fel de mâini omeneşti. Căutând eu atunci, am văzut lângă heruvimi patru roţi,
câte o roată lângă fiecare heruvim; roţile acestea erau la vedere ca şi crisolitul.

După făptură erau toate la fel şi parcă erau vârâte una în alta. Când ele mergeau,
mergeau în toate patru părţile, şi în vremea mersului nu se întorceau, ci încotro era
îndreptat capul heruvimului, într-acolo mergeau, şi în vremea mersului nu se
întorceau. Tot trupul heruvimilor, spatele lor, mâinile lor şi aripile lor erau pline de
ochi; asemenea şi roţile, toate cele patru roţi de jur împrejur. Roţilor acestora, după
cum am auzit eu, li s-a zis: „Galgal” (Vijelie). Fiecare din fiinţele acestea avea
patru feţe: faţa întâi era faţă de heruvim, faţa a doua era faţă de om, cea de a treia
era faţă de leu şi cea de a patra era faţă de vultur. Atunci heruvimii s-au ridicat; ei
erau aceleaşi fiare pe care le văzusem la râul Chebar.Când mergeau heruvimii,
mergeau şi roţile pe lângă ei, iar când heruvimii îşi ridicau aripile ca să se ridice de
la pământ, nici roţile nu se despărţeau, ci erau împreună cu ei. Când aceia stăteau,
stăteau şi acestea; iar când se ridicau aceia, şi acestea se ridicau, pentru că duhul
fiarelor era şi în ele…..”

In toare descrierile facute de Ilie, apar aceste masinarii zburatoare, care fac un
zgomot infernal si scot mult fum. De aceea puteau fi vazute si auzite de departe.
Aceste paragrafe ne demonstreaza ca tehnologia de zbor a domnului nu ne este cu
totul necunoscuta, cum de altfel nu ne sant necunoscute unele din armele lui
nimicitoare. Acum ati inteles scamatoriile stafiei care nu este in stare sa vina in
zbor cu propriile sale aripioare, asa cum ar trebui sa se comporte un spirit? Nuuuu.
Domnul vine in zbor cu masinarii care scot fum, urla de se rup muntii, au antene si
elice care se rotesc, ca sa puna in miscare “minunea” dumnezeiasca.

Sarmanul Ilie, tot ceea ce lui i se parea vis, in realitate erau decolari sau aterizari
ale aparatelor de zbor ale domnului. Stafia gasise in el un bun povestitor care putea
sa-i elogieze „puterea” printre oameni. De aceea il lua cu el, ca sa ii arate maretia
pamantului vazut de sus si mareata forta dumne-zeiasca, care statea in aceasta
tehnologie belica de mare putere.

Deschideti ochii cand cititi ce scrie in Biblie pentru ca nici o minune a acestui
laudaros mincinos nu a fost facuta cu puterea sa, ci cu diferite obiecte care astazi
sunt doar o banala tehnologie.
Bastonul pe care domnul i l-a dat lui Moise a desfacut apele Marii Rosii in doua si
a schimbat apa fluviului Nil in sange. In multe descrieri, aceasta stranie tehnologie
era un tip de antena Haarp cu care se controla clima, la fel ca astazi. Puterea
armelor domnului au adus 3 zile de intuneric in tara Egiptului. El a obturat lumina
soarelui doar pentru egipteni, pe cand evreii, care locuiau in cealalta localitate,
aveau soare. Arca a oprit apele Iordanului si a daramat zidurile orasului Gerico,
datorita undelor sale vibrationale extrem de puternice. Pelerina lui Ilie a desfacut
apele Iordanului, iar sabia lui Iosua a accelerat miscarea trupelor israelitilor, adica
a accelerat timpul. Din aceste descrieri am putea sa concluzionam ca “miracolele”
dumne-zeiesti sant doar o tehnologie extrem de avansata fata de ceea ce avem noi
in prezent.

Domnul si ingerii sai sant foarte umani, zboara cum zburam si noi, au arme
puternice de distrugere in masa asa cum avem si noi, din nefericire. Vorbesc prin
sofisticate aparate asa cum facem si noi, iar din aceasta cauza nu putem sa ii
numim spirite. Rapirile de persoane pe care le face dumne-zeu, nu sunt altceva
decat cate o excursie in zbor deasupra pamantului sau in spatiu. Distrugerea
cetatilor Sodoma si Gomora nu sant o pedeapsa pentru comportamentul oamenilor,
ci un adevarat razboi intre divinitati care a antrenat in mijlocul lui si pe bietii
oameni.

Cap.12 Dumne-zeu si demonii, sunt aceeasi entitate

Acesta este un subiect care va deranja foarte mult lumea clerului dar si mai mult pe
cei care cred in dumne-zeul propovaduit de ei. Convingerile lor religioase bazate
pe descrierea unui dumne-zeu bun, nu le permite sa vada mai departe decat au fost
programati sa vada. Mintea lor adormita, incuiata cu mii de lacate nevazute, ii tine
prizonierii propriei lor nestiinte. Din aceasta cauza, nu vor putea asocia niciodata
ritualurile satanice cu ritualurile de sacrificiu pe care le descrie Biblia in paginile
ei. Acestea sunt povestite in cele mai mici detalii in cateva capitole care raman
imprimate in mintea cititorului, din cauza ororilor descrise. Sacrificiile care
trebuiau facute pe altarele zeului evreilor, trebuiau indeplinite dupa un anumit rit,
pentru a fi placute si primite de stafia dementa. Orice om care a citit despre aceasta
dezgustatoare practica, ramane impresionat pe viata de porunca ceruta de Iehova.
Daca el este bunatatea intruchipata, ce nevoie avea de aceste monstruozitati? Din
ce cauza facuse din propriul templu un abator? De ce avea nevoie sa se imbete cu
mirosul sangelui fiintelor nevinovate?

In Biblie sunt foarte multe pasaje in care dumne-zeu interzice mancatul carnii cu
sangele ei, ori bautul sangelui vreunui animal. La inceput am crezut ca in sfarsit ii
invata pe evrei o regula sanitara foarte importanta, dar nu era asa. Deutronomul
12/23-24 “ Numai vezi sa nu cumva sa mananci sangele, caci sangele este viata si
sa nu mananci viata impreuna cu carnea. Sa nu-l mananci ci sa il versi pe pamant
ca apa.” Leviticul 16/10 “Daca vreun om din casa lui Israel sau din strainii care
locuiesc in mijlocul lor, mananca sange de orice fel imi voi intoarce fata impotriva
celui ce manaca sangele si il voi nimici in mijlocul poporului sau.” Leviticul 17 /
13 “Daca vreunul din copii lui Israel sau din strainii care locuiesc in mijlocul lor
vaneaza o fiara sau o pasare care se mananca sa-i verse sangele si sa il acopere cu
tarana.” Leviticul 19/26 “ Sa nu mancati nimic cu sange...” Geneza 9/4 “Numai
carne cu viata ei, cu sangele ei sa nu mancati” Lev 7/26-27” Nici un fel de sânge să
nu mâncaţi în toate cetăţile voastre, nici de păsări, nici de dobitoace. Tot cel ce va
mânca sânge, acela se va stârpi din poporul său".

Chiar daca va vine greu sa credeti, acest dumne-zeu, care interzice ingerarea
sangelui prin mancare, este indragostit de sange. El nu ezita sa il ceara fara nici o
jena de cate ori dorea sa miroasa carne arsa pe altarele sale. Dumne-zeu facea
ispasirea pedepselor cu sange. Tot cu sange au fost insemnate portile evreilor ca sa
le poata fi recunoscute casele, atunci cand a facut genocidul celor dintai nascuti ai
egiptenilor. Sange nevinovat a curs mereu pe altarele sale si sange a fost aruncat
peste poporul evreu cand a facut pactul cu ei. Sangele lui Cristos a fost varsat si
ridicat apoi la rang de ispasitor al pacatelor omului.

Pentru dumne-zeul evreilor, sangele era un fel de curatator de pacate pentru ca el

considera omul sfintit numai daca era stropit cu acest sange luat de la animalele
ucise pe altarele sale. Leviticul 4/5-7” Apoi să ia preotul cel miruit, ale cărui mâini
sunt sfinţite, din sângele viţelului şi să-l ducă în cortul adunării. Acolo să-şi moaie
preotul degetul său în sânge, să stropească cu sânge de şapte ori înaintea
Domnului, asupra perdelei locaşului sfânt. După aceea să pună preotul din sângele
viţelului înaintea Domnului, pe coarnele jertfelnicului tămâierii, care se află în
cortul adunării, iar toată rămăşiţa din sângele viţelului s-o toarne la temelia
jertfelnicului arderii de tot, care se află înaintea cortului adunării.” Lev 8/30” Apoi
a luat Moise mir de miruit şi sânge de lângă jertfelnic şi a stropit pe Aaron,
veşmintele lui, pe fiii lui şi veşmintele fiilor lui împreună cu el; şi aşa a sfinţit pe
Aaron şi veşmintele lui şi, împreună cu el, şi pe fiii lui şi veşmintele fiilor lui.” Lev
1/5” Apoi să junghie viţelul, înaintea Domnului, iar preoţii, fiii lui Aaron, să aducă
sângele şi să stropească cu sânge împrejur jertfelnicul de la uşa cortului adunării.”

Este important sa nu versi sangele nimanui, fie el animal sau om, pentru ca orice
vietate este un suflet nevinovat. Din aceasta cauza nimeni si nimic nu are dreptul sa
o ucida. In ciuda acestor legi, acest lucru se putea face daca era ordonat de dumne-
zeu. El avea voie sa sfideze propriile legi de care il durea exact in bascheti. Inca de
atunci ne-a aratat ca aceste legi erau doar pentru norod, pentru cei care trageau
doar ponoasele. Geneza 9/5 “Voi cere inapoi sangele sufletelor voastre: il voi cere
inapoi de la orice dobitoc, si voi cere viata {sufletul} omului din mainile omului si
din mana oricui este fratele sau.”

Dar din ce cauza avea dumne-zeu atata grija pentru sangele omului, din moment ce
el singur a asasinat milioane de oameni nevinovati? Raspunsul ne este dat tot de un
paragraf biblic. Geneza 9/6 “Daca cineva varsa sangele omului, si sangele lui sa fie
varsat de om, pentru ca dumne-zeu a facut pe om dupa chipul sau.” Mie mi se pare
ca trebuie sa fii un mare ipocrit ca sa ceri sa nu ucizi pe nimeni, iar apoi sa ucizi tu
pe cei care nu iti plac. Daca dumne-zeu a facut omul dupa chipul si asemanarea sa,
se intelege de ce omul este atat de bun.

Ca sa nu bata la ochi ca demonul insetat de sange era chiar el, dumne-zeu

inventeaza o gramada de motive pentru care se faceau aceste sacrificii. Macelarii
templului nu aveau nici macar o clipa de ragaz, fiindca mai presus de durerea si
frica miilor de animale, era potolirea poftelor domnului. Motivele pentru care mii
de animele au fost sacrificate zilnic, erau pentru multumire, impacare, pacat,
vinovatie, ispasire, arderi de tot, jertfe de mancare sau alte scarboase moduri de a
varsa sange uman sau animal in onoarea lui.

In fiecare zi evreii sacrificau mii de animale innotand in bai de sange doar pentru
ca mirosul de carne arsa ii era extrem de placut domnului. Leviticul 1/17” Apoi să-
i frângă aripile (la pasare), fără a le desprinde de trup, Şi să o ardă preotul pe
jertfelnic, pe lemnele ce sunt pe foc, ca ardere de tot, jertfă, cu mireasmă plăcută
Domnului". Leviticul 3/5 “...o jertfa de foc, de un miros placut domnului.”sau
Leviticul 3/11 “ Aceasta este mancarea unei jertfe mantuita de foc inaintea
domnului.” Citind aceste orori iti vine sa te intrebi spontan ce nevoie avea acest
dumne-zeu-spirit, de miros de carne fripta si de mancare mistuita de foc? De ce
avea nevoie de sange, asa cum are nevoie orice demon? De ce descrie aceste
ritualuri insangerate cu atatea particularitati la fel cum fac demonii?

Pakistan-Festivalul sacrificiilor animale

De ce ii trebuiau rauri de sange, care apoi trebuiau stranse in vase imense pentru a
fi turnat pe altarele sale? Ce placere nebuna si ce sfintenie putea sa existe in acest
templu abator in care milioane de animale erau beregatite si lasate sa moara pana
ce tot sangele li se scurgea din vene in aceste oale imense? Cat de sfant poate sa fie
un loc in care duci vaci, capre oi, tauri, boi, care put si se pisa pe ei de frica, in
asteptarea de a fi beregatiti pentru a face placere unui demon dement? Aceste
animale carora sangele le-a fost lasat sa curga din gat, erau apoi despicate pentru a
li se lua organele in numele domnului.
 Leviticul 3/7-11 “Daca va aduce jertfa un miel, sa il aduca inaintea domnului. Sa
puna mana pe capul dobitocului {popa} si sa il injunghie inaintea cortului
intalnirii: fii lui Aaron sa-i stropeasca sangele pe altar de jur imprejur. Din aceasta
jertfa de multumire sa aduca o jertfa mistuita de foc inaintea domnului, si anume:
grasimea, coada intreaga pe care o va desface de la osul spinarii, grasimea care
acopera matele si toata grasimea care tine de mate, cei doi rarunchi si grasimea de
pe ei, de pe coapse si praporul ficatului pe care il va dezlipi de langa rarunchi.
Preotul sa le arda pe altar. Aceasta este mancarea unei jertfe mistuite de foc
inaintea domnului.”

Fotografiile de mai sus au fost facute la Festivalul sacrificarii din Pakistan si sunt
relevante pentru a intelege cam cum arata templul acestui dumne-zeu si altarele lui
dupa ce mii de animale erau beregatite pentru a avea el mult sange.

Eu nu inventez nimic. Acestea sunt cuvintele Bibliei dumne-zeului cel “bun”.

Aceasta este sfintenia, curatarea de pacate si ofranda iertarii. Ce fiinta sanatoasa la
bibilica transforma propria casa intr-un grajd scarbos si imputit, plin de animale
care astepta sa fie asasinate, doar pentru a li se lua coada care sta pe cur, ca pe o
ofranda? Mai sunteti inca siguri ca acesta este dumne-zeul acela bun si drept?

Ca sa fiti siguri 100% ca acest dumne-zeu biblic nu se deosebeste cu nimic de

demoni, am sa va arat inca ceva interesant. Lev 7/29-31” Grăieşte fiilor lui Israel şi
le zi: Cel ce îşi înfăţişează Domnului jertfa sa de mântuire, acela din jertfa sa de
mântuire să aducă o parte prinos Domnului, Şi anume: Să aducă Domnului jertfă
cu mâinile sale: grăsimea de pe pieptul jertfei şi seul de pe ficat; să aducă legănând
pieptul jertfei înaintea Domnului. Grăsimea s-o ardă preotul pe jertfelnic, iar
pieptul va fi al lui Aaron şi al fiilor lui. Lev 7/23-25” Grăieşte fiilor lui Israel şi le
zi: Nici un fel de grăsime, nici de bou, nici de oaie, nici de ţap să nu mâncaţi.
Grăsimea de mortăciune şi grăsimea dobitocului sfâşiat de fiară să se întrebuinţeze
la orice lucru, iar de mâncat să nu se mănânce. Tot cel ce va mânca grăsimea
dobitocului, care se aduce jertfă mistuită cu foc Domnului, acela să se stârpească
din poporul său.” Dupa cum vedeti, dumne-zeu prefera in locul parfumurilor
frumos mirositoare, putoare de untura si seu. Pe langa duhoarea insuportabila pe
care o lasa, acestea produc din abundenta nori grosi de fum. Cu acest fum se afuma
atotputernicul pentru a-si conserva bine mintea infantila pe care o poseda.

Dar nu este tot. Jertfa pentru sfintenie este ceva atat de scarbos si macabru incat
nici cel mai infocat adept al lui Iehova biblic, nu o va accepta. Cu toate acestea,
demonii isi fac carti “sfinte” in care descriu fara jena ce anume trebuie facut ca sa
le satisfaci pofta de sange, iar adeptii ii aplauda. Lev 8/24- “Apoi a adus Moise pe
fiii lui Aaron şi a pus sânge pe vârful urechilor drepte ale lor, pe degetul cel mare
de la mâinile drepte ale lor şi pe degetul cel mare de la picioarele drepte ale lor; şi
a stropit Moise jertfelnicul cu sânge de jur împrejur. După aceea a luat Moise
grăsimea şi coada, toată grăsimea de pe măruntaie, seul de pe ficat, amândoi
rărunchii, grăsimea lor şi şoldul drept; iar din panerul cu pâinile punerii înaintea
Domnului a luat o azimă, o pâine cu untdelemn şi turtă şi le-a aşezat peste grăsime
şi peste şoldul drept; Şi toate acestea le-a pus pe mâinile lui Aaron şi pe mâinile
fiilor săi şi le-au dus legănându-le înaintea feţei Domnului. Apoi a luat Moise
acestea din mâinile lor şi le-a ars pe jertfelnic ardere de tot; aceasta a fost jertfa de
sfinţire, mireasmă plăcută, jertfă Domnului.“

Din aceasta traditie pagana facuta zeilor, isi are originea vesnica pomenire si
leganarea colivei. Aceasta este doar o continuare a practici pagane in care se
leganau halcile de osanza si seu care trebuiau arse in onoarea macabrului demon.
Lev 9/19-20” I-au adus apoi grăsimea boului şi a berbecului, coada şi grăsimea cea
de pe măruntaie, rărunchii cu grăsimea lor şi grăsimea de pe ficat; şi a pus
grăsimea pe pieptul jertfei de izbăvire, apoi a ars grăsimea pe jertfelnic; “Lev 4/31”
Toată grăsimea ei s-o aleagă, cum se alege grăsimea la jertfele de mântuire, şi s-o
ardă preotul pe jertfelnic, spre miros bine-plăcut Domnului; astfel îl va curăţi
preotul şi i se va ierta păcatul.”

Mi se pare de domeniul dementei sa sacrifici atatea dobitoace doar ca sa sa le versi

sangele pe altare. Ca si cand nu ar fi fost suficient, le luai grasimea, seul si coada
ca sa le arzi. Acestea degajau un miros extrem de placut pentru lighioana insetata
de moarte si putoare.

Urmatorul paragraf slaveste dementa maxima pentru ca ceea ce urmeaza nu este

ceva normal, ci cea mai mare sfintenie. Executarea acestui ritual, face ca dumne-
zeu sa exalteze de placere, iar popii sa se considere privilegiati pentru onoarea pe
care acesta le-o rezerva. Ei trebuiau sa manance rarunchii, grasimea, seul de pe
ficat si coada de pe curul animalului, in loc sfant, pentru ca este o mare sfintenie.

. Lev 7/1-6” Iată şi rânduiala jertfei pentru vină: Aceasta este sfinţenie mare. Jertfa
pentru vină să se junghie în locul unde se junghie jertfa arderii de tot şi cu sângele
ei să se stropească jertfelnicul de jur împrejur. Cel ce o aduce să osebească din ea
toată grăsimea, coada şi grăsimea de pe măruntaie, Amândoi rărunchii, grăsimea
cea de pe ei şi seul de pe ficat: toate acestea să le osebească împreună cu cei doi
rărunchi. Acestea să le ardă preotul pe jertfelnic, ca jertfă Domnului. Aceasta este
jertfă pentru vină. Toţi cei de parte bărbătească din neamul preoţesc să mănânce
din ea, dar s-o mănânce în locul cel sfânt, că aceasta este sfinţenie mare.”
Ca sa aveti o imagine cat mai clara a macelului care se facea in fiecare zi in
templul abator al domnului, cititi cate capete se decimau in cinstea sa: 2 Cronici
29/31-33” Apoi a început Iezechia a grăi şi a zis: "Acum v-aţi sfinţit pe voi
Domnului; apropiaţi-vă şi aduceţi jertfe şi prinoase de mulţumire în templul
Domnului". Şi a adus toată adunarea jertfe şi prinoase de laudă şi de împăcare, şi
cel pe care-l lăsa inima, arderi de tot. Numărul vitelor pentru arderile de tot, aduse
de cei ce se adunaseră a fost: şaptezeci de boi, o sută de berbeci, două sute de miei.
Toate acestea au fost jertfite ca arderi de tot Domnului. Pentru celelalte jertfe sfinte
au fost şase sute de vite mari şi trei mii de vite mărunte.”

2 cronici 35/7-8; 12;14“ După aceea a dat Iosia ca dar fiilor poporului, tuturor care
se aflau acolo, tot pentru jertfa Paştilor, din vite mărunte un număr de treizeci de
mii de miei şi de ţapi tineri şi trei mii de boi. Acestea erau din averea regelui.
Căpeteniile lui au făcut de bună voie un dar poporului, preoţilor şi leviţilor:
Hilchia, Zaharia şi Iehiel, căpeteniile templului lui Dumnezeu, au dat preoţilor
pentru jertfa Paştilor, două mii şase sute de oi, miei şi ţapi, şi trei sute de boi;
Conania, Şemaia şi Natanael fraţii lui, şi Haşabia, Ieiel şi Iozabad, căpeteniile
leviţilor, au dăruit leviţilor pentru jertfa Paştilor cinci mii de oi şi cinci sute de
boi.” Apoi au rânduit cele gătite pentru arderile de tot, ca să le împartă poporului,
cum era acesta împărţit în cete după familii, ca ei să le aducă Domnului, cum este
scris în cartea lui Moise. Tot aşa au făcut ei şi cu boii.; “Iar pentru ei şi pentru
preoţi au gătit după aceasta, căci preoţii, fiii lui Aaron, au fost ocupaţi cu aducerea
de jertfe şi de grăsimi până noaptea; şi de aceea leviţii au gătit şi pentru ei şi pentru
preoţi, fiii lui Aaron.”

Nepal, festivalul sacrificiului.

Toate aceste paragrafe, care reprezinta doar 1% din totalul ororilor care trebuiesc
facute pe altarele “sfinte” ale domnului, te fac sa te intrebi in mod spntan de ce
dumne-zeu se comporta la fel ca un satanist care se bucura la vederea partilor
scarboase ale victimei caruia ii ia energia? Cum este posibil sa citesti negru pe alb
despre aceste fapte si sa crezi ca aceasta creatura este sanatoasa la cap? Cum este
posibil ca un creator atotputernic care stie tot, sa nu aiba habar despre ce implica
aceste inumane comportamente ale sale? El nu este un spirit ci o creatura in carne
si oase care, prin minciuna, tehnologie si viclenie isi asupreste cu buna stiinta
propria creatie. In timpurile antice, omul aducea ofrande de multumire mamei
noastre Natura, nu sacrificii de sange cum cere acest demon.

In zilele noastre aceste orori se practica de catre alti dementi numiti satanisti,
pentru aceeasi demoni. Aceste ritualuri sunt respectate ad literam, exact asa cum a
ordonat dumne-zeu sa se faca. Singura diferenta care exista intre cele doua executii
este numele divinitatii, care in loc de dumne-zeu se numeste Satana. Aceste
divinitati, indiferent cat de mult ati dori sa negati, sunt una si aceeasi fiinta. Toti
poarta numele generic de extraterestri. Iata ce scrie John Milton in cartea sa
“Paradisul pierdut al lui Moloch” in care sunt descrise ritualuri oribile facute
pentru acesti demoni. Doar demonii au nevoie de astfel de orori fiindca se hranesc
cu energia care se desprinde de trupul victimei. “Moloch, rege oribil, murdar de
sange, de sacrificii umane si de lacrimile parintilor. Din cauza zgomotului puternic
al tobelor si al tamburinelor, nu s-a auzit plansul copiilor care au trecut focul,
macabrului idol.”

Moloch, sacrificii de copii

Dumne-zeu descrie de fiecare data cum trebuie sa fie animalul care trebuie sa fie
sacrificat in cinstea sa. Lev 1/3” De va fi jertfa lui ardere de tot din vite mari, să fie
parte bărbătească, fără meteahnă, şi s-o aducă la uşa cortului adunării, ca să fie
bine-plăcută înaintea Domnului.” Vedeti, acesta trebuie sa fie perfect, fara defecte
de nici un fel, sa nu se fi imperecheat niciodata si sa fie un exemplar vanjos,
puternic. Aleister Crowley, celebru satanist explica in cartea sa “Magick in theory
and practice” {Magia in teorie si practica}, sacrificiul de copii si motivele mortii
rituale. “ Conform teoriei anticilor magicieni, orice fiinta vie este o fantana de
energie care variaza dupa cantatitate in functie de dimensiunea animalului si dupa
calitate in functie de caracterul sau mintal si moral. In momentul mortii acestui
animal, aceasta energie este eliberata in mod imprevizibil. Daca doriti sa aveti
maxime rezultate in termeni spirituali, trebuie sa alegeti o victima care are cea mai
mare forta si puritate. Un copil, un baiat, cu o inocenta perfecta si o ridicata
inteligenta, este victima cea mai multumitoare si potrivita.”
Vedeti, scopul oricarui ritual este acela de a nutri demonii. Energia puternica care
se elibereaza din cauza fricii si a durerii, ii satura pe demoni, pentru ca acea
energie eterna pe care ei o cauta de la inceputuri se numeste suflet. Vazand cate
sacrificii dorea dumne-zeu sa i se faca, nu poti sa ai dubii ca este un demon la fel
ca si altii care ne sunt descrisi ca opozitorii lui. Puteti sa va faceti mii de cruci si sa
scuipati in san pana va curge apa pe picioare, adevarul nu il mai puteti acoperi cu
nestiinta si prostia caracteristica celui ingenuncheat.

Treziti-va, nu va mai inchinati la naluci! Stramosii vostri au fost asasinati fiindca

picioarele lor nu au stiut sa se indoaie in fata nimanui. Au murit razand, fara frica,
sperand ca cei ce vor veni sa nu uite acest lucru. Astazi omul nu mai poate face
nimic singur pentru ca a descoperit pozitia caprei in care poate sa stea ca sa ceara
altora sa faca ceea ce ar trebui sa faca singur.
Exista in Biblie niste paragrafe din care iti poti da seama ca de fapt aici sunt doi
dumne-zei, asa cum sunt doua creatii si asa cum sunt doi Cristosi. O sa va
demonstrez multe lucruri interesante de care nu aveti habar desi va bateti cu
pumnii in piept ca stiti tot. Cantecul de slava pe care Moise il aduce lui dumne-zeu,
si care cu siguranta la origine este o oda adusa adevaratatei creatoare, ne spune
cum poporul evreu a abandonat adevaratul sau creator. Deutronomul 32/16-17 “L-
au intaratat la gelozie prin dumnezei straini. L-au maniat la uraciuni. Au adus jertfe
dracilor, unor idoli care nu sunt dumne-zei, unor dumne-zei pe care nu ii
cunosteau, dumnezei noi, veniti de curand, de care nu se temusera parintii vostri.”
Se poate crede ca aici este vorba despre dumnezeul lui Moise care nu este
multumit de faptul ca poporul incepuse sa faca sacrificii demonilor si altor dumne-
zei necunoscuti de ei si de parintii lor. Nu. Sacrificiile de orice tip au fost ordonate
de Iehova, si el i-a invatat cum sa procedeze ca sa ucida cat mai multe fiinte pe
altarele sale imputite de sange si de durere. El dorea sange si moarte, ca orice
demon care traieste cu asa ceva.

Paragraful de mai sus ne spune ca omul a uitat adevarata sa origine si a inceput sa

jerfeasca pe altare fiinte nevinovate, pentru demoni, pentru dumne-zei necunoscuti,
de care neam de neamul lor nu a auzit. Osea 6/6, spune: “ Caci bunatate doresc,
nu jertfe, si cunostinta de dumne-zeu mai mult decat arderile de tot”, pentru ca nu
jertfele, statul cu curul in sus sau urlarea legilor lui dumne-zeu te conduc spre
cunostere si spiritualitate, ci bunatatea, altruismul, omenia, bunul simt de a nu te
crede atat de inalt incat sa nu te pot apleca sa stergi lacrima cuiva. Cunoasterea de
Dumnezeu inseamna sa te cunosti pe tine insusti ascultandu-ti Constiinta care este
adevaratul tau Dumnezeu interior. In ea nu exista raul si ea este Dumnezeul pe care
il cauti ca naucul pe afara nestiind ca de fapt totul este in tine.
Un alt paragraf frumos si interesant este in Miheia 6/6, si sper sa va faca sa ganditi
mai mult: “Cu ce ma voi infatisa inaintea domnului ca sa stau inaintea lui? Infatisa-
ma-voi cu arderi de tot si cu vitei de un an? Dar oare domnului ii vor placea mii de
berbeci si miile de rauri de untdelemn? Oare ii voi da pe cel dintai nascut al meu ca
pret pentru faradelegea mea si rodul pantecului meu pentru pacatul sufletului meu?
Ti s-a aratat omule ceea ce este bun si ceea ce domnul cere de la tine: dreptate,
iubire si milostivire.”

Paragraful acesta este strecurat in interiorul altora in care dumne-zeu ameninta si

blesteama, ca de obicei pe cei care nu il asculta, dar este printre singurele care in
realitate combate absolut tot ce dumne-zeul evreilor a cerut dintotdeauna. Cu astfel
de paragrafe vin popii sa iti arate cat de bun este preainaltul dupa ce distruge si
asasineaza cu sange rece propriile creaturi. Cu astfel de citate incearca sa arate
bunatatea lui, care de fapt nu e deloc a lui, ci a celei care a creat totul. Dumne-zeu
a uzurpat locul sau insusindu-si-l ca fiind al lui. Tot ceea ce ea a facut fara pata, el
a modificat, distrus, murdarit si falsificat. O sa va explic mai pe larg si aceste
lucruri, dar in acest verset adevarata creatoare nu a cerut si nu a pretins nimic de la
creaturile sale in afara de a fi oameni cu dreptatea, iubirea, libertatea si omenia in
ei.

Si in Isaia dorintele celei care a creat totul sunt puse pe seama domnului evreilor
care iar se contrazice de unul singur sperand ca vom fi atat de idioti incat sa trecem
cu vederea sutele de sacrificii de sange pe care le cerea cu nerusinare:
Isaia 1/11-16 “La ce imi foloseste multimea jertfelor voastre? M-am saturat de
arderile de foc cu berbeci si de grasimea viteilor grasi si nu mai vreu sange de
tauri, de miei sau de tapi. Cand veneati sa le aduceti cine vi le cerea? Nu mai
aduceti daruri zadarnice. Tamaierile imi sunt dezgustatoare, lunile noi, zilele de
odihna si adunarile de sarbatori nu le mai pot suferi. Urasc lunile noi si sarbatorile
voastre sunt pentru mine o povara. Ajunge! Cand ridicati ochii catre mine eu imi
intorc ochii aiurea...mainile voastre sunt pline de sange. Spalati-va! Curatiti-va! Nu
mai faceti rau inaintea ochilor mei. Incetati odata ! Invatati sa faceti binele, cautati
DREPTATEA, ajutati pe cel apasat, faceti dreptate orfanului si aparati-o pe
vaduva.”

Vedeti, este imposibil sa nu gandesti cum e posibil ca dumne-zeul insetat de sange,

acum dintr-o data a inceput sa aiba scarba si sila de ceea ce el insusi ordona sa se
faca. La o analiza atenta realizezi ca aici sunt de fapt doua personaje distincte care
vorbesc, sunt doi dumne-zei. Unul este colericul, tiranicul si vesnic insetatul de
sange dumne-zeu al evreilor, Iehova. Celalalt nu cere nimic, nu vrea nimic, este
scarbit si satul de uraciunile si rautatea omului. Singurul lucru pe care il doreste nu
sunt nici pedepse, nici blesteme, ci dorinta de a te intoarce la conditia ta de om
drept, cinstit si omenos.

As putea sa mai adaug aici inca cateva zeci de pagini cu miile de sacrificii pe care
evreii erau obligati sa le faca acestui dumne-zeu demon care gasea placeri
namarginite in durere, mizerie, sange nevinovat si asasinate, dar prefer sa va las sa
citit singuri aceste randuri pentru a va intreba cum este posibil sa venerzi aceasta
bestie.

Cap.13 Dumne-Zeu e stapanul tuturor dumne-Zeilor

Pentru cat ar parea de lipsit de sens, acest titlu ascunde un adevar pe care cei
interesati sa tina in bezna omenirea, il vor nega din rasputeri. Cu toate acestea, eu
am sa va dovedesc ca acest lucru este real. Desi popii canta in gura mare ca
dumne-zeu este unicul si singurul dumne-zeu, Biblia demonstreaza contrariul. De
asemenea, se mai spune ca nici un om nu a vazut chipul domnului, deoarece
nimeni nu este vrednic sa il vada.

Randurile urmatoare va vor demonstra ca dumne-zeu are o legatura foarte stransa

cu zeii antichitatii. Numele lor au fost mereu schimbate, dar nu pentru a se crea
confuzie, ci pentru ca intre timp cei batrani mureau. Altii tineri le luau locul, iar
atunci numele lor se schimba, dar nu si functia pe care o ocupau. Zeii erau fiinte
care nu apartineau pamantului, dar care traiau pe acest pamant impreuna cu omul.
De exemplu Uranus, Jupiter, Saturn sau Zeus, erau zeii cei mari, stapanii cerului si
ai pamantului. Ei nu erau acelasi zeu cu nume diferite, ci erau zei diferiti care
indeplinisera la timpul lor aceeasi functie, de sef, de stapan absolut. De exemplu
Anu era zeul suprem al sumerienilor care a avut doi fii: Enlil-El si Enki-Ea. Enlil
era zeul cerului, iar Enki zeul pamantului. Acesti zei care erau capetenile supreme
al diferitelor natiuni de zei si de oameni au capatat in Biblie numele de dumne-zei.
Fiecare dumne-zeu avea si el capetenii care ii conduceau poporul. Acestia au
capatat in Biblie numele de ingerii, serafimii, cherubinii sau demonii.

Acesti zei care au cladit de secole doar minciuni, negativitate si rau, au modificat
corpul omului si al fiintelor pamantene existente, autoproclamandu-se “creatori”.
Omul de astazi este cu adevarat opera lor, oglinda in care se uita ca sa vada cat
sunt de rai si de egoisti. Acum cred ca intelegeti mai bine de ce toata lumea antica
era sclava zeilor, nicidecum pupatori de lemne zugravite, cadavre mucezite sau
craci in forma de cruci. Lumea stiintifica si biserica nu vor sa confirme acest lucru
nu pentru ca el nu este adevarat, ci pentru ca daca ar admite asa ceva, atat
doctrinele religioase cat si marea lor “stiinta” ar dispare ca un fum.

La fel ca si la oameni, zeii erau impartiti in cei care faceau voia zeului suprem si
cei care nu voiau sa-i fie pe plac. Pentru a-l face pe om sa accepte suprematia lor,
zeii au inventat fel de fel de capcane si situatii josnice ajutati de nimicitoarea lor
tehnologie. Numai prin pacaleala si minciuna au scapat de dezastrul pe care omul
l-ar fi facut daca ar fi aflat adevarul.

Ostirea aceasta de “spirite” nu a locuit niciodata in cer fiindca cerul nu era si nu

este casa lor, ci au locuit pe pamant. Minciuna aceasta ordinara in care ei sunt
stapanii cerului vine de la faptul ca zburau cu aparatura tehnologica. Acest lucru le
dadea un fel de avantaj fata de om, iar de aici s-a nascut denumirea de “stapanului
cerului si al pamantului” .

Ca sa dovedesc ca Biblia este o adaptare a textelor antice la viitoarea doctrina

monoteista si ca dumne-zeu nu era singurul zeu de pe pamant, am ales o serie de
paragrafe semnificative care confirma aceste afirmatii.

Deutr 10/172 „....ca dumnezeul tau este dumnezeul dumnezeilor”, Iesirea 20/3 ”..sa
nu ai alti dumnezei in afara de mine”, Psalmii 81/1”Dumnezeu a stat in
dumnezeiasca adunare si in mijlocul dumnezeilor va judeca”, Psalmii 81/6
„dumnezei santeti si toti fii ai celui preainalt”, Psalmii 95/4 „ca mare este
dumnezeu…mai presus decat toti dumnezeii”, Psalmii 96/7 „in fata lui sant
rastigniti toti dumnezeii”, Deutronomul 32/17 ”au adus jertfe demonilor si nu lui
dumnezeu, unor dumnezei noi pe care nu i-au stiut, care au venit de la vecinii lor si
pe care parintii lor nu i-au cunoscut”, Daniel 4/5” iar in cele din urma s-a infatisat
inaiantea mea Daniel al carui nume este Baltazar dupa numele dumnezeului
meu….”. Deutronomul 32/16-17 “L-au intaratat la gelozie prin dumnezei straini.
L-au maniat la uraciuni. Au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumne-zei,
unor dumne-zei pe care nu ii cunosteau, dumnezei noi, veniti de curand, de care nu
se temusera parintii vostri.”

Deci, cand popii si doctrina lor absurda va vor spune ca dumne-zeu este singurul si
unicul dumne-zeu, sa ranjiti la ei precum cateii la oala cu jumari. Daca sunteti
curiosi, puteti sa cautati singuri in Biblie ca sa va convingeti cum dumne-zeu este
liderul tuturor dumne-zeilor. Dumne-zeii nu sunt nici ingeri, nici serafimi, nici
cherubini, ci conducatori ai poporelor de zei. Este cam ca astazi: fiecare stat are un
presedinte, un zeu care il conduce, dar toti se supun puterii supreme, adica marelui
zeu. Un cazul societatii actuale, Vaticanului si bisericii lui diavolesti.

Paragrafele urmatoare evidentiaza cine detine puterea suprema atat asupra dumne-
zeilor cat si asupra oamenilor. De asemenea este subliniat ca fiecare popor al
oamenilor era stapanit de cate un inger. Cu alte cuvinte ingerii sunt zei mai mici, la
fel ca prefectii, primarii sau secretarii de judete. Absoluti toti dadeau socoteala
zeului care ii conducea, iar acesta era supus zeului suprem. Societatea oamenilor
este construita exact la fel cum este construita societatea zeilor care ii conduc din
umbra.

Deutronomul 10/17” Că Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor

şi Stăpânul stăpânilor, Dumnezeu mare şi puternic şi minunat, Care nu caută la
faţă, nici nu ia mită.”

Deutronomul 32/8 “Când Cel Preaînalt a împărţit moştenire popoarelor, când a

împărţit pe fiii lui Adam, atunci a statornicit hotarele neamurilor după numărul
îngerilor lui Dumnezeu;”

Deutronomul 6/4” Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul

Domn.”

Daniel 2/47” Răspuns-a regele către Daniel şi a zis: "Cu adevărat că Dumnezeul
vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Stăpânul regilor, descoperitorul tainelor,
căci tu ai putut să descoperi această taină".
Judecatorii 2/11-13” Atunci fiii lui Israel au inceput a face rele inaintea ochilor
Domnului si s-au apucat sa slujeasca baalilor; Au parasit pe Domnul Dumnezeul
parintilor lor, Care ii scosese din pamantul Egiptului si s-au intors la alti dumnezei,
catre dumnezeii popoarelor dimprejurul lor si au inceput sa se inchine acelora si au
maniat pe Domnul; Au parasit pe Domnul si au inceput a se inchina lui Baal si
Astartelor.”

Dumne-zeul acesta coleric al evreilor era inspaimantat la gandul ca oamenii nu il

asculta si nu il recunosc ca stapan absolut. Din acesta cauza intra mereu in crize de
nebunie furibunda daca acestia treceau de partea celorlalti zei, sau dumne-zei. Zeul
cu care era mereu in competitie fiindca omenii il iubeau mai mult decat pe el, era
Baal. Citat de 63 de ori in Biblie, ca o divinitate caruia poporul evreu ii ramane
mereu fidel, lui Baal ii este dedicat templul din Sichem.

Romanii 11/4” Dar ce-i spune dumnezeiescul răspuns? "Mi-am pus deoparte şapte
mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal".

In Numerele 25/1-5 sunt mentionate femeile moabite care ademenesc poporul

evreu sa se indeparteze de la cultul pentru dumne-zeu, pentru a adera la cultul lui
Baal-Peor.

In Cartea a treia a regilor 20/18-40 este specificat ca prorocii lui Baal si ai Aserei
sunt cu sutele pe cand cel al lui dumne-zeu era doar Ilie. Ca de fiecare data, cei
care nu placeau acestui dumne-zeu asasin erau trecuti in lumea eterna, pentru ca el
desi atotputernic, nu suferea concurenta si ii era frica de cei care ii faceau poporul
sa se indeparteze de el. “Iar Ilie a zis lui Ahab: "Nu eu sunt cel ce aduce nenorocire
peste Israel; ci tu şi casa tatălui tău, pentru că aţi părăsit poruncile Domnului şi
mergeţi după baali. Trimite dar acum şi adună la mine în muntele Carmel tot
Israelul, dimpreună cu cei patru sute cincizeci de prooroci ai lui Baal şi cu cei patru
sute de prooroci ai Aşerei, care mănâncă la masa Izabelei"..... Atunci s-a apropiat
Ilie de tot poporul şi a zis: "Până când veţi şchiopăta de amândouă picioarele?
Dacă Domnul este Dumnezeu, urmaţi Lui! Şi dacă este Baal, urmaţi aceluia".
Poporul însă n-a răspuns nimic. Şi a zis Ilie către popor: "Prooroc al Domnului am
rămas numai eu singur, iar prooroci ai lui Baal sunt patru sute cincizeci de oameni
şi prooroci ai Aşerei patru sute.... “

Baal era o divinitate antica care a trait inaintea zeului biblic Iehova sau al
sumerianului El-Enlil. Din acesta cauza popoarele il urmau. Evreii au imprumutat
cultele si cultura poporelor intre care au trait. Ei au preluat multe cunostinte ale
egiptenilor, popor printre care au stat mai bine de 400 de ani. Zeul taur era prezent
in Egipt cu numele de Apis sau Boul Apis, iar in Orientul Mijlociu era considerat
imaginea lui Baal si a lui Yhwh-Iehova. In Canaan El (Enlil) este descris ca
vechiul parinte al oamenilor, iar imaginile sale ca zeul-taur sunt numite in Biblie
“vitei” facand referire la Yhwh (Iehova).

Boul Apis al Egiptului

Iesirea 32/1-5” Văzând însă poporul că Moise întârzie a se pogorî din munte, s-a
adunat la Aaron şi i-a zis: "Scoală şi ne fă dumnezei, care să meargă înaintea
noastră, căci cu omul acesta, cu Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce
s-a întâmplat". Iar Aaron le-a zis: "Scoateţi cerceii de aur din urechile femeilor
voastre, ale feciorilor voştri şi ale fetelor voastre şi-i aduceţi la mine"..... Luându-i
din mâinile lor, i-a turnat în tipar şi a făcut din ei un viţel turnat şi l-a cioplit cu
dalta. Iar ei au zis: "Iată, Israele, dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului!
Văzând aceasta, Aaron a zidit înaintea lui un jertfelnic; şi a strigat Aaron şi a zis:
"Mâine este sărbătoarea Domnului!"

Regele Ieroboam face doi vitei de aur in templele din Dan si Betel, iar poporul li se
inchina, asa cum au facut si in timpul lui Aaron, cand vitelul reprezenta dumne-
zeul care i-a scos din Egipt. 3 Regi 12/25-33” "Şi sfătuindu-se, regele a făcut doi
viţei de aur şi a zis poporului: "Nu trebuie să vă mai duceţi la Ierusalim; iată Israele
dumnezeii tăi, care te-au scos din pământul Egiptului!" Şi a pus unul în Betel, iar
pe celălalt în Dan.”

Intr-un text al culturii hugarit, Yhwh-Iehova apare ca fiul zeului El (Enlil). Este un
citat referitor la acest aspect si in Geneza, atunci cand Iacov a cumparat de la tatal
lui Sichem o bucata de pamant unde si-a pus cortul si a ridicat un altar pentru
dumne-zeu, cu numele El-Elohe-Israel. Elohe vine de la Eloah care insemna
divinitate cu pluralul Elohim care inseamna divinitati. In traducere ar fi “El,
divinitatea Israelului” Geneza 33/20” A înălţat acolo un jertfelnic şi i-a pus numele
El-Elohe-Israel.”
Asherah este citata de 6 ori in Biblie cu numele de Asera si este cunoscuta ca zeita
creatoare a zeilor Elohim. Ea apare insa si cu numele de Astarte de 43. Este antica
zeita Inanna-Ishtar botezata de greci Afrodita si de romani Venus, care nu era zeita
dragostei, asa cum propovaduiesc textele mincinoae ale grecilor, ci zeita sexului.
In vechime sexul se practica ca prostitutie sacra, uzanta pe care o aveau si evreii,
dar care le-a fost interzisa. De asemenea a fost interzis si sexul intre doua persoane
de acelasi sex, care in Biblie poarta numele de sodomiti ca si casele de toleranta.
Deutronomul 23/17” Să nu fie desfrânată din fiicele lui Israel, nici desfrânat din fiii
lui Israel.”

3 Regi 14/23-24” Căci şi aceştia şi-au făcut înălţimi, idoli şi Astarte, pe orice deal
înalt şi sub orice copac umbros. Şi erau de asemenea şi sodomiţi în această tară, şi
făceau toate ticăloşiile păgânilor, pe care Domnul îi gonise din faţa fiilor lui
Israel.”

3 Regi 15/12-13” Căci a izgonit pe desfrânaţi din ţară şi a îndepărtat toţi idolii pe
care ii făcuseră părinţii lui.... Ba a lipsit chiar pe mama lui, Ana, de numele de
regină, pentru că ea făcuse un chip turnat Astartei. Aşa a sfărâmat Asa chipul cel
turnat al Astartei arzându-l pe prundul pârâului Chedron.”

3 Regi 22/46”Şi rămăşiţa desfrânaţilor care mai rămăsese din zilele tatălui său Asa,
a stârpit-o din ţară.”

4 regi 23/7” Apoi au dărâmat casele de desfrâu care se aflau lângă templul
Domnului, unde femeile ţineau veşminte pentru Astarte;”
Astarte, alias Inanna, era insa venerata si onorata de poporul evreu si cu numele de
Regina Cerului. Toate popoarele o venerau ca pe mama vietii, iar in momentul
cand incetau sa o mai comemoreze, raul, mizeria si lipsurile incepeau sa apara. Din
acesta cauza, evreii, asa cum am vazut, nu il resprectau si nu il ascultau deloc pe
dumne-zeu, decat de frica. In momentul in care locurile lor de cult pentru ea si
pentru ceilalti zei antici au fost distruse, evreii incepusera sa sufere si nu erau de
acord cu dumne-zeul lui Avram, Isaac si Iacov.

Ieremia7/17-18” Nu vezi tu ce fac ei prin cetăţile lui Iuda şi pe uliţele

Ierusalimului? Copiii adună lemne, iar părinţii aţâţă focul şi femeile frământă
aluatul ca să facă turte pentru zeiţa cerului şi să săvârşească turnări în cinstea altor
dumnezei, ca să Mă rănească pe Mine.”

Ieremia 44/17-19” Dar vom face tot ce am făgăduit cu gura noastră, vom tămâia pe
zeiţa cerului şi vom săvârşi pentru ea jertfe cu turnare, cum am mai făcut şi noi şi
părinţii noştri, regii noştri şi mai-marii noştri în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele
Ierusalimului, că atunci eram sătui şi fericiţi şi n-am văzut nenorociri. Iar de când
am încetat de a mai tămâia pe zeiţa cerului şi a-i săvârşi jertfe cu turnare, suferim
toate lipsurile şi pierim de sabie şi de foame".Şi femeile au adăugat: "Când
tămâiam noi zeiţa cerului şi-i săvârşeam jertfe cu turnare, oare fără ştirea bărbaţilor
noştri îi făceam noi turte cu chipul ei şi-i săvârşeam jertfe cu turnare?"

4 Regi 23/4-5,13,20 Apoi regele Iosia a poruncit lui Hilchia arhiereul, preoţilor de
mâna a doua şi celor ce stăteau de strajă la prag, să scoată din templul Domnului
toate lucrurile făcute pentru Baal, pentru Astarte şi pentru toată oştirea cerului şi să
le ardă afară din Ierusalim, în valea Chedronului, iar cenuşa lor să o ducă la Betel.
A izgonit după aceea pe preoţii idolilor pe care-i puseseră regii Iudei, ca să facă
tămâieri pe înălţimi, în cetăţile Iudei şi în împrejurimile Ierusalimului, şi care
tămâiau pe Baal, soarele, luna, stelele şi toată oştirea cerului.... Apoi au dărâmat
casele de desfrâu care se aflau lângă templul Domnului, unde femeile ţineau
veşminte pentru Astarte;.... Apoi a spurcat regele cele două înălţimi din faţa
Ierusalimului, din dreapta Muntelui Măslinilor, pe care le făcuse Solomon, regele
lui Israel, pentru Astarte, idolul Sidonului, pentru Chemoş, idolul Moabului, şi
pentru Milcom, idolul Amoniţilor..... Şi a junghiat pe jertfelnice pe toţi preoţii
înălţimilor care erau acolo; a ars oase omeneşti pe jertfelnice şi apoi s-a întors în
Ierusalim.”

Acum sa vorbim despre un lucru extrem de interesant pe care Biblia il relateaza

despre acest spirit si despre fii sai. Geneza 6/1-2,4” Iar după ce au început a se
înmulţi oamenii pe pământ şi li s-au născut fiice, Fiii lui Dumnezeu, văzând că
fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au ales dintre ele soţii, care pe cine a voit..... În
vremea aceea traiau pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu
începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia
sunt vestiţii viteji din vechime.”

Paragraful acesta preluat din “Scrierile lui Enoch” are o valoare fara margini pentru
ca este singurul care demonstreaza cateva lucuri uimitoare. 1) Fii acestia ai lui
dumne-zeu nu erau spirite, stafii, asa cum vrea doctrina religioasa, ci persoane in
carne si oase, care isi alegeau fiice ale oamenilor cu care intretineau raporturi
sexuale in urma carora acestea aveau copii. Acesti copii erau fiinte deosebite, asa
cum ne spune Enoch mai departe, pentru ca ei nu erau nicidecum eroii antichitatii
ci niste dementi de marimi infernale care isi mancau parintii si tot ce intalneau. 2)
Acesti hibrizi care s-au dovedit o tragica incrucisare dintre doua rase diferite, sunt
numiti in legende semizei datorita faptului ca erau produsul unui pamantean cu un
extraterestru. 3) In acea vreme pe pamant traiau uriasii care erau de fapt oamenii
puri. Ei erau adevaratii eroi ai antichitatii, nicidecum acesti giganti dementi din
cauza caruia armata de zei planuieste sa innece toata creatia cu apele marelui
diluviu.

A venit vremea sa dovedim inca o data ca acest spirit este de fapt o fiinta in carne
si oase, asa cum este toata armata lui de zei si dumne-zei. Vedeti voi dragi cititori,
nimeni nu poate sa se manifeste in acesta lume a pamantenilor daca nu se
intrupeaza, daca nu are un corp cu care sa se imbrace ca sa poata fi vazut. Am auzit
pe multi spunand ca dumne-zeu se manifesta prin oameni, in sensul ca cel care se
roaga pentru ceva, va fi ajutat de dumne-zeu printr-un om care il va ajuta. Sanki. O
sa va spun un secret: sa stiti ca nici omul daca nu s-ar intrupa nu l-ar vredea nimeni
pentru ca si el este suflet etern care in acesta lume trebuie sa aiba un corp pentru a
se manifesta. Toti omiteti un lucru esential: toate aceste entitati se manifesta prin
om. Dumne-zeu se manifesta prin om dar si demonii se manifesta prin om, iar
acestia sunt cei care se fac vazuti cel mai mult si cel mai bine, in ultimul timp.

Cap.14 Dumne-zeu si omul au trait impreuna pe pamant

Primul care l-a vazut si l-a cunoscut pe dumne-zeu in carne si oase a fost Adam,
care traia in gradina Edenului impreuna cu el si cu ingerii lui. In cartea Facerii
citim 3/8 „ Iar când au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, în
răcoarea serii, s-au ascuns Adam şi femeia lui de faţa Domnului Dumnezeu printre
pomii raiului. Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: "Adame, unde
eşti?" Răspuns-a acesta: "Am auzit glasul Tău în rai şi m-am temut, căci sunt gol,
şi m-am ascuns".Şi i-a zis Dumnezeu: "Cine ti-a spus că eşti gol? Nu cumva ai
mâncat din pomul din care ti-am poruncit să nu mănânci?"

In acest verset dumne-zeu nu este un spirit, ci o persoana care se relaxeaza

plimbandu-se printre arborii din gradina raiului. Zgomotul pasilor sai se auzeau
foarte clar, motiv care provoaca panica creaturilor sale care se ascund deoarece
realizeaza ca sunt nude. Dumne-zeu nu este atotstiutor pentru ca nu are habar unde
sant fiintele de el create asa cum nu stie nici ca si-au dat seama ca sant nude. Acest
fapt este confirmat de paragraful urmator in care ii intreaba cine le-a spus ca sunt
goi. Atunci cand conversezi cu alte persoane, cand te plimbi, iar pasii tai fac
zgomot, insemana ca nu esti un spirit. Aceste manifestari sunt specifice
persoanelor materiale, pentru ca este imposibil sa auzi pasii si glasul unui spirit. Pe
langa faptul ca dumne-zeu nu era un spirit, nici atotstiutor nu prea era. Daca ar fi
fost asa, nu i-ar fi intreabat unde sunt. Intrebarile se fac de obicei atunci cand nu
stii ceva, cand vrei sa intelegi sau sa vorbesti mai mult despre lucruri de care nu ai
habar. El nu stia ca omul si-a dat seama ca este nud, la fel cum nu stia ca a mancat
din fructele pomului prohibit. El doar presupune acest lucru fiindca spune:” nu
cumva ai mancat din pomul din care ti-am poruncit sa nu mananci.?”

O alta persoana care l-a vazut pe dumne-zeu si care a stat cu el pentru a fi instruit
este Enoch, al saptelea partiarh biblic. Facerea 5/22-24” Şi a umblat Enoh înaintea
lui Dumnezeu, după naşterea lui Matusalem, două sute de ani şi i s-au născut fii şi
fiice. Iar de toate, zilele lui Enoh au fost trei sute şaizeci şi cinci de ani. Şi a plăcut
Enoh lui Dumnezeu şi apoi nu s-a mai aflat, pentru că l-a mutat Dumnezeu.”
Enoch a fost iniziat, ajutat si rapit de dumne-zeu in ceruri unde trebuia sa traiasca
cu el in carele lui de foc. El a vazut din inaltimea cerurlui cate opere marete a facut
acesta pe pamant. Opera scrisa de Enoch si gasita la Marea Moarta atesta gradul
inalt de cunostinte pe care il avea. El povesteste in prima persoana despre modul in
care a avut acces la aceste informatii pe care i le-au dat dumne-zeu si ingerii sai. A
fost purtat in calatorii spatiale pentru a i se dezvalui nenumarate secrete care
trebuiau scrise si lasate posteritatii. In cele 365 de cartile pe care le-a scris,
considerate de biserica apocrife, a povestit despre giganti, despre minunatiile
pamantului, despre astrologie, despre cum ingeri monstruosi manevreaza strane
masinarii care arunca ploaia si vantul pe pamant (HAARP antic), despre niste
locuri misterioase in care se gasesc bogatii fara margini, despre fii lui dumne-zeu
care s-au unit cu femeile oamenilor, despre Noe si despre marele diluviu.

Alte persoane care au stat fata in fata cu dumne-zeu sunt fii lui Adam care au
beneficiat de prietenia acestuia. Cain ai Abel merg la dumne-zeu ca sa-i prezinte
ofrandele muncii lor. Dumne-zeu, care era adeptul sacrificiilor si ritualurilor
sangeroase prefera cadavrele animalelor pe care i le ofera Abel, nicidecum roadele
pamantului oferite de Cain. Din cauza acestei alegeri, bietul Cain ramane tare
suparat: Facerea 4/6 „Si atunci i-a zis dumnezeu”pentru ce te-ai intristat si pentru
ce s-a posomorat fata ta?” Aceasta alegere nedreapta face sa incolteasca in mintea
lui Cain dorinta razbunarii, astfel incat el isi ucide fratele Facerea 4/9 „Atunci a zis
Domnul Dumnezeu către Cain: "Unde este Abel, fratele tău?" Iar el a răspuns: "Nu
ştiu! Au doară eu sunt păzitorul fratelui meu?". Datorita acestui gest necugetat
Cain pleaca departe de dumne-zeu. Facerea 4/16 „ si s-a dus Cain de la fata lui
dumnezeu şi a locuit în ţinutul Nod, la răsărit de Eden.”

Noe este un alt om indragit de dumne-zeu cu care acesta a avut o legatura speciala.
Dumnezeu il avertizeaza de potop, ii da proiectul dupa care trebuie sa construiasca
arca, il sfatuieste ce flora si fauna trebuie sa ia cu el pentru a o salva de furia
apelor, il ajuta sa faca aceasta selctie artificiala a vietii care trebuia mentinuta dupa
potop, ii protejeaza familia cu care acesta trebuia sa plece atunci cand dezastrul va
incepe, se asigura ca arca este inchisa bine, pentru ca el insusi inchide acoperisul
cand pleaca. Facerea 7/16” Şi a închis Domnul Dumnezeu corabia pe din afară.”
Sarcina pe care a avut-o Noe era una dintre cele mai importante din moment ce
dumne-zeu in persoana s-a preocupat de incarcarea si inchiderea arcai. Facerea
8/13 “Iar în anul şase sute unu al vieţii lui Noe, în ziua întâi a lunii întâi, secând
apa de pe pământ, a ridicat Noe acoperişul corăbiei şi a privit, şi iată se zbicise faţa
pământului.” Si in acest caz, fata lui dumne-zeu a fost vazuta de bunul sau prieten
Noe, care trebuia sa aiba grija de laboratorul sau genetic, pentru care lucrasera
impreuna cu mult inainte de venirea apelor, pe care marea potenta universala nu a
fost in stare sa le opreasca.

Avram este un alt patriarh biblic care a beneficiat de atentiile lui dumne-zeu in
prima persoana. Avram, ca si ceilalti inaintasi ai sai, il cunostea bine pe dumne-zeu
pentru ca lui i-a fost facuta promisiunea pentru pamantul sfant. Sa incercam sa
vedem ce legatura directa avea Avram cu dumne-zeul sau. Facerea 18/2-8
”Dumnezeu i s-a aratat iarasi lui Avraam intr-o zi de amiaza cand sedea la usa
cortului sau. Atunci ridicându-şi ochii săi, a privit şi iată trei Oameni stăteau
înaintea lui; şi cum l-a văzut, a alergat din pragul cortului său în întâmpinarea Lor
şi s-a închinat până la pământ. Apoi a zis: "Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu
ocoli pe robul Tău! Se va aduce apă să Vă spălaţi picioarele şi să Vă odihniţi sub
acest copac. Şi voi aduce pâine şi veţi mânca, apoi Vă veţi duce în drumul Vostru,
întrucât treceţi pe la robul Vostru!" Zis-au Aceia: "Fă, precum ai zis!" După aceea
a alergat Avraam în cort la Sarra şi i-a zis: "Frământă degrabă trei măsuri de făină
bună şi fă azime!" Apoi Avraam a dat fuga la cireadă, a luat un viţel tânăr şi gras şi
l-a dat slugii, care l-a gătit degrabă. Şi a luat Avraam unt, lapte şi viţelul cel gătit şi
le-a pus înaintea Lor şi pe când Ei mâncau a stat şi el alături de Ei sub copac.”

Frumoasa povestea aceasta, pentru ca ar putea sa fie adevarat ca un spirit poate sa

ia infatisarea de om, dar ce nevoie ar avea ca sa-si spele piciorele, sa manance si sa
doarma pentru ca era obosit? Ati vazut cum spiritele materializate isi sapala
picioarele, beau lapte si mananca friptura de vitel?? Se prezinta in fata lui Avraam
ca niste oameni obositi si sfarsiti de drum lung, morti de foame si de sete, iar apoi
trebuie sa credem ca sunt potenta universala? Ma lasi? Dar ce este interesant in
acesta povestire e faptul ca omul recunoaste de departe aceste creaturi care nu
apartin pamantului, dar pe care trebuie sa le servesca imediat. Ce aveau asa de
straniu in ele de erau imediat recunoscute? Pe langa faptul ca Avram trebuia sa le
dea ceea ce avea mai bun, recunoaste ca el este robul acestora. Acesta pozitie de
rob, de scalv fata de stapan este de fapt uzanta din care se trage astazi pozitia de
ingenunchiati a crestinilor. In acele vremuri omul era robul zeilor asa cum astazi
este tot robul lor, numai ca astazi ii numeste dumne-Zei.

Acum vine o parte tare frumoasa. Ingerii care l-au insotit pe dumne-zeu la Avraam
trebuiau sa studieze orasele Sodoma si Gomora. Facerea 18/16-17,20-22,” S-au
sculat Oamenii aceia de acolo şi S-au îndreptat spre Sodoma şi Gomora şi s-a dus
şi Avraam cu Ei, ca să-I petreacă. Domnul însă a zis: "Tăinui-voi Eu oare de
Avraam, sluga Mea, ceea ce voiesc să fac? .....Zis-a deci Domnul: "Strigarea
Sodomei şi a Gomorei e mare şi păcatul lor cumplit de greu. Pogorî-Mă-voi deci să
văd dacă faptele lor sunt cu adevărat aşa cum s-a suit până la Mine strigarea
împotriva lor, iar de nu, să ştiu". De acolo doi din Oamenii aceia, plecând, S-au
îndreptat spre Sodoma, în vreme ce Avraam stătea încă înaintea Domnului.” Este
interesant cum marea “potenta” universala care nu avea habar ne nimic, trebuia sa
mearga ca sa vada cu ochii lui ceea ce se intampla intre zidurile celor doua cetati,
in loc sa stie aceste lucruri fara sa faca acest efort, asa cum se lauda in fata
omenirii.

Ascultati ce urmeaza: Facerea 19/1-10” Cei doi Îngeri au ajuns la Sodoma seara,
iar Lot şedea la poarta Sodomei. Şi văzându-I, Lot s-a sculat înaintea Lor şi s-a
plecat cu faţa până la pământ. Şi a zis: "Stăpânii mei, abateţi-vă pe la casa slugii
Voastre, ca să rămâneţi acolo; spălaţi-Vă picioarele, iar dimineaţă, sculându-Vă,
Vă veţi duce în drumul Vostru". Ei însă au zis: "Nu, ci vom rămâne în uliţă". Iar el
I-a rugat stăruitor şi S-au abătut la el şi au intrat în casa lui. Atunci el Le-a gătit
mâncare, Le-a copt azime şi au mâncat. Dar mai înainte de a Se culca Ei,
sodomenii, locuitorii cetăţii Sodoma, tot poporul din toate marginile; de la tânăr
până la bătrân, au înconjurat casa, Şi au chemat afară pe Lot şi au zis către el:
"Unde sunt Oamenii, Care au intrat să mâie la tine? Scoate-I ca să-I cunoaştem!" Şi
a ieşit Lot la ei dinaintea uşii şi, închizând uşa după dânsul, A zis către ei: "Nu,
fraţii mei, să nu faceţi nici un rău. Am eu două fete, care n-au cunoscut încă bărbat;
mai degrabă vi le scot pe acelea, să faceţi cu ele ce veţi vrea, numai Oamenilor
acelora să nu le faceţi nimic, de vreme ce au intrat Ei sub acoperişul casei mele!"
Iar ei au zis către el: "Pleacă de aici! Eşti un venetic şi acum faci pe judecătorul?
Mai rău decât Acelora iţi vom face!" Şi repezindu-se spre Lot, se apropiară să
spargă uşa. Atunci Oamenii aceia, care găzduiau în casa lui Lot, întinzându-Şi
mâinile, au tras pe Lot în casă la Ei şi au încuiat uşa;”

Deci inca o data cum oamenii – ingeri trebuiau sa isi spele picioarele sa manance si
sa doarma in timp ce sclavul om le indeplinea dorintele. Cetatile Sodoma si
Gomora, asa cum le descrie biblia, sant cunoscute pentru faradelegile oamenilor
care practicau prostitutia si sodomia. De aici pana a ajunge sa ceara sa se culce cu
niste spirite asa cum sant ingerii domnului, mi se pare dementa absoluta. Acest
lucru putea fi posibil numai in cazul in care acei ingeri erau de fapt oameni in
carne si oase ca si ei. Dorinta oamenilor de a sodomiza ingerii dumnului este
dovada clara ca nu ii inghiteau. Ei il considerau pe Lot un tradator care in loc sa
stea de partea omului a trecut de partea acestor zei care venisera sa le distruga
cetatea. Lot tinea atat de mult la ei, incat a fost capabil sa isi dea fiicele virgine pe
mana semnilor sai, pentru a fi abuzate decat sa ii tradeze pe acesti razboinici ai lui
dumne-zeu. Daca mai credeti inca, ca cele doua cetati au fost distruse pentru ca
oamenii aveau aceste obiceiuri, gresiti foarte mult. Prostitutia si sodomia au fost
practicate din cele mai vechi timpuri, iar dumne-zeu nu a fost impotriva acestor
uzante. Sodomia, care astazi se numeste homosexualitate, prostitutia, erau normale
in acele timpuri, asa cum normal era ca atat barbatii cat si femeile sa aiba o
gramada de parteneri.

Un exemplu in care ni se povesteste cum femeile se puteau prostitua la portile

cetatilor este dat de prima prostituata biblica care a fost nora lui Giuda, capul
tribului din care se trage Cristos. Ea isi pune valul pe cap ca sa nu i se vada fata si
merge la portile cetatii unde astepta, ca orice prostituata, pe socrul sau Giuda, cu
care dorea sa faca sex pentru a ramane insarcinata.

Iata cum oamenii alesi il vad pe dumne-zeu si pe ingerii sai materializati in carne si
oase. Acestia au nevoie de apa sa se spele, de mancare, de un pat ca sa doarma dar
mai presus de toate, au nevoie de sclavi, asa cum Lot se defineste in fata lor. Pentru
ei Lot face orice si nu se da in laturi sa isi lase propriile fiice sodomizate de sateni
decat sa ii dea pe acesti “ingeri” pe mana poporului. Inca o data vedem ca acesti
ingeri nu prea erau asa de puternici din moment ce in loc sa se apere singuri il lasa
pe Lot, un muritor, sa ii apre. Aceste fiinte sunt particulare pentru ca sunt
recunoscute inca din departare ca persoane care nu apartin pamantului. Acest lucru
era posibil nu pentru ca erau spirite, ci pentru ca mutrele lor nu aveau nimic
omenesc in ele. Zeii sau dumne-zeii aratau asa cum sunt desenati sau descrisi de
catre toata lumea antichitatii. Fiinte cu trupuri de om dar cu capete animalice. Din
acesta cauza erau recunoscuti de departe ca fiinte care nu apartineau pamantului.

Un alt personaj biblic care de data acesta s-a lupta cu dumne-zeu toata noaptea fara
sa fie biruit de acesta este Iacov, fiul sui Isaac. Facerea 32/25 ”Iacob a ramas
singur si un om s-a luptat cu el pana la revarstul zorilor. Vazand ca nu il poate birui
l-a apucat de coapsa si i-a smuls-o. Vazand ca nu scapa i-a zis:”lasa-ma sa plec ca
s-au ivit zorile. Iacov ii raspunde: nu te las pana nu ma vei binecuvanta. Si l-a
intrebat acela care iti este numele? Iacov….si a pus Iacov nume locului acela
Penuel ..caci a zis..am vazut pe dumnezeu fata in fata si mantuit a fost sufletul
meu… soarele a rasarit si Iacov schiopata de un picior.” Aceasta povestire
interesanta, ne face sa ne minunam de neputinta acestui laudaros dumne-zeu. Aici
se vede cum un muritor ca Iacov, se lupta o noapte intreaga cu dumne-zeul
universal si e mai puternic decat el. Ba mai mult, divinitatea il roaga sa-i dea
drumul ca se revarsa zorile. Cum a fost posibil ca un muritor sa fie mai puternic
decat spiritul creator al universului si sa-l invinga? Cum a fost posibil ca marele
atot-cunoscator sa nu stie cum il cheama pe cel cu care s-a luptat o noapte intrega
si din ghearele caruia nu a putut sa scape pana nu l-a rugat sa ii dea drumul? Si
aici, ca in oricare mit al antichitatii, omul este mereu mult mai puternic si mai
curajos decat divinitatea. Omul nu a avut niciodata frica de aceste fiinte, ci de
tehnologia lor balistica care a distrus intotdeauna viata.

Un alt patriarh iubit de dumne-zeu este Moise, cu care acesta are o legatura
deosebita. In Iesirea 33/11 vedem ca” Domnul graia cu Moise fata in fata asa cum
cineva graieste cu prietenul lui”, iar in Iesirea 33/29 ”Moise nu stia ca fata sa
stralucea pentru ca a vorbit cu dumnezeu.” Moise a primit tablitele cu legile scrise
chiar de dumne-zeu pe muntele Sinai. Tot de la el primeste instructiuni ca sa
construiasca cortul in care va fi pusa arca si tot el i-a spus cum trebuie sa isi faca
preotii hainele speciale cu care trebuiau sa se imbrace cand o manevrau. El putea
sa se urce pe munte sa vorbesca cu dumne-zeul lui chiar si cate 40 de zile pentru a
primi invataminte si instructiuni.

Elia este un alt personaj iubit de dumne-zeu in asa masura incat i-a fost data
nemurirea, zic ei. El a fost rapit in timp ce mergea cu Elisei pe drum, chiar de
dumne-zeu care a venit intru-un car de foc cu care l-a dus in cer. 4 Regii 2/11” Pe
când mergeau ei aşa pe drum şi grăiau, deodată s-a ivit un car şi cai de foc şi,
despărţindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer.”

In cartea lui Tobit se vorbeste despre ingerul Rafael care il insoteste pe Tobie, fiul
lui Tobit intr-o calatorie. Acestia merg impreuna la drum lung, mananca impreuna,
dorm impreuna, dar cand calatoria se sfarseste Rafael ii spune ca el este un inger
care a fost trimis de dumne-zeu sa il insoteasca si ca: Tobit 12/19” In toate zilele
am fost văzut de voi, dar eu n-am mâncat nici n-am băut, ci numai ochilor voştri s-
a părut aceasta.” Cum ceea ce ati vazut era doar aparenta? Deci te vad cum bagi in
tine, cum farfuria se goleste, si apoi imi spui ca am avut o iluzie optica? Pai, poate
si toata aceasta mascarada a existentei unei super potente universale este tot o
aparenta.

Daca inca nu santeti convinsi ca dumne-zeu este o persoana in carne si oase va mai
dau cateva exemple interesante.” Du-te si spune-i lui David servitorul meu: nu o sa
fii tu cel care o sa-mi construiasca casa in care voi locui. Intr-adevar nu am mai
locuit intr-o casa din din ziua in care l-am scos pe Israel din Egipt si pana azi. Am
intrat dintr-un cort in altul si dintr-o casa in alta.” Vedeti, el recunoaste ca era un
dumne-zeu fugar care nu mai putea sa locuiasca in palatul sau, de aceea a plecat cu
Avram ca sa distruga pamantul zeilor.

Iata o alta marturie din care ne dam seama ca dumne-zeu este o persoana in carne
si oase. Deutr 23/13-14 ”Ai sa ai un loc in afara taberei unde te vei duce afara. In
bagajul tau vei avea o lopata cu care vei sapa cand vei merge sa faci nevoile tale si
vei acoperi escrementele tale. Pentru ca domnul se misca in mijlocul taberei tale ca
sa te protejeze si ca sa-ti dea dusmanii in putere.” Ati vazut sarmanul spirit? I-a
invatat o buna regula de igiena dar numai pentru ca ii era frica sa nu calce el in
cacat cand se misca prin tabara.

Din aceste randuri nu este greu sa va dati seama ca nu ceea ce scrie in Biblia este
crezut si stiut, ci ceea ce clerul si traditia orala povesteste omului. Daca crestinii ar
citi cu adevarat Biblia, ar deveni necredinciosi de dimineata pana seara, dupa o
viata de festanii, ingenunchieri, molifte, acatiste si alte gaselnite popesti. Cei care
vor citi cu mintea deschisa ceea ce am scris, isi vor da seama fara greutate ca tot
ceea ce stiau este o minciuna colosala fata de adevarul scris negru pe alb. Dumne-
zeu, dumne-zeii, ingerii si toata ceata de spirite ceresti, au fost persoane in carne si
oase. Toti sant descrisi ca fiind umanoizi, cu aceleasi sentimente si nevoi ca si
oamenii. Omul a fost mereu servitorul lor si ii temea pentru cunostintele lor
evoluate in tehnologie balistica. Toate aceste fiinte erau mereu recunoscute de
departe ca persoane care nu apartineau pamantului, ci cerului, datorita aspectului
lor particular in raport cu fiintele umane. Dumne-zeu, dumne-zeii, ingerii, serafinii,
cherubinii, diavolii si zeii de ieri, sant extraterestrii de astazi.

Cap.15 Dumne-zeul genetician si sangele albastru

Un lucru foarte curios in scrierea sfanta este grija extrema pe care dumne-zeul
biblic a avut-o pentru persoanele care conduceau poporul sau, atunci cand acestia
trebuiau sa aibe urmasi. Pentru dumne-zeu nu a contat niciodata numarul
impresionant de concubine pe care acestia il aveau, ci persoana care trebuia sa le
daruiasca urmasi cu o anumita trasatura genetica. Din acesta cauza, conducatorii
trebuiau sa faca aliante matrimoniale in cadrul propriilor familii, cu rude extrem de
apropiate. Acest lucru era extrem de important pentru dumne-zeu, deoarece alesii
lui nu trebuiau sa pierda anumite trasaturi genetice. Cea mai importanta trasatura
genetica a unei persoane este sangele, care desi arata identic la toate vietuitoare de
pe pamant, are particularitati unice pentru fiecare dintre acestea. Nici un om nu are
ADN-ul identic cu al altui om. Fiecare are un ADN unic, de aceea la anchetele
judiciare cea mai importanta proba pentru a individua pe cineva, este examenul
ADN-ului. Linia de sange este una dintre cele mai importante, atunci cand vrei sa
obtii rase cu particularitati exceptionale. Biblia abunda de povestiri in care insusi
dumne-zeu ii obliga pe alesii sai sa se casatoreasca cu rude de primul sau de al
doilea grad. De exemplu frati vitregi, verisori primari, fiice cu propii tati sau nepoti
cu matusi. Din acesta cauza, impreunarile dintre rudele apropiate puteau genera noi
trasaturi genetice pentru conturarea vreunei rase a parte, pe care dumne-zeul
genetician dorea sa o obtina.

In cartea lui Tobit, acesta ii explica fiului sau Tobie, cum dumne-zeu nu numai ca
este de acord cu uniuni sexuale incestuase, ci ordona tuturor celor alesi sa se
cotarceasca in sanul familiei. Tobit 4/12” Păzeşte-te, fiule, de orice desfrânare! Să-
ţi iei femeie din seminţia tatălui tău, şi să nu-ţi iei femeie străină, căci noi suntem
fii de prooroci. Părinţii noştri din vechime sunt Noe, Avraam, Isaac şi Iacov. Adu-
ţi aminte, fiule, că ei cu toţii şi-au luat femei din mijlocul fraţilor lor şi au fost
binecuvântaţi în fiii lor, şi urmaşii lor vor moşteni pământul.” Ati inteles cine va
mosteni pamantul? Cei cu sange albastru, nu toti nerozii cu genunchii rupti de stat
in pozitia caprei.

Mi se pare o ipocrizie fara margini sa impui anumitor oameni sa se casatoreasca cu

persoane atat de apropiate din punct de vedere al gradului de rudenie, iar apoi sa
asasinezi locuitorii a doua orase de mare importanta, ca Sodoma si Gomora pe
motiv ca acestia sunt perversi sexuali. Ma rog, nimic nu ma mai mira la cretorul
crestinilor, care isi impune legea cu forta, dar numai celor care ii rupeau lui
bilutele. In randurile de mai jos, o sa va delectez cu cele mai josnice si perfide
moduri in care creatorul ordona supusilor sai sa se impreuneze pentru a forma
hibrizii alesi pentru poporul sau sfant. Voi incepe cu Avraam.

Avraam s-a stabilit in localitatea Gerar. Regele acestui loc, Abimèlech o ia pe Sarai
sotia lui si o duce acasa, cu gandul de a face o partida de amor. El nu stia ca
aceasta ii este si sotie, deoarece Avraam ii spusese ca ea este sora lui. Dumne-zeu
ii atrage atentia lui Abimèlech ca face ceva care lui nu ii este pe plac. Regele
o duce pe femeie de unde a luat-o pentru ca a inteles ca Avraam este sotul ei. Cand
o duce pe Sarai inapoi, il intreaba indignat pe sotul acesteia de ce l-a mintit. Avram
ii raspunde: Facerea 20/11-12”eu mi-am zis: probabil nu este frica de dumnezeu in
aceste locuri si ma vor omori din cauza sotiei mele, dar ea este intr-adevar sora
mea, fiica tatalui meu dar nu si fiica mamei mele, si a devenit sotia mea.” Vedeti,
pe langa faptul ca umbla cu cioara vopsita, Avraam este cel pe care dumne-zeu il
considera o victima, desi este el cel care a mintit un om care nu i-a vrut raul
niciodata.

Un alt exemplu imposibil de acceptat, datorita legilor morale impuse gloatei de

catre stafie, se intampla cu Lot, nepotul lui Avram si cu cele doua fiice ale lui.
Dupa distrugerea Sodomei, oras in care traia Lot, acesta impreuna cu fiicele lui
scapa din holocaust ajutati de domne-zeu. Fericiti ca au supravietuit, se refugiaza
intr-o grota din muntii Zoor. Zilele trec, iar fiicele lui Lot realizeaza ca toti oamenii
fusesera ucisi de dumne-zeu o data cu cetatile si asezamintele lor. Povestea biblica
vrea sa ne facem sa credem ca fetele lui Lot se gandesc ca vor ramane fara
mostenitori si atunci decid sa-l imbete pe batranul lor tata pentru a se culca cu el.
Adevarul este insa cu totul altul. Fiicele lui Lot vor sa aiba copii care vor purta in
vene sangele tatalui si bunicului lor.

Facerea 19/33-34: „si au imbatata pe tatal lor cu vin in noaptea aceea, intrand fata
cea mare sa doarma cu el, iar acesta nu a simtit nici cand s-a culcat nici cand s-a
sculat ea. Iar a doua seara cea mare a zis catre cea mica: iata ca eu am dormit asta-
noapte cu tatal meu; hai sa-l imbatam si in noaptea aceasta si sa intrii si tu sa dormi
cu el ca sa ridicam urmasi tatalui nostru.” Vedeti, fetele sunt mandre ca vor avea
urmasi exact de la tatal lor, care avea ceva ce dumne-zeul genetician ii pusese in
corp. Copii zamisliti de ele au ajuns capeteniile unor popoare foarte importante:
Moabiti si Ammoniti. Pentru odioasa lor fapta, dumne-zeu nu le pedepseste asa
cum facea de obicei cu gloata. El nu ordona multimii sa arunce cu pietre in ele, nici
nu le asasineaza pe loc si nici nu este nemultumit de acest comportament. Ba din
contra, el le spune fetelor lui Lot, ca va face in asa fel incat fii lor sa devina oameni
importanti.
O alta casatorie stranie este cea a lui Isaac fiul lui Avram. Ca de obicei si de
aceasta data ipocritul creator este cel care decide gradul de rudenie pe care il va
avea Isaac cu sotia sa. Avram, ca oricare lingau al domnului, nu tine cont de cate
persoane din popor au fost asasinate datorita legaturilor sexuale de acest fel, ci de
ordinele care trebuiau respectate. Astfel, cand lui Isaac ii vine vremea de
insuratoare Avram il trimite pe servitorul sau sa caute pentru el o nevasta din
neamul lui, adica pe fiica fratelui sau Nacor, Facerea 24/2-3,7,10,12,15,48 “Atunci
a zis Avraam către sluga cea mai bătrână din casa sa, care cârmuia toate câte avea:
"Pune mâna ta sub coapsa mea Şi jură-mi pe Domnul Dumnezeul cerului şi pe
Dumnezeul pământului că fiului meu Isaac nu-i vei lua femeie din fetele
Canaaneilor, în mijlocul cărora locuiesc eu..... Domnul Dumnezeul cerului şi
Dumnezeul pământului, Cel ce m-a luat din casa tatălui meu şi din pământul în
care m-am născut, Care mi-a grăit şi Care mi S-a jurat, zicând: ţie-ţi voi da
pământul acesta şi urmaşilor tăi, Acela va trimite pe îngerul Său înaintea ta şi vei
lua femeie feciorului meu de acolo..... Apoi a luat sluga cu sine zece cămile din
cămilele stăpânului său şi tot felul de lucruri scumpe de ale stăpânului său şi,
sculându-se, s-a dus în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor.... Şi a zis: "Doamne
Dumnezeul stăpânului meu Avraam, scoate-mi-o în cale astăzi şi fă milă cu
stăpânul meu Avraam!..... Dar nu sfârşise el încă a cugeta acestea în mintea sa,
când iată că ieşi cu urciorul pe umăr Rebeca, fecioara care se născuse lui Batuel,
fiul Milcăi, femeia lui Nahor, fratele lui Avraam..... După aceea m-am plecat şi m-
am închinat Domnului şi am binecuvântat pe Domnul Dumnezeul stăpânului meu
Avraam, Care m-a povăţuit de-a dreptul, ca să iau pe fata fratelui stăpânului meu
pentru fiul lui.”

Cu Iacov, fiul lui Isaac istoria se repeta numai ca el trebuie sa se insoare cu una
dintre fetele fratelui mamei sale, Labano. El se indragosteste de fiica cea mai mica
a unchiului sau, dar cum cea mica nu se putea casatori inaintea celei mari, pacalit
de unchiul sau, se casatoreste cu ambele lui fete. Geneza 28/1-2” Atunci a chemat
Isaac pe Iacov şi l-a binecuvântat şi i-a poruncit, zicând: "Să nu-ţi iei femeie din
fetele Canaaneilor; Ci scoală şi mergi în Mesopotamia în casa lui Batuel, tatăl
mamei tale, şi-ţi ia femeie de acolo, din fetele lui Laban, fratele mamei
tale.”Geneza 29/1,9-11,14,16-18,20-21,23,25-28,” Sculându-se apoi, Iacov s-a dus
în pământul fiilor Răsăritului, la Laban, fiul lui Batuel Arameul şi fratele Rebecăi,
mama lui Iacov şi a lui Isav.... Încă grăind el cu pastorii, iată a venit Rahila, fiica
lui Laban, cu oile tatălui său, căci ea păştea oile tatălui său. Văzând Iacov pe
Rahila, fiica lui Laban, fratele mamei sale, şi oile lui Laban, fratele mamei sale....
Şi a sărutat Iacov pe Rahila şi şi-a ridicat glasul şi a plâns.... Iar Laban i-a zis: "Tu
eşti din oasele mele şi din carnea mea".... Laban însă avea două fete: pe cea mai
mare o chema Lia şi pe cea mai mică o chema Rahila. Lia era bolnavă de ochi, iar
Rahila era chipeşă la statură şi tare frumoasă la fată. Lui Iacov însă îi era dragă
Rahila şi a zis: "Îţi voi sluji şapte ani pentru Rahila, fata ta cea mai mică".... Şi a
slujit Iacov pentru Rahila şapte ani şi i s-a părut numai câteva zile, pentru că o
iubea. Apoi a zis Iacov către Laban: "Dă-mi femeia, că mi s-au împlinit zilele să
intru la ea".... seara a luat Laban pe fiica sa Lia şi a băgat-o înăuntru şi a intrat
Iacov la ea.... Dar când s-a făcut ziuă, iată era Lia. Şi a zis Iacov către Laban:
"Pentru ce mi-ai făcut aceasta? Nu Îi-am slujit eu oare pentru Rahila? Pentru ce m-
ai înşelat?" Răspuns-a Laban: "Aici la noi nu se pomeneşte să se mărite fata cea
mai mică înaintea celei mai mari. Implineşte această săptămână de nuntă şi-ţi voi
da-o şi pe aceea, pentru slujba ce-mi vei mai face alţi şapte ani!" Şi a făcut Iacov
aşa: a împlinit săptămâna de nuntă şi i-a dat Laban şi pe Rahila, fiica sa, de
femeie.”

O alta casatorie stranie este cea a lui Giuda, fondatorul tribului Giuda de unde isi
are originile Isus biblic. In povestea de mai jos, trebuie sa remarcam doua aspecte
importante. Primul se refera la faptul ca familiile cu mai multi frati, trebuiau sa se
supuna unei traditii scarboase si jenante. Daca unul din fratii mai mari se
casatoarea dar nu avea copii, iar soarta facea ca el sa moara, atunci fratele lui mai
mic trebuia sa se casatoareasca cu propria cumnata. Fii pe care acestia ii faceau se
considerau fii celui mort, nicidecum fii fratelui in viata si al cumnatei lui. Al doilea
aspect, tot la fel de scarbos ca si primul, este ca prima femeie care face meseria cea
mai veche a pamantului, prostitutia, apare in Biblie, si este nora lui Giuda. Asa
cum ati vazut, toate legile, uzantele, modul de a te comporta si de a te supune, sunt
porunci ale lui dumne-zeu. Lumea pamanteana le perpetueaza in veci, crezand ca
acesta este modul corect si unic de a te comporta. Dar sa vedem mai pe larg si
acesta poveste in care legatura de sange este extrem de importanta pentru urmasii
care trebuiau sa devina conducatori.

Giuda, se separa de cei 11 frati ai sai, se casatoreste, iar din acesta casatorie i s-au
nascut trei fii: Er, Onan si Sela. Cand celui mare i-a venit vremea de insurat acesta
se casatoreste cu o fata pe care o chema Tamar. Nefericirea face ca sotul ei, Er, sa
moara foarte tanar fara sa lase urmasi. Giuda il casatoreste pe Onan, fiul lui cel
mijlociu cu vaduva fratelui mai mare ca sa poata genera urmasi pentru frate lui
mort. Numai ca Onan, Genesi 38/9 ”stiind ca urmasii nu vor fi ai lui cand intra la
femeia fratelui sau, el varsa samanta jos ca sa nu ridice urmasi fratelui sau.” Din
pacate si acest baiat al lui Giuda moare, iar Tamar a ramas in continuarie fara
urmasi. Giuda se vede nevoit sa o libereze pe fata trimitand-o inapoi la parintii sai
pana cand fiul lui cel mic va creste ca sa o poata casatori cu acesta. Dar vremea
trece si Giuda nu isi tine promisiunea facuta fostei sale nurori. Vazand ca nu poate
avea fii, Tamar isi pune valul pe cap, se imbraca in prostituata ii tine calea socrului
sau si profitand de faptul ca nu putea fi recunoscuta se culca cu el cerandu-i ca
plata inelul sau de capetenie. Oamenii vad ca in timp, lui Tamar incepuse sa ii
creasca burta si il anunta pe Giuda ca nora sa este insarcinata. Acesta o cheama la
el sa ii explice cum s-a intamplat asa ceva, dar ea ii dovedeste ca copilul pe care il
purta in pintece este al lui, cu ajutorul inelului. Bucuros de ceea ce aude Giuda
zice: Facerea 38/ 26” Tamar e mai desteapta ca mine, pentru ca nu am dat-o de
sotie lui Sela fiul meu.”

Dar chiar si mult iubitul de dumne-zeu Moise provenea dintr-o casatorie stranie.
Parintii sai erau amandoi sacerdoti, popi, din tribul lui Levi. Tatal Amram s-a
casatorit cu matusa sa Iochebed de la care l-a avut pe Moise. Iesirea 6/20” Amram
însă a luat de femeie pe Iochebed, fata unchiului său, şi aceasta i-a născut pe Aaron
şi pe Moise, precum şi pe Mariam, sora lor.”

Toate aceste personaje biblice sunt unele dintre cele mai cunoscute si mai iubite de
domnul. Toate sunt persoane alese, indrumate si invatate de el in persoana. Nici
unul nu a fost pedepsit pentru faptele pe care le-a facut impotriva legilor date de
el. Casatoriile intre frate si sora, intre veri de primul grad, intre tata si fiice sau
intre nora si socru, intre nepot si matusa erau pedepsite cu moartea daca cei care le
faceau nu erau alesii lui dumne-zeu. De ce? Pentru ca de atunci si pana in zilele
noastre cei care ne-au condus au in vene sange extraterestru. Aceasta legatura de
sange se mentine din antichitate pana in zilele noastre pentru ca asa zisul sange
albastru este un sange particular.

Cei alesi de dumne-zeul biblic sant de fapt fiinte hibride, rezultate prin incrucisarea
unor specii diferite sau erau experimente de laborator asa cum se fac si in ziua de
astazi. Oamenii pretiosi erau cei care aveau trasaturi genetice particulare pentru a
se inmulti si crea trupuri noi, modificate genetic. Toti eroii biblici ale caror nume
rasunatoare se repeta de generatii intregi, sunt de fapt personajele cu cele mai
inalte ranguri din acele vremuri. Aceste modele “de bunatate si virtute” sant in
realitate fii de regi, de popi, de multe ori chiar fii de zei. Ei sunt toti abili luptatori,
preparati din frageda pruncie la curtile regale unde erau mostenitori ai tronurilor.
Obtineau mari victorii pentru ca erau ajutati de dumne-zeu si de garnizoana sa in
persoana. Inainte de batalie, dumne-zeu ii invata planul de lupta si strategia
militara cea mai avantajoasa pentru obtinerea victoriei. Acesta este unul dintre
motivele pentru care ei cunosteau cine va castiga lupta inca inainte de a incepe. De
asemenea, dumne-zeu le dadea planul de lupta si cea mai puternica tehnologia
militara. Cine ar fi putut rezista la avansata si distrugatoarea tehnologie militara a
“bunului” dumne-zeu?
 Cap.16 Cine erau de fapt personajele importante ale Bibliei

Acum, dupa ce am vazut de ce erau asa de importanti Avram, Isaac, Iacov, Lot,
Giuda si restul lingailor biblici, sa incercam sa intelegem cine erau ei cu adevarat.
Am sa va arat de ce indeplineau voia domnului si cat erau de invatati fata de
poporul nestiutor pe care il oropseau, mentinandu-l in sclavie, minciuna si durere.
Inca din antichitate cei care conduceau, erau oameni care nu au iubit niciodata
popoarele care ii urmau. Poporul era pentru ei doar o gloata nestiutoare care avea
nevoie de un tiran care sa ii conduca cu mana de fier. Ei au reusit sa faca omul sa
creada ca fara un conducator nu ar fi fost in stare sa isi faca singuri viata, la fel
cum se crede astazi. Nici un conducator al omenirii, incepand din vechime si pana
astazi, nu a vrut binele omului, ci pe al lui si pe al dumne-zeului extraterestru. Cei
care au vrut binele si fericirea poporului au fost mereu asasinati si discreditati.
Acesta este motivul pentru care oamenii sunt asemuiti in Biblie cu turma de oi.
Oaia este cel mai prost animal al planetei, fiindca ea nu poate sa traiasca fara un
sef, fara un lider. Cand oaia care conduce turma se duce in prapastie si oitele o
urmeaza fara sa gandesca daca merita sau nu sa isi ia viata.

Moise, Iosua, Gedeone, David sunt pentru biserica adevarate modele de urmat.
Pentru popi, acestea sunt persoane fara pata, pioase, credincioase, umile care au
facut voia lui dumne-zeu. In realitate toti faceau parte din inalta stirpe regala, desi
in Biblie sunt descrisi ca persoane comune, nesemnificative si cu frica lui dumne-
zeu. Toti au fost abili luptatori, mincinosi fara pereche, persoane fara scrupule,
insensibili la durerile poporului pe care il conduceau. De pe timpul zeilor, oamenii
au inceput sa se ploconeasca in fata stapanilor, sa le linga bocancii si sa le suga
labele jegoase. In timp, toti au inceput sa considere pozitia robului o pozitie
privilegiata, o pozitie de spiritualitate, de inalta puritate sufletesca. In acele
vremuri ei se ploconeau in fata zeului extraterestru care era o fiinta in carne si oase
ca si ei. Astazi insa, cand el nu mai poate fi vazut, a lasat popii sa ii conduca turma.
Desi nu mai poate fi vezut, lumea se taraste pe pamant la fel ca inainte, asteptand
mai mult ca oricand ceva bun de la aceasta stafie nepamanteana.

Toti conducatorii hibrizi atat de iubiti de dumne-zeu, conduceau poporul spre

indeplinirea dorintei lui de razboi si de supunere a oamenilor. Din acesta cauza,
atunci cand oamenii se ingenuncheaza spun: “eu sunt robul tau”, sau “ce poruncesti
slugii tale”, sau “tu esti stapanul meu” sau alte moduri in care isi sustin de
bunavoie pozitia de supusi, de sclavi.

Ascultati cum se umileste Iosua cand vede un inger luptator al domnului: Iosua
5/13”Aflandu-se Iosua aproape de Ierihon a cautat cu ochii ..si iata inintea sa un
om; acesta avea in mana o spada ridicata. Iosua se apropie de dansul si il
intreaba:”esti de-ai nostrii sau esti dintre dusmanii nostri?” iar acela a raspuns.” Eu
sant capetenia ostirilor lui dumnezeu si am venit acum,” Atunci Iosua a cazut cu
fata la pamant s-a inchinat si a zis:”Stapane ce poruncesti slugii tale?”” Acest fel
de a se umili in fata divinitatilor este caracteristic tuturor oamenilor alesi de
dumne-zeu sa ii conduca poporul. Obiceiul ingenuncherii si al recunoasterii
statutului de sclav pe care crestinii il adopa astazi, este de fapt o continuare a
traditiilor pagane antice.

Avram este unul dintre cele mai importante personaje ale Bibliei si este primul
“suge pantofi” ai stafiei. Despre originea sa imperiala am vorbit deja, astfel incat
nu mai putem afirma ca era un simplu pastor care face voia lui dumne-zeu. El
facea parte din una dintre cele mai importante familii de sacerdoti-popi ai acelor
vremuri. Acesta este motivul pentru care era o persoana instruita, educata, cu mari
capacitati militare, asa cum numai dumne-zeu stia sa aleaga.

Pentru dumne-zeul lui razbunator si crud face orice. Se casatoreste cu sora sa,
seduce servitoarea sotiei lui cu care are un copil pe care il abandoneaza apoi in
desert la indemnul lui dumne-zeu, isi duce copilul legitim pe munte ca sa-l
sacrifice lui dumne-zeu, se casatoreste cu alta femeie cu care a avut sase fii, a avut
zeci de concubine, ii da toate verile sale lui Isaac, iar pe ceilalti fii ii indeparteaza
spre orient dupa ce le-a dat ceva cacatisuri. Toata averea lui ii ramane lui Iacov,
urmasul lui legitim.

Iosif fiul lui Isaac se casatoreste cu verisoarele lui primare, seduce servitoarele
sotiilor lui cu care are fii, ii fura fratelui sau mai mare dreptul de urmas la tron in
fata tatalui lor orb si il pacaleste pe socru-sau timp 14 ani.

Moise, vede lumina zilei dintr-o casatorie bizara. La putin timp de la nastere, aflam
din Iesirea 6/20 ca mama lui il pune intr-un cos de nuiele si il abandoneaza pe
malurile Nilului. Acest abandon facut cu sange rece, a avut loc deoarece faraonul
egiptean a ordonat moartea tuturor baietilor evrei. Problema este ca aceasta famile
nu-l are numai pe Moise, ci si pe fratele lui, Arron, motiv pentru care este
imposibil sa nu te intrebi de ce mama lor nu a facut acelasi lucru si cu el?

Adevarul este ca aceasta poveste este copiata dupa o alta, mult mai antica decat
cea biblica, care isi are protagonistii tot pe malurile Nilului, dar aceea erau alti zei.
Ceea ce urmeaza este apogeul mintilor demente care au inventat aceasta mizerabila
falsitate. Moise este gasit de catre fiica faraonului care il ia si il duce la curtea
tatalui ei, unde este crescut de acesta ca si cand ar fi fost propriul lui fiu. Pentru cat
de simpatic ar pare happy end-ul acesta pentru Moise, eu refuz ca cred in bazaconii
spoite in alb, de tagma preoteasca. Adica printesa Egiptului, in loc sa stea in
palatele sale aurite, in gradinile fara sfarsit ale curtii regesti, printre miile de statui
si fantani paradisiace, ce face? Pleaca fara sa stie nimeni printre cracile si balariile
Nilului, fara barca, fara escorta de cadane, si ce sa vezi? Tocmai ea il gaseste pe
evreul parasit de parinti. Da ce noroc chior a avut acest Moise pe care nu il gaseste
asa oricine, ci chiar printesa egipteana! Interesant, nu!? Taica-sau intre timp,
daduse o lege prin care trebuiau ucisi baietii evrei, iar ea aduce acasa beleua pe
care faraonul o creste ca pe fiul sau.

Inventia este interesanta pentru ca un fiu de rege-sacerdot nu putea fi crescut decat

tot de un rege, dar stiti de ce? Pentru ca in acest fel dumne-zeu isi introduce
bastardul exact la curtea celui mai mare imperiu al acelor vremuri. In acest fel,
acesta putea sa stie tot ce se intampla din interior, fara sa trezeasca suspiciuni. In
acest fel, spionul era cel mai bine acoperit. Crescut la curtea regelui egiptului el
devine un om educat, un om instruit de catre cea mai inalta clasa a nobilimii. Era o
persoana cunoscuta atat de evrei cat si de egipteni, era evreu dar si egiptean, fiul
adoptiv al faraonului.

Biblia ne spune ca Moise fuge de la curtea faraonului cand ucide un egiptean

pentru ca acesta batea foarte tare un evreu. Fuga din palatele aurite ale tatalui sau
adoptiv este motivata de frica de a nu fi ucis de faraon, deoarece fusese vazut de un
egiptean cand infaptuia crima. Mah! Pai de ce trebuia sa se tema de persoana care a
vazut omicidiul? El era fiul faraonului si nu putea sa aiba aceeasi pedeapsa ca toti
ceilalti. Motivul nu e aceasta.

El a tradat mainile care l-au crescut, era un ucigas si un tradator in ochii celor de la
curtea egipteana. Moise a tradat egiptenii si a complotat cu dumne-zeul lui
impotriva celui mai mare si bogat imperiu al lumii antice. Dupa ce fuge ca un las
din Egipt, Moise, care era o persoana cu o inalta educatie, ne este descris ca un
prostanac care nu prea putea sa vorbeasca, pentru ca, minune mare, uitase arta
oratoriei pe care o invatase de mic copil. Dupa fuga sa de la curtea faraonului,
ajunge atat de dobitoc incat din mare print, devine un amarat de pastor care pastea
oile socrului sau Ietru. Cata vrajeala! Aceasta incapacitate a sa de a vorbi, l-a lovit
exact cand isi reluase titlul de evreu, iar acest lucru era foarte important pentru ca
intre timp, dumne-zeu isi aduce aminte ca Moise are un frate care fiind si el din
neam de popi, trebuia sa devina popa al evreilor. In acest fel Moise, devine un
nevleg, iar fratele sau un orator.
Moise a fost un ucigas care il ingroapa pe amaratul egiptean in nisip, un tradator in
ochii faraonului care l-a crescut ca pe propriul copil, un asasin care a distrus intregi
orase impreuna cu locuitorii lor, un raufacator care a asasinat cu sange rece
milioane de femei, copii si barbati in numele dumne-zeului sau, un violator care
mentine in viata 32.000 de fetite care trebuiau sa fie apoi violate si sodomizate de
catre oamenii lui dumne-zeu. Distruge vitelul de aur, il face pulbere, il arunca in
apa pe care o da apoi de baut slugilor lui, isi instiga oamenii uni impotriva altora,
iar din aceasta cauza 3000 de persoane au fost ucise de fratele sau Aarone. Cora era
un alt sacerdot din adunarea preoteasca a lui Moise care considera ca nu doar
Moise si fratele lui erau persoane importante in adunare, ci si el impreuna cu
ceilalti. Pentru acest motiv, Moise il cheama in ajutor pe prietenul sau dumne-zeu
care il omoara pe Cora si pe alti 200 de oameni intr-o secunda. Aceasta
nemultumire a restului adunarii clericale, nu avea ca motiv importanta unora in
comparatie cu ceilalti, ci faptul ca ei nu mai puteau suporta dictatura celer doi frati
prieteni cu dumne-zeu. Cand poporul face vitelul de aur Moise cere iertare lui
dumne-zeu pentru acesta fapta dar nu si pentru pacatul de a fi omorat 3000 de
persoane nevinovate. Poporul murmura impotriva lui si nu se incredea deloc in el
si in fratele lui, Aaron. Din aceasta cauza nu il ascultau si treceau mereu la cultul
zeilor. Acesti popi pedepseau poporul cand nu mai avea incredere in ei si in
dumne-zeul lor mincinos si asasin. Acesta este modelul de umilinta si noblete al
omului lui dumnezeu Moise.

Iosua a continuat razboiul „sfant” al dumne-zeului sau si al lui Moise, iar victoriile
sale sant rezultatul tehnologiei inalte a lui dumne-zeu. Chiavotul sau arca legii a
daramat zidurile cetatii Gerico si a intors apele Iordanului, cu spada a scurtat
spatiul si timpul pentru a putea invinge lupta impotriva gigantilor, si ca sa nu ne
indoim ca totul era tehnologie belica fara precedent, dummne-zeu insusi arunca din
cer cu pietre pentru a ucide toti dusmanii sai. Iosua, ca si inaintasii sai, este un
criminal, un asasasin, un mincinos. A ucis cu sange rece un om care a pastrat o
parte din prada de razboi pentru el, spanzura cinci regi, a exterminat toti locuitorii
cetatilor pe care le-a cucerit, a ars Zoar si a asasinat alti 31 de regi din teritoriile
ocupate, a ars mareata cetate Gerico de unde a salvat doar o prostituata care i-a
ajutat pe oamenii lui sa fie spioni. Iosua este o personalitate marcanta a razboaielor
de cucerire ordonate de atotputernic datorita tiraniei, ferocitacii, lipsei de umanitate
si mila fata de popoarele care au fost distruse de fortele belice ale criminalului
dumne-zeu.

Gedeone este un neindurator luptator asa cum numai dumne-zeu stia sa aleaga si
un alt erou al bisericii. Avea zeci de sotii, concubine si 70 de fii. Razboinicii lui
dumne-zeu, cand erau osteniti si nemancati, asa cum am vazut, veneau la el sa se
refaca. A asasinat regii medianiti taindu-le capul, fura lunete si ornamente de la
gatul camilelor celor cotropiti, a construit un esafod cu care s-a prostituat, a
masacrat milioane de persoane care adorau alti zei. A generat un fiu crud ca si el
care a asasinat pe ceilalti 69 de frati ai lui. Nu inteleg cum crestinii aproba fara sa
clipeasca aceste atrocitati ca fiind fapte de vitejie care trebuiesc elogiate si cantate
atunci cand popa ii ridica in slavi. Aveti conducatori de rahat??? Ridicati-i in slavi
pentru ca sunt modelul dumne-zeului vostru prea-marit de la care au invatat cum sa
faca sa controleze sclavii aflati in aceasta puscarie fara grati. Ei au facut din
paradisul lasat de Mama Natura, iadul pamantesc in numele unui dement.

Ooo, dar mai e si David, un om dupa inima lui dumne-zeu, al doilea rege dupa
Saul, al tribului lui Giuda de unde se trage, dupa biblie, Cristos. Este un poligam cu
zeci de femei adunate din toate natiunile, de care dumne-zeu nu face nici un caz.
Un betiv care juca beat pe treptele castelului, facandu-i scarba uneia dintre sotiile
sale, Mikal, care l-a dispretuit in inima sa, un tradator care voia sa indrepre armata
impotriva conationalilor sai, un macelar care a torturat mii de femei si copii in
numele dumne-zeului lui. A omorat un bun si loial soldat ca sa ii necinsteasca
sotia. A primit de la dumne-zeu proiectul pentru constructia templului din
Ierusalim, si apoi au complotat impreuna pentru uciderea altor miloane de
persoane, cu care naluca nu era de acord. Dupa toate aceste atrocitati infioratoare
ordonate de el, ipocritul creator ii spune: ” Nu o sa fii tu cel care va construi
templul meu pentru ca mainile tale sant pline de sange, va fi fiul tau Solomon cel
care o sa-l faca pentru mine.” Ce sa zic !!!! Asa dumne-zeu, asa turma patrupeda.

Toti acesti tirani, asasini, ipocriti, macelari, sant modelele biblice ale bisericii,
oamenii idioti cu care dumne-zeu a dus la indeplinire planul sau de extirpare a
adevaratei rase umane si inlocuirea ei cu hibrizi. Oare un om cu cap ar putea urma
si slavi aceste persoane si pe dumnezeul lor neomenesc? Cand valul va cade si veti
vedea ca adevarul este un altul, nu veti avea nici o scuza. Este o socoteala cand nu
ai habar de nimic si alta cand nu crezi din principiu, fiindca asa zice turma sau
pentru ca asa ai fost invatat.

Cap.17 Motivul pentru care biserica a inventat rugaciunea

Rugaciunile si ingenuncheatul sunt cele mai importante pozitii ale robului care cere
indurare de la stafia care trebuie sa ii coordoneze viata. Nu te poti numi crestin
daca nu practici aceste umilitoare pozitii care te fac sa devii, dupa invatatura
religioasa, un om “spiritual”. Sunt persoane care nu apartin nici unei religii care
atunci cand sunt infranti de vreo durere, se ingenunchiaza si incep sa se roage.
Credinciosii sunt fericiti cand vad asta pentru ca in mintea lor adormita, cred ca
doar dumne-zeu este in stare sa aiba grija de om. Pornind de la aceste refrene care
sunt repatate de milenii, omul a ajuns sa creada ca este un natang care nu e in stare
sa faca nimic singur.

Biserica nu are scrupule atunci cand inventeaza tot felul de minuni facute de
oameni comuni, deoarece scopul ei este sa aiba cat mai multe oite ingenuncheate si
infricosate. Pentru ea, in fiecare zi este o sarbatoare in care trebuie sa se
pomeneasca cate un sfant, creat de ea insasi. Nici un om ridicat la acest rang nu a
fost altfel decat este oricare alt om obisnuit. Toate povestile care vorbesc despre
minunile facute de ei, au fost inventate intotdeauna doar dupa moartea lor. Biserica
nu are nici cea mai mica jena atunci cand inventeaza aceste enormitati, deoarece
stiu ca efectul de turma functioneaza 100%. Aceste lucruri se vad astazi peste tot.
Este suficient ca cineva sa spuna ca un os mucegait are puteri miraculoase, ca
imediat in fata acestuia se formeaza cozi de zeci de km. Brandul cel mai popular in
Romania de astazi este Arsenie Boca, un fost legionar care nu a avut nimic sfant in
el.

Nici un sfant nu a facut miracole in timpul vietii, pentru ca daca ar fi fost asa,
istoricii, oamenii de cultura sau gloata insasi si-ar fi amintit de ei. Toti sfintii au
facut miracole doar dupa ce au murit. Despre aceste miracole, stie doar biserica,
care mai adauga tot timpul care unul. Rugaciunile, oricate ar fi de multe si de dese,
nu te fac sa devii mai bun. Ele nu inlesnesc calea catre ceruri, asa cum nici
comportamentul fatarnic si ipocrit nu te ajuta sa devii om. Romania este o tara de
ingenunchiati neputinciosi, datorita lipsei de informatie, de cultura, mandrie si de
demnitate. Dusul acesta la biserica, unde ti se spala creierul, mintea si gandurile, ii
transforma in sclavi docili si nestiutori. Toti care cred balivernele celor care au
nevoie de bani si nu au scrupule pentru a-i obtine.

Acum 2000 de ani, cand s-au inventat religiile, bisericile zidite nu au existat
nicaieri in lume. In acele vremuri biserica era de fapt adunarea oamenilor, care, in
zilele de odihna discutau intre ei lucrurile importante ale comunitatii lor. De la
aceste adunari deriva renumita expresie “nu mai faceti bisericute”. Construirea
bisericilor este un obicei care s-a nascut acum cateva sute de ani. In acele vremuri
erau extrem de rare si se zideau doar in localitatile importante. Popii mergeau zeci
de km pe jos sau cu caruta pentru a imprastia odioasa lor poveste biblica. Nici
macar la morti nu aveau ce cauta, pentru ca oamenii isi ingropau fiintele iubite in
gradina casei. Rugaciunile se faceau acasa sau in locuri ascunse unde nimeni nu te
vedea. De altfel Biblia spune foarte clar cum trebuie practicate aceste uzante.
Matei 6/5-8 “Cand va rugati, sa nu fiti ca fatarnicii, carora le place sa se roage
stand in picioare in sinagogi si la colturile ulitelor, pentru ca sa fie vazuti de
oameni. Adevarat va spun ca si-au luat rasplata. Ci tu, cand te rogi, intra in odaita
ta, incuie-ti usa si roaga-te Tatalui tau, care este in ascuns; si Tatal tau, care vede in
ascuns, iti va rasplati. Cand va rugati, sa nu bolborositi aceleasi vorbe, ca paganii,
carora li se pare ca, daca spun o multime de vorbe, vor fi ascultati. Sa nu va
asemanati cu ei; caci Tatal vostru stie de ce aveti trebuinta, mai inainte ca sa-I
cereti voi.”

Un alt obicei, care vine din traditiile trace, nicidecum din povestile bisericesti, este
facutul pomenilor pentru morti. Tot in aceasta categorie intra si milostenia care
trebuie data persoanelor nevoiase. Despre cum trebuie indeplinite aceste datini, ne
vorbeste tot Biblia.

Matei 6/2-4 “Tu, dar, cand faci milostenie, nu suna cu trambita inaintea ta, cum fac
fatarnicii, in sinagogi si in ulite, pentru ca sa fie slaviti de oameni. Adevarat va
spun ca si-au luat rasplata. Ci tu, cand faci milostenie, sa nu stie stanga ta ce face
dreapta, pentru ca milostenia ta sa fie facuta in ascuns; si Tatal tau, care vede in
ascuns, iti va rasplati. “

Luca 14/12-14 “Zis-a şi celui ce-L chemase: Ci Când faci prânz sau cină, nu chema
pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva
să te cheme şi ei, la rândul lor, pe tine, şi să-ţi fie ca răsplată. Ci când faci un ospăţ,
cheamă pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi, Şi fericit vei fi că nu pot să-
ţi răsplătească.”

Luca 21/1-4 “Şi privind, a văzut pe cei bogaţi, aruncând darurile lor în vistieria
templului. Şi a văzut şi pe o văduvă săracă, aruncând acolo doi bani. Şi a zis:
Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi. Căci toţi
aceştia din prisosul lor au aruncat la daruri, aceasta însă din sărăcia ei a aruncat tot
ce avea pentru viaţă.”

Vedeti, degeaba va chinuiti sa faceti pomeni si sa le impartiti intre rude, neamuri si

cunostinte alungand de la masa sarmanii, nevoiasii, slutii si orbii. Scopul
pomenilor si al milosteniilor trebuie sa se indrepte catre ei, pentru ca acestia nu va
pot da niciodata ceva inapoi. Daca insa chemati in locul lor oamenii bogati, rudele
si prietenii, acestia va vor chema si ei sa va ofere mancaruri copioase, iar opera
voastra de bine se anuleaza, deoarece ati fost rasplatiti de cei care au primit de la
voi. Atunci cand dai ceva celui care nu are, nu trebuie sa te lauzi cu darul tau,
pentru ca atunci cand dauiesti trebuie sa dauiesti din suflet, nu pentru fala. Sunt
oameni care dau cu mare greutate cate ceva, apoi se lauda la tot satul cu milostenia
lor. Toate aceste persoane daruiesc din surplusul pe care il au si o fac ca sa fie
vazuti de lume. Cand le vine randul sa nu mai aiba nimic, nimeni nu se duce sa le
daruiasca ceva, iar ei sunt ofensati si nedumiriti. Nu pot intelege cum de este
posibil sa fie tratati asa, tocmai ei, care atunci cand aveau, imparteau la toti
nevoiasi.

Cand dai ceva trebuie sa il dai din suflet, iar cand dai din suflet, dai tot ce este mai
bun si mai frumos. Cand faci asa ceva, scopul tau nu este sa ii arati altuia ce bun si
darnic esti, ci sa il ajuti pe cel aflat la ananghie. Pasajele de mai sus sunt sfaturi
care te ajutra sa te comporti cu omenie si bunatate. Femeia nevoiasa este exemplul
cel mai bun pentru a intelege ca a darui inseamna sa nu te gandesti la consecinte.
Intotdeauna ceea ce dai din suflet, se intoarce la tine inzecit.

Popii cheama lumea in biserici ca sa asculte doar ceea ce citesc si povestesc ei

despre intamplarile si persoanajele biblice. Daca citesti Biblia singur, povestea
popii nu prea mai da cu ce scrie in paginile ei. Legile si pildele nu se asculta, ci se
judeca, se vorbeste despre ele cu celelalte persoane, pentru ca in acest fel nu poti sa
uiti ceea ce ai invatat. Din aceasta cauza Martotii lui Iehova vin din casa in casa ca
sa povesteasca ceea ce scrie in Biblie.

Deutronomul 6/6-9 “Cuvintele acestea, pe care ţi le spun eu astăzi, să le ai în inima

ta şi în sufletul tău; Să le sădeşti în fiii tăi şi să vorbeşti de ele când şezi în casa ta,
când mergi pe cale, când te culci şi când te scoli. Să le legi ca semn la mână şi să le
ai ca pe o tăbliţă pe fruntea ta. Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale.”
Eremia 31/33 “Dar iată legământul pe care-l voi încheia cu casa lui Israel, după
zilele acela, zice Domnul: Voi pune legea Mea înăuntrul lor şi pe inimile lor voi
scrie şi le voi fi Dumnezeu.” Ioan 4 / 19 “Femeia I-a zis (lui Isus): Doamne, văd că
Tu eşti prooroc. Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceţi că în
Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm. Şi Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă
că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina
Tatălui.”

Ca sa fii om, trebuie sa ai omenia, bunatatea si intelegerea in interiorul tau, pentru

ca nu rugaciunea si milostenia te fac sa devii mai bun. Vedeti, Biblia vorbeste
despre niste legi pe care trebuie sa le respecti si care trebuiesc transmise din tata in
fiu. Nu se spune nimic despre libertate, despre liberul arbitru. Paradoxal, afirma ca
absolut totul va fi pus in inima omului, cum scrie Eremia. Aceasta dilema este o
alta amestecatura a legilor extraterestrilor cu ceea ce omul are deja in el. A fi
corect, cinstit, demn, bun, nu tine de legi sau decrete, ci de constiinta. Este ea
dumnezeul interior al fiecarui, care te mustra pentru orice gand sumbru care ti-ar
trece prin minte. Nu legea te face sa fii om, ci constiinta care este dumnezeul
interior al fiecaruia. Acest lucru inseamna ca omul nu are nevoie de stafii ca sa
poata sa isi faca viata asa cum vrea. Din aceasta cauza rugaciunile nu isi mai au
rostul, pentru ca omul se manifesta cu adevarata sa conditie umana.

Romani 2/14-15 “Cand Neamurile (cei care nu erau evrei), macar ca n-au lege, fac
din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, isi sunt singuri lege; si ei
dovedesc ca lucrarea Legii este scrisa in inimile lor; fiindca despre lucrarea aceasta
marturiseste cugetul lor si gandurile lor, care sau se invinovatesc sau se
dezvinovatesc intre ele.”

In paragraful in care femeia samariteana vorbeste cu Isus la fantana lui Iacov, ea il

intreaba care ar fi cel mai bun loc pentru a te ruga. Samaritenii adica palestinienii,
se rugau pe renumitul munte Garizim, locul in care s-au rasculat impotriva
evreilor. Evreii insa, spuneau ca locul sfant unde trebuie sa te rogi este templul din
Ierusamim, adica templul zeului YHWH-Iehova. Isus o linisteste si ii spune ca nu
va mai exista nici un loc unde sa iti indoi genunchii pentru ca nu va mai fi nevoie.
La final, omul va intelege ca intelepciunea, cunosterea si constiinta sunt in
interiorul lui.

Omul le are din principiu pe toate, numai ca cineva, o sa vedem cine si de ce, l-a
facut sa creada ca el este doar tarana si nu este vrednic de nimic. Omului i se spune
de milenii ca nu este decat o frunza in vant, ca nu are putere sa faca nimic, iar pasii
lui trebuiesc calauziti de forte nevazute. Scopul acestor ordinare minciuni este de
a-l face sa se simta inferior, sa poata fi controlat, sa poata fi indreptat de un altul,
catre propriile interese, fara ca sa isi dea seama de asta. Legile firii au fost inlocuite
si mutilate de porunci cu care se fabrica robii, iar toate au fost facute de oameni
pentru a stapani alti oameni.

Crestinii cred ca daca merg la biserica ca sa platesca acatiste sau sa dea bani in
cutia milei isi sterg toate pacatele. Dupa ei, cu cat dai mai multi banii, cu atat ai
mai multe puncte albe din partea domnului. Imi pare rau ca va dezamagesc, dar nu
asa se implineste ceea ce scrie in Biblie, ci prin fapte. Poti sa platesti cu case si
palate, dar nu se pune decat ceea ce faci, ce gandesti si cum te comporti. Nu exista
nici un fel de compromis, dar daca asa va place sa credeti, va inselati amarnic.
Matei 7/ 21” Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor,
ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.” Matei 6/1 “Luaţi aminte ca
faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei;
altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri.”
Romanii 2/17-22 “17. Tu, care te numesti iudeu, care te rezemi pe o Lege, care te
lauzi cu Dumnezeul tau, care cunosti voia Lui, care stii sa faci deosebire intre
lucruri, pentru ca esti invatat de Lege; tu, care te magulesti ca esti calauza orbilor,
lumina celor ce sunt in intuneric, povatuitorul celor fara minte, invatatorul celor
nestiutori, pentru ca in Lege ai dreptarul cunostintei depline si al adevarului; tu
deci, care inveti pe altii, pe tine insuti nu te inveti? Tu, care propovaduiesti: "Sa nu
furi", furi? Tu care zici: "Sa nu preacurvesti", preacurvesti? “ Ioan 5/39 “Cercetaţi
Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică.” Matei 15/3 si 6 “Iar El,
răspunzând, le-a zis: De ce şi voi călcaţi porunca lui Dumnezeu pentru datina
voastră?” “.... şi aţi desfiinţat cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră.”

In biserica te poti inchina la orice. Icoane cu fecioare negre, fecioare albe, cu

prunci sau fara prunci, sfinti, cadavre mumificate, popi ridicati la rang de sfinti,
statui, lemne in forma de cruce, nu lipseste nimic. Biserica este plina de icoane,
sfinti si moaste la fel cum era panteonul grec de zei si templele de idoli. Idolatria
este una dintre ultimile gaselnite bisericesti, iar populatia este din ce in ce mai
afectionata de aceste adulari a tot felul de ciolane moarte.

Oamenii fac orice pentru a fi in primele randuri la lins un lemn, o pictura sau vreun
madular mumificat. Aceasta terfeleala a demnitatii, a bunului simt si a gandirii este
alimentata de popi, de mass media care incurajeaza astfel de ritualuri dar si de cei
care sunt convinsi ca s-au vindecat din aceasta cauza. Sunt multi care cred ca
aceste obiecte facatoare de bani le-au schimbat viata. Ok, dar unde scrie in Biblie
asa ceva?

Matei 4/10 “Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, căci scris este: "Domnului
Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti".

Faptele apostolilor 10/25 “Şi când a fost să intre Petru, Corneliu, întâmpinându-l, i
s-a închinat, căzând la picioarele lui. Iar Petru l-a ridicat, zicându-i: Scoală-te. Şi
eu sunt om”

Apocalipsa 22/8- 9“Şi eu, Ioan, sunt cel ce am văzut şi am auzit acestea, iar când
am auzit şi am văzut, am căzut să mă închin înaintea picioarelor îngerului care mi-
a arătat acestea. Şi el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Căci sunt împreună-slujitor
cu tine şi cu fraţii tăi, proorocii, şi cu cei ce păstrează cuvintele cărţii acesteia. Lui
Dumnezeu închină-te!”

Deureonomul 4 /15-19“Ţineţi dar bine minte că în ziua aceea, când Domnul v-a
grăit din mijlocul focului, de pe muntele Horeb, n-aţi văzut nici un chip. Să nu
greşiţi dar şi să nu vă faceţi chipuri cioplite, sau închipuiri ale vreunui idol, care să
înfăţişeze bărbat sau femeie, Sau închipuirea vreunui dobitoc de pe pământ, sau
închipuirea vreunei păsări ce zboară sub cer, Sau închipuirea vreunei jivine, ce se
târăşte pe pământ, sau închipuirea vreunui peşte din apă, de sub pământ; Sau,
privind la cer şi văzând soarele, luna, stelele şi toată oştirea cerului, să nu te laşi
amăgit ca să te închini lor, nici să le slujeşti, pentru că Domnul Dumnezeul tău le-a
lăsat pentru toate popoarele de sub cer.”

Deutronomul 5 / 8-9 “Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a celor ce sunt
sus în cer, sau jos pe pământ, sau în apă şi sub pământ. Să, nu te închini lor, nici să
le slujeşti, căci Eu Domnul Dumnezeul tău.”

Romanii 1 / 22-25 “S-au falit ca sunt intelepti, si au innebunit; si au schimbat

slava Dumnezeului nemuritor intr-o icoana care seamana cu omul muritor, pasari,
dobitoace cu patru picioare si taratoare. De aceea, Dumnezeu i-a lasat prada
necuratiei, sa urmeze poftele inimilor lor; asa ca isi necinstesc singuri trupurile;
caci au schimbat in minciuna adevarul lui Dumnezeu si au slujit si s-au inchinat
fapturii in locul Facatorului, care este binecuvantat in veci! Amin. “

Ati vazut ce scrie in scriptura? Nici Petru si nici ingerii nu au acceptat ca omul sa li
se inchine. Ati vazut ca nu ai voie sa iti faci chip cioplit si nimic care sa semene cu
femeie sau barbat sau cu vreo vietuitoare de pe pamant si din apa, sau cu stelele
cerului? Nu trebuie sa fie facute icoane care seamana cu omul muritor, ca sa te
inchini la ele, pentru ca atunci te inchini creatiei, nicidecum creatorului. Toate
aceste idolatrii si toate aceste obiceiuri sunt inventate de popii care nu se mai
satura de lux si de bani. Acesti carturari si farisei de care vorbeste paragraful de
mai jos sunt de fapt popii acelor vremuri care se numeau rabini, asa cum se numesc
de fapt si astazi la evrei. Ei sunt cei care pierd sufletul tututror celor care cu voie
sau fara voie merg sa ii asculte.

Matei 23/2- “Zicând: Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise; Deci toate
câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic,
dar nu fac. Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii
oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le mişte. Toate faptele lor le fac ca să
fie priviţi de oameni; căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale. Şi
le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi, în sinagogi, Şi să li se
plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: Rabi. Voi însă să nu vă numiţi rabi,
că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi. Şi tată al vostru să
nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri. Nici învăţători să nu
vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Hristos. Şi care este mai mare între voi
să fie slujitorul vostru. Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe
sine se va înălţa. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia
cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i
lăsaţi. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi
cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua. Vai
vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi
un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi. Vai vouă,
călăuze oarbe.....”

Popii impreuna cu religia si biserica lor sunt cei care nu au interes ca omul sa
atinga inaltimile spiritualitati pe care le avea odinioara, ci vor doar sa il domine. E
inutil sa spuneti ca sunt si popi buni. Nu poti sa fii popa bun, dar sa minti lumea de
dragul unui servici de nabab. Nu poti sa slujesti la doi stapani. Matei 6/24 “Nimeni
nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi,
sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu
şi lui mamona.” Adevaratele cunostitnte spirituale au fost ascunse, falsificate si
substituite de ei astfel incat nimeni sa nu le poata dobandi daca nu le cauta singur.

Aceasta conditie de umilinta, de milogeala pe care popii o considera un gest de

devotament, de ascultare, sunt de fapt gesturile sclavului fata de stapan.
Rugaciunile cu care te plangi la stafii au la baza ceva foarte maret care a fost
schimbat pentru a deveni rob. In antichitate cand legea nu exista, asa cum ne spune
Biblia, exista liberul arbitru care nu are nici reguli nici legi. Bunatatea si voia buna
erau peste tot si nimeni nu se ducea sa disturbe pe altul fara sa ii ceara permisiunea
de a fi last sa il admire. Acest gest de politete si respect a fost schimbat cu aceasta
stare de umilinta fata de o singura entitate care se crede stapanul absolut. Din
aceste frumoase gesturi antice, astazi doar popoarele sarace mai conserva aceste
obiceiuri de respect pentru Natura si pentru tot ce ne inconjoara.

Sa va dau un exemplu. In indepartata Africa creste un pom particular, o ramasita a

ultimilor uluitori copaci care faceau parte din natura altor lumi demult apuse. Se
numeste Baobab. Varsta sa poate ajunge pana la 5000 de ani, grosimea la 5-10 m si
inaltimnea la 50-60 de metri. Arborigenii il numesc copacul farmacie pentru ca
fiecare particica a sa are proprietati curative de exceptie. Poate inmagazina o
cantitate de pana la 3000-4500 l de apa necesara pentru perioada secetoasa.
Frunzele, florile si fructele sale sunt importante pentru comunitatile de bastinasi
care au norocul sa aiba in prejma satelor lor un astfel de copac. Fructul de baobab
are un gust usor acidulat si este foarte placut. Seminte sale se pot consuma prajite
inlocuind cu succes cafeaua sau daca se preseaza se obtine un minunat ulei
alimentar. Din pulpa fructellor proaspete sau uscate, amestecte cu apa, se face un
suc racoritor delicios. Proprietatile fructului babobabului sunt multiple pe langa
continutul ridicat de vitamina C, au si o cantitate mare de calciu care fac sa scada
nivelul glicemiei. Ei bine, ca sa poata recolta flori, fructe sau seminte din acest
minunat copac antic, bastinasii fac un adevarat ritual in care ii cer voie copacului
sa le dea minunatele sale produse.

Multora le va veni sa rada la auzul acestor cuvinte pentru ca ei nu stiu ca tot ce

exista pe aceasta minunata planeta este viata care trebuie respectata, nu
vandalizata, distrusa, ucisa pana la disparitia ei totala. Aceste rugaminti adresate
altuia cu respectul cuvenit, au fost transformate de popi in rugaciuni si stat in 4
labe.

Omul se poate conduce si ghida singur, fara nici un fel de ajutor de la nimeni. De
fapt, acest lucru se vede de 2000 de ani peste tot in lume. Nu stafia te vindeca, ci
medicul la care te duci, nu stafia te scoate din impas ci prietenii sau rudele la care
apelezi, nu stafia iti decide soarta, ci tu singur prin faptele si deciziile pe care le iei.
Cu toate acestea, biserica a convins umanitatea, ca aceste situatii, sunt de fapt
ajutoare pe care stafia le face celui care cere ajutor. Astfel au inventat sloganul
“dumne-zeu se manifesta prin oameni”. Desi sunt cei din jurul omului cei care l-au
ajutat, persoana in cauza, merge sa multumesca stafiei pentru implinirea dorintelor
lui. Pai daca aceasta stafie ar fi facut cu adevarat ceva, atunci cel cu probleme ar fi
trebuit doar sa se roage, iar apoi, ca prin magie, totul devenea cum dorea. Un alt
mizerabil dicton al religiei, este ca omul trebuie sa sufere, sa se chinuie, sa fie
indurerat pentru a avea viata vesnica si fericirea care il asteapta in mod normal.

Exista o lege universala nescrisa, valabila in orice dimensiune si lume, care spune
ca cel care te ajuta nu vrea binele tau, ci pe al lui. Daca ar exista un spirit bun,
acesta nu va ajuta niciodata pe nimeni, indiferent de tipul de ajutor care i s-ar cere.
Cand un spirit te ajuta, el te opreste din evolutie, el tine creatia pe loc, pentru ca
omul invata doar atunci cand incearca totul pe propria piele, cand simte cu
adevarat care sunt consecintele unei decizii proaste sau fericirea. Omul nu are
nevoie de ajutor, ci de experimente, de situatii diferite pentru a intelege si aprecia
cu adevarat la justa valoare absolut orice. Pe de alta parte, nici un spirit nu are
dreptul sa intervina in viata terestra a cuiva decat daca omul il roaga sa intervina.
In momentul in care ti se ofera ceva, ti se va cere altceva in schimb, iar acela nu
mai este ajutor, ci troc sau schimb de favoruri. Datorita acestor adevaruri stiute de
toata lumea antica, omul de atunci nu s-a ingenuncheat niciodata si nu a cerut
ajutor nimanui.

La Roma, cultul miilor de zei la care se inchinau romanii, a fost transformat in

cultul monoteist, cultul pentru un singur zeu, adica dumne-zeul biblic care a
devenit stapanul lumii. Religia si papusarii ei, au impus puterea stafiei facand un
lucru cat se poate de simplu: au inventat rugaciunea prin catre aceasta naluca,
poate sa vina pentru a te ajuta daca ai nevoie. In acest fel, este omul cel care roaga
aceste umbre anti-viata sa intervina in viata lor. Cum pamantul, tehnologia si
aceasta lume bolnava este creatia lor, ei te ajuta sa te ridici, iti dau toate poleiele
colorate pe care le-au creat, iar omul devine o bestie. Pentru toate aceste iluzii
insala, minte, e invidios, barfeste, ucide si calca in picioare singura lui comoara:
sufeltul, care ii da caliatatea de OM. Deci, scopul rugaciunii este de a te face sa
permiti celor pe care nu ii cunosti, si nu i-ai vazut sa intervina in propriul tau
destin. Ei iti dau tot, apoi la batranete iti iau totul inapoi si raman cu sufletul pe
care l-ai pierdut, care a fugit de tine.

Ca sa poata sa faca ce vor cu sufletul, ei au inventat o alta modalitate prin care

omul nestiutor il pune de bunavoie in mainile lor. Astfel, cand cineva este pe patul
de moarte, toti cei din jur se grabesc sa cheme preotul pentru a-i da ultimile
miluieli si pentru a-l ruga sa isi puna sufletul in mainile domnului. In acest fel,
atunci cand corpul moare, sufletul nu va mai putea sa fie liber, ci va trebui sa se
reintoarca din nou in acest iad, unde va fi intrupat intr-un alt corp. Acest lucru este
posibil deoarece tot ceea ce ai promis aici, va fi valabil si dincolo, iar acest lucru
este scris foarte clar tot in scriptura, numai ca popii au falsificat adevaratul sens. Ei
au pus toata puterea in mainile lui Petru pentru a pacali fara greutate omul. Popii
sunt urmasii lui Petru si atunci cand omul este apropae de moarte este indemnat de
ei sa isi puna de bunavoie sufletul in mainile altuia in loc sa ii aleaga libertatea.
Matei 16/19” Si îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va
fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri.”

Cap 18. Gigantii antici au fost asasinati in “razboiul sfant”

Razboi. Numai cand ma gandesc sa pronunt acest cuvant lacrimez, iar inima mi se
strange. Din cauza acestor razboaie, umanitatea a fost secerata de milenii de durere
si mizerie. Pentru prima data am auzit termenul de „razboi sfant” in Biblie. “Pai ce
inseamna „razboi sfant”, m-am intrebat nedumerita in sinea mea?” Cele doua
cuvinte sunt antagonice pentru ca este de neconceput sa asociezi cuvantul razboi,
alaturi de cuvantul sfant. Razboiul, pentru oricare motiv bun a inceput, sau pentru
oricare cauza dreapta este facut, nu poate fi definit sfant pentru ca razboi insemna
moarte, durere, suferinta, foamete, mizerie, frica, nedreptate, boala.... Daca
„razboiul sfant” se numeste asa pentru ca a fost facut in numele lui dumne-zeu,
atunci el este un asasin, un criminal. Cum este posibil sa decretezi o lege care iti
interzice sa ucizi, iar apoi sa incepi razboaie sangeroase impotriva celor care nu iti
fac pe plac? Cum este posibil sa iti impui vointa cu bocancii, iar apoi tu, ca un
“bun atotputernic” sa fii primul care scuipa pe propriile vorbe?

Pentru miile de credinciosi care habar nu au ce scrie de fapt in cartea de capatai a

crestinatatii, chiar si un razboi poate fi trecut cu vederea, iar celui care l-a inceput, i
se pot aduce cuvinte de lauda si multumire, pentru mila sa fata de pacatosi.
Durerea, suferinta, chinul, bolile au devenit pentru milioanele de credinciosi stari
binemeritate, datorita modului in care au fost invatati ca trebuie sa iti platesti
“greselile”. Aceasta este cauza pentru care aceste fiinte fara gandire proprie,
accepta asa de fericiti ororile pe care le implica un razboi. Pentru ei nu are
importanta daca au fost asasinate milioane de vieti omenesti, atata timp cat totul a
fost facut in numele domnului.

In randurile urmatoare am sa va dezvalui cum acest razboi insemna pentru

nemernicul dumne-zeu cea mai mare si mai importanta victorie impotriva omului.
Nimic nu putea sa fie mai inaltator pentru el decat acest “razboi sfant” cu care a
sters de pa fata pamantului una dintre cele mai mari si mai nobile rase umane:
gigantii. Va rog sa nu confundati gigantii cretini, asasini si dementi, care au trait
inainte de potop cu poporul oamenilor uriasi, pentru ca sunt doua creatii diferite.
Potopul a avut ca scop eliminarea gigantilor hibrid care s-au dovedit o experienta
trista, fiindca intre fii lui dumne-zeu si oameni nu existau asemanari genetice.
Gigantii care au fost stersi de pe fata pamantului cu “razboiul sfant” sunt insa
oamenii pamantului din acele vremuri.

Asa cum va spuneam mai inainte, dumne-zeu incepe razboaiele acestea inumane in
Sumer, tara zeilor, tara pe care dorea sa o cuceresca cu orice pret. Inceputurile
acestui genocid a fost facut de oamenii sai de nadejde, de cei pe care i-a ales si i-a
instruit sa fie osteni valorosi in luptele sangeroase impotriva celor care detineau
pamanturile pe care el le dorea. In momentul in care fiecare loc era cucerit, dumne-
zeu si gloatele sale de hibrizi le distrugeau civilizatia, cultura, arhitectura pe care si
le insuseau apoi cu nerusinare. Personajele importante ale a cestui “razboi sfant” au
fost: Moise, Iosua, Gedeone si David. Toti au conspirat cu acest dumne-zeu ca sa
intre in posesia pamantului promis prin jaf, uzurpare si tiranie.

Dumnezeu a promis poporului sau un pamant manos, bun, unde curge lapte si
miere, care va ramane in posesia lor pentru totdeauna. Ceea ce a omis insa sa le
spuna, e ca acel pamant era locuit de alte popoare. Pentru acest motiv acele
popoare trebuiau exterminate, rase de pe fata pamantului. Cu viclenie isi lasa
poporul sa piara in desert, unde zile intregi stau fara apa si mancare pana cand
suferinta lor ajunge la extrem. Atunci se intorceau impotriva lui Moise si al
dumne-zeului lui. Cand suferinta poporului ajunge dincolo de limite, el se
milostiveste si le da apa, mana sau potarnichi ca sa manance. Evreii se lamenteaza
de sute de ori impotriva vietii insuportabile pe care o duc. Ei spun cu durere, ca le
parea mult mai fericita viata de sclavi in Egipt decat “libertatea” din desert, unde
erau supraveghiati cu tiranie de catre dumne-zeul lui Moise. Au pribegit printre
nisipuri precum cateii batuti, mai mult de 40, pana cand au murit toti cei care nu
aveau incredere in el, asa cum imbecilul creator se lauda.
Dumnezeu duce poporul sau in vecinatatea pamantului promis, iar cativa dintre ei
pleaca sa cerceteze acest colt de rai. Toti se intorc infricosati si deceptionati din
acele locuri. In Numerele 13/28,31 ei spun: ”poporul care locuieste acest pamant e
puternic, iar orasele sant fortareze foarte mari…nu putem sa luptam impotriva
acelui popor pentru ca e mult mai puternic decat noi.” Tot poporul murmura si
plangea pentru ca era constient de impotenza lor. Tot asa citim si in carte lui Iosua
7/7” Doame de ce a trecut robul tau, poporul acesta peste Iordan? Ca sa-l dai pe
mainile Amoreilor si sa ne pierzi? Mai bine ramaneam sa locuim de cealalta parte a
Iordanului…cananeii vor auzi ne vor impresura si ne vor sterge de pe pamant.”

Erau constienti ca nu vor putea invinge niciodata popoarele de giganti care locuiau
acele locuri si acest fapt il gasiti in mai toate capitolele unde este descris acest crud
razboi. Acest dumne-zeu a dorit pamanturile gigantilor antici, cei care erau
detinatorii lui de drept. Acesti giganti, au colonizat si infrumusetat pamantul,
pentru ca ei erau adevaratii zei antici despre care vorbesc toate miturile omenirii. In
Biblie, toti oamenii antici au capatat denumirea de patriarhi, desi acestia nu au avut
niciodata vreo legatura cu sistemul religios. Prin eliminarea lor, dumne-zeu si
cohoardele sale de extraterestrii, le-au luat locul proclamandu-se creatorii omului.
Blajinii si inteleptii oameni giganti au fost distrusi prin minciuna, tradare si
tehnologie “sfanta”. Acesta este motivul pentru care in spatele evreilor a stat mereu
acest dumne-zeu criminal, uzurpator care ii imbarbata spunandu-le ca el insusi va
lupta pentru ei.

Pamantul promis evreilor este de fapt pamantul uzurpat, furat, luat cu forza de la
natiunile care nu il placeau pe acest dumne-zeu care nu cunostea mila. Dumne-zeu
a ordonat sa nu fie lasat nici un supravietuitor dintre barbati, femei si copii. Totul
trebuia facut pulbere. Am sa va citez cateva paragrafe in care dumne-zeu isi
asigura poporul ca este de partea lor si nu ii lasa singuri. Deutronomul 31/1-4
”Moise a grait: eu am de acum 120 de ani si nu mai pot intra si iesi..dar domnul a
zis: tu nu vei trece Iordanul ci va merge inaintea ta insusi domnul si va starpi el
popoarele acestea de la fata ta si tu le vei stapani..si va face domnul cum a facut si
cu Sicon si cu Og regele Amoreilor care erau dincoace de Iordan si cum a facut cu
pamantul acelora care i-a pierdut.” Deutronomul 7/17-21 „nu cumva sa zici in
inima ta: popoarele acestea sant mai mari la numar cum sa fac sa le inving? Nu te
teme ..domnul trimite impotriva lor viespi pana ce vor pieri cei care au ramas si s-
au ascuns de la fata ta. Nu te inspaimanta de ei caci domnul este in mijlocul tau un
domn mare si tribil.”

Ati inteles?? Criminalul, se ascundea precum un cameleon cu ajutorul tehnologiei

belice fara precedent pe care o avea, si fara ca cineva sa inteleaga cum este posibil
ca poporul de pigmei ai domnului sa distruga poporul gigantic care traia in acele
locuri.

Ca sa reuseasca acest lucru, el se lauda ca a lasat o gramada de popoare care

trebuiau invinse de evrei, pentru ca generatiile care vor veni sa nu uite razboiul.
Stau si ma intreb nauca, cum este posibil ca dumne-zeul acela bun, propovaduit de
toti cretinii care cred in el, sa doresca moartea, durerea, umilinta propriei creatii?!
Judecatorii 3/1-2 ”acestea sant popoarele pe care domnul le-a lasat ca sa ispiteasca
prin ele pe Israel si pe toti aceia care nu cunosteau razboaiele..el le-a lasat pentru
ca generatiile viitoare de oameni sa stie si sa invete razboiul pe care nu-l
cunoscusera si pentru ai invata sa se bata.” Conducatorii poporului, erau alesii
supusi ai lui dumne-zeu si in toate povestirile acestea in care se glorifica sclavia,
ascultarea, supunerea fara sa gandesti, asisti cu lehamite la umilinta lor fata de
stapan.

Paragrafele de mai jos zugravesc modul in care erau jefuite orasele-cetati care
trebuiau cucerite de evrei si ce se intampla cu locuitorii lor, cu bogatiile si bunurile
pe care le jefuiau oamenii lui dumne-zeu. De asemenea este descris cum ostirea
asasina a domnului nu lasa pe nimeni in viata, fie el barbat, femeie sau copil, asa
cum domnul a ordonat. Deutronomul 2/34 ”In vremea aceea am luat toate cetatile
si am nimicit toati barbatii, femeile si copii si n-am lasat pe nimeni viu. Numai
vitele lor si cele jefuite din cetatile luate de noi ni le-am luat.” Numerele 31/9 ”Iar
pe femeile Medianitilor si pe copii lor le-au luat fii lui Israel in robie; si toate vitele
si toate turmele lor si toate avutiile lor.” Numerele 31/15-19 ”...si Moise le zise lor
”De ce ati lasat in viata toate femeile?.. Ucideti dar toti copii de parte barbatesca si
toate femeile care au cunoscut barbat ucideti-le, iar pe fetele care nu au cunoscut
barbat lasati-le vii pentru voi.” Toate prazile de razboi pe care israelitii le-au luat,
le-au adus in fata lui Moise si a lui Aroon, fratele sau, ca sa faca ei imparteala.
Numerele 31/32-34 ”prada era de 65.000 de oi,..72.000 de boi,..61.000 de magari
si..32.000 de fetite care nu se unisera cu barbatul.” Aceste 32.000 de fetite erau
tinute in viata ca sa fie violate de catre poporul de psihopati sexuali ai domnului.
Acest verset este relevant pentru a se intelege de unde vine pedofilia si cine i-a
invatat pe oameni sa o practice. Nu poate explica insa, cum un om poate sa
abuzeze de inocenta unui copil doar pentru ca un dement te obliga sa faci asta, asa
cum nu poate explica cum nimeni nu a avut mustrari de constiinta.

Toate atrocitatile, crimele si violurile s-au facut prin vointa domnului, pentru ca era
mereu el, cel care le spunea ce trebuie si ce nu trebuie sa faca evreii cu popoarele
cotropite. In cartea lui Iosua se spune: 10/32-43 ”....si a dat domnul Lachisul in
mainile lor..incepand razboiul cu ei….Din Lachis s-a dus Iosua cu ei la Eglon si au
inceput razboiul..si domnul le-a dat in mainile lui Israel…si pe toti regii acestora si
tinuturile lor le-a luat Iosua deodata caci domnul lui lupta pentru Israel.” Si
dumnezeu a mai zis: ”Deutronomul 20/10-18”Cand te vei apropia de vreo cetate sa
o cuceresti, fa inainte propunere de pace. Daca se va invoi sa primesca pacea cu
tine si iti va deschide portile atunci tot poporul ce se va gasi in ea iti va plati bir si
te va servi. Daca nu se vor invoi ..sa o inconjori si cad dumnezeul tau o va pune in
mainile tale ..sa omori pe toti cei de parte barbateasca. Numai femeile si copii,
vitele si tot ceea ce este in cetate sa le folosesti ca prada….Asa sa faci cu toate
cetatile care sant departe de tine si care nu sant cetatile popoarelor acestora. Iar din
cetatile popoarelor acestora pe care domnul ti le da in stapanire sa nu lasi in viata
nici un suflet…pe Hetei, pe Amorei, pe Cananei, pe Ferezei, pe Hevei, pe Iebusei
si pe Gherghesei, asa cum ti-a poruncit domnul.” Vedeti cum toate tehnicile de
lupta, modul in care trebuie sa cuceresti cetati si natiuni fara sa ai mila de miile de
oameni nevinovati care le locuiesc, sunt de fapt invataminte ale acestui “bun”
dumne-zeu? As dori sa retineti ca domnul zeu al evreilor, era la vanatoare de
suflete, asa cum afirma singur, dupa cum ati vazut.

Evreii nu cuceresc pamantul sfant pentru ca asa doresc ei, ci pentru ca asa le-a
ordonat domnul care i-a ajutat sa duca la bun sfarsit macelul. Acest odios razboi nu
este razboiul evreilor ci, al lui dumne-zeu care s-a servit de poporul evreu pentru a
invinge alte popoare care aveau alti dumne-zei pentru a le lua teritoriile. Adevarul
acesta ni-l confirma tot textul biblic. Deutronomul 3/22 ”Nu te teme de ele,
(popoare) pentru ca domnul insusi se va lupta pentru voi.”1 Regi 17/47…caci acest
razboi apartine lui dumnezeu si el le va da in mainile noastre.” 1Regi 18/17”
…numai sa fii viteaz si sa duci razboaiele domnului.” In acest caz nu trebuie sa ne
indoim ca tot acest odios razboi este razboiul zeilor, al dumne-zeilor, cum ii
numeste Biblia. Dumne-zeu recunoaste acest lucru de nenumarate ori in pasajele in
care se lauda cu faptele sale de “vitejie” dar si pentru ca avea o ostire compusa din
ingeri soldati care il insotea. Comandantul lor se prezinta regelui Iosua asa: Iosua
5/14 ”Eu sant capetenia ostirilor domnului si am venit acum.”

Toate miracolele despre care ne povesteste biserica si pe care ne obliga cu viclenie

sa le credem, cum ar fi: chiavotul legi, bastonul lui Moise, toiagul lui Iosua, focul
care iese din domnul, mantaua lui Elia, plagile Egiptului (consecinza bombei
atomice), pietrele care cad din cer nu sant altceva decat arme distrugatoare ale
zeilor, cunoscute de oamenii acelor timpuri pentru puterea lor devastatoare si
aducatoare de moarte. Sunt mii de scrieri antice in care sunt povestite aceste
razboaie ale zeilor care puneau oamenii sa se lupte intre ei, dar forta decisiva a
luptei o aveau armatele “ingerilor” care luptau deasupra capetelor oamenilor. Este
la fel ca astazi cand soldatii stau la sol, iar armele “zeilor” circula nestingherite pe
deasupra omenirii care le cred asteroizi, meteoriti, lumini sfinte si alte bazaconii de
adormit mintea umana. Nu degeaba in Apocalipsa, care inseamna revelatie sau
descoperirea adevarului, se spune ca razboiul va incepe in ceruri. Treziti-va popor
mort, pentru ca daca voia acestui dobitoc este sa decimeze intreaga umanitate inca
o data, asta nu inseamna ca aceasta trebuie sa stea cu mainile in san si sa isi astepte
moartea precum lasi.

In ziua de azi nu avem dreptul, macar pentru fii si nepotii nostrii sa mai credem
inca in aceste povesti, nu avem dreptul sa mai mentinem mirajul misterelor cu care
santem crescuti de milenii. Nici un razboi din lume nu poate fi numit „sfant”
pentru ca “sfintenia” atrocitatilor care s-au facut impotriva oamenilor nu este
altceva decat un dezgustator genocid. Numerii 21/14” Asa se zice in „CARTEA
RAZBOAIELOR DOMNULUI.” Asa cum mentioneaza Biblia, acest dumne-zeu
se lauda cu faptele sale infricosand propriul sau popor, iar totul era trecut intr-o
carte a razboaielor pentru ca cei ce vin sa tremure inca de frica in fata unui criminal
dement.

Toate miturile omenirii, basmele, povestile, legendele, dar mai ales batranii nostri
din toate epocile, ne vorbesc despre un misterios popor de uriasi, care traiau inainte
vreme pe pamant. Stiinta dintotdeauna nu a facut nimic altceva decat sa nege
existenta lor desi peste tot exista probe despre ei si despre viata lor. Multa lume
este sigura ca acestea sunt doar nascociri ale unor minti bolnave, ignorand faptul ca
psihoza in masa nu se poate face unor oameni care povestesc aceleasi lucrui desi
au trait in epoci diferite. Despre existenta gigantilor vorbesc pana si triburile de
oameni ai junglei care precizeaza ca au fost vizitati in timpuri apuse de oameni
gigantici cu pielea de culoare alba, cu ochii albastri, cu barbi lungi si parul deschis,
care erau mari intelepti. Puterea, intelepciunea si bunatatea lor fara egal nu le
permitea sa se opreasca. Veneau pe ape si tot pe ape plecau, promitand ca se vor
intoarce. Cand generalul Cortez a cucerit America pentru coroana Spaniei, poporul
l-a primit cu dragoste si incredere aratadu-i toate bogatiile si frumusetile regatului
lor. Acest lucru i-a costat moartea, fiindca asasinul spaniol, nu era cel care
promisese ca se va intoarce, ci pradatorul si distrugatorul civilizatiilor vechi.
Pentru cat de imposibil ar pare, despre existenta gigantilor ne vorbeste chiar si
Biblia, pentru ca nimicitorul “razboi sfant” facut pentru a cuceri pamanturile
promise poporului evreu, a fost facut impotriva gigantilor care erau ocupantii de
drept ai acelor locuri. Civilizatia mareata si fara egal a gigantilor a ramas unica in
perfectiunea si frumusetea sa pe tot pamantul, nefiind inca egalata de nici un fel de
tehnologie actuala sau retro. Gigantii erau un popor care nu a fost opera dumne-
zeului Iehova, de aceea nu se putea lauda cu asa o mare lucrare. Din acest motiv
nici nu putea sa ii sufere. Iehova dorea extrem de mult sa ii cucereasca deoarece ei
nu i s-au inchinat niciodata. Daca gigantii ar fi trait, Iehova nu ar fi putut niciodata
sa devina stapanul cerului si al pamantului. Acestia nu i-ar fi permis niciodata asa
ceva unui asasin ca el. Distrugerea si disparitia lor de pe fata pamantului era unul
dintre cele mai mari teluri ale domnului. Atunci el si poporul sau de pitici stambi,
puteau sa ocupe asezamintele lor si lumea intreaga. O data cucerite, teritoriilor
unde curgea lapte si miere deveneau posesia evreilor care, cu ajutorul domnului, isi
insuseau cultura, obiceiurile si asezamintele acestora, perpetund in eternitate o
minciuna demna de strambatatea si dezonoarea acestui popandau “atotputernic.”

Existenta gigantilor este atestata din timpuri imemorabile, inca dinainte de potop,
de pe vremea cand fii obsedati sexual ai domnului se unira cu fiicele omului, asa
cum scrie si Biblia, care, a scapat acest pasaj copiat din Cartea lui Enoch. Geneza
6/4 “În vremea aceea traiau pe pământ uriaşi, când fiii lui Dumnezeu începuseră a
intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestiţii
viteji din vechime. “

Ca sa intelegem cine erau acesti uriasi care traiau pe pamant inca dinainte de unirea
fiilor domnului cu fetele oamenilor trebuie sa urmarim genealogia omului imediat
dupa potop. Este simplu sa intelegem unde traiau si din cine se trageau acesti
giganti daca urmarim ce au facut fii lui Noe, fiindca din ei se trage omenirea
postdiluviana. Datorita faptului ca doar el si famila sa au scapat de furia apelor, el
devine al doilea Adam. Noe si fii lui, Ham, Iafet si Sem sunt cei care repopuleaza
pamantul, zice Bibliei. Miturile insa, ne spun ca de furia apelor a scapat mult mai
multa lume decat vor popii sa stim. Am sa incerc in cateva randuri sa rezum
lucrurile cele mai importante.

Imediat dupa retragerea apelor, submarinul lui Noe se opreste pe muntele Ararat.
Acolo, el impreuna cu familia sa si cu toate vietuitoarele pe care le salvase ies din
arca si incep sa repopuleze pamantul. Primul lucru pe care il face Noe cand simte
sub picioare pamantul, este sa planteze o vita de vie care creste in cateva zile cat
una normala in cativa ani buni.( adica modificarile genetice se fac de mii de ani, nu
de acum) Astfel, Noe a putut sa culega imediat struguri din ea si sa ii faca vin, pe
care l-a baut cu spor, asa cum bea oricare betiv fruntas. Datorita licorii bahice in
exces, Noe se imbata muci si adoarme dezbracat in mijlocul cortului. Fiul sau Ham
intra in cort si il vede pe betiv dormind gol pusca, dar imediat se duce sa isi anunte
fratii despre starea bahica in care se gasea parintele lor. Auzind acestea, Iafet si
Sem intra in cort cu spatele si il invelesc pe nevleg cu o patura.

Datorita acestui episod la fel de necinstit si straniu ca si cel petrecut cu fii lui
Adam, dumne-zeu il blesteama pe Ham pentru ca a vazut nuditatea betivului sau
tata. Mai mult decat atat, nici Iafet nu are parte de urari mai bune, desi el si Sem nu
vazusera niciunul nuditatea tatalui lor. Cu toate acestea, singurul care ramane
binecuvantat de ingiustul creator, este Sem. Aceasta istorie cu talc, nu are nici o
legatura cu cele povestite, pentru ca toata acesta mascarada este doar apa in ochii
botanistilor (cei care pun botul la baliverne). Am subliniat acest lucru, pentru a
intelege ca urmasii lui Ham si Iafet sunt de fapt popoarele care vor fi macelarite de
“bunul” dumne-zeu pentru a li se fura pamanturile, bunurile, civilizatia, traditiile,
cultura. Toate maretele lor realizari, vor fi luate cu forta si date poporului “sfant”
format din hibrizii creatorului.

Ham si urmasii sai sunt cele mai importante popoare pe care dumne-zeu le dorea
disparute de pe fata pamantului pentru ca acestia au creat cea mai mare si
infloritoare civilizatie a lumii antice: Sumerul (vorbim doar de ceea ce spune
Biblia). Multi cred ca Sumerul, Mesopotamia si Babilonul sunt aceeasi civilizatie,
dar nu este asa pentru ca ultimele doua s-au nascut dupa disparitia Sumerului,
exact in locul lui. Poporul care a intemeiat Sumerul a fost distrus de “bunul”
dumne-zeu si de hoardele sale de pitici dementi. Acestia au intemeiat apoi
Mesopotamia si mult mai tarziu Babilonia. Urmasii lui Ham, locuiau in zonele care
mai tarziu vor deveni ale unor natiuni cat de cat cunoscute astazi: Cuş = Etiopia;
Seba = Saba (în S Arabiei); Dedan = Dedan (în N Arabiei); Miţraim - Egiptul; Lud
- Lidia(?); Filistenii - Filistenii; Caftorim - cretanii; Put - Libia; Canaan -
Canaanitii; Sidon - Sidon; Het - hetiţii; Amorit - amoriţii; Heviţii - cei din Hur;
Hamatiţii - hamatiţii.

Unul dintre cei mai importanti urmasi ai lui Ham este marele imparat Nimrod,
cunoscut opozitor al lui dumne-zeu. El l-a sfidat intotdeauna pe tiranicul zeu
Iehova caruia i-a dat clasa prin absolut tot ce a facut. A recladit dupa potop cele
mai importante asezaminte ale renumitului Sumer si a facut sa infloreasca cea mai
impunatoare civilizatie. Faima lor era cunoscuta pe intreg pamantul, tocmai de
aceea dumne-zeu ravnea la ceea ce nu putea face nici daca se caznea sa zica zau cu
limba indoita. La ortodoxi, Nimrod pare ca este admirat de dumne-zeu, desi in
Biblia originala, Nimrod apare ca cel mai inrait opozitor al dumne-zeului biblic.
Geneza 10/8-12 „Cuş a mai născut de asemenea pe Nimrod; acesta a fost cel dintâi
viteaz pe pământ. El a fost vânător vestit înaintea Domnului Dumnezeu; de aceea
se şi zice: "Vânător vestit ca Nimrod înaintea Domnului Dumnezeu Impărăţia lui,
la început, o alcătuia: Babilonul, apoi Ereh, Acad şi Calne din ţinutul Senaar. Din
pământul acela, el trecu în Asur, unde a zidit Ninive, cetatea Rehobot, Calah. Şi
Resen, între Ninive şi Calah. Aceasta e cetate mare.” Precizez ca in locurile despre
care se vorbeste aici, nu facea parte in acele timpuri Babilonia, care nu exista pe
vremea civilizatiei din Senaar, adica din Sumer. Copiatorii au incurcat in mod voit
epocile.

Urmasii lui Iafet au fost toate popoarele care populau insulele actualei Mari
Mediterane si tinuturile de dincolo de Dunare pentru ca ei erau cunoscuti ca
temutele popoare din Nord. Erau cei mai abili navigatori ai antichitatii, aveau o
flota invincibila cunoscuta pe tot pamantul, dar si sfarsitul lor a fost demn de
faptele de „vitejie” ale nemernicului dumne-zeu. Iata care sunt in principiu urmasii
lui Iafet si teritoriile pe care le ocupau raportate la ceea ce cunostem astazi: Gomer
– cimerienii, Aşchenaz – sciţii, Madai – mezii, Meşec – muski, Iavan - ionienii,
Elişa - Alasia (Cipru), Dodanim ( locuitorii insulei Rodos). Nu pot sa nu adaug si
Kitimul, care a ramas mai tarziu sub numele de Kition o localitate din sudul insulei
Cipru care avea o civilizatie asociata cu Tarsul si Sidonul de mai tarziu, adica care
se ocupa cu navigatia. Si ei erau scotiti popoarele marii, pentru ca Chitim este fiul
lui Iavan (viitorii ionieni). As dori sa retineti doar teritoriile deoarece popoarele
mentionate, au aparut mult mai tarziu. In timpul lui Iafet, acestea nu existau nici
macar in vise.

A venit timpul sa vedem cine sunt urmasii mult adoratului Sam, dar va fi cam greu
sa aflam adevarul pentru ca identificarile sunt putine. Acest lucru se datoraza
faptului ca fiind un popor de uzurpatori, au trebuit sa isi fabrice o istorie a lor,
pentru ca pamanturile despre care vorbeste Biblia nu le apartineau. Elam - Elam (in
SE câmpiei Mesopotamiei), Asur – Asiria, Aţarmavet - Adramaut ( S Arabiei),
Seba - Saba; Lud – Lidia, Aram - Aram. Teritoriile lor se intindeau din nordul
Siriei până în Mesopotamia şi Arabia, adica pe locurile celor care au fost cuceriti
de tehnologia lui dumne-zeu. Incepand cu Eber, dumne-zeu incepe ascensiunea sa
pentru cucerirea pamantului, iar in timpul lui Peleg, fiul sau, incepe impartirea
pamantului intre divinitati. Printre descendentii iubitului de dumne-zeu Sem, se
afla Terach tatal lui Avraam.

Dumne-zeu promite evreilor un pamant unde curge lapte si miere, unde nu au

semanat si nu au muncit nimic, dar au de toate tocmai pentru faptul ca acele
pamanturi erau locuite de giganti, iar piticii domnului puteau sa traiasca ca
imparatii de pe urma lor. Probabil doar atunci si-au dat seama evreii ca laptele si
mierea erau de fapt bogatii de neimaginat pentru ca poporele care trebuiau cucerite
erau popoare de giganti. Dumne-zeu ii incurajeaza sa nu le fie frica pentru ca va fi
el cel care va merge inaintea lor cu focul sau mistuitor, ucigator care iesea din
armele sale de razboi. Deut 9/1-3” Ascultă, Israele, de acum tu vei trece Iordanul,
ca să intri şi să cuprinzi popoare mai mari şi mai puternice decât tine şi cetăţi mari
cu ziduri până la cer, Precum şi pe poporul cel mare, mult la număr şi înalt la
statură, pe fiii lui Enac, de care tu ai auzit spunându-se: Cine se va împotrivi fiilor
lui Enac? Află dar astăzi că Domnul Dumnezeul tău merge înaintea ta. Acesta este
foc mistuitor: pierde-i-va şi-i va doborî înaintea ta, şi tu îi vei izgoni şi-i vei omorî
curând, cum ti-a grăit Domnul.”
Bineinteles ca domnul in mania sa dementa cunoscuta deja de noi, nu s-a sfiit sa
utilizeze atomica ca sa poata sa decimeze uriasii pentru a le uzurpa teritoriile cu
bogatii fara margini. Se lauda singur cu genocidul pe care l-a facut si cu dezastrul
provocat de armele sale nimicitoare, ale caror urme au ramas pana astazi in acel
pamant pustiit. Deu 29/22-23 “Rândul de oameni care va urma, copiii voştri care
vor fi după voi, străinul care va veni din ţară depărtată şi toate popoarele, văzând
pedepsirea pământului acestuia şi bolile cu care îl pustieşte Domnul, Văzând
pucioasa şi sarea şi că tot pământul este zgură, încât nici nu se seamănă, nici nu
rodeşte şi nu răsare pe el nici un fir de iarbă, ca de pe urma Sodomei, Gomorei,
Admei şi Ţeboimului, pe care le-a stricat Domnul în mânia Sa şi în iuţimea Sa.”

Ajuns la hotarele tarii gigantilor, Moise trimite iscoade care sa cerceteze locurile,
pamanturile, roadele, palatele si asezarile oamenilor, de parca smecherul Iehova nu
le putea spune cam cu cine au de face. Cercetasii se intorc ingroziti de ceea ce au
vazut acolo. Cetatile erau uriase, inchise cu usi si ziduri inalte pana la cer, roadele
pamantului erau gigantice pentru ei, care au taiat un mic ciorchine de strugure pe
care au trebuit sa il duca pe un lemn in doi, atat era de greu si de mare. Pentru
evrei, oamenii locurilor acelea erau atat de inalti incat ei erau ca lacustele de mici
pe langa ei. Numerele 13 /17-34 “Acestea sunt numele bărbaţilor pe care i-a trimis
Moise să iscodească tara. Insă pe Osia, fiul lui Navi, Moise l-a numit Iosua.
Trimiţându-i pe aceştia din pustiul Paran ca să iscodească pământul Canaanului,
Moise le-a zis: Suiţi-vă din pustiul acesta şi vă urcaţi pe munte şi cercetaţi ce
pământ este şi ce popor locuieşte în el; de este tare sau slab, mult la număr sau
puţin; Cum este ţara pe care o locuieşte: bună sau rea, cum sunt oraşele în care
trăieşte el: cu ziduri sau fără ziduri; Cum este pământul: gras sau slab, de sunt pe el
copaci sau nu. Fiţi curajoşi şi luaţi din roadele pământului aceluia". Aceasta se
petrecea pe vremea coacerii strugurilor. Şi s-au dus ei şi au cercetat pământul de la
pustiul Ţin până la Rehob, care vine lângă Hamat. De acolo au trecut în partea de
miazăzi a Canaanului şi au mers până la Hebron, unde trăiau Ahiman, Şeşai, şi
Talmai, copiii lui Enac. Hebronul fusese zidit cu şapte ani înaintea oraşului
egiptean Ţoan. Apoi au venit până în valea Eşcol, au cercetat-o şi au tăiat de acolo
o viţă de vie cu un strugure de poamă şi au dus-o doi pe pârghie. Au mai luat de
asemenea rodii şi smochine. Locul acesta l-au numit ei valea Eşcol, adică valea
strugurelui, de la strugurele de poamă pe care l-au tăiat de acolo fiii lui Israel. Şi
după ce au cercetat ei pământul, s-au întors după patruzeci de zile. Şi, mergând, au
venit la Moise şi la Aaron şi la toată obştea fiilor lui Israel, la Cadeş, în pustiul
Paran, şi le-au adus lor şi întregii obşti viţa şi le-au arătat roadele pământului
aceluia. Apoi le-au povestit şi au zis: "Am fost în pământul în care ne-ai trimis,
pământul în care curge miere şi lapte şi iată roadele lui. Dar poporul care locuieşte
în el, este urias şi oraşele sunt întărite şi foarte mari, ba şi pe fiii lui Enac i-am
văzut acolo. Amalec locuieşte în partea de miazăzi a ţării; Heteii, Heveii, Iebuseii
şi Amoreii locuiesc în munţi, iar Canaaneii locuiesc pe lângă mare şi pe lângă râul
Iordanului". Caleb însă a liniştit poporul înaintea lui Moise, zicând: "Nu, ci să
mergem şi să-l cuprindem, pentru că îl vom putea birui!" Iar oamenii cei ce
fuseseră cu el au zis: "Nu putem să mergem împotriva poporului aceluia, pentru că
e mult mai puternic decât noi". Şi au împrăştiat printre fiii lui Israel zvonuri rele
despre pământul pe care-l cercetaseră, zicând: "Pământul pe care l-am străbătut
noi, ca să-l vedem, este un pământ care mănâncă pe cei ce locuiesc în el şi tot
poporul, pe care l-am văzut acolo, sunt oameni foarte mari. Acolo am văzut noi şi
uriaşi, pe fiii lui Enac, din neamul uriaşilor; şi nouă ni se părea că suntem faţă de ei
ca nişte lăcuste şi tot aşa le păream şi noi lor".

Biblia enumera doar cele mai cunoscute ramuri din care se trageau gigantii si
urmasii lor, astfel incat popoarele cele mai importante sunt Refaim care se trageau
din marele Rafa, Emimii, Anakitii care se trageau din Enac, Vasanii care se trageau
din marele imparat Og, care au capatat numele de amorei, filistenii, heviti. Gigantii
erau cunoscuti pe tot pamantul si bineinteles ca si sleahta de asasini ai domnului
auzisera despre ei si despre faptele lor de vitejie. Era normal sa li se para imposibil
sa reuseasca sa ii infranga, motiv pentru care se plangeau in corturile lor spunand
ca Iehova ii uraste si vrea sa ii distruga, sa ii faca carne de tun in dorinta sa
dementa de a-si face un nume pe pamant.

Cand potarnichele domnului au inceput sa mearga prin pamanturile uriasilor erau

infricosati dar nu aveau ce face pentru ca Iehova le poruncise sa marsaluiasca in sir
indian printre crapaturile pamantului. Deut 1/22- 28“...Să trimitem înaintea
noastră oameni ca să cerceteze pământul şi să ne aducă ştire despre drumul pe care
să mergem şi despre cetăţile la care să ne ducem. Aceştia s-au dus şi s-au suit pe
munte, au mers până la valea Eşcol, şi au cercetat-o. Au luat din roadele
pământului şi ne-au adus nouă; şi ne-au adus şi ştire, spunându-ne: Pământul pe
care Domnul Dumnezeul nostru ni-l dă este bun. Voi însă n-aţi vrut să vă duceţi şi
v-aţi împotrivit poruncii Domnului Dumnezeului vostru, aţi cârtit în corturile
voastre şi aţi zis: Domnul din ură către noi ne-a scos din pământul Egiptului, ca să
ne dea în mâinile Amoreilor şi să ne piardă. Încotro să ne ducem? Fraţii noştri ne-
au înfricoşat, spunându-ne: "Poporul acela e mai mare, mai mult şi mai puternic
decât noi; cetăţile de acolo sunt mari si cu ziduri pana la cer” Deut 2/8-12 “Şi am
trecut pe lângă fiii lui Isav, fraţii noştri, care locuiau în Seir, pe calea câmpului, de
la Elat şi Eţion-Gaber, şi ne-am abătut şi am mers spre pustiul Moabului. Dar
Domnul mi-a zis: "Nu intra în duşmănie cu Moab şi nu începe război cu el, că nu-ţi
voi da în stăpânire nimic din pământul lui, pentru că Arul l-am dat în stăpânire
fiilor lui Lot". Înainte au locuit acolo Emimii, popor mare, mult la număr şi înalt la
statură, ca fiii lui Enac; Şi aceştia se socoteau printre Refaimi, ca fiii lui Enac; iar
Moabiţii îi numesc Emimi. Pe Seir însă au trăit înainte Horeii; dar fiii lui Isav i-au
alungat şi i-au pierdut de la faţa lor şi s-au aşezat în locul lor, cum trebuie să facă şi
Israel în pământul său de moştenire, care i-l va da Domnul.”

Deut 2/18-21 “"Acum tu să treci pe lângă hotarele lui Moab spre Ar, Şi să te
apropii repede de Amoniţi, dar să nu intri cu aceştia în duşmănie şi să nu începi
război cu ei, căci nu-ţi voi da în stăpânire nimic din pământul fiilor lui Amon,
pentru că l-am dat în stăpânire fiilor lui Lot". Acesta se socotea a fi pământul
Refaimilor, căci Refaimii locuiseră înainte într-însul. Amoniţii însă îi numeau
Zomzomimi. Poporul acesta fusese mare, mult la număr şi înalt la statură, ca fiii lui
Enac; dar Domnul îi pierduse de la faţa Amoniţilor şi-i alungaseră aceştia şi se
aşezaseră în locul lor.” Deut 2/10-11 “Înainte au locuit acolo Emimii, popor mare,
mult la număr şi înalt la statură, ca fiii lui Enac; Şi aceştia se socoteau printre
Refaimi, ca fiii lui Enac; iar Moabiţii îi numesc Emimi.”

Acelasi lucru il afirma si Deut 2/19,22,25,28“Am plecat apoi de la Horeb, cum ne

poruncise Domnul Dumnezeul nostru, şi am străbătut tot pustiul acesta mare şi
înfricoşător, pe care l-aţi văzut în drumul spre muntele Amoreilor, şi am ajuns la
Cadeş-Barnea. Să trimitem înaintea noastră oameni ca să cerceteze pământul şi să
ne aducă ştire despre drumul pe care să mergem şi despre cetăţile la care să ne
ducem. Au luat din roadele pământului şi ne-au adus nouă; şi ne-au adus şi ştire,
spunându-ne: Pământul pe care Domnul Dumnezeul nostru ni-l dă este bun. Fraţii
noştri ne-au înfricoşat, spunându-ne: "Poporul acela e mai mare, mai mult şi mai
puternic decât noi; cetăţile de acolo sunt mari şi cu întărituri până la cer; şi am mai
văzut acolo şi gigantii, pe fiii lui Enac".”

Razboiul acesta pe care biserica mincinoasa il numeste “sfant” este un razboi de

cucerire. Laptele si mierea erau bogatiile nemaivazute ale pamantului care dadea
roade uriase incat cu ele se puteau hrani marii giganti care ocroteau si ingrijeau
Natura care le daduse viata si ii hranea pe toti din abundenta. Biserica repeta cu
nerusinare o minciuna fara margini cu care a inrobit milioane de prosti care asculta
fara sa gandeasca, bazaconiile lor. Adevarul este scris negru pe alb in cartea pe
care o sterg de praf, o pupa, o mangaie, citesc cateva paragrafe din care nu inteleg
nici o iota si o pun la loc pe raft.

Cucerirea, distrugerea si ocuparea locurilor in care traiau adevaratii oameni ai

pamantului era cea mai importanta victorie pe care un tiran dement ca Iehova putea
sa o infaptuiasca. In bunatatea lor, gigantii au trecut cu vederea mandria,
nesimtirea, dorinta de expansiune si cruzimea acestui zeu, crezand ca totul este
doar un pic de invidie.

Nu exista nici un dubiu ca aceasta lupta sangeroasa care a durat generatii intregi
pentru evrei, a fost facuta impotriva gigantilor. Evreii timorati la vederea acestora,
specifica clar, in repetate randuri, ca poporul impotriva caruia trebuiau sa lupte era
de giganti. Si pentru a taia pofta unora de a contrazice, am sa citez si paragarafe in
care se dau detalii despre marimea impresionanta a armelor cu care luptau si despre
inaltimea gigantilor. Og, regele Vasanului era inalt de 9 coti barbatesti (adica
imparatesti) si lat de 4. Avand in vedere ca un cot imparatesc are 0,52cm, Og era
inalt de 4,68 m, si lat in spate de 2,08 m. In acest fel se explica inaltimea resturilor
civilitatiei megalitice care se gaseste imprastiata pe tot pamantul, care nu a fost
egalata niciodata de nici un fel de tehnologie.

Armele cu care au luptat gigantii erau si ele la fel de mari ca si ei, astfel incat
Lahmi din Gat, fratele lui Goliat, avea o sabie al carui maner era mare cat un sul de
la razboiul de tesut, Işbi-Benob, unul din fii lui Rafa, avea o sulita in greutate de
300 de sicli de arama, adica 34,2 kg fiindca un siclu are 11,4 gr. Golia avea o
platosa solzoasa care cantarea 5 000 de sicli de bronz, (570kg) si o lance al carui
varf cantarea 600 de sicli de fier (68,40 kg). In fotografia de mai jos, cateva arme
gigantice expuse in muzeul din Anglia.
O alta carecteristica a gigantilor era aceea ca existau unii care aveau cate 6 degete
la maini si la picioare, adica 24 in total, lucru confirmat de doua paragrafe.
Acestea se afla in capitole diferite, dar care sunt identice ca continut. Aceasta
reconfirmare nu este facuta pentru ca pe falsificatori i-ar fi apucat loialitatea cand
au fabricat Biblia. Accentuarea are ca rol mandria poporului de lacuste al lui
Iehova, care a infruntat poporul de giganti. In ziua de astazi aceasta mostenire
genetica exista la familii intregi de oameni, dar elita o considera, ca de obicei, o
malformatie genetica.
Deut 3/ 1,3-11, "Ne-am întors apoi de acolo şi am mers către Vasan, însă ne-a ieşit
înainte cu război Og, regele Vasanului, la Edrei, cu tot poporul său. Domnul
Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre şi pe Og, regele Vasanului, cu tot
poporul lui, şi noi l-am bătut, încât nimeni de la ei n-a rămas viu. În vremea aceea
am luat toate cetăţile lui, că n-a fost cetate pe care să n-o luăm de la ei. Am luat
şaizeci de cetăţi, toată latura Argob, ţara lui Og al Vasanului. Toate cetăţile acestea
erau întărite cu ziduri înalte, cu porţi şi cu încuietori, afară de cetăţile neîntărite
care erau foarte multe. Am luat în vremea aceea din mâinile celor doi regi amorei
pământul acesta care este dincoace de Iordan, de la râul Arnon până la muntele
Hermon. Sidonienii numesc Hermonul, Sirion, iar Amoreii îl numesc Senir (adica
Sumer). Am luat adică toate cetăţile din şes, tot Galaadul şi tot Vasanul, până la
Salca şi Edrei, cetăţile din ţara lui Og al Vasanului. Căci numai Og, regele
Vasanului, mai rămăsese din Refaimi. Iată patul lui, pat de fier, şi astăzi este în
Rabat-Amon: lung de nouă coţi şi lat de patru coţi, coţi bărbăteşti.” (1cot=0,52cm)

1Cronici 20/ 4-8 “După aceea, a avut loc o bătălie la Ghezer cu filistenii. Atunci,
Sibecai, Huşatitul, a ucis pe Sipai, unul din copiii lui Rafa. Şi filistenii au fost
smeriţi. A mai fost o bătălie cu filistenii. Şi Elhanan, fiul lui Iair, a ucis pe fratele
lui Goliat, Lahmi din Gat, care avea o suliţă al cărei mâner era ca un sul de ţesut. A
mai fost o bătălie la Gat. Acolo a fost un om de statură înaltă, care avea şase degete
la fiecare mână şi la fiecare picior, douăzeci şi patru toate, şi care se trăgea şi el din
Rafa. El a batjocorit pe Israel, şi Ionatan, fiul lui Şimea, fratele lui David, l-a ucis.
Oamenii aceştia erau dintre copiii lui Rafa la Gat. Ei au pierit ucişi de mâna lui
David şi de mâna slujitorilor lui.”(Retineti ca gigantii, ii batjocoreau pe israeliti
deoarece nu credeau ca acestia ii vor putea invinge, dar au gresit. Au subestimat
ipocrizia acestora si armele zeului care era in spatele lor.)

2 Regii 21/ 16-22 “ Filistenii au pornit iarăşi cu război împotriva lui Israel. David
s-a coborât cu slujitorii lui şi a luptat împotriva filistenilor. David era obosit. Şi
Işbi-Benob, unul din copiii lui Rafa, a voit să omoare pe David; avea o suliţă în
greutate de trei sute de sicli de aramă şi era încins cu o sabie nouă. Abişai, fiul
Ţeruiei, a venit în ajutorul lui David, a lovit pe filistean şi l-a omorât. Atunci,
oamenii lui David i-au jurat zicând: „Să nu mai ieşi cu noi la luptă, ca să nu stingi
lumina lui Israel. După aceea, a mai fost o bătălie la Gob cu filistenii. Atunci,
Sibecai, Huşatitul, a omorât pe Saf, care era unul din copiii lui Rafa. A mai fost o
bătălie la Gob cu filistenii. Şi Elhanan, fiul lui Iaare-Oreghim din Betleem, a
omorât pe Goliat din Gat, care avea o suliţă al cărei mâner era ca sulul de ţesut. A
mai fost o bătălie la Gat. Acolo era un om de statură înaltă, care avea şase degete la
fiecare mână şi la fiecare picior, în total douăzeci şi patru, şi care se trăgea tot din
Rafa. El a batjocorit pe Israel, şi Ionatan, fiul lui Şimea, fratele lui David, l-a
omorât. Aceşti patru oameni erau copiii lui Rafa născuţi la Gat. Au pierit ucişi de
mâna lui David şi de mâna slujitorilor lui.” Retineti ca in acest patagraf nu David
il ucide pe marele Goliat, ci Elhanan. Acum poate intelegeti cate minciuni spun
popii care il preamaresc pe David pana te apuca vomitatul.

Acelasi lucru este confirmat fara gresala si de 1Paralipomena (1Cronici) 20 /4-8”

După aceea s-a început războiul cu Filistenii la Ghezer. Atunci Sibecai Huşatitul a
bătut pe Sipai, unul din urmaşii Refaimilor, şi s-au supus şi ei. Apoi iar a fost
război cu Filistenii. Dar Elhanan, fiul lui Iair, a lovit pe Lahmi, fratele lui Goliat
Gateul; coada suliţei lui era ca a sulului de la războiul de ţesut. Şi a mai fost o luptă
la Gat. Acolo era un om înalt care avea câte şase degete la mâini şi la picioare,
adică de toate douăzeci şi patru. Şi acesta era tot din urmaşii Refaimilor. El
batjocorea pe Israel, dar Ionatan, fiul lui Şama, fratele lui David, l-a ucis. Aceştia
erau oameni născuţi din Refaimi în Gat şi au căzut de mâna lui David şi de mâna
oamenilor lui. “

Aceste popoare care ocupau teritoriile pe care Iehova le dorea cu ardoare, erau cu
adevarat popoare puternice, cu oameni inalti de 5-10 m. Ei sunt cei care au
construit orase-cetati imense, incercuite de ziduri groase si inalte de zeci de metri.
Pamantul lor era bun si le dadea roade de marimi urise din abundenta, aveau arme
de marimi impresionante cu care isi aparau tinuturile si ei au fost cei care au
colonizat pamantul dupa potop. Aceste popoare gigantice sunt exact acelea care lui
Iehova ii stateau in gat, adica Hittiti, Evitii, Perizziti, Gergeseii, Amoreii,
Ghebuseii, Cananeii si Filisteii. Impotriva acestora, poporul evreu impreuna cu
zeul lor dement, a luptat pentru a le lua ceea ce le apartinea de drept. Evreii au
infaptuit un genocid fara precedent folosind viclesuguri si minciuni, asa cum
numai marele “iubitor de oameni” Iehova i-a invatat. 1Paralipomena (1Cronici)
20/3 “Iar poporul care era în ea a fost scos şi omorât cu fierăstraie, cu ciocane de
fier şi cu securi. Aşa a făcut David cu toate oraşele Amoniţilor şi apoi s-a întors el
şi tot poporul la Ierusalim.” Acum intelegeti de ce David macelarul, iubitul
domnului si rasfatatul popilor, a fost un asasin?

Toate aceste popoare erau cele care isi aveau arborele genealogic in spita lui Ham,
dar aceeasi soarta ii pandeste si pe cei care se trageau din Iafet, celalalt fiu al lui
Noe, care nu era nici el pe placul lui Iehova. Marile civilizatii megalitice
intemeiate de ei, despre care si astazi se vorbeste cu respect, au fost si ele distruse
de tehnologia Haarp a domnului care printr-un cutremur, tzunami, inundatie sau
razboi. Astfel au pierit pentru totdeauna unele dintre cele mai infloritoare, bogate si
enigmatice civilizatii ale pamantului cum ar fi cea Minoica, Tarsul, Tirul, Cretana,
Etiopia, Put, Lud, Arabia, Teba, Sin, Moab, Damasc... Tot acest macel in care s-au
folosit cele mai atroce si inumane arme de distrugere in masa, a fost arhitectat si
condus de marele asasin Iehova, care prin mana evreilor dorea sa isi faca un nume,
sa fie glorificat pentru potenta sa, de intreaga planeta. Forta acestui zeu nu statea in
puterea mintii sale ci in cea mai puternica tehnologie belica pe care pamantul a
vazut-o vreodata.

Ezechel 38/2-6” "Fiul omului, întoarce-îi faţa spre Gog din ţara lui Magog, regele
lui Roş, al lui Meşec şi al lui Tubal; prooroceşte împotriva lor, Şi spune: Aşa
grăieşte Domnul Dumnezeu: Iată, Eu sunt împotriva ta, Gog, rege al lui Roş şi al
lui Meşec şi al lui Tubal! Te voi prinde, voi pune zăbale în fălcile tale şi te voi
scoate pe tine şi toată oştirea ta, caii şi toţi călăreţii strălucit îmbrăcaţi, ceată mare
cu platoşe şi cu scuturi, toţi înarmaţi cu săbii; Şi cu ei voi scoate pe Perşi, pe
Etiopieni şi pe Libieni, toţi cu scuturi şi coifuri; Şi pe Gomer cu toate oştirile lui;
casa lui Togarma din hotarele de la miazănoapte, cu toate oştirile lui şi voi mai
scoate şi alte multe popoare cu tine.” Mesech si Tubal erau fii lui Iafet, iar poporul
care locuia in tara Magog erau descendentii sai.

Cotropirea celor mai importate centre antice construite de blajinii giganti trebuiau
sa treaca in posesia domnului si a piticilor sai. O data stapani, degeneratilor
domnului nu le-a fost greu sa modifice istoria si cursul evenimentelor in favoarea
lor pentru a fi apoi admirati de o armata intreaga de dobitoci care sunt mandri de
“faptele de vitejie” ale evreilor. Luptele acestea au fost facute de toti acesti zei
dementi ( a se citi extraterestrii) pentru a acapara teritoriile de drept ale adevartului
om care traia pe pamant. In acest fel, fiecare zeu si-a creat un popor de hibrizi in
umbra caruia a luptat impotriva altui zeu si a poporului sau de prosti. Aceste
lucruri nu sunt o inventie a mea pentru ca din nou Biblia confirma acest lucru
numind exact zeii antichitatii cu numele lor originale Baal si Marduch care raman
invinsi in fata lui Iehova care dorea teritoriile lor pline de bogatii ca cele ale
Egiptului si ale Babiloniei care in acele vremuri erau ale Sumerului.

Ieremia 43/ 10-13 “"Aşa grăieşte Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Iată, Eu
voi trimite şi voi lua pe Nabucodonosor regele Babilonului, robul Meu, şi voi aşeza
tronul lui pe aceste pietre ascunse de Mine, şi îşi va întinde el pe ele cortul său cel
minunat. El va veni şi va lovi ţara Egiptului; cel rânduit spre moarte va fi dat
morţii, cel rânduit pentru robie va merge în robie şi cel rânduit spre sabie va cădea
de sabie. Voi aprinde foc în capiştile dumnezeilor Egiptului; Nabucodonosor le va
arde pe acelea, pe idoli îi va distruge cu totul şi se va îmbrăca cu ţara Egiptului,
cum se îmbracă păstorul cu haina sa; El va sfărâma stâlpii templului Soarelui de la
On şi capiştile dumnezeilor Egiptului le va arde cu foc".

Ieremia 50/2” Vestiţi şi faceţi cunoscut între popoare, ridicaţi steag, spuneţi şi nu
tăinuiţi, ci ziceţi: Babilonul e luat, Bel e ruşinat, Marduch e zdrobit...”

Ieremia 51/44” Voi pedepsi pe Bel în Babilon şi voi smulge din gura lui cele
înghiţite de el; popoarele nu se vor mai îngrămădi spre el de acum înainte....”

Iehova a exterminat toate popoarele uriase si potente care traiau in apropiere sau
mai departe de pamantul dupa care jinduia precum cainele lui Pavlov. Aici nu este
vorba despre “razboaie sfinte” si “popor sfant” ci de dorinta de dominare pentru a
fi recunoscut atat de oameni cat si de celelalte zeitati stapanul unic al celor doua
lumi. Pentru care motiv avea nevoie sa fie recunoscut ca o mare potenta de catre
faraonul Egiptului daca el era atat de puternic, de drept si de bun asa cum se lauda?
Daca era atat de bun pentru care motiv a trebuit sa faca sa sufere ani intregi un
popor care nu avea motive nici sa il urmeze nici sa il iubeasca atata timp cat el si-a
impus dorintele si legile cu forta, pentru a fi recunoscut de acestia ca stapan
absolut? Nuu, aici nu este vorba de iubire ci de supunere, pentru ca el dorea sa fie
venerat de toti oamenii mici sau mari ai pamantului, ca stapan absolut al lumii
pamantene. Gigantii care stiau ce poama este, nu l-au acceptat niciodata si nu si-au
indoit niciodata genunchii in fata unei bestii ca el.

Planul sau diabolic a reusit oricum, pentru ca o data cu asasinarea in masa a

poporului de oameni demni ai lumii antice, el a devenit prin minciuna, principele
pamantului pe care o droaie de prosti il venereaza. Va intrebati destul de des in
ultimul timp din ce cauza totul merge atat de rau, de ce sunt atatea razboaie,
foamete, invidie, dispret, minciuna, tiranie, umilinta, frica, infamie, durere, nu?
Pentru ca aceasta este lumea creata de acest print al infernului pe care toti il
venerati, il laudati, ii cantati si va ploconiti precum cateii la lins pantofi pentru o
bucata de paine. Noi suntem cu adevarat fii sai, niste fii la fel de neomenosi,
dementi, cruzi, mandri la fel ca el. Suntem creati asa pentru ca nu putem sa fim
altfel de cum este parintele nostru, iar datorita acestui mod inuman de a ne
comporta il mentinem in viata si pe el.
Astazi sunt multi oameni care nu cred in existenta gigantilor pentru ca stiinta
nerusinata le impuie capul cu minciuni infloritoare pentru a le ascunde adevarul.
Fraza cea mai des intalnita este: “gigantii nu au existat ca popor pentru ca nu s-au
gasit necropole (cimitire) cu oasele lor”. Alta fraza devenita deja refren se refera la
faptul ca scheletele gasite apartin unor oameni care erau “bolnavi” de gigantism. In
afara acestora, cea mai mare marsavie comisa de elita este ascunderea, distrugerea
sau falsificarea scheletelor de marimi gigantice, gasite in diferite parti ale lumii.
Minciuni, dezinformare si falsitate. Nu se vor gasi niciodata necropole antice de
nici un tip pentru ca in acele vremuri mortii se ardeau pe vase care pluteau pe ape,
sau se ardeau pe ruguri imense care distrugeau pana si oasele lor. Schelete care
erau toate asezate intr-o groapa comuna, erau ingropate asa ori dupa un razboi, ori
dupa o catastrofa ori dupa o mare molima. Acestea apartin timpurilor acestora, nu
ale gigantilor, pentru ca pana in 1800 mortii se ingropau in gradina casei, pe coline
sau sub pomii lor dragi, nicidecum in cimitire ca sa ai ce sa platesti popii si dupa
moarte.

Gigantismul ca boala este o alta inventie nerusinata pentru ca omul nu poate sa

erediteze decat ceea ce aveau inainte stramosii lui. Niciodata nu poti eredita ceva
care nu apartiea speciei sau rasei tale. Deci, gigantismul este o ereditate care se
poate manifesta la anumite persoane, nicidecum o boala, asa cum se vehiculeaza
astazi. Nu trebuie sa credeti nimic din ceea ce am scris, ci sa va apucati serios de
cititi Biblia ca sa vedeti ca stafia pe care o venerati este o fiinta dezgustatoare si
mincinoasa.
 Cap.19 Adam si Noe

Asa cum am vazut dintr-un capitol anterior, pacatele cu care biserica si religia
invinovatesc omul, in realitate nu exista. Sa incercam sa intelegem atunci, ce
anume a facut atat de grav sarmanul Adam, de toti urmasii lui trebuie sa sufere din
aceasta cauza. Pacatul acesta este unul dintre cele mai importante motive, din
cauza caruia omul trebuie sa se caiasca toata viata pentru o greseala pe care nu a
comis-o niciodata. Romanii 5/12 “ Din cauza unui singur om pacatul a intrat in
lume, si din cauza pacatului si moartea, si asa moartea a trecut la toti, pentru ca toti
au pacatuit.”

Este interesant cum au reusit acesti nemernici sa adoarma mintile a milioane de

oameni cu fraze bine ticluite, ca sa ii faca sa se simta niste ratati care isi merita
soarta. Dupa mintile lor bolnave, daca greseste stra-stra-stra-bunicul unui om,
atunci toti oamenii care vor veni dupa el vor duce in carca acea vina pe care nici
unul dintre ei nu a comis-o. Asa au reusit sa convinga omul ca, din cauza lui Adam
toti sunt vinovati. Astfel, din generatie in generatie, intr-un macabru perpetum
mobile, omul este vinovat de aceasta gresala inca de la nastere. Pentru a se curati
de o vina pe care nu o are, popii au inventat ritualul botezului, care spala pacatele
noului nascut. Pe langa toate aceste rele, bietului Adam, i s-a mai pus in carca si
pacatul mortii.

In capitolul Geneza ne este descris inceputul creatiei. Dupa ce dumne-zeu prepara

minunata gradina a raiului, plina cu mii de arbori ale caror fructe erau frumoase la
vedere si bune de mancat, pune in mijlocul ei doi pomi particulari Geneza 2/9 “Şi
a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere
şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era Pomul Vieţii şi Pomul
cunoştinţei binelui şi răului.” Este important de retinut, ca in mijlocul raiului erau
doi pomi de importanta vitala pentru toata creatia, nicidecum unul singur. Imediat
dupa ce termina de realizat acest loc particular, dumne-zeu isi ia creatura plasmuita
in cu totul alta parte si o pune in acest minunat eden.
Toti cei care au auzit despre existenta acestui minunat paradis creat de dumne-zeu
pentru fapturile lui, cred ca Adam si Eva au fost pusi acolo pentru a tari fericiti,
fara griji si fara necazuri. Dar cand vreodata??? Adevarul este cu totul altul si este
exact opusul a aceea ce omul a fost invatat. Iata ce ne spune Biblia despre motivul
pentru care omul este pus in acest paradis: Geneza 2/15 “Şi a luat Domnul
Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o
lucreze şi s-o păzească.” Ati inteles scopul pe care il avea creatorul cu bietul
Adam? El nu era decat un sclav care trebuia sa lucreze si sa pazeasca gradina,
nicidecum fericitul fara griji despre care ne vorbesc popii. Pe de alta parte, Eva nici
macar nu fusese creata, deoarece se specifica clar ca dumne-zeu a luat doar pe
omul pe care il facuse pentru a-l muta in gradina.

In momentul in care il insediaza gradinarul raiului, dumne-zeu ii spune lui Adam:

Geneza 2/16-17 "Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, dar din Pomul cunoştinţei
binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri
negreşit!” Pana aici toata lumea cunoaste acesta renumita poveste. Ceea ce putini
au reusit sa sesizeze este ca porunca acesta i-a fost data NUMAI lui Adam,
nicidecum si Evei. Geneza 3/ 9-13 “Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a
zis:....... Nu cumva ai mâncat din pomul din care ti-am poruncit să nu mănânci?"
Cand o chestioneaza pe Eva, dumne-zeu nu o intreaba la fel ca pe Adam de ce nu a
ascultat porunca. Nuuu, pe ea o intreaba cu totul altceva, la fel ca si pe sarpe:
Geneza 3/13-14” Şi a zis Domnul Dumnezeu către femeie: "Pentru ce ai făcut
aceasta?" Iar femeia a zis: "Şarpele m-a amăgit şi eu am mâncat". Zis-a Domnul
Dumnezeu către şarpe: "Pentru că ai făcut aceasta....”
De asemenea, dupa ce Adam si Eva au mancat din fructele oprite, singurul care
este izgonit din paradis este doar Adam. Geneza 3/ 22, 24” Şi a zis Domnul
Dumnezeu: "Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul. Şi
acum nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănânce şi să
trăiască în veci!..." Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din
Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către
pomul vieţii.”

Copacul cunosterii binelui si raului-Catedrala Orvietto, Italia

Versetul de mai sus este cheia cu care se demonstreaza minciuna cu care fortele
oculte l-au facut pe om sa se caiasca pentru ceva ce nu facuse. Moartea despre care
sarlatanii in rochii negre il acuza pe Adam, nu este consecinta mancarii fructului
interzis. Marul nu aducea moartea, ci cunosterea, pe care Iehova nu dorea ca omul
sa o aiba. Fiind demascat de acesta scamatorie de catre sarpele care ii spune Evei
adevarul, dumne-zeu intra in fibrilatii de nervi si atunci decreteaza: Geneza 3/22”
Şi acum nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănânce şi
să trăiască în veci!..." Cu alte cuvinte moartea a fost data omului tot de aceasta
naluca dementa, mincinoasa, laudaroasa, cinica, ingrata, tiranica, despotica,
lingusitoare, nestiutoare si tot ce mai vreti voi sa adaugati la adresa ei. El interzice
omului cunosterea prin prohibirea atingerii Pomului binelui si raului. Apoi ii
interzice legatura cu Pomul vietii, care ii dadea viata vesnica. Cu ce a gresit omul,
daca nu a mai vrut sa mai fie sclavul pamantului si al gradinii fantomei ceresti?
Dupa ce mananca din fructele Pomului cunoasterii binelui si raului, Adam si Eva
nu mor, asa cum le-a spus mincinosul lor parinte ci, Geneza 3/7 “Atunci li s-au
deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin
şi şi-au făcut acoperăminte.” Aceasta actiune a lor nu este cunoscuta de catre
“atotstiutorul” dumne-zeu, pentru ca paragrafele urmatoare demonstreaza ca el
habar nu avea nici unde sunt creaturile lui si nici ce au facut in lipsa sa. Ca si mai
inainte, cel interogat despre modul in care s-au desfasurat faptele, este doar Adam.
Geneza 3/ 9-13 “Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: "Adame, unde
eşti?" Răspuns-a acesta: "Am auzit glasul Tău în rai şi m-am temut, căci sunt gol,
şi m-am ascuns". Şi i-a zis Dumnezeu: "Cine ti-a spus că eşti gol? Nu cumva ai
mâncat din pomul din care ti-am poruncit să nu mănânci?" Zis-a Adam: "Femeia
care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat". Şi a zis
Domnul Dumnezeu către femeie: "Pentru ce ai făcut aceasta?" Iar femeia a zis:
"Şarpele m-a amăgit şi eu am mâncat".

Vedeti, el ii chestioneaza la fel ca la tribunal sau ca la spovedanie, ca sa vada ce s-a

intamplat. Incepand de atunci a luat nastre ritualul confesarii vinei sau a pacatului.
Cei audiati trebuiau sa-i spuna domnului ce s-a intamplat, astfel incat acesta sa ia o
decizie. “Atotstiutorul” statea linistit si habar nu avea ca sarpele o sa le deschida
ochii celor doi scalvi ai lui. Daca acesta nu-i atentiona, ei nu ar fi vazut niciodata
starea jalnica in care se aflu, pentru ca o considerau un privilegiu. Dupa ce asculta
confesiunea fiecaruia, dumne-zeu hotaraste si da sentinta. Aceasta decizie este un
blestem demn de stralucirea mintii unui tiran ca Iehova. Prin acea decizie, toti sunt
condamnati la o viata nedreapta si plina de nevoi. Abia atunci Adam si Eva au
inteles cum dumne-zeu pune in aplicare pozitia lui de stapan.

Geneza 3/ “Zis-a Domnul Dumnezeu către şarpe: "Pentru că ai făcut aceasta,

blestemat să fii între toate animalele şi între toate fiarele câmpului; pe pântecele tău
să te târăşti şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale! Duşmănie voi pune între
tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu
îi vei înţepa călcâiul". Iar femeii i-a zis: "Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai
ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău
şi el te va stăpâni". Iar lui Adam i-a zis: "Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi
ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: "Să nu mănânci", blestemat va fi
pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale!
Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului! In sudoarea fetei
tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci
pământ eşti şi în pământ te vei întoarce".”

In cuvinte simple, dumne-zeul cel “bun” este cel care instiga la dezbinare, ura,
durere, suferinta, chin, nesiguranta, munca silnica. El a condamnat nesupunerea
omului pentru neascultarea ordinelor pe care le daduse. Omul nu trebuia sa stie
nimic despre starea lui de sclavie. Dar cand sarpele le-a spus adevarul, ochii lor s-
au deschis si nu au mai vrut sa il serveasca. Realitatea este ca omul devenise
periculos, era exact ca zeii, devenise exact ca unul dintre ei, iar acestia decid sa-i ia
din puteri. Zeii erau atat de infricosati incat Geneza 3/24 “Izgonind pe Adam, l-a
aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără
vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii.” Drumul acesta pazit de foc
pentru a nu putea ajunge la viata vesnica, este de fapt o modificare genetica majora
prin care corpul ajuns la o anumita limita de varsta, trebuia sa inceapa sa se
degenereze. Deci, corpurile acestea care mor atat de repede, sunt tot o scamatorie
genetica a zeilor, nicidecum o vina a bietului Adam.

Pe toata perioada sederii lor in Eden, Adam si Eva nu s-au impreunat niciodata,
desi erau goi si singuri printre rasaduri. Din ce cauza s-a intamplat acest lucru,
Biblia nu ne spune nimic, dar accentueaza ca impreunarea a avut loc imediat dupa
ce au iesit de acolo. Din relatiile lor, s-au nascut trei baieti: Cain, Abel si Set. Intre
primii lor doi fii, ia nastere o situatie extrem de tensionata creata tot de dumne-zeul
coleric al evreilor. Motivul este unul banal, dar daca gandesti mai profund realizezi
ca este cu totul altul. Astfel, Cain il ucide pe Abel din cauza unor daruri pe care
acestia le fac domnului. Darurile celor doi baieti nu au nici o legatura cu alegerea
pe care a facut-o Iehova, asa cum canta Biblia. Cei doi tineri merg sa prezinte
stapanului roadele muncii lor. Cain ii duce un cos imens plin cu bunatatile
pamantului, iar Abel ii duce un animal din turma lui. Strambatatea lui Iehova nu se
lasa asteptata. In loc sa aprecieze getul frumos al baietilor, el isi arata incantarea
doar pentru darul lui Abel. Stiind dragostea lui pentru sange si carne arsa, putem sa
intelegem din ce cauza a dorit doar ofranda lui Abel. Dar motivul era un altul, iar
maiestria popilor in a fauri minciuni iese iarasi la suprafata. Acesta falsa alegere,
va deveni motivul inamicitiei dintre Cain si dumne-zeu. Din acesta cauza aratarea
cereasca va distruge toata stirpea mareata a celui care nu i s-a supus niciodata.

Accentul povestirii se pune pe descendentii lui Set, care erau stirpea modificata de
el si de zeii lui. Ramura aceasta a descendentilor lui Cain, in frunte cu el, nu i s-au
inchinat niciodata acestui dumne-zeu. Ei nu au avut nevoie de el si nu l-au urmat
niciodata. In capitolul 4 al Genezei, ne este descrisa in cateva cuvinte, viata lui
Cain care se insoara si are un singur fiu caruia ii pune numele Enoch.

Insist sa va prezint urmasi lui Cain, deoarece toti au construit lucruri extraordinare,
intr-o perioada in care, dupa stiinta, omul nu era nici macar in epoca de piatra.
Acesti patriarhi antidiluvieni, de care foarte putin tin cont, au fost 10. Ultimul
dintre ei, al zecelea era o femeie. Iata ordinea lor: Cain, Enoch, Iared, Maleleil,
Matusal, Lameh, Iabal, Iubal, Tubalcain si Noema. In toata Biblia sunt mentionate
doar cateva femei, datorita dispretului pe care dumne-zeu si hibrizii lui il aveau
fata de partea feminina. Mentionarea vreunei femei exista numai in cazurile in care
ea facuse lucruri atat de importante incat memoria colectiva nu le putea uita.
Multora li s-au schimbat numele sau li s-au minimalizat faptele. Ascultati ce au
facut acesti giganti care traiau inainte de potop. Geneza 4/16-17, 20-22 “Şi s-a dus
Cain de la faţa lui Dumnezeu şi a locuit în ţinutul Nod, la răsărit de Eden..... Apoi a
zidit Cain o cetate şi a numit-o, după numele fiului său, Enoh.” Unul dintre
staranepotii lui Cain, pe nume Lameh, se casatoreste cu doua femei: Ada si Sela.
Ada a născut pe Iabal; acesta a fost tatăl celor ce trăiesc în corturi, la turme. Fratele
lui se numea Iubal; acesta este tatăl tuturor celor ce cântă din chitară şi din cimpoi.
Sela a născut şi ea pe Tubalcain, care a fost făurar de unelte de aramă şi de fier.”

Probabil aceste lucruri nu par cine stie ce realizare intr-o societate dezvoltata. Dar
cand te gandesti ca omul era un primitiv, totul capata alta valoare. E ceva
extraordinar sa citesti ca inca inainte de potop oamenii construiau cetati, mergeau
cu turma la pascut, traiau in cetati, oierii in corturi nu in caverne, cantau la chitara,
la cimpoi si faceau deja ustensile din arama si fier. Aceste cateva randuri confirma
stiinta si civilizatia lor inca de la inceputuri. Deci, in antichitate existau deja
fierarii, omul traia in comunitati urbane sau rurale, cunostea muzica, arhitectura,
arta, oieritul. Acestea arata gradul inalt de civilizatie al omului, nicidecum
primitivismul lui, asa cum ne spun maestrii mincinosi ai stiintei.

Sa vedem ce minunatii a facut ramura binecuvantata a lui Set, de erau atat de

indragiti de dumne-zeu. Numarul patriarhilor antidiluvieni care isi aveau
descendenta in Set erau 12, din care ultimii 3 erau fii lui Noe. Acestia au ramas si
dupa potop. Acestia sunt: Set, Enos, Cainan, Malaleil, Iared, Enoch, Matusalem,
Lameh, Noe, Sem, Ham si Iafet. Ei bine, toti sunt cunoscuti doar pentru viata lor
extrem de lunga. Marea lor majoritate au trait intre 700 si 969 de ani. In afara
varstei lor matusalemice, nu au facut nimic interesant, asa cum au facut urmasii lui
Cain.

Desi Cain si Set au avut aceeasi parinti biologici, despre Cain si descendenta sa nu
exista nici o mentiune cu privire la varstele lor milenare. Doar fratele lui mai mic si
tatal lor, Adam, au trait foarte mult. Set a murit la varsta de 912 ani. Singura
exceptie de la acesta regula a logevitatii acestora, este Enoch. El a trait pe pamant
doar 365 de ani, dupa care este rapit de dumne-zeu in ceruri. Incepand cu Enos,
fiul lui Set, apare pe pamant cultul pentru dumne-zeu. Incepand cu acest cult,
sacrificarea copiilor si a animalelor in cinstea dumne-zeului insetat de sange si de
miros de carne arsa, devine obligatia principala.

In antichitate, zeul Set traia in carne si oase pe pamantul Egiptului, iar chipul lui
era al unui lup sau caine. Era cunoscut ca zeul mortii, dar nu pentru ca ucidea pe
cineva. Nu. El era un fel de medic care dadea sau lua viata.

In biserica ortodoxa romana acest zeu cu chip de caine se numeste sfantul

Hristofor. Cum biserica catolica este sora geamana a celei ortodoxe, este normal ca
sa aiba culte comune pentru zei. Poate fi posibil ca numele de Hristos, inventat de
romani, sa vina de la acest Hristofor (prima dintre foto). A fost suficient sa i se taie
cateva litere, ca sa ia nastere Cristosul biblic.

Cum dumne-zeu ii iubea pe toti cei care ii faceau voile, ne putem imagina cat de
mult tinea la Set, care este unul dintre primele lui iubiri. Set este un personaj
controversat, deoarece el mai era si zeul deserturilor, al furtunilor si al violentei.
Este bisexual si cu el incepe stirpea care il iubea pe Iehova.

Dupa aceste perioade milenare in care oamenii au inceput a se indesi, pe pamant

apar fii lui dummne-zeu care isi aleg fete pamantene cu care se impreuna si cu care
au fii si fiice. Tot in acele vremuri, traiau pe pamant impreuna cu ingerii decazuti si
uriasii, un soi destul de interesant de pamanteni despre care dumne-zeu a uitat sa le
spuna celor care au scris Biblia de unde dracu au aparut. Despre ei dumne-zeu nu a
putut vorbi, deoarece uriasii nu erau opera lui, nu era el “creatorul” lor. Existenta
lor era proba decisiva prin care erau demascate minciunile cu care se inscaunase
stapanul si “creatorul” universului si al vietii. Uriasii erau toti aceea care dupa
potop au fost asasinati de dumne-zeu si de nimicitoarea sa tehnologie in razboiul
“sfant”, asa cum am vazut.

Impreunarile sexuale dintre pamanteni si acesti fii ai lui dumne-zeu dau nastere la
o rasa de oameni-animal insetati de sange, distrugatori si canibali care au inrosit
pamantul si apele cu sangele victimelor lor. Din aceasta cauza nenorocitul creator
decide sa distruga totul prin innec. Pamantul a fost spurcat nu de catre oameni, ci
de catre fii domnului care erau niste debravati sexuali. Niste dementi care au
atentat la pudoarea, candoarea si nestiinta omului pentru a-si potoli instinctele
animalice. Inca o data, aceste marsave fapte facute de catre dumne-zeu si hoardele
lui de stafii incarnate, sunt puse in carca bietului om. Geneza 6/5-7”Văzând însă
Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele
şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele, I-a părut rău şi s-a căit
Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ. Şi a zis Domnul: "Pierde-voi de pe faţa
pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc şi de la târâtoare
până la păsările cerului, tot voi pierde, căci Îmi pare rău că le-am făcut".

Ca sa ascunda cum s-a facut selectia artificiala a omului, se foloseste mereu

expresia “acesta a aflat har inaintea domnului, de aceea a fost salvat”. Rahat cu
perje. Cand dezmatul fiilor lui dumne-zeu a atins apogeul, iar hibridul creat de
dumne-zeu era in pericol, acesta decide sa distruga tot printr-un potop. Acest asa
zis potop, a fost creat ca si astazi, de un Haarp antic, care a cam scapat de sub
control. A doua oara a scapat de sub control cand a distrus Atlantida, iar cand va
scapa din nou de sub control in ziua de astazi, o sa vedem. Din toata omenirea care
exista pe fata pamantului, gaseste har in fata lui Iehova, chiar Noe, ultimul din
stirpea blagoslovita a lui Set. Acesta a copilarit 500 de ani, inainte de venirea
apelor si exact la aceasta varsta are trei fii. Nu se specifica daca sunt gemeni sau
sunt facuti cu trei femei diferite, pentru ca se nasc toti in acelasi an. Acestia sunt
Sem, Ham si Iafet.

Trebuie sa intelegeti ca acesti fii ai lui Noe devin extrem de importanti pentru
umanitate, deoarece doar ei si tatal lor raman dupa potop. Din ei se va naste
omenirea care va trai dupa diluviu, iar acesti oameni nu erau la fel ca stirprea lui
Adam. Adam si Eva erau un cuplu care a dat nastere omenirii, pe cand fii lui Noe
nu aveau femei. Deci, cum a luat nastere noua umanitate? Prin multe modificari
genetice si trupuri nascute artificial. De la Noe incoace, oamenirea a inceput sa
manance carne, pentru ca corpul lor in care genele reptiliene sunt puternice, nu se
mai putea satura doar cu fructe, seminte si flori. Mostenirea lor genetica venea de
la gigantii cretini care se nascusera din impreunarea oamenilor cu extraterestrii
reptilieni. Deci, umanitatea actuala nu este urmasa bietului Adam si al Evei, ci a
fiilor lui Noe, care erau deja o rasa hibrida, modificata genetic. Si Adam a fost
modificat de acesti extraterestrii, dar el a fost doar transformat intr-un exemplar
bun de munca. Mainile puteau sa apuce unelte cu care sa munceasca, avea glas ca
sa poata vorbi limba zeilor, coada ii cazuse, capul nu mai era de animal, iar blana ii
paraseste corpul. De altfel aici avem deja o confirmare, pentru ca atunci cand
pleaca din rai, dumne-zeu le coase haine ca sa ii imbrace. Deci Adam a fost sclavul
perfect, pe cand Noe a fost banca genetica pentru crearea altor corpuri cu infatisari
cat mai diferite. De aceea dementul Iehova spune ca el a creat totul. Deja se vede
ce a creat.
In “Cartea apocalipsa lui Noe” scrisa de Enoch, carte de unde s-a copiat cate ceva
in Biblie, avem niste amanunte esntiale despre Noe, despre nasterea sa si despre
potop. Iata cateva pasaje destul de importante. “ Dupa ceva timp, Matusalem a
gasit sotie pentru fiul sau Lamek. Aceasta a ramas insarcinata si i-a generat un fiu.
Carnea lui era alba ca zapada, iar buzele rosii ca trandafirul, parul capului era alb
ca lana alba, iar ochii erau stralucitori. Cand ii deschidea, luminau toata casa
precum soarele. Cand a fost luat in brate de catre ingrijitoarea de copii, el deschise
gura si vorbi Domnului cel drept. Lui Lamek, i-a fost frica si a fugit la tatal lui,
Matusalem, caruia i-s spus: ”Eu am generat un fiu diferit. Nu este ca oamenii, ci
seamana cu ingerii cerului, iar creatia lui este diferita nu este ca a nostra. Ochii lui
sunt ca razele soarelui, iar fata lui straluceste. Eu cred ca nu este nascut din mine,
ci din ingeri, si ma tem ca in zilele lui se va intampla ceva inspaimantator
pamantului.”

Vedeti, Lamak, tatal lui Noe, este disperat din cauza venirii lui pe lume. El nu
putea intelege de ce avea un copil atat de diferit de oameni. Ajunge sa isi urasca
sotia pe care o credea tradatoare si este la un pas sa o alunge, dar Matusalem il
linisteste si ii spune ca ea nu este de vina. Aceasta inseamna ca “bunul” dumne-
zeu, o adoarme si o insamanteaza cu noua lui creatie, la fel cum a facut de fiecare
data. Aceste amanunte ne duc cu gandul la legendele noastre care ne vorbesc de
semizei. Iata de ce dumne-zeu il iubea atat de mult pe Set si pe toti descendentii
lui. Sangele lor a fost amestecat genetic cu sangele zeului Iehova sau al zeilor lui.
In zilele dinaintea potopului, Noe, era probabil ultima lui modificare genetica, pe
care nu dorea sa o piarda o data cu furia apelor.

Ca sa poata salva de navala apelor aceasta familie a lui Noe, dumne-zeu descrie cu
lux de amanunte detaliile tehnice pentru construirea unei ambarcatiuni, care astazi
este atat de cautata si controversata. Geneza 6/14-16” Tu însă fă-ti o corabie de
lemn de salcâm. În corabie să faci despărţituri şi smoleşte-o cu smoală pe
dinăuntru şi pe din afară. Corabia însă să o faci aşa: lungimea corăbiei să fie de
trei sute de coţi, lăţimea ei de cincizeci de coţi, iar înălţimea de treizeci de coţi. Să
faci corăbiei o fereastră la un cot de la acoperiş, iar uşa corăbiei să o faci într-o
parte a ei. De asemenea să faci într-însa trei rânduri de cămări: jos, la mijloc şi
sus.”

Cand citesti aceste doua randuri papagaliceste, fara sa gandesti, crezi ca este vorba
despre vreo corabioara de rahat facuta de un primitiv. Daca incep sa iti functioneze
rotitele, ramai cu gura cascata la miracolul tehnologic pe care Noe trebuia sa il
realizeze. Realitatea este ca arca lui este un adevarat pachebot sau submarin de
dimensiuni impresionante. Cand o sa vedeti despre ce este vorba cu adevarat, o sa
intelegeti ca nici pentru noi nu este o nava mica.
Omul de astazi nu realizeaza marimea ambarcatiunii lui Noe pentru ca masurile
acestea biblice nu se pot converti in sistemul metric actual daca nu ai habar cum se
face. Exista doua tipuri de masura pentru cotul antic: cotul imparatesc care are 52
de centimentri si cotul obisnuit care are 45 de centimentri.

Avand in vedere ca este vorba despre o constructie extrem de importanta, am

considerat ca s-a folosit cotul imparatesc, mai ales ca dumne-zeu era arhitectul
proiectului. Nava lui Noe avea lungimea 156 m, latimea 26 m, inaltimea 15,6 m,
trei etaje de cate 5 m inaltime fiecare, toate captusite pe dinauntru si pe dinafara cu
“smoala”. Captusitul acesta nu era facut cu smoala, ci era un fel de izolatie de
inalta tehnologie care nu permitea apei sa intre in interior. Aceasta nava era toata
acoperita, asemeni unui submarin actual si avea o fereasta la doar o jumatate de
metru departare de acoperis. Este interesant de subliniat ca tot acest mastodont
avea doar o singura usa care il inchidea ermetic, asa cum au astazi submarinele.

Siguranta intregii incarcaturi depindea de aceasta singura usa care exista si care
Geneza 7/16 “Şi a închis Domnul Dumnezeu corabia pe din afară.“ Deci ca sa fie
sigur ca totul este in siguranta, este insusi dumne-zeu cel care inchide usa pe
dinafara. Cand totul s-a terminat, Noe deschide usa din interior. Geneza 8/13 “Iar
în anul şase sute unu al vieţii lui Noe, în ziua întâi a lunii întâi, secând apa de pe
pământ, a ridicat Noe acoperişul corăbiei şi a privit, şi iată se zbicise faţa
pământului.” Din descrierea acesta nu pot exista dubii despre perfecta sa
seamanare cu un submarin. In vremea copilariei mele, oamenii mai aveau inca
multe amintiri ale vremurilor trecute, iar diferite “povesti” stranii mai circulau
inca. Una dintre ele, era cea a unui submarin extrem de tehnologizat care colinda
apele marilor si ale oceanelor. Baza lui se gasea pe fundul acestor ape si era o
specie de constructie extraordinara dotata cu tehnologie nemaiintalnita. Numele
acestui gigantic submarin era Nautilus, iar capitanul care il conducea se numea
Nemo. Nu ma mir sa fie exact acelasi vas, deoarece am invatat ca intotdeauna,
aceste povesti si previziuni ale elitei au mereu o baza cat se poate de reala.

In imaginea de mai jos este submarinul nuclear Oskar II, apartinand Rusiei. Este un
model vechi, dar ca dimensiune este cu cativa metri mai mic decat arca lui Naita.
Mi se parea mie foarte ciudat sa aiba el, Naita, doar o prapadita de corabioara care
sa stea pe creasta valurilor gigantice care acopereu muntii, ca fulgul in apa din piua
pasarilor. Toata aceasta grija care s-a avut in constructia navei nu poate sa lase
dubii despre puterea devastanta a cataclismului care trebuia sa vina si a tehnologiei
de varf a domnului. In fotografia de mai jos puteti admira Vasul Dilbar, care are
cam aceleasi dimensiuni cu arca lui Naita. Deci, cand va veti gandi de acum inainte
la ce a construit el impreuna cu dumne-zeu, as vrea sa porniti cu imaginatia de la
aceste doua ambarcatiuni.

Spre disperarea popilor si a crestinilor, am avut tupeul sa ma informez care este cea
mai mare nava maritima a lumii in ziua de astazi, si am aflat ca se numeste Oasis
of the Seas. Are o lungime de 362 m, latimea de 47 m, 16 punti si poate gazdui
5400 de pasageri in 2400 de camere. Daca aveti curiozitatea sa faceti calcule, veti
constata ca submarinul lui Naita era cam la jumatea acestei nave odierne. Deci,
ceea ce a construit dumne-zeu cu alesul sau nu era deloc o corabioara primitiva, ci
un adevarat giuvaer tehnologic, asa cum numai “bunul” dumne-zeu, maestru al
tehnologiei, stia sa faca.

Cand am citit aceste cateva randuri care povestesc despre acest eveniment fara
precedent pentru prima data, nu am putut sa nu ma intreb cum a fost posibil ca in
acele vremuri, lumea chiora si oarba, la fel ca cea de astazi, sa nu vada ceea ce
pregateste Noe si dumne-zeul sau? De ce oare nimeni nu a sesizat ca pe mai bine
de 160 de metri de pamant se construia ceva de dimensiunile unui deal? Cum de
nimeni nu a vazut oamenii care construiau acest mastodont si cum de constructorii
insasi nu s-au intrebat de ce dracu se foloseste o asa super tehnologie pentru a
construi aceasta nava, cu care trebuia sa plece doar Noe?? Cum a fost posibil sa
construiesti un oras plutitor in vazul tuturor fara ca nimeni sa nu isi puna intrebari?
Raspunsurile ar putea fi doar doua. Ori locul unde a fost construita era un santier
naval ori lumea era la fel de dobitoaca, oarba, muta si surda ca cea din ziua de
astazi. Cu siguranta au fost multi constructori, ingineri si arhitecti care au muncit la
construirea ei fiindca daca ar fi facut-o Naita singur, o construia in alti 500 de ani.

De fiecare data, dupa ce a asasinat cu sange rece toate vietuitoarele pamantului,

dumne-zeu face o minutioasa selectie artificiala. Aceasta se referea mereu la ce
specii dorea sa fie salvate si ce trebuia sa dispara pentru totdeauna. Vietuitoarele
salvate trebuiau sa fie cate doua perechi din fiecare specie, asa cum ne spune
capitolul 6 al Genezei. In imediat urmatorul capitol, se face o distinctie clara intre
animalele curate si animalele necurate care trebuiau salvate. Animalele curate, erau
cele ierbivore, cele care nu ucideau ca sa manance, iar cele necurate erau animalele
salbatice, cele care se imbatau la mirosul sangelui. In a doua versiune a povestii
Biblice, numarul de perechi se schimba, ca de obicei. Aici trebuiau sa fie 7 perechi
din cele curate si o pereche din cele necurate. Cred ca numarul perechilor
animalelor curate s-a schimbat in acesta versiune, deoarece cu ele trebuiau sa fie
facute sacrificii pentru dumne-zeu. Va amintiti cred, cat de mult ii placea mirosul
de carne arsa.

Dupa ce totul trece, Naita, deschide submarunul care a ramas cocotat pe varful
muntelui Ararat si elibereaza fiintele care vor repopula pamantul. Scapat cu bine
din acest pericol, Naita incepe a macelari cateva vietuitoare in cinstea calaului. In
acest fel se stropeste din nou cu sange nevinovat, pamantul curatat de apa. In
creatia sumerienilor, se spune ca la venirea apelor, zeii erau inspaimantati si pleaca
toti cu navele lor in ceruri. Zagazurile erau deschise, iar apa curata pamantul. Zeii
nu puteau sa faca nimic, stateau neputinciosi, iar ingamfarea lor disparuse. Zeii
stigau disperati ca toata creatia lor anormala, pierise. Dar, undeva pe un munte se
vedea fum si venea miros de carne arsa. Zeii, s-au ingramadit acolo precum
furnicile. Erau disperati si inspaimantati de ceea ce se intamplase. Nici macar ei,
cu marea lor tehnologie nu au putut impiedica furia mamei creatore, care si-a vazut
creatia distrusa de ei. Din toata aceste poveste, in Biblie a ramas doar versetul
urmator.

Cand dumne-zeul satanic simte mirosul jertfelor pe care Noe i le aduce Geneza
8/20-21” Apoi a făcut Noe un jertfelnic Domnului; şi a luat din animalele cele
curate şi din toate păsările cele curate şi le-a adus ardere de tot pe jertfelnic. Iar
Domnul Dumnezeu a mirosit mireasmă bună.... “, ii spune: Geneza 9/ 1-3” Şi a
binecuvântat Dumnezeu pe Noe şi pe fiii lui şi le-a zis: "Naşteţi şi vă înmulţiţi şi
umpleţi pământul şi-l stăpâniţi! Groază şi frică de voi să aibă toate fiarele
pământului; toate păsările cerului, tot ce se mişcă pe pământ şi toţi peştii mării;
căci toate acestea vi le-am dat la îndemână. Tot ce se mişcă şi ce trăieşte să vă fie
de mâncare; toate vi le-am dat, ca şi iarba verde. “.

In ultimul paragraf iti dai seama ca ceva s-a intamplat cu omul. Dintr-o data, i-a
venit o inexplicabila dorinta de a-si ucide fratii cu care se juca si manca iarba grasa
inainte de venirea apelor, pentru a-i manca. Hibridul format din impreunarea
omului cu fii lui dumne-zeu cerea sange.... Inca o data dumne-zeu si hoardele sale
de obsedati sexuali, au distrus omul. Urmasii lui Adam nu erau hibrizi asa cum era
Noe si fii sai. Acesta este si motivul pentru care omul si-a schimbat modul de viata,
de hrana si comportament fata de fratii sai, pe care in mod inuman, ii numim
animale.
Toate comportamentele inumane, lasitatea, minciuna, cruzimea, nepasarea, tirania,
canibalismul...sunt comportamente pe care omul le-a luat de la creatorul lui. De
aceea se spune ca omul a fost creat dupa chipul si asemanarea zeilor. Omul este
oglinda vie a celui care l-a conceput. Omul hibrid, isi urma creatorul dement, care
il va modifica din ce in ce mai mult ca aspect, fata de restul vietuitoarelor. Din
aceasta cauza se crede superior oricarei forme de viata existenta pe pamant. El se
comporta ca un stapan pentru ca asa i-a fost ordonat, asa a fost invatat. Tuturor
vietuitoarele trebuie sa le fie frica de el, pentru ca el este stapanul lor.
Superioritatea lui fata de orice forma de viata, i-a fost indusa, pentru ca doar asa
puteau acoperi canibanismul lui genetic.

In ziua de astazi dumne-zeu nu mai are nevoie de sacrificii de sange si de miros de

carne arsa, pentru ca a evoluat. Astazi el mentine omul in negativitate, ura, invidie,
tiranie. Nu poti sa meditezi, sa iti ridici vibratia, sa te cureti, atata timp cat in tine
vibreaza sangele si trupul animalelor din care te tragi. Din acesta cauza popii cei
smecheri spun ca doar prin post devi un om curat. Ei stiu ca a fi carnivor este ceva
impotriva firii si ca un consum de carne zilnic, distruge trupul extrem de mult. Aici
vin cei care spun ca bunicii lor au mancat carne si au trait pana la 90 de ani. Da,
traiesti, dar traiesti rau. Esti mereu bolnav, chipul iti imbatraneste repede, iar
drumul catre spital este foarte des. Iata de ce Iehova mentine omul in acesta
frecventa bonavicioasa! In acest fel el poate sa il manevreze si sa ii suga energia
pozitiva de care are nevoie orice demon.

Cap 20. Dumne-zeu, “creatorul” care nu a creat nimic

De cand ti se deschid ochii, in jurul tau incep sa roiasca zeci de rubedenii care te
privesc cu incantare, multumindu-i lui dumne-zeu ca esti intreg si frumos. Din acel
moment, viata ta devine un sir de multumiri si ingenuncheri adresate unei stafii,
despre care toti iti spun ca ea te-a creat. Mai tarziu, cand incepi scoala, aflii cu
stupoare ca nu dumne-zeu te-a creat. Corpul tau actual este doar un lung proces de
evolutie al maimutei, animal din care se trage infatisarea ta actuala. In mintea de
copil toate incep sa se bata cap in cap. Elita stie cum sa faca sa manipuleze omul,
ca sa nu mai fie in stare sa-si puna intrebari, atunci cand exista neconcordante
majore in ceea ce invata. Teoria impusa de religie a luat numele de creationism, pe
cand cea impusa de stiinta a capatat numele de evolutionism. Despre felul in care a
creat dumne-zeul biblic lumea si omul, o sa vedem imediat, dar nu inainte de a
spune cateva cuvinte si despre evolutia omului din maimuta, sustinuta de Darwin.
Teoria evolutionismului, este deja un afront la capacitatile de gandire si judecata
ale omului actual. Este imposibil sa mai accepti explicatii puerile prin care esti
obligat sa crezi intr-un adevar de necontestat, fara nici o dovada concreta. Evolutia
tuturor animalelor este identica la orice specie de mamifer, peste, reptila sau
insecta, dar este diferita la om. Acesta a devenit o anomalie a Naturii, o fiinta care
iese din tiparele naturalului. Cum a fost posibila o transformare atat de rapida si
radicala a dobitocului intr-o fiinta complet diferita fata de orice animal? Cum a fost
posibil ca aceasta evolutie “naturala” sa se produca doar speciei umane, nicidecum
tututror animalelor pamantului? Cum a fost posibil ca natura sa faca o transformare
atat de rapida unui animal, astfel incat acesta sa aiba capacitati fizice si intelectuale
diferite fata de restul creaturilor? Cum a fost posibil ca natura sa lucreze perfect
doar in punctele cheie ale transformarii animalului? Cum a fost posibil sa se
dubleze volumul cutiei craniene atat de repede? Cum a fost posibil sa se modifice
corzile vocale in asa fel incat omul sa poata vorbi? Cum a fost posibil ca instinctele
primare sa se transforme in sentimente si lacrimi? Cum a fost posibil sa se
modifice cromozomii maimutei? Cum a fost posibil ca un animal plin de par sa
devina un chel integral? Cum a fost posibila caderea cozii si a caninilor, pe care
nimeni nu i-a putut modifica niciodata la nici o specie? Cum a fost posibil sa ti se
modifice degetele de la picioare in asa fel incat sa devina nu lipite, ci un intreg?
Dar mai presus de toate, unde este scheletul care face trecerea de la maimuta la om,
cunoscut ca inelul lipsa??

Nici un om de stiinta onest nu ar putea sa sustina vreodata ca aceasta transformare

radicala a maimutei in om a fost rezultatul unei evolutii naturale, in loc sa admita
ca este o interventie genetica pe o specie deja existenta. Cu alte cuvinte, evolutia
omului, nu este nimic altceva decat o modificare genetica a unei fiinte deja
existente pe pamant, de catre un genetician de exceptie.

In scrierile antice dupa care a fost copiata, modificata si redactata Biblia, ni se

spune ca la originea creatiei cerului si al pamantului au fost mai multe divinitati.
Aceste divinitati au avut nume diferite de la o generatie de oameni la alta, desi
acestea desemnau mereu aceleasi creaturi. Unii dintre inteleptii antichitatii i-au
numit “zei”, altii “anunnaki”, altii “arhonti”, altii “demoni”. Toate aceste nume si
multe altele, indicau numele generic al unor fiinte care nu apartineau pamantului.
In ziua de astazi, acesti zei antici, se numesc extraterestrii. Scopul nascocirii
Bibliei, a fost acela de a uni toate aceste rase de extraterestrii, sau zei, intr-o
singura entitate, care sa devina stapanul absolut al cerului si al pamantului. In acest
fel, a luat nastere monoteismul, adica cultul pentru o singura divinitate. Din acel
moment, creatia a devenit in Biblie opera dumne-zeului evreilor, desi initial a fost
opera mai multor entitati, din care el nu facea parte.
Datorita acestor adevaruri care nu puteau fi ascunse in totalitate, in Biblia evreilor
prima fraza este “La inceput dumne-zeu a facut cerul si pamantul.” In scrierile
originale insa, fraza de inceput este urmatoarea si trebuie citita de la dreapta spre
stanga:” ‫ ”בראשית ברא אלהים את אלהים‬Traducerea sa cuvant cu cuvant este: “La
inceput Elohim au facut cerul si pamantul.”Al treilea cuvant este Elohim, care este
pluralul cuvantului Eloah care inseamna divinitate. In Biblie, Elohim, adica
divinitatile, au fost inlocuite cu numele “domnul”, “domnul dumne-zeu” sau cu
numele JHWH sau YHWH. Aceasta renumita tetagrama este numele propriu al
dumne-zeului biblic, care in romaneste se traduce Iehova si care apare de mai bine
de 8.000 de ori in scrierile evreilor. De acum inainte sa nu mai radeti de Martotii
lui Iehova, pentru ca Iehova este si dumne-zeul vostru, avand in vedere ca Biblia
este una singura, asa cum am vazut la inceputul acestei lucrari.

Deci, la inceputul creatiei, nu dumne-zeu Iehova a creat cerul si pamantul, ci zeii,

divinitatile toate. Desi dumne-zeu se lauda cu o opera care nu ii apartine, desi
lumea este convinsa ca acesta naluca cereasca este marele arhitect al universului.
Daca ar fi citit cu atentie Biblia, ar fi constatat ca laudarosul lor zeu, este un mare
mincinos. Falsificatorii scrierilor antice au omis in multe versete sa preamaresca
puterea lui dumne-zeu. Astfel, ei au scris paragrafele in forma lor originala, dandu-
se de gol ca au rastalmacit adevarul.

Geneza 1/26 “ Şi a zis Dumnezeu: "Să facem omul după chipul şi după asemănarea
Noastră...” Geneza 2/18 “Şi a zis Domnul Dumnezeu: "Nu este bine să fie omul
singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el".”, Geneza 3/22 “Si a zis Domnul
Dumnezeu: "Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul.”,
Geneza 11/7 “Haidem, dar, să Ne pogorâm şi să amestecăm limbile lor, ca să nu se
mai înţeleagă unul cu altul". In aceste fraze neschimbate, se intelege clar ca
divinitatile luau decizii impreuna. Din aceasta cauza ne apar conversatiile lor:
facem omul dupa chipul nostru, sa-i facem un ajutor, s-a facut omul ca unul dintre
noi, hai sa ne coboram sa ii facem sa nu se mai inteleaga. Vedeti, toate la plural
pentru ca nu doar Iehova a facut aceasta lume bolnava si rapace, ci mai multi zei,
la fel de tampiti ca si el.

La inceputul acestei lucrari va spuneam ca in Biblie sunt relatate doua versiuni ale
acelorasi fapte, fiecare diferita una de alta. Ei bine, si creatia este relatata in doua
feluri diferite unul fata de altul. De aceasta data, nu este vorba despre doua surse
diferite de inspiratie, ci despre doua creatii diferite. Toate textele antice descriu o
creatie si o modificare genetica a sa, deci, implicit si Biblia povesteste aceleasi
lucruri.
Ambele povestiri ale creatiei sunt scurte, astfel incat sa nu se inteleaga mare lucru
din ele. Prima creatie descrisa este cea originala, cea de inceput, care nu este opera
zeilor sau a dumne-zeului biblic. In putine cuvinte, inteleptul antic ne scoate in
evidenta anumite etape prin care orice creatura trebuia sa treaca inainte de a i se
definitiva infatisarea. Pentru ca nu cumva sa se inteleaga gresit, fiecare etapa a
evolutiei a devenit o zi, iar aceste zile sunt in realitate cicluri evolutive. In
Eclesiastul 3/2-8 sunt descrisi timpii acestia ai dualitatii si ai ciclicitatii acestei
vieti triste.”Toate isi au vremea lor, si fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui.
Nasterea isi are vremea ei, si moartea isi are vremea ei; saditul isi are vremea lui, si
smulgerea celor sadite isi are vremea ei. Uciderea isi are vremea ei, si tamaduirea
isi are vremea ei; daramarea isi are vremea ei, si zidirea isi are vremea ei; plansul
isi are vremea lui, si rasul isi are vremea lui; bocitul isi are vremea lui, si jucatul isi
are vremea lui; aruncarea cu pietre isi are vremea ei, si strangerea pietrelor isi are
vremea ei; imbratisarea isi are vremea ei, si departarea de imbratisari isi are vremea
ei; cautarea isi are vremea ei, si pierderea isi are vremea ei; pastrarea isi are vremea
ei, si lepadarea isi are vremea ei; ruptul isi are vremea lui, si cusutul isi are vremea
lui; tacerea isi are vremea ei, si vorbirea isi are vremea ei; iubitul isi are vremea
lui, si uratul isi are vremea lui; razboiul isi are vremea lui, si pacea isi are vremea
ei. “

Toata acesta creatie originala, de inceput, nu are nici o legatura cu laudaroseniile

lui Iehova. Atunci cand s-au intamplat aceste lucuri el nici nu exista. Unul din
scopurile redactarii Bibliei a fost insusirea de catre Iehova-El a acestei creatii de
inceput, ca si cand ar fi fost a lui. Acesta este motivul pentru care s-a cautat cu
disperare unirea si amestecarea acestor evenimente unice intr-unul singur. Cu toate
acestea eu am sa le separ ca sa pot sublinia diferenta dintre ele.

Creatiile incep amandoua cam cu aceeasi fraza, dar imediat dupa, se diferentiaza
total una de cealalta. Noi vom analiza mai intai creatia originala pe care dumne-
zeul biblic si-a insusit-o. “La inceput a facut dumne-zeu cerul si pamantul” Şi
pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui
Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.” Serios ??? Pai cum a facut dumne-zeu
pamantul la inceput si cum se plimba duhul asta pe deasupra lui din prima zi, daca
acesta a iesit din ape de abia a treia zi? Geneza 1/9-10 “Şi a zis Dumnezeu: "Să se
adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!" Şi a fost aşa. Si s-au
adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul. Uscatul l-a numit
Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că
este bine....Ziua a treia. ” Interesant, nu? Tot aici aflam ce anume era in locul
pamantului deasupra caruia se plimba. “Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul
lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.” Aaaaa. Deci nu pamantul a fost la
inceput, ci apa, iar pe apa nu a facut-o el, deoarece era deja de la inceputuri. Este
bine sa tineti minte aceasta fraza fiindca o sa va ajute.

O alta vrajeala a creatiei lui dumne-zeu facuta tot in prima zi, in afara de facerea
pamantului este aceasta: Geneza 1/ 3 “Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a
fost lumină. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu
lumina de întuneric. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit
noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.” Pe cuvantul tau de
mincinos?? Pai cum a facut el ziua si noaptea in prima zi, din moment ce soarele si
luna au fost facute in ziua a patra?? Cine lumina cerul ca sa fie ziua din moment ce
in ziua a patra se specifica cu lux de amanunte ca soarele si luna despart ziua de
noapte? Geneza 1/ 14-19 “Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca
să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să
deosebească anotimpurile, zilele şi anii, si să slujească drept luminători pe tăria
cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa. A făcut Dumnezeu cei doi
luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel
mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele. Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului,
ca să lumineze pământul Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de
întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua
a patra.” Intelegeti cata vrajeala este in ceea ce esti invatat din frageda pruncie?

In versetele de mai jos, se vede din nou cum copiatorii falsificatori ai adevarului
antic, se intrec in minciuni si discrepante ale afirmatiilor pe care le fac. Astfel,
prima fraza este copiata aproape identic cu textul original pe cand cea de a doua
este o completare jalnica si nefondata pe care o alatura primei, cu scopul de a
preamari naluca. De exemplu dumne-zeu porunceste apelor sau pamantului sa dea
nastere vietii. Dupa ce le porunceste sa faca vietati sau ierburi si acestea le fac,
fraza se incheie si incepe alta in care se spune in general asa: “ si a facut dumne-
zeu....si a vazut ca e bine.“

Geneza 1/ 20-21 “Apoi a zis Dumnezeu: "Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă
în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!" Şi a fost aşa.” “A
făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape şi toate fiinţele vii, care mişună în
ape, unde ele se prăsesc după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor. Şi a
văzut Dumnezeu că este bine.” Sau Geneza 1/ 24-25 Apoi a zis Dumnezeu: "Să
scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după
felul lor". Şi a fost aşa.“A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi
animalele domestice după felul lor, şi toate târâtoarele pământului după felul lor. Şi
a văzut Dumnezeu că este bine.”
De ce dumne-zeu spune ca ceva este facut bine doar dupa ce vede ceea ce a facut?
De ce nu stie dinainte daca totul este facut bine? Stiti de ce? Pentru ca dumne-zeu
nu a facut nimic din ceea ce se lauda. Geneza 1/ 3, 6, 9, 14, 20, 24, “Si a zis
dumne-zeu sa fie lumina.” Si a fost lumina...., Şi a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie
prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!" Şi a fost aşa...... Şi a zis Dumnezeu:
"Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul..... Şi a zis
Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului..... Apoi a zis Dumnezeu: "Să
mişune apele de vietăţi..., Apoi a zis Dumnezeu: "Să scoată pământul fiinţe vii...”
Nu vi se pare un pic straniu ca acest dumne-zeu doar sta si comanda sa se faca
toate singure, iar in a saptea zi, se odihneste fiindca era obosit de dat atatea ordine
altora? El se comporta ca un stapan care ordona altora sa duca la bun sfarsit ceea ce
el comanda.

Deci, el nu a facut nimic, ci doar comanda altora ce sa faca. El comanda apelor sa

se stranga ca sa iasa pamantul, comanda sa fie lumina si imediat soarele da lumina,
cere o diviziune intre ape si acestea o fac, cere ca apele sa faca vietati si apar
vietati, iar apoi ordona pamantului sa faca si el vietuitoare si el o face. Face exact
la fel ca orice patron care isi comanda angajatii sa produca ceea ce el doreste.
Acesta atitudine demonstreaza ca el nu a fost arhitectul universului, asa cum se
vrea. Creatorii creaza singuri, nu au slugi carora trebuie sa le comande. In termeni
laici se numesc inventatori, oameni care realizeaza lucruri noi, unice pentru prima
data.

Adevarul este ca el nu comanda nimic nimanui, deoarece acea creatie exista deja.
El vrea doar sa ne faca sa credem ca prin porunca lui mareata totul s-a facut asa, ca
prin magie. Aceasta creatie de inceput a fost facuta de adevarata potenta
universala, nu de zeii straini pamantului. Mama creatoare a vietii, este atat de
puternica si de complexa incat acest dumne-zeu, pe cat ar fi el de smecher, nu
poate sa o egaleze cu nimic, dara-mi-te sa o depasesca. El poate doar sa incarlige
relatarile, astfel incat sa se creada ca a fost el cel care a infaptuit totul la inceputuri.

Va amintiti ca am specificat la inceput, ca in prima zi dumne-zeu nu mergea pe

deasupra pamantului, ci pe deasupra apelor? Ei bine este important sa accentuez
acest lucru pentru ca la inceputuri peste tot era doar apa si intuneric, si absolut tot
ce este fiinta cu viata in ea, cum zice Biblia, a venit din invizibil la vizibil din apa.
Mai toate fiintele vii ale acestei planete iau nastere in apa. Omul insusi traieste
primele sale 9 luni in apa, fara de care nu ar putea sa se plamadeasca, fiind pana la
sfarsitul vietii sale 80% apa.
Din apa nu au luat nastere luna, soarele si stelele, dar a luat nastere viata in toate
formele sale, iar aceste forme nu sunt cu siguranta cele pe care le cunostem astazi.
Din perfectiune nu poate sa ia nastere imperfectiunea.Versetele urmatoare sunt
marturia perfecta care atesta ca dumne-zeul evreilor nu a creat nimic. Ele spun ca
pamantul “din sine” a facut tot, nicidecum el. Geneza 1/11-13 “ Apoi a zis
Dumnezeu: "Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după
felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după
fel, pe pământ!" Şi a fost aşa. Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face
sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel,
pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă:
ziua a treia.”

Desi fantasma cereasca se lauda ca a poruncit sa creasca iarba, vedem cum

pamantul a dat de la sine iarba si verdeata fara nici o interventie a divinitatilor, inca
de la inceput. O caracteristica esentiala despre care nu se face nici un fel de
precizare, este faptul ca toate ies “dupa fel”, adica dupa soiurile lor. Pai dupa care
soiuri daca acestea erau primele? La fel se intampla si cu apele care incep sa fie
populate de vietati, iar cerul de pasari care au iesit inca de la inceput “dupa fel”.
Toate aceste vietati erau fiinte CU VIATA IN ELE si toate au iesit dupa rasele lor
mascul si femela pentru a se putea impreuna. Geneza 1/22 spune: "Prăsiţi-vă şi vă
înmulţiţi şi umpleţi apele mărilor şi păsările să se înmulţească pe pământ!. Apoi
pamantul a dat FIINTE VII, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice
după felul lor.”

Ca sa dai nastere la fiinte CU VIATA IN ELE, trebuie sa fii si tu o fiinta vie,

nicidecum o mortaciune. Cum absolut totul a fost creat din apa, inseamna ca apa
este o fiinta cu viata in ea, care a creat mii de specii de vietuitoare. Pamantul este
mort, fara viata in el si cu toate acestea a dat la iveala flora si fauna diferita, dar nu
datorita puterii lui. Pamantul oricat ar fi de bun, nu este generator de viata. Cand
auziti pe cineva care spune ca un anumit pamant este bun pentru a fi cultivat,
inseamna ca acel pamant are apa sub el. Adevaratul arhitect a tot si a toate este
Apa. Totul a iesit dupa fel, pentru ca un creator adevarat se manifesta printr-o
multitudine de forme pentru a arata puterea vietii. Va inchinati toti unui banal idol,
dar ucideti in fiecare zi pe singura care genereaza viata. Ea este singura care ne-a
facut pe toti, fara sa ne ceara sa mergem ca ramele in 4 labe ca sa ii multumim
pentru asta.

In aceasta creatie primele care vad lumina zile sunt miile de specii de plante,
animale, pesti, insecte si reptile, iar apoi a fost plamadit omul si femeia. Geneza 1/
26-27 “ Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea
Noastră.... Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu
l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.” Vedeti, prima data a zis ca face omul dupa
asemanarea noastra, dar apoi specifica ca e mai bine dupa infatisarea lui. E
interesant sa ne explice vreun popa, cum a facut Iehova omul, dar mai ales femeia
dupa chipul si asemanarea lui. In aceasta creatie el nu il face inainte pe barbat si
apoi din barbat creaza femeia. Nu! Amandoi sunt facuti de la inceput diferiti, adica
barbat si femeie si tot de la inceput se puteau si impreuna. Geneza 1/ 28 Şi
Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-
l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate
animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!"

In aceasta creatie, vietuitoarele pamantului, omul inclus, erau diferite ca infatisare

si ca mod de manifestare fata de ceea ce exista astazi. Nimeni nu era stapan si
nimeni nu era mai presus decat celalalt pentru ca toti beneficiau de absoluta
libertate. Nimeni nu trebuia sa trudeasca pentru ceva, deoarece creatoarea le-a dat
absolut totul pentru a vietui fericiti fara grija zilei de maine. Ei trebuiau doar sa
intinda mana sa ia bunatatile Naturii. In creatia originala, cea de inceput, toate
vietuitorele pamantului erau vegane. Nimeni nu trebuia sa-si ucida fratii pentru a-i
manca, pentru ca de la leu pana la caprioara si om, toti mancau frunzele, fructele si
semintele vegetatiei.

Apa facuse intreg pamantul un Paradis in care se gasea mancare din belsug pentru
toti, indiferent cat erau de gigantici. Geneza 1/29-31 “ Apoi a zis Dumnezeu
(omului si femeii): "Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa
pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră.
Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se
mişcă pe pământ, care au în ele suflare de viată, le dau toată iarba verde spre hrană.
Şi a fost aşa.” Ati vazut? Toata lumea era vegana de la inceput, indiferent daca
erau oameni sau animale. Acum intelegeti de ce nu este dumne-zeu si ingerii lui cel
care a creat totul? El stie ca nu a creat viata si tocmai de aceea apare doar dand
ordine ca sa ti se para ca el este arhitectul vietii.

Cap.21 Dumne-zeu modifica creatia originala

Cea de a doua “creatie”, descrisa in versetele biblice, este opera dumne-zeului

Iehova. Asa cum am sa va demonstrez, aceasta nu este decat o modificare genetica
a fiintelor care au existat la inceput, si o selectie artificiala a ceea ce trebuia sa
ramana din adevarata creatie. In aceasta povestire nu mai apar zilele in care sunt
facute fiintele, ci pregatirea pamantului pentru a fi locuit, de catre insusi dumne-
zeu. Asa cum am vazut in prima creatie, el nu a facut pamantul, pentru ca acesta
iese singur din apele care l-au creat. De asemenea, dumne-zeu nu poate sa il faca sa
rodeasca pentru ca si de aceasta data cea care poate sa dea viata pe pamant, este tot
apa.

Acest aspect este subliniat extrem de clar in Geneza 2/ 5-6 “Pe câmp nu se afla nici
un copăcel, iar iarba de pe el nu începuse a odrăsli, pentru că Domnul Dumnezeu
nu trimisese încă ploaie pe pământsi nu avea cine sa il lucreze. Ci numai abur ieşea
din pământ şi umezea toată faţa pământului.” Inca o data falsificatorii ii atribuie lui
Iehova ceva ce el nu putea face. Pamantul dadea roade pentru ca apa il umezea ca
un abur care iesea din el. Deci, pamantul nu rodeste pentru ca asa vrea Iehova, ci
pentru ca apa il face fertil.

In a doua poveste a creatiei, dumne-zeu nu mai ordona sa creasca iarba si pomii

singuri, pentru ca nimic nu se facea la comanda sa, ci Geneza 2/8 “Apoi Domnul
Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit.” Ahaa, deci acum a sadit el o
gradina, nu a mai ordonat ca altii sa faca ceea ce voia el !! Nu vi se pare ciudat sa
aflati ca asa dintr-o data Iehova se apuca de plantat o gradina?? De ce oare nu a
mai dat ordine, ci a invatat sa tina sapa in mana? Geneza 2/9 “Şi a făcut Domnul
Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade
bune de mâncat.” Deci dupa ce le-a sadit cu seminte din prima creatie, acestea au
inceput sa creasca si sa rodeasca. De aceasta data el nu mai apare pe post de
scamator care facea sa apara si sa dispara totul. De aceasta data a pus osul la treaba
ca orice om gospodar care vrea sa aiba o gradina.

Gradina pe care o plasmuieste nu putea sa rodeasca doar pentru ca el comanda sa

iasa roade, ci pentru ca Geneza 2/10 “... din Eden ieşea un râu, care uda raiul, iar
de acolo se împărţea în patru braţe.” Ati vazut cum este usor sa pui botul la tot
felul de basme cu scamatorii facute de naluci ceresti, in loc sa intelegi cum apa
face aceste minuni? Dupa ce Iehova se straduieste sa personalizeze ceea ce trebuia
sa creasca in gradina lui, se gandeste ca ar fi bine sa faca un gradinar care sa o
ingrijeasca. Acesta trebuia sa fie un sclav care sa stea sa lucreze pamantul in locul
lui, deoarece din gura nu se face nimic. Sa nu va mai aud spunand ca Adam si Eva
au trait ca bastanii in paradis. Nu. Ei au fost dusi in gradina cu un scop murdar:
Geneza 2/15 “Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse şi l-a pus în
grădina cea din Eden, ca s-o lucreze şi s-o păzească. Cu alte cuvinte, omul nu a fost
creat ca sa huzureasca sau ca sa fie iubit de dumne-zeu, ci pentru a fi gradinarul
raiului. Dumne-zeu il face pe om in alta parte, iar apoi il duce in gradina zeilor, asa
cum se vede in paragraful de deasupra.
Acum sa vedem cum a fost facut omul de catre Iehova. Geneza 2/ 7 “Atunci, luând
Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare
de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.” Din acest paragraf se vede modul diferit in
care este adus la lumina omul creat de stafia biblica. In prima creatie, omul a fost
facut in ziua a sasea, dar acel om a vazut lumina zilei la fel ca orice alta fiinta
creata de Mama Natura. El era O FIINTA VIE de la inceput si tot de la inceput ei
au fost creati pereche, barbat si femeie.

In a doua “creatie” se spune ca dumne-zeu il creaza pe om din tarana de parca

tarana ar fi plastilina. In realitate, smechera naluca plamadeste un corp gol, dar nu
din tarana, ci din ADN-ul altei fiinte existente deja. Dumne-zeu si staful lui nu au
creat o fiinta vie, ci un corp mort, fiindca ne spune clar: “dumne-zeu a suflat în faţa
lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.” Mareata creatie a lui Iehova este un
corp fara viata in el, pe care l-a numit Adam. (Adam in traducere inseamna
pamant, materie, corp), Peste aceasta mortaciune a suflat “suflare de viata” ca sa il
anime, ca sa ii dea viata. Deci Adam nu a fost un om, ci un corp mort in care a
introdus spiritul lui sau pe al altor zei. In acest fel a ajuns mortaciunea fiinta vie.

Apoi, ce se gandeste, el?!! Ia sa fac in asa fel, incat aceste corpuri sa se inmultesca
singure, la fel ca cele originale. Zis si facut. Il adoarme pe robotul biologic Adam
si de aceasta data preleveaza ADN din hibridul pe care l-a creat. Cu acest ADN el
creaza un corp complementar cu primul, de aceea Adam spune mandru: Geneza
2/23” Şi a zis Adam: "Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea
se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său.” Deci, corpul femeii a fost
creat din ADN-ul hibridului Adam, dar entitatile care le dau viata sunt diferite, asa
cum vom vedea.

Sumerienii au scris si au si desenat pe tablitele lor cum zeii au creat corpul hibrid
rezultat dintr-o impreunare genetica a ovulelor uneia dintre zeitele lor cu
spermatozoizii unei fiinte pamantene. Se vad eprubetele si aparatura medicala cu
care Enki si Ninhursag au creat corpul uman pe care l-au numit Adapa. Acest
nume antic a fost transformat in Biblie in Adam.
Si popoarele Indiei au desenat creatia corpului facut de zei aproape identic ca
sumerienii, asa cum puteti vedea in a doua fotografie. Ambele sunt cu 4-5000 de
ani mai vechi decat descrierile biblice, care au copiat din aceste carti facatura lor.

Deci dumne-zeu, adica zeii, construiesc apoi un alt corp feminin caruia trebuiau sa
ii dea viata. Dupa cum stim, corpul uman este doar o haina in care trebuie sa intre o
entitate vie care sa ii dea viata. Daca in Adapa-Adam ei isi pun spiritele lor, in
corpul feminin trebuiau sa pacaleasca sufletul ca sa intre. O sa vedem diferenta
dintre ele si cine sunt aceste entitati intr-un capitol viitor. Acum pot sa spun doar
ca sufletul este adevartul IO, este cel fara de inceput si sfarsit, este alfa si omega
este totul si unu, este dumnezeul adevarat pe care toti il cauta pe dinafara. El este
Anima Mundi de care vorbeste lumea antica. Sufletul este mama celor vii, este
viata insasi, eternitatea, viata fara sfarsit.

Iata de ce atunci cand l-au inventat pe Isus, romanii au spus ca el este dumnezeu
intrupat. Pentru ca sufletul este acel dumne-zeu pe care zeii l-au pacalit sa intre in
corpul facut de ei. Pe suflet il incarneaza mereu ca sa poata sa ii suga energia
infinita datatoare de viata. Fara suflet nu poti sa pleci in alte lumi, ci ramai aici
dupa moartea corpului, condamnat sa traiesti doar cat va exista aceasta lume. Ei si-
au pierdut sufletul, dar ii fac si pe unii oameni sa isi piarda eternitatea. In schimbul
banilor si a averilor iluzorii, pentru care omul fura, minte, invidiaza ei isi pierd
sufletul. Nu mai sunt oameni.

Dumne-zeu pune adevarata viata eterna in corpuri mortale, de aceea spune ca omul
nu mai are voie sa atinga copacul cu viata eterna. El pune eternitatea, adica
sufletul, in corpurile mortale pe care le-a creat. Corpul lui Adam este unul dintre ei,
este imaginea lor, iata de ce omenirea este atat de rea si cruda. Geneza 3/22” Şi a
zis Domnul Dumnezeu: "Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele
şi răul. Şi acum nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să
mănânce şi să trăiască în veci!..."

Marele genetician dumne-zeu umbla prin ADN-ul maimutei si face un corp din
piele, fara par, fara coada, cu corzi vocale, ma rog, transforma tot ce era natural
intr-o specie unica. Aceasta incepe sa se creada stapanul pamantului si al propriilor
sai frati, animalele, dar devine sclavul divinitatii. Geneza 3/21” A făcut Domnul
Dumnezeu lui Adam şi femeii lui îmbrăcăminte de piele şi i-a îmbrăcat.” Ce
dragut! Corpurile acestea au fost modificate din ce in ce mai mult pana a ajunge
astazi o malformatie a creatiei, niste mutanti, niste anomalii ale naturii iniziale,
niste dobitoace bune de munca, niste scalvi fara minte, orgoliosi ca sunt exceptia
de la adevarata creatie. Aceste corpuri au ajuns un fel de capcana pentru suflete.
Ele cred ca daca intra in aceste corpuri se pot manifesta in vizibil. In realitate sunt
uzate pentru interese meschine. Cu alte cuvinte, dumne-zeu a bagat sufletul intr-un
corp mort, caruia ii da viata, iar apoi cu nerusinare spune ca omul a adus moartea
in lume. Faptul ca acest corp nu este creat pe pamant ci intr-un laborator sau pe
vreo astronava a lui dumne-zeu ne este confirmat tot de Biblie care ne spune ca
Geneza 2/15” Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse şi l-a pus în
grădina cea din Eden.”

In aceasta modificare a creatiei existente, dumne-zeu geneticianul creaza din ADN-

ul existent specii noi de animale pe care le aduce in fata lui Adam pentru a le da
un nume. Geneza 2/19-20 “Şi Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate
fiarele câmpului şi toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va
numi; aşa ca toate fiinţele vii să se numească precum le va numi Adam. Şi a pus
Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor
sălbatice; dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui.”

Te intrebi instantaneu, de ce a facut fiarele pamantului din nou, din moment ce un

pic mai sus spunea ca toate au iesit singure din apa sau pamant? Le-a facut din nou
pentru ca prima generatie nu mai exista, disparuse. De aceea face o selectie
artificiala si creaza alte animale mai mici ca marime, dar mult mai rele. Incepand
cu acesta modificare genetica a tuturor corpurilor care devin hibrizi, toate
vietuitorele devin insetate de sange. De atunci omul a invatat sa isi vaneze proprii
frati si sa ii faca friptura, fiindca carne cruda precum papa leul, omul nu a gustat
niciodata, decat sub forma de biftec tartar. Dumne-zeu face omul dupa chipul si
asemanarea lui, astfel incat blajinul om sa devina o fiara insetata de sange si de
moarte exact ca si el.

In Pentateuc ( cartile lui Moise) exista niste liste extrem de lungi in care dumne-
zeu ordona omului ce animale are voie sa manance si ce animale sa nu manance.
Acest lucru este in totala opozitie cu prima creatie care ne spune ca omul si
animalul mancau toate iarba, frunze, craci si seminte. Deci, din ce motiv se face o
distinctie atat de clara si precisa a fratiorilor pe care trebuie sa ii mananci? Pentru
ca hrana omului, erau exact acele animale din care el se tragea: cele ierbivore, care
nu varsau sange pentru a-si potoli stomacul. In tot capitolul 11 din Levitic puteti sa
gasiti lista cu tot ce poate consuma noul om-animal facut de dumne-zeu.
Transformarea aceasta genetica facuta de catre zei asupra omului si animalelor a
dat nastere la oameni si animale bolnave, insetate de sange, care se vanau unul pe
altul.

Din prima creatie facuta de Natura, au luat nastere fiinte vii, care nu se mancau
intre ele si nici nu aveau nevoie sa munceasca ca sa se intretina. Natura creatoare
nu este ceea ce se intelege astazi prin acest cuvant, ci este o fiinta vie, este mama
intregii creatii, care nu a cerut nimic in schimb de la fii sai care o ucid cu
bestialitate. Toate popoarele intelepte ale antichitatii au respectat Natura, au
protejat-o, au ingrijit-o, au vorbit cu ea si s-au jertfit pentru a o mentine nealterata.

Dumne-zeu a distrus mereu generatiile adevarate sau ceea ce a mai ramas din ele,
creand replici ale lor din ce in ce mai mici. De la gigantii de odinioara, vietatile au
ajuns azi niste furnici. Nimic din ceea ce exista nu a fost inventat de aceasta
generatie actuala. Totul a existat de la inceputuri si totul se repeta intr-un cerc
vicios fara sfarsit. Ecleziasticul 1/ 9- 11” Toate lucrurile sunt într-o necurmată
frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea
nu oboseşte auzind. Ce a fost va mai fi, şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic
nou sub soare. Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva
nou!”, demult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră. Nimeni nu-şi mai
aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va întâmpla mai pe
urmă, nu va lăsa nicio urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu.“
Ecleziastul 3/15”Ce este a mai fost, şi ce va fi a mai fost; şi Dumnezeu aduce iarăşi
înapoi ce a trecut.” Ecleziasticul 2/12 “12. Atunci mi-am întors privirile spre
înţelepciune, prostie şi nebunie. – Căci ce va face omul care va veni după împărat?
Ceea ce s-a făcut şi mai înainte.”

Totul are ciclicitate pentru ca nimic din aceasta mizerie sa nu se sfarseasca, ci sa

reinceapa din nou. Aceasta este motivul pentru care acest dumne-zeu in loc sa dea
drumul creatiei sa evolueze o tine pe loc ca sa faca acelasi lucru de mii de ani.
Aceasta este pepiniera lui de suflete cu care se hraneste. In loc se evolueze, viata a
degenerat din ce in ce mai rau pana cand nu va mai fi deloc. Somnul constiintei il
va face stapan pe acest dumne-zeu peste viata eterna. Au fost patru generatii
umane despre care vorbesc miturile omenirii si toate au fost asasinate de acest
kiler. Noi suntem a cincea si ultima.

Fiecare generatie umana se naste din cea care a fost inaintea sa, din acesta cauza
oamenii actuali nu isi amintesc nimic din ceea ce a fost la inceput. Fiecare
generatie care a urmat a degenerat din ce in ce mai rau, nu numai din punct de
vedere al marimii fizice, ci din punct de vedere al intelepciunii, al constiintei si al
cunoasterii de sine. Biblia, cartea atat de controversata a lumii, nu se numeste
degeaba cartea de capatai a omenirii. Ea este mitul lumii antice originale, dar si al
celorlalte generatii care au urmat.

Omul antic a lasat scris ca radacina este mereu aceeasi, deoarece este singura care
mentine si da nastere la tot. Ea nu poate fi nici atinsa nici modificata, asa, cum s-a
intamplat cu copacul iesit la lumina. Copacul a fost tait, rupt, ars, distrus astfel
incat sa nu mai stii niciodata de unde te tragi, dar radacina a ramas intacta si
ascunsa. In versetele de mai jos, Nabucodonosor, rege al Babiloniei, ii povesteste
lui Daniel visul sau pe care nimeni nu putea sa il talmaceasca.
Daniel 7-13 “Vedenia pe care am avut-o, când eram culcat în patul meu, a fost:
"Mă uitam şi iată un copac în mijlocul pământului, înalt foarte. Copacul creştea şi
era puternic şi vârful lui ajungea până la cer şi se putea vedea până la capătul
pământului. Frunzişul lui era frumos şi roadele lui multe, şi hrană pentru toţi se
afla în el. Sub el căutau umbră fiarele câmpului, iar în ramurile lui îşi făceau
cuiburi păsările cerului şi din el se hrăneau toate vieţuitoarele. Priveam în vedenia
pe care am avut-o, când eram în patul meu şi iată un înger, un sfânt, se cobora din
ceruri; El a strigat cu glas tare şi a poruncit aşa: Doborâţi copacul şi tăiaţi-i
crengile, scuturaţi frunzele lui şi împrăştiaţi roadele lui, ca animalele să fugă de sub
el şi păsările din frunzişul lui! Iar butucul şi rădăcinile să rămână în pământ în
legături de fier şi de aramă, în iarba câmpului! Din roua cerului să fie udat şi cu
dobitoacele câmpului să împartă iarba pământului. Inima lui să nu mai fie inimă de
om, ci o inimă de dobitoc să-i fie dată şi şapte ani să treacă peste el!”

Daniel ii spune regelui ca acest copac ar fi el in persoana. Datorita poruncii

ingerului care vine sa execute acesta pedepsa, regele va fi distrus. Va fi aruncat in
bezana, iar inima sa nu va mai fi umana, ci va deveni inima unei fiare, iar el va
deveni nebun sapte ani. Cu fiarele padurii va manca si padurea va deveni casa lui.
Aceasta explicatie pusa in gura lui Daniel, este neadevarata pentru ca
Nabucodonosor nu a fost nebun nici macar o zi din viata sa si nu a stat cu fiarele
padurii decat in vise.

Explicatia care a fost ascunsa este alta. Acest copac reprezenta regatul cerului si al
pamantului, toata creatia care a devenit extrem de mare si numeroasa astfel incat a
cuprins tot pamantul. Cineva din afara pamantului, un extraterstru, a venit si a
distrus totul. Copacul a murit, iar vietuitoarele au devenit salbatice, fara suflet, dar
acest lucru era doar temporar.

Acest lucru ne este confirmat de un verset din Matei, care este o pilda a lui Isus, in
care se mentioneaza ca regatul cerului si al pamantului este asemeni unei mici
graunte care a crescut atat de mare incat a acoperit tot pamantul. Matei 13/ 31-32
“O altă pildă le-a pus înainte, zicând: Împărăţia cerurilor este asemenea grăuntelui
de muştar, pe care, luându-l, omul l-a semănat în ţarina sa, Şi care este mai mic
decât toate seminţele, dar când a crescut este mai mare decât toate legumele şi se
face pom, încât vin păsările cerului şi se sălăşluiesc în ramurile lui.”
Tot despre radacinile neatinse se vorbeste in Romanii 11/16-17 “Iar dacă este
pârga (de făină) sfântă, şi frământătura este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi
ramurile sunt. Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi tu, care erai măslin
sălbatic, ai fost altoit printre cele rămase, şi părtaş te-ai făcut rădăcinii şi grăsimii
măslinului.”

Vedeti, radacinile in toate paragrafe nu pot fi atinse pentru ca sunt sacre. Creatia
poate sa se impreune sau sa se altoiasca sau poate fi modificata genetic, dar
radacina trebuie sa ramana intacta fiindca fara ea totul ar pieri. Inima buna a
omului a fost inlocuita cu o inima de bestie, asa cum spune Daniel, pentru ca in
ziua de astazi omul si-a vandut sufletul pentru a avea tehnologie, case, masini,
functii, pierzandu-si omenia, bunatatea, bunul simt, spiritul pentru adevar. Omul a
renuntat la ce avea mai de pret ca sa aiba in schimb poleie colorate, pentru care
omoara, dispretuieste si domina pe aproapele sau. Progresul nu consta in
tehnologie de ultima ora ci in cunosterea de sine.

In realitate cele doua creatii ale Bibliei, povestesc despre cele doua teorii despre
care am vorbit la inceput. Prima este singura si adevarata evolutie a vietii in forma
materiala, facuta de Natura, care a devenit teoria lui Darwin. A doua este
manipularea si transformarea vietii in moarte de catre dumne-zeu. Acesta este
teoria creationismului, adica a cuiva care a creat altceva modificand ceva existent.

Sunt multe versete ale Bibliei din care reiese clar ca sunt doua tipuri de creatii
diferite una de cealalta, in special in Noul Testament. Isus ii numeste pe cei care nu
sunt facuti de tatal sau “pui de vipere”, “serpi veninosi” pentru ca au un alt creator,
care este diavolul, stapanul mortii. Iata cateva citate din Matei:

Matei 12/24-28” Altă pildă le-a pus lor înainte, zicând: Asemenea este împărăţia
cerurilor omului care a semănat sămânţă bună în ţarina sa. Dar pe când oamenii
dormeau, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină printre grâu şi s-a dus. Iar dacă a
crescut paiul şi a făcut rod, atunci s-a arătat şi neghina. Venind slugile stăpânului
casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat tu, oare, sămânţă bună în ţarina ta? De unde
dar are neghină? ar el le-a răspuns: Un om vrăjmaş a făcut aceasta.”

Matei13/36-37” După aceea, lăsând mulţimile, a venit în casă, iar ucenicii Lui s-au
apropiat de El, zicând: Lămureşte-ne nouă pilda cu neghina din ţarină. El,
răspunzând, le-a zis: Cel ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului. Ţarina
este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei; iar neghina sunt fiii celui rău.
Duşmanul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul lumii, iar
secerătorii sunt îngerii.”

Ioan 8/44” Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui
vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru
că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este
mincinos şi tatăl minciunii.”

Despre cele doua creatii diferite avem un alt paragraf in Anticul Testament, in care
dumne-zeu pune o ura totala intre Eva si Sarpe. El subliniaza ca aceasta inamicitie
nu va fi doar intre cele doua creaturi de inceput ale lumii, ci intre cele doua seminte
ale lor. Facerea 3/15” Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta
şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul".

Va amintiti ca in multe povestiri, ode, imnuri, Natura este descrisa ca o printesa

neasemuit de frumoasa care creaza si mentine totul? Stiti de ce? Pentru ca este vie,
pentru ca este eterna si cu ea acest laudaros neom nu se poate pune. Natura nu
inseamna ceea ce inteleg oamenii astazi prin acest cuvant. Nu. Ea este Viata insasi.
Ea creaza, mentine si daruieste totul creaturilor ei. Ea creaza viata pentru ca ea este
Mama tututror. Fecioara Maria din basmul lui Isus, este ea. Natura este mama
omului, stapanul de drept al acestui pamant, care a fost acaparat de fiinte
nepamantene, ce se cred stapanii lui.

Oamenii cu adevarat intelepti care au cautat adevaratele izvoare ale facerii vietii ne
spun ca tot ce ne inconjoara este viata. O suta de milioane de indienii americani au
fost asasinati precum animalele nu neaparat pentru a le fi luate pamanturile, ci
pentru a li se pierde marea stiinta pe care o aveau despre Natura pe care o
respectau.

Eminescu a fost inchis in ospiciu de nebuni deoarece nu a uitat sa vorbesca despre

puterile Naturii, care ne este prezentata in scoli personificata, nicidecum ca o fiinta
vie. Mitul romanilor, Miorita ne vorbeste nu numai despre cum tribul gigantilor
Om, care erau adevaratii zei ai pamantului a fost manipulat, manevrat de forte
obscure ca sa i se fure puterea, ci si despre adevarata creatoare a vietii. La moartea
Omului pusa la cale de ceilalti doi ciobani care nu erau deloc oameni, singura care
plange si sufera pentru el este Natura. “Brazi şi păltinaşi I-am avut nuntaşi; Preoţi,
munţii mari, Păsări lăutari, Păsărele mii, Şi stele făclii!”. Nimeni nu a vazut ca
Miorita este adevaratul mit al Omului care este ucis, iar in locul lui este creata o
bestie. Omul este fiul Naturii si el moare ucis de dumne-zeul acesta. Cel ce
seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului. Lumea se inchina la Omul care si-a
dat viata ca sa va scoata din neantul in care dumne-zeu v-a bagat. E o istorie
interesanta si lunga......Va inchinati la voi insusi in loc sa fie acest dumne-zeu si
hoardele sale de spirite cei care sa va linga picioarele si sa va ceara iertare pentru
nedreptatea si intunericul in care l-au tinut pe propriul lor creator.

Cap. 22 Lucifer, ingerul de lumina

Despre stapanul intunericului cel cu o mie de nume s-au scris mii de carti, articole,
povestiri sau legende. Este cunoscut ca Dracul, Satana, Lucifer, Belzebut, Fiara,
Sarpele, Scaraoschi, Necuratul, Inamicul, Opozitorul. Cu toate acestea, in spatele
acestor nume se ascund doua entitati, nicidecum una, asa cum crede toata lumea.
Locuitorii regatului intunecat tenteaza omul zi si noapte pentru a-l duce la ruina,
iar acesta nu stie din ce cauza se intampla asa ceva. Iata ca a venit vremea sa ne
punem intrebari si sa intelegem cine sunt si de unde au venit acesti ingeri ai raului.
Vom incepe demascarea acestei minciuni cu povestea lui Lucifer.

In scrierile antichitatii dar si in versetele biblice, Lucifer este descris ca una dintre
cele mai sclipitoare creaturi pe care dumne-zeu a facut-o. In limba ebraica numele
lui este “‫ ”הילל‬sau “helel”. In greaca e numit “φωσφόρος”, iar in latina “Lucifer”.
Acest nume este compus din doua cuvinte. “Lux”, care inseamna lumina si “ferre”
care inseamna “purtator”. Deci numele lui Lucifer inseamna “purtator de lumina”.

Lucifer era cel mai frumos, stralucitor si inteligent inger al raiului. Era heruvimul
fara pata care traia impreuna cu dumne-zeu inainte de a deveni un inger decazut.
Povestea biblica spune ca intr-o zi, nu a mai vrut sa-si asculte creatorul, iar aceasta
rebelare a dus la excluderea lui din randul ostirilor cerului. Isaia il asemuie pe
Nabucodonosor, regele Babiloniei cu frumusetea si rautatea lui Lucifer. Isaia
14/12-20 Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineţii! Cum ai
fost aruncat la pământ, tu, biruitor de neamuri! Tu care ziceai în cugetul tău:
"Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi
aşeza jilţul meu! În muntele cel sfânt voi pune sălaşul meu, în fundurile laturei
celei de miazănoapte. Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi
fi".
Despre maretia si splendoarea pe care a avut-o Lucifer ne vorbeste si Iezechel, care
spre deosebire de Isaia, il asemuie pe regele Tirului cu cel mai stralucitor inger al
raiului, care pentru ingamfarea sa pierde tot. Iezechel 28/12-19”.....Tu erai pecetea
desăvârşiri, deplinătatea înţelepciunii şi cununa frumuseţii. Tu te aflai în Eden, în
grădina lui Dumnezeu; hainele tale erau împodobite cu tot felul de pietre scumpe:
cu rubine, topaze şi diamante, cu crisolit, onix şi iaspis, cu safir, smarald,
carbuncul şi aur; toate erau pregătite şi aşezate cu iscusinţă în cuibuleţe şi puse pe
tine în ziua în care ai fost făcut. Tu erai heruvimul pus ca să ocroteşti; te aşezasem
pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor celor de foc.
Fost-ai fără prihană în căile tale din ziua facerii tale şi până s-a încuibat în tine
nelegiuirea. Din pricina întinderii negoţului tău, lăuntrul tău s-a umplut de
nedreptate şi ai păcătuit, şi Eu te-am izgonit pe tine, heruvim ocrotitor, din pietrele
cele scânteietoare şi te-am aruncat din muntele lui Dumnezeu, ca pe un necurat.
Din pricina frumuseţii tale s-a îngâmfat inima ta, şi pentru trufia ta ţi-ai pierdut
înţelepciunea. De aceea te-am aruncat la pământ şi te voi da înaintea regilor spre
batjocură. Prin mulţimea nelegiuirilor tale, săvârşite în negoţul tău nedrept, ţi-ai
pângărit altarele tale;”

Singurul paragraf din Biblie in care este mentionat numele Lucifer, exista tot in
Isaia 14/12, dar din nefericire, conducerea BOR, nu a tradus corespunzator acest
pasaj: ”Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineţii!” pe cand
traducerea corecta este aceasta:” Cum ai facut de ai cazut din ceruri Lucifer, fiul
Aurorei.” Este important sa se inteleaga ca cel care cade din ceruri este un inger
stralucitor, fiu al Aurorei, zeita diminetii, nicidecum o lighioana cu coarne, asa
cum ne este descris de popi.

Un alt lucru important de stiut, este ca Lucifer nu abandoneza cerul singur, ci

impreuna cu o garnizoana de ingeri, care reprezenta o treime din toate creaturile
care populau la acea vreme asa zisul paradis celest. Despre aceasta plecare in masa
ne vorbeste tot Biblia in Apocalipsa 12/3-4 " Si alt semn s-a arătat în cer: iată un
balaur mare, roşu, având şapte capete şi zece coarne, şi pe capetele lui, şapte
cununi împărăteşti. Iar coada lui târa a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat
pe pământ.” Pe langa frumusete si stralucire, Lucifer era inzestrat cu o enorma
inteligenta si cunostere. El a trait si s-a format in preajma creatorului, ceea ce i-a
conferit cunostinte si puteri spirituale nelimitate. Lucifer nu a dorit sa ii ia locul lui
dumne-zeu, asa cum se spune mai sus. El a vrut sa nu i se mai supuna, in sensul ca
voia sa se conduca singur. Acest lucru este usor de inteles deoarece intre cei doi nu
a fost nici o lupta de putere, nici o cearta si nici o pedeapsa. Din contra, intre ei a
fost un pact prin care decid ca pamantul cu tot ce e pe el sa fie al lui Lucifer si tot
el va fi cel care va duce omul la piezanie.
Decizia ingerului de a nu mai sta sub tutela lui dumne-zeu ii aduce urmari
minunate in viata, deoarece el nu a fost niciodata blestemat, nici impiedicat sa duca
o viata frumoasa. Lucifer nu a fost nici dispretuit, nici izgonit de creator, asa cum
acesta a facut cu omul. Lucifer nu a fost nicodata impiedicat sa mearga in rai ca sa
asiste la adunarile ceresti in care se decidea destinul omului si nici nu a fost trimis
intr-un loc cu foc vesnic. Nuuuu. Dumne-zeu ii da lui Lucifer pamantul, fiindca
pamantul cu tot ce e in el si pe el sunt ale lui inca de la inceputuri. Atunci de ce ni
se spune ca pamantul este al nostru cand, in realitate, este locul imparatiei lui
Lucifer??

Toate aceste iluzii pentru care iti dai viata sunt de fapt creatia si regatul lui Lucifer.
Ca sa le ai, trebuie sa muncesti ca sa faci bani, iar banii sunt insasi viata ta pe care
o dai in schimbul lor. Banii sunt imaginea lui Lucifer, sunt dumne-zeul acestei
lumi, la care toti tampitii se inchina. Pentru bani urasti, invidiezi, furi, minti,
ascunzi, te lauzi, te mandresti, devii ipocrit, ingamfat, trufas, nedrept, pentru ca
toate aceste stralucitoare poleie te fac sa iti pierzi conditia umana. Datorita lor
omul devine o bestie nesatula care isi persecuta proprii parinti si frati.

Desi este greu ca un crestin practicant sa admita aceste lucruri, in Biblie sunt
destule paragrafe care scot cu claritate in evidenta care este regatul lui Lucifer.
Toate evangheliile scriu ca nimic material nu apartine omului, ci acestui inger
caruia i s-a dat pamantul in stapanire. Ele povestesc cum Isus pleaca in desert ca sa
tina post si sa mediteze departe de lume. Dupa el vine si diavolul care incearca sa
faca orice ca sa-l tenteze pentru a-l abate de la calea lui: Luca 4/5-7 “Şi suindu-L
diavolul pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii: si I-a zis
diavolul: “Vezi toata maretia si bogatiile pamantului? Ţie îţi voi da toată stăpânirea
aceasta şi strălucirea lor, căci mi-a fost dată mie şi eu o dau cui voiesc; Deci dacă
Tu Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.” Mai clar decat atat nu se poate
spune. Lucifer este stapanul pamantului, iar el ii propune lui Isus, care este Sufletul
etern un pact. Iti dau tot ce exista pe acest pamant, iti dau aceasta lume materiala
iluzorie. In schimb, atunci cand iti vei pierde trupul material si vei reveni la
conditia ta de Dumnezeu adevarat, vei fi al meu

Isus, care este modelul constiintei in persoana, este tentat de diavol in zadar,
deoarece doar constiinta este singura care poate sa faca fata tentatiilor si sa refuze
tot. Constiinta nu va putea sa isi lepede conditia umana si eternitatea in schimbul
nedreptatii si a mortii. In mod inutil Lucifer i se lauda cu bogatiile pe care le are,
cu tehnologia si societatea creata de el, pe care le poate da oricui vrea ca sa isi
atinga scopul. “Iţi voi da toată stăpânirea aceasta şi strălucirea lor, căci mi-a fost
dată mie şi eu o dau cui voiesc, cu conditia sa mi se inchini.” Aceasta este
pacalelala. Ingerii si dumne-zeu iti dau tot, dar cu conditia sa li te inchini. A te
inchina davolului nu insemna sa stai in genunchi, ci sa te lasi atras de aceste miraje
colorate ale tehnologiei care iti strica viata, iti baga boala in oase si iti pierd
sufletul. Pamantul este fundul galetii cu cacat in care se zbate omenirea, este ultima
etapa care trebuie trecuta ca sa ramai pentru totdeauna suflet etern sau sa pieri si
din planul spiritual cu a doua moarte, despre care vorbeste apocalipsa.

In ultimul capitol al Bibliei ne este inca o data descrisa care este imparatia
luciferiana: Apocalipsa 12/9,12 ” Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele de
demult, care se cheamă diavol şi satana, cel ce înşeală pe toată lumea, aruncat a
fost pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el. Pentru aceasta, bucuraţi-vă
ceruri şi cei ce locuiţi în ele. Vai vouă, pământule şi mare, fiindcă diavolul a
coborât la voi având mânie mare, căci ştie că timpul lui e scurt.”

Omul nu are nevoie sa munceasca sau sa robesca pentru poleie colorate deoarece
nici un animal nu munceste ca sa traiasca pe pamant. Natura, mama noastra, ii da
tot ce are nevoie. Toti acesti ingeri impreuna cu dumne-zeul lor au distrus tot, iar
acum suferim din aceasta cauza impreuna. Matei 6/25, 26, 28, 31, 34 “De aceea zic
vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru
cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât
îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu
adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult
mai presus decât ele? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii
câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Deci, nu duceţi grijă, spunând:
Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Nu vă îngrijiţi de ziua
de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale.”

Matei 6/19-21 “Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi
unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori, in cer unde nici molia, nici
rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta,
acolo va fi şi inima ta.”

Pe langa regatul pamantean al carui stapan este prin excelenta, Lucifer poate face
oricand incursiuni in rai pentru a asista la intrunirea domnului cu alti ingeri. In
aceste adunari “ingeresti” toti decid cum sa duca la piezanie omul si ce metode
poate sa foloseasca Lucifer pentru a-l ademeni, asa cum dumne-zeu dicteaza. O
astfel de adunare ne este prezentata in Cartea lui Iov si tot aici ne este accentuat
inca o data care este de fapt iadul cu care ne sperie popa. Iov 1/6-7 “Dar într-o zi
îngerii lui Dumnezeu s-au înfăţişat înaintea Domnului şi Satan a venit şi el printre
ei. Atunci Domnul a zis către Satan: “De unde vii?” Iar Satan a răspuns Domnului
şi a zis: “Am dat târcoale pe pământ şi m-am plimbat în sus şi în jos”. Acum, sper
ca ati inteles care este adevartul iad, in care nu traieste doar Lucifer cu ingerii lui,
ci si omul. Dintre cei doi, doar Lucifer poate sa se reintoarca oricand vrea in rai,
dar mai presus de orice asteptare, el este cel ales de domnul ca sa distruga omul.
Iov 1/12” Atunci Domnul a zis către Satan: "Iată, tot ce are el este în puterea ta;
numai asupra lui să nu întinzi mâna ta". In cuvinte simple, “poti sa faci ce vrei cu
el, numai sa nu il omori.”

Deci, nici un inger, fie el bun sau rau, nu face vreo o miscare din propria sa vointa,
ci doar pentru ca asa a dorit stapanul. Aceasta fapta este explicata de popi, ca fiind
tentatia prin care trebuia sa se vada daca Iov il iubea cu adevarat pe dumne-zeu.
Pai, ce nevoie avea creatorul acesta al evreilor de aceste lucruri atata timp cat el le
stia pe toate??

Interesanta este acesta decizie a domnului, de a lasa sa traiasca pe pamant cele

doua creaturi care se spune ca au gresit fata de el: ingerul si omul. De asemenea,
acum cand putem sa judecam corect “bunatatea” si “iubirea” sa fata de om,
realizam capcana ordinara pe care cei doi in cardasie i-au intins-o increzatorului
om. Lucifer si omul se fac vinovati de neascultare, de nesupunere fata de stapan,
asa cum sugereaza Biblia, dar numai omul este condamnat de dumne-zeu. Din
punct de vedere al felului in care popii inoculeaza vina doar omului, acesta nu vede
miezul acestei pacaleli milenare. As vrea sa scot in evidenta cateva aspecte
esentiale din care sa se poata intelege cum cele doua stafii isi bat joc de om.

Primul care s-a razvratit impotriva dumne-zeului biblic, a fost ingerul. Cu toate ca
Lucifer a refuzat jugul dumne-zeiesc, nu a fost pedepsit deloc de “atotputernic”.
Comparativ cu omul, Lucifer era un inger de inalta clasa, un heruvim atotstiutor,
inteligent, care ocupa cel mai inalt post al raiului. Cand el decide de a nu se mai
supune acestui dumne-zeu, era constient de consecintele pe care le putea avea
aceasta decizie a sa. Cu toate acestea, Lucifer, care era un strateg excelent la curtea
raiului, este rasplatit cu rangul de dumne-zeu al pamantului si de stapan al omului.
Cu alte cuvinte, creatorul il rasplateste pe inger pentru fapta sa, care se pare ca i-a
picat bine intunecatului dumne-zeu al evreilor.

Comparativ cu bunavointa fara margini pe care a avut-o pentru inger, dumne-zeu ii

aplica omului o pedeapsa pe cat de nemeritata pe atat de cruda. Pe langa faptul ca
este izgonit din paradis, locul in care traia impreuna cu dumne-zeu si Lucifer,
creatorul nemilos ii pregateste o viata crunta: Geneza 3/16-19 “ Iar femeii i-a zis:
“Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei
naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni”. Iar lui Adam i-a zis:
“Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am
poruncit: “Să nu mănânci”, blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te
hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei
hrăni cu iarba câmpului! Din sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei
întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei
întoarce”.”

Dreptatea dumne-zeiasca descrisa in Biblie este identica cu dreptatea din ziua de

astazi, cand mai mult ca niciodata intelegem cat de mult este iubita omenirea de
stafii. Pentru vina de a deveni constient de situatia sa de sclav la curtea domnului,
omul este izgonit din paradis, ii este pus pe umeri un pacat pe care nu l-a infaptuit
niciodata, este torturat zi si noapte de acesti draci care il indemoniaza furandu-i
gandurile, ii este harazita o viata de rahat, iar apoi trebuie sa treaca printr-o
judecata care il va duce inspre rai sau iad. Modul acesta stramb cu care dumne-zeu
judeca omul a devenit pentru omenirea de astazi un model de bunatate, pietate si
bunavointa a stafiei fata de el.

Dar mizeria si durerea omului nu este suficienta pentru a potolii setea de razbunare
a acestor nepamanteni, de aceea au facut ceva extraordinar de murdar fata de el. In
Geneza ne este descrisa imperecherea fizica a acestor ingeri cu omul. Aceste
creaturi cat se poate de materiale, devin in acest pasaj fii domului, care se
indragostesc de frumusetea domnitelor umane, asa cum am vazut in capitolul
precedent.

Lucifer si ingerii lui au dezlegare de la stapanul Iehova sa paraziteze corpul

omului, fenomen numit indemoniere. Biblia abunda de aceste descrieri horor in
care fii domnului se impatroneaza de corpul uman. In capitolul 1Regi, ne este
povestita viata lui Saul, primul rege al iudeilor care trebuia sa duca la bun sfarsit
razboaie inumane, pana cand David era gata sa preia conducerea. Saul avea
momente cand dorea foarte mult sa il ucida pe David. Acest lucru nu se intampla
din voia sa sau pentru ca ar fi fost rau, ci datorita faptului ca un duh rau al lui
dumne-zeu opera in el acel rau. Saul devenea indracit datorita faptului ca era
bantuit de ingerasii domnului.

1Regi 18/10 “ Iar a doua zi s-a întâmplat de a căzut duhul cel rău de la Dumnezeu
asupra lui Saul şi acesta se îndrăcea în casa sa, iar David cânta cu mâna sa pe
strune, ca şi în alte zile; Saul avea în mână o lance.” 1Regi 19/8-10 “ Dar a început
iarăşi războiul şi a ieşit David şi s-a luptat cu Filistenii şi le-a pricinuit înfrângere
mare şi au fugit ei de el. Iar duhul cel rău de la Dumnezeu a căzut asupra lui Saul şi
acesta şedea în casa sa şi suliţa lui era în mâna lui; David însă cânta din harfă.
Atunci Saul a vrut să pironească cu suliţa pe David de perete....”

Noul testament este plin de astfel de descrieri in care oameni indemoniati vin la
Isus pentru a li se scoate raul din corp. Luca 8/ 2 “Şi unele femei care fuseseră
vindecate de duhuri rele şi de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră
şapte demoni.” Luca 8 / 26-30 “Şi au ajuns cu corabia în ţinutul Gerghesenilor,
care este în faţa Galileii. Şi ieşind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate,
care avea demon şi care de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai
locuia, ci prin morminte. Şi văzând pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui şi cu
glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-
Te, nu mă chinui. Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulţi
ani îl stăpânea, şi era legat în lanţuri şi în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând
legăturile, era mânat de demon, în pustie. Şi l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ţi este
numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulţi intraseră în el....”

Demonul acesta care locuieste in fiecare din oameni, se numeste in termeni

moderni Ego. Daca ii permiti sa te domine, el va creste in tine din ce in ce mai
mult pana te va stapani, iar bunatatea si omenia ta vor deveni fum. In acel moment
omul nu mai este om, ci un demon care sub aspect uman conduce si controleaza
gandurile si actiunile omului caruia i-a luat locul. Ca sa reuseasca acest lucru, ei
pacalesc omul de mii de ani, astfel incat astazi pe acest pamant sunt multi demoni
cu chip de om, decat oameni.

Fiind pacalit, omul nu mai este raspunzator de actiunile sale, fiindca in realitate
este ego-ul, demonul, arhonul, cel care conduce, nu sufletul. Deci, pentru care
motiv este dat in mainile acestor animale care il umilesc si il indeparteaza de la
conditia sa umana? Omul a devenit o papausa in mainile acestor tirani care fac
orice sa ii distruga puterile. Ei conduc lumea aceasta, viata noastra, guvernele,
tarile, planeta intreaga si toata aceasta lume mortala. Ei au puterea ca sa domine
peste toti si peste toate regatele Terrei.

Nu pot sa trec cu vederea aceasta situatie umilitoare, jenanata in care se scalda

omenirea care nu vrea sa se trezeasca ca sa vada realitatea. Demonul, sau Ego-ul
care opereaza in toate corpurile umane, stie ca constiinta a inceput sa se trezeasca
si atunci cand incepe desteptarea, nimic si nimeni nu are o putere mai mare ca ea,
de aceea ei au inceput sa amageasca in alte moduri lumea. 2 Corinti 11 /13-“15
“Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de
apostoli ai lui Hristos. Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger
al luminii. Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai
dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor.”

Printul, dumne-zeul acestei lumi este Lucifer si garnizoana sa care opereaza pentru
a opri cat mai multi oameni sa se trezeasca, sa vada realitatea in fata. Acestia ii fac
sa fie dominati de dorinte si simtaminte rele, fiindca stiu ca ei nu vor putea sa
treaca pragul si atunci nu lasa nici pe altii sa il treaca. Este important sa stai cu
capul in jos si cu curul in sus sa ii rogi sa iti dea case, telefoane, masina, servici si
meseria de ministru. Trebuie sa muncesti pana la extrem, ca sa nu ai timp sa
gandesti, sa te bucuri de viata, iar ei iti vor da tot ca sa fii multumit. In schimb va
trebui sa stai mereu ingenunchiat si sa ii slavesti ca au fost buni si te-au ajutat, pana
cand iti iau ceea ce este mai bun in tine: sufletul.

Materia nu are secrete pentru ei si aici ei sunt stapani, iar ca sa te amageasca se

transforma in mintea omului in tot felul de fecioare, dumne-zei, ingeri sau
persoane moarte care iti vorbesc. Te fac sa crezi ca pozele icoanelor plang, rad,
vorbesc, sau te vindeca. Sunt oameni care cred cu adevarat ca ciolanele moarte tip
moaste cand sunt atinse te vindeca sau isi schimba situatia dezastruoasa in care te
afli. Toate aceste iluzii sunt operele lor si ele apar doar in mintea celui care crede
aceste bazaconii. Nimeni care se afla in preajma acestor oameni care cred ca au
suferit miracole nu vede ceea ce spun ei ca au vazut, deoarece este mintea lor cea
cu care se joaca acesti scaraoschi. Este important sa incepeti sa intelegeti ca nimeni
nu vrea binele omului fiindca de mii de ani toti nu au facut nimic altceva decat sa ii
fure puterile si sa il faca sa se inchine la fiinte care sunt cu mult inferioare lui.
Adevarata putere nu sta in tehnologie, ci in Constiinta, in Sufletul care este
Dumnezeul adevarat din interiorul fiecarui trup.

Lucifer nu este un inger pedepsit de dumne-zeu sa isi petreaca viata in focul fara de
sfarsit, ci este un inger cat se poate de liber, care se duce de pe pamant la cer cand
vrea si cum ii place. El asista la adunarile lui dumne-zeu cu ingerii, pentru a decide
viata omului, asa cum va spuneam ca faceau si zeii. Cand Lucifer tenteaza omul
sau il turmenteaza, nu o face pentru ca el este lighioana cea mai rea de pe pamant,
ci pentru ca asa vrea dumne-zeu sa pateasca acel om. Pentru domnul nu are
importanta daca omul i-a fost cel mai bun si credincios servitor, asa cum a fost
vrednicul Iov, a carui viata a poruncit sa fie distrusa. Dumne-zeul iudeilor este o
fiinta perversa care se inneaca in ura pe care o nutreste impotriva omului, la a carui
distrugere asista din umbra.
In scrierile antice ale sumerilor, Lucifer este Enlil sau El, stapanul luminii si al
pamantului de deasupra. In Biblie Enlil-Lucifer a devenit Iehova-El, adica dumne-
zeul mult-iubit al crestinatatii. Regatul sau nu este cel al infernului, asa cum este
stiut de multime, regatul sau este intregul pamant de suprafata. In alte mituri era
Zeus stapanul pamantului. Fratele lui Enlil-El este Enki, cel botezat in Biblie
sarpele sau Satana, pe cand in alte mituri este numit Hades, stapanul pamantului de
desesubt, din interior. Acest pamant de dedesubt numit de antici Sambala sau
Agarta, a devenit in Biblie iadul, infernul.

Intelegand aceste lucruri, este imposibil sa nu te intrebi disperat de ce popii spun ca

aceasta stafie ne iubeste, desi ne-a facut viata un iad? Pentru care motiv trebuie sa
ii multumim si sa ne taram in patru labe din moment ce ne-a facut sa devenim
animale bune doar de munca ? De ce pe om nu l-a lasat sa se apare? De ce ingerul
care a pacatuit primul cu buna stiinta este rasplatit, in schimb omului care nu avea
habar de nimic i se ia totul? Raspunsul este unul singur: nici unul nu a iubit omul,
iar din acesta cauza acesta trebuia sa ramana doar un sclav al lor. Sclavii au fost
nacociti de fiintele acestea nepamantene deoarece dintotdeauna smecherul traieste
pe spinarea prostului. Important este ca el sa nu stie aceasta si sa nu vada puscaria
in care isi duce mizerabila viata. In acest fel ajunge sa adore lanturile nevazute care
il incatuseaza.

Cap.23 Satana, ingerul intunericului

Daca Lucifer este ingerul luminii, Satana este ingerul intunericului. O sa vedem
imedit care era regatul lui, ce a facut, care era diferenta dintre el si Lucifer, dar si
dintre ei si om. Din punct de vedere al stiintei si cunosterii, Satana si Lucifer, sunt
zugraviti ca fiind mult mai inteligenti decat omul. In scrierea biblica omul este o
fiinta nestiutoare, un nevolnic care nu e in stare sa faca deosebirea intre bine si rau.
O creatura fara judecata, fara inteligenta, caruia dumne-zeul cel “bun” ii neaga
accesul la pomul cunosterii binelui si raului. Deci, zeul Iehova nu a vrut niciodata
ca omul sa deschisa ochii si sa stie adevarul despre adevarata sa condite.

Despre cei doi ingeri ai intunericului, toata lumea crede ca sunt una si aceeasi
creatura, dar am sa va dovedesc ca nu este asa, urmand exact descrierea biblica.
Asa cum va spuneam intr-un capitol anterior, ei au multe nume, care deriva in
principal de la raul pe care il fac. Singurul care are in realitate toate aceste nume de
ocara, este Satana. De aceea a fost mereu zugravit ca stapanul intunericului, al
regatului subpamantean, care este iadul. In aceasta lume a intunericului, focul
vesnic nu exista, asa cum vor popii. Lumea intunericului este o lume fara lumina,
fara un soare care sa o lumineze. Daca Lucifer este cel care stapaneste,
indemoniaza si asupreste omul, sa vedem ce a facut Sarpele pentru omul nestiutor.

Va trebui sa ne reintoarcem la gradina raiului, pentru ca de acolo au pornit toate

relele care au fost puse in carca omului. Asa cum am vazut deja, in rai traiau
dumne-zeu, Lucifer, Sarpele, ostirile ceresti si omul. Dintre toti ingerii, cei mai
importanti si mai apreciati, au fost Lucifer si Satana. Ei erau heruvimii fara de pata
cu care se mandrea dumne-zeu.

Raiul a fost locul in care s-au tesut multe fire impotriva omului scalv. Dumne-
zeunu nu a avut nici un interes ca propria creatura sa fie inteligenta. Era suficient
sa inteleaga doar ceea ce i se poruncea sa faca si sa fie docil in comportament. Din
acesta cauza, el era convins ca cele doua fiinte umane vor respecta porunca pe care
le-a dat-o. Nu i-a trecut niciodata prin scafarlie ca Satana, care parea unul fara
constiinta ca toti ai lui, va trece de partea omului.

Intr-una din zile, cand domnul era plecat sa faca diferite vizite de lucru prin
imparatia cerului, Sarpele, merge sa vorbeasca cu Eva despre porunca pe care
dumne-zeu le-o daduse. El stia ca Adam nu era prea inteligent, de aceea prefera sa
intre in discutie cu femeia lui. Sarpele stia porunca care le fusese data, dar il
interesa explicatia pe care dumne-zeu a dat-o oamenilor, referitor la aceasta
interdictie.

Deoarece Sarpele a preferat-o pe femeie in locul lui Adam. acesteia i-a fost
atribuit cel mai mare pacat din istoria omului. Discutia pe care a avut-o cu
Sarpele, a devenit o plaga pentru intereaga omenire. Stiu ca toti cunosteti aceasta
poveste, dar doar din punctul de vedere al interpretarii facuta de popi. Ca sa
dovedesc ca nu au dreptate, am sa apelez la versetele biblice.

Geneza3/1-”Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care
le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: „Dumnezeu a zis El,
oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?” Iar femeia a zis către şarpe:
„Roade din pomii raiului putem să mâncăm; Numai din rodul pomului celui din
mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: „Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el,
ca să nu muriţi!”

Din aceste cateva randuri popii au faurit pacatul cel mai mare al omenirii, desi
discutia Evei cu sarpele nu este o discutie ipocrita in care sarpele incearca sa o
tenteze. Ba din contra, se pare ca Satana a fost profund indignat de modul neonest
in care dumne-zeu se comporta cu propriile creaturi. Din acesta cauza el nu poate
sa taca si dezvaluie omului un adevar crunt. Geneza 3/ 4-5” Atunci şarpele a zis
către femeie: „Nu, nu veţi muri! Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca
din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”.

Ascultand spusele sarpelui, Eva pleaca sa studieze acele fructe interzise si

realizeaza ca sunt vrednice de dorit pentru ca dadeau stiinta. Tot ea este prima care
realizeaza ca Sarpele nu a mintit. Dupa ce le-a mancat nu a murit, asa cum le
spusese mincinosul “creator”, ci i s-au deschis ochii. A vazut adevarul. Atunci
decide sa ii dea sa manance si barbatului ei. Geneza 3/6-7” De aceea femeia,
socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic
de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a
mâncat şi el. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi
au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte.”

Sarpele le deschide ochii si atunci ei vad gradina raiului si merele din ea altfel
decat le fusesera prezentate. Cand mananca din copacul stiintei ei nu mor, ci devin
constienti, devin ca dumne-zeu, asa cum le spune Satana:” …Dar Dumnezeu ştie
că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu,
cunoscând binele şi răul„. Onestitatea Sarpelui fata de om este confirmata de insasi
dumne-zeu care spune: Geneza 3/22” Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi,
cunoscând binele şi răul….”

Vedeti, dumne-zeu nu a vrut niciodata ca sa omul sa vada si sa stie adevarul

despre condita lui. De aceea i-a negat inca de la inceput atingerea cunosterii care l-
ar fi facut egal cu el si cu ostirea lui de babuini ceresti. Ca sa nu se bage de seama
aceasta ura pe care o avea pentru om, s-a introdus o fraza care sa indrepte atentia
cititorului catre altceva. Este vorba despre paragraful in care omul isi da seama ca
este gol. Pentru a convinge ca goliciunea omului este trupeasca, se spune: “şi au
cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte.” Pe langa faptul ca nu se stie
cum au reusit ei sa tina acul in mana de prosti ce erau, nici nu intelegi de unde
aveau acele ustensile si cine ii invatase sa le foloseasca. De aceea realizezi ca nu se
refera la goliciunea lor fizica, ci la stiinta lor. In momentul in care mananca
fructele devin ca zeii, ca dumne-zeu. Omul devine unul dintre ei. Devenise la fel ca
oricare dintre acele fiinte nepamantene inca din acele timpuri. Atunci de ce se
perpetueaza nestiinta lui?

Divinitatile nu au fost inspaimantete de stiinta omului, ci de puterea lui fara

margini. De aceea decid sa il indeparteze de langa ele. Ca sa fie siguri ca oamenii
nu se vor apropia de acel loc intaresc paza extrem de mult. Hoardele de stafii erau
disperate si inspaimantate de puterea omului. Geneza 3/24” Şi izgonind pe Adam,
l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără
vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii.”

Acum ati inteles de ce una ca mine a decis sa va dezvaluie ceea ce ei nu v-au lasat
sa vedeti, desi aveti scrise sub nas aceste lucruri? Am studiat atat de mult Biblia si
scrierile de unde a fost copiata, incat nu mai pot fi pacalita. Omul a fost din acel
moment antic, nu ca unul dintre ei, ci unul infinit mai puternic decat ei. Acesta este
motivul pentru care trebuie sa stea cu capul in jos si sa creada fara sa cerceteze
ceea ce i se spune.

Dumne-zeu le interzice sa manance din fructul pomului, nu pentru ca le voia

binele, ci pentru ca ii dorea nestiutori, prosti, la fel cum i-a facut sa fie pe toti
adeptii lui de astazi. Ingerarea fructului oprit, nu le aducea moartea, asa cum i-a
minti el ca se va intampla, ci le aducea cunosterea de sine, pe care dumne-zeul
ipocrit nu o dorea pentru creaturile sale.

Sarpele atat de blestemat de omul indoctrinat, a fost singurul care i-a spus omului
adevarul, iar pentru acest lucru a fost defaimat, ridiculizat si urat in eternitate chiar
de omul al carui bine el l-a dorit. Sarpele sau Satana, stia ca omul este tinut in
sclavie si nestiinta de catre naluca dementa, de aceea a dorit sa il avertizeze si sa ii
spuna adevarul. Acesta este motivul pentru care este chemat “opozitorul”.
Adevarul nu a stat si nu sta de partea lui Iehova, ci de partea Sarpelui. El ii spune
omului ca stiinta i-a fost ascunsa si ca moartea nu exista pentru el, deoarece: “nu
veţi muri…. ci în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca
Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.” Acesta este motivul pentru care dumne-zeu
are nevoie doar de oi adormite, nu de oameni. Daca ei se trezesc, isi dau seama ca
sunt mult mai puternici decat stapanii lor si ca au fost pacaliti.

Pentru acesta sfidare pe care i-a facut-o domnului, Sarpele, Satana sau Enki, a fost
crunt pedepsit de catre acesta si inchis in maruntaiele pamantului. A fost legat cu
mii de lacate, pazit de gardieni nepamanteni si blestemat sa fie umilit si batjocorit
de omul pe care l-a ajutat sa se elibereze de jugul dumne-zeului nedrept. El este
Leviatan, anticul sarpe care si-a sfidat stapanul, punandu-se in cinstea adevarului.

Dusmania dintre om si sarpe este creata de insusi dumne-zeul acesta tampit, care
prin minciuna pune dusmanie nu numai intre Sarpe si Eva, ci intre urmasii lor,
intre cele doua seminte ale lor: Geneza 3/14-15” Zis-a Domnul Dumnezeu către
şarpe: „Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între toate animalele şi între toate
fiarele câmpului; pe pântecele tău să te târăşti şi ţărână să mănânci în toate zilele
vieţii tale! Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa
ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul”.

In mitul sumerian dupa care s-au inspirat biblistii, marii stapani ai cerului si
pamantului erau Anu si fii lui Enlil-El si Enki-Ea. Acestia erau frati vitregi,
deoarece ii fusesera nascuti lui Anu de femei diferite. In acele timpuri notiunea de
casatorie si sotie nu exista. Sotia era cea care avea acelasi rang ca si omul ei.
Femeia lui Anu care era regina absoluta la fel ca si el, nu ii putea darui fii. De
aceea el cauta sa aiba urmasi demni de tronul sau, cu femei de rang inalt. Mama lui
Enki a fost una dintre ele. De la ea, Anu are primul sau fiu; pe Enki-Ea sau
Sarpele. El trebuia sa devina stapanul absolut la moartea tatalui sau. Intre timp,
regina i-l daruieste pe Enlil-El sau Lucifer. Din acesta cauza acesta, desi mai mic
decat fratele lui, trebuia sa devina mostenitorul legal al tronului. Cum mama lui
Enki era de rang nobil, si fiul ei avea dreptul la o parte din mostenire. Din acesta
cauza Enlil devine stapanul cerului, iar Enki al pamantului. Cand popii au intocmit
Biblia, au schimbat numele celor doi in Lucifer si Satana, numai ca au facut din cei
doi o singura entitate, care traieste in iad.

In scriptura, aceasta lume rece este descrisa ca fiind temnita pentru ingerii
decazuti. Acesti ingeri sunt cei care au pacatuit impotriva firii cu femeile
oamenilor. Singurii ingeri care au fost cu adevarat condamnati la intuneric au fost
cei care au distrus creatia prin impreunarea lor cu femeile oamenilor si Enki-
Sarpele. Pedeapsa la care a fost condamnat nu i-a fost data datorita experimentul
genetic, ci pentru ca el a tradat stapanul suprem. El i-a dezvaluit omului, un sclav
creat de el, cunoasterea. Mai tarziu, cand a avut loc o alta creatie, a fost Prometeu,
cel care a plamadit omul caruia i-a daruit focul sacru furat de la zei.

Inchisoarea in care erau inchisi ingerii care s-au impreunat cu omul a fost numita
tartar, un cuvant care in biblia ortodoxa nu apare nici macar odata. Diferitele nume
date unor locuri de osanda, au foast traduse de biserica ortodoxa la gramada,
dandu-li-se numele generic de iad sau infern. Este singurul cult care nu a tradus
numele corect al locurilor subpamantene, desi Biblia este una singura pentru toate.

Tartarul nu este un loc cu flacari vesnice si draci cu furcile in mana, ci este o

inchisoare, un loc adanc unde lumina nu ajunge. Acolo sunt osanditi toti cei care
au sfidat stapanul, dar au ajutat creatia. Unul dintre principalii osanditi este Satana-
Enki, Sarpele, inginerul genetician, arhitectul cel mai inteligent si mai stralucit al
antichitatii, cunoscatorul materiei si tatal primelor corpuri materiale. Tot in mit se
spune ca Enki era indragostit de corpurile pe care le-a creat, de aceea el a ajutat
mereu omul si l-a ferit de deciziile distrugatoare ale zeilor. As dori sa nu
confundati sarpele cu reptilienii.

In Biblie nu putea sa nu apara nominata puterea Sarpelui care este transforma intr-
un obiect jalnic cu puteri inexplicabile pentru un metal. Numerele 21/4-9 “Si graia
poporul impotriva lui Dumnezeu si impotriva lui Moise, zicand: “La ce ne-ai scos
din pamantul Egiptului, ca sa ne omori in pustiu, ca aici nu este nici paine, nici apa
si sufletul nostru s-a scarbit de aceasta hrana saracacioasa”. Atunci a trimis
Domnul asupra poporului serpi veninosi, care muscau poporul, si a murit multime
de popor din fiii lui Israel. A venit deci poporul la Moise si a zis: “Am gresit,
graind impotriva Domnului si impotriva ta; roaga-te Domnului, ca sa departeze
serpii de la noi”. Si s-a rugat Moise Domnului pentru popor. Iar Domnul a zis catre
Moise: “Fa-ti un sarpe de arama si-l pune pe un stalp; si de va musca sarpele pe
vreun om, tot cel muscat care se va uita la el va trai. Si a facut Moise un sarpe de
arama si l-a pus pe un stalp; si cand un sarpe musca vreun om, acesta privea la
sarpele cel de arama si traia.”

Intotdeauna adevarurile sunt codate astfel incat sa nu fie descoperite cu usurinta. In

aceste versete apare inca un element fundamental greu de sesizat. Dupa ce Moise
face sarpele de bronz, il pune, la porunca domnului, intr-un stalp de lemn. Acest
stalp reprezinta pomul sacru al cunosterii pe care Sarpele-Spiritul trebuia sa il
pazeasca. Din acel pom a coborat el si i-a spus Evei adevarul despre fructele lui.
Tot pe un stalp de lemn a fost rastignit si Isus-Sufletul, care ca si Sarpele era
legitimul stapan al pomului sacru. Adeptii cultului dumne-zeului biblic, cum a fost
cunoscutul rege Ezechia, distrugeau orice obiect care reprezenta sarpele si stalpul
sacru. In cartea Regilor, este descris Ezechia care darama din templu stalpul sacru
si obiectele idolatre, precum sarpele Nohestan („Nĕhuštān). Intelegeti acum din ce
cauza tot spun ca biserica si religiile ei a transformat tot adevarul in minciuna?

Stalpul sacru este simbolul Pomului vietii despre care batranii antichitatii stiau si
pe care nu il puteau uita. Amintirile acestor intamplari antice, au fost numite de
biserica obiceiuri pagane, ca sa poata indeparta adevarul antic de mincuna croita de
ei. Aceleasi obiceiuri pagane au fost apoi rebotezate, tot de biserica, cu numele de
traditii. In realitate traditiile bisericii sunt obiceiuri pagane care comemoreaza fapte
reale ale antichitatii. Cand omul moare i se canta stalpii, iar cand se casatoreste i se
inalta bradul. Aceste obiceiuri pagane elogiaza pomul cunosterii si pomul vietii pe
care nepamanteni le-au negat omului de frica puterilor lui nemasurate. Acestia dau
viata eterna omului material. Ioan 3/14-15”Şi după cum Moise a înălţat şarpele în
pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, Ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci
să aibă viaţă veşnică.”
As vrea sa accentuez inca o data ca Sarpele antic, de unde vine numele de Satana,
nu are absolut nici o legatura cu reptilienii, reptilele sau cu viperele despre care
vorbeste Isus. Nici apelativul Satana, cu care Isus il chema pe Petre nu are legatura
cu intamplarea antica. Acesti zei au venit mult mai tarziu si nu fac parte din geneza
de inceput. Matei 23/13-33”… Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici!…..
Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?” Matei 16/22-23” Şi Petru,
luându-L la o parte, a început să-L dojenească, zicându-I: Fie-Ţi milă de Tine să nu
Ţi se întâmple Ţie aceasta. Iar El, întorcându-se, a zis lui Petru: Mergi înapoia
Mea, satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale
oamenilor.”

Satana, a fost la fel ca Lucifer, un inger stralucitor, inteligent si apreciat la curtea

domnului, pana cand l-a tradat dezvaluindu-i omului conditia lui de rob. Diferenta
dintre Satana si Lucifer este ca Lucifer a tradat omul si a mers in cardasie cu
Iehova pentru a-l distruge. Satana l-a demascat pe domne-zeu in fata omului, de
aceea a fost pedepsit cu inchisoarea cea intunecata. Omul il dusmaneste pe Sarpe
in loc sa il respecte pentru ca a avut curajul sa ii spuna adevarul despre planurile
marsave indreptate impotriva lui.

Sarpele atat de odiat, traieste in regatul intunericului unde isi duc zilele si ingerii
decazuti. La aceste fiinte decazute din drepturi a fost sa predice insusi Isus-
Sufletul, asa cum ne spune Biblia, “2 Petre 2/4 “Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat pe
îngerii care au păcătuit, ci, legându-i cu legăturile întunericului în iad, i-a dat să fie
păziţi spre judecată...”, Iuda 1/6 “Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au
părăsit locaşul lor, i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanţuri veşnice, spre judecata
zilei celei mari.”, 1Petre 3/18-20 “ Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea
pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la
Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul, Cu care S-a coborât şi a
propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare, Care fuseseră neascultătoare altădată,
când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea
corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă. “

Deci, in Tartar sunt inchisi toti opozitorii domnului, toti cei care nu au fost de
acord cu actele sale de dementa, minciuna si tiranie. Pe capetele lor, dumne-zeu a
pus blesteme inumane, asa cum a facut si cu omul. El a manuit totul in asa fel incat
sa bage raca si perzanie intre cei care erau sustinatorii aceleiasi cauze, asa cum a
facut cu Eva si cu Sarpele. Tartarul, care a fost tradus gresit in iad, nu este un loc
cu foc vesnic, ci un loc de asteptare, o inchisoare in care nu stau spiritele oamenilor
dupa ce corpul lor a murit. Nu. Tartarul este locul entitatilor care s-au razvratit
impotriva dumne-zeului evreilor din toate puterile. Lucifer este ingerul de lumina,
iar Satana este cel al intunericului. Primul este recompensat si devine dumne-zeul
acestei lumi care i se inchina fara sa stie cu adevarat ceea ce face. Al doilea devine
inamicul omului, pe care a vrut sa il trezeasca din nestiinta in care il tinea dumne-
zeu. Din acesta cauza devine cel mai de temut dusman al lui Iehova, care il
condamna sa traiasca in universul fara lumina.

Cap.24 Ce este iadul, infernul si gheena

Pentru a speria oamenii si a-i mentine in tensiune, teroare si frica fara margini,
biserica a inventat iadul, locul cu foc vesnic, draci cu furci in mana si intuneric
total. Acesta este locul de asteptare al celor care trebuiesc judecati, dupa
invataturile religiilor mincinoase. In Biblie ne sunt descrise locuri diferite, populate
de fiinte diferite, dar numele lor specifice au fost traduse la gramada in iad. Aceste
denumiri sunt: infern, iad, gheena, iezerul de foc si Tartarul.

Despre Tartar am vorbit deja si am vazut ca este doar o temnita intunecata in care
Satana si alte fiinte antice, astepta clipa adevarului. In acea zi, totul va iesi la
lumina, iar fortele raului conduse de dumne-zeul biblic, vor fi pedepsite de omul
pacalit de atata amar de ani de ele. Acum sa vedem ce sunt celelalte locuri
botezate tot iad si cine le populeaza. Termenul cel mai cunoscut al locurilor de
osanda este infern sau iad. Cuvantul infern vine de cuvantul latin INFERUS.
Cuvantul iad, vine de la cuvantul evreu SHE’OLAH care inseamna “locul de
dedesubt”. Ambele cuvinte au aceeasi semnificatie si desemneaza acelasi “loc care
nu se vede”, acelasi “loc inferior, de dedesubt”, numai ca unul este in latina, iar
altul in ebraica. Iadul sau infernul este in realitate locul de sub pamant in care se
ingroapa orice corp fara viata, este mormantul oricarui om. Nicaieri in Biblie nu
apare iadul sau infernul ca locuri cu foc vesnic. Din contra, ele sunt locuri in care
materia intra si nu se mai intoarce pentru ca se transforma in starea ei iniziala. Isaia
5/14 “ De aceea şi iadul şi-a mărit de două ori lăcomia lui, căscat-a gura sa peste
măsură; acolo se vor coborî mărirea Sionului şi gloatele sale, chiotele de veselie...
Omul cel muritor va fi smerit şi umilit şi ochii celor mândri vor fi pogorâţi.”
Geneza 3 / 19 “Din sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce
în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce.”

Cuvantul Gheena isi are originea in cuvantul evreu GHE-HINNON care inseamna
valea Hinnon-ului. Aceasta este campia fluviului Hinnon din Ierusalim, utilizata in
acele vremuri ca gheena de gunoi. Era un camp deschis unde se depozita gunoiul
dar si corpurile, cadavrele, celor care nu le era permisa inmormantarea. In acel loc
focul nu se stingea niciodata pentru ca trebuia sa arda in permanenta gunoiul si
cadavrele pline de viermi care imprastiau miros neplacut. Din acesta cauza a
capatat denumirea de locul cu foc vesnic. Era un loc al pedepsei si al umilintei
pentru ca acolo ardeau trupurile celor care nu erau agreati de societate nici macar
morti.

Marcu 9/43-49 “Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o că mai bine îţi este să intri ciung
în viaţă, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în focul cel nestins.
Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Şi de te sminteşte piciorul tău,
taie-l, că mai bine îţi este ţie să intri fără un picior în viaţă, decât având amândouă
picioarele să fii azvârlit în gheena, în focul cel nestins, Unde viermele lor nu moare
şi focul nu se stinge. Şi de te sminteşte ochiul tău, scoate-l, că mai bine îţi este ţie
cu un singur ochi în împărăţia lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să fii
aruncat în gheena focului. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Căci
fiecare (om) va fi sărat cu foc, după cum orice jertfă va fi sărată cu sare.” Matei
5/22 “Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de
osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata
sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.”

Vedeti, gheena este descrisa exact ca un loc unde focul nu se stinge niciodata, iar
viermele nu moare. Este un loc deschis, un loc unde viermele traieste fiindca are
aer, iar focul nu se stinge deoarece oxigenul il mentine vesnic viu. Gheena nu e un
loc de sub pamant cu foc vesnic deoarece focul nu ar putea sa stea aprins acolo din
lipsa de oxigen, iar viermele nu ar avea ce cauta intr-un loc fara aer.

Matei 23/33 “Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?”, Luca 12/5
“Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi: Temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are
putere să arunce în gheena; da, vă zic vouă, de acela să vă temeţi.” Iacov 3/6 “ ...
Limba îşi are locul ei între mădularele noastre, dar spurcă tot trupul şi aruncă în foc
drumul vieţii, după ce aprinsă a fost ea de flăcările gheenei. “ In aceste versete
jocurile de cuvinte sunt perfect armonizate intre ele ca sa nu intelegi decat ca orice
gresala vei face, vei arde printre focuri vesnice. Vrajeala aceasta cu iaduri pline de
draci care mentin focuri eterne, nu mai tine, fiindca adevarata explicatie este alta.

Serpii sau puii de vipera sunt persoane sirete, fara scrupule care opereza numai
rau, iar cei care fac aceste lucruri au ca pedepsa interzicerea inmormantarii
corpului care va merge la gheena unde vor arde pana se vor face scrum. Versetul
din Luca insa, ne prezinta o persoana puternica, cu trecere, care poate ucide dar
poate sa si stabileaca daca corpul fara viata va fi ars la gheena sau va fi ingropat.
Limba care vorbeste numai rau despre altii se refera la persoane barfitoare,
clevetitoare care prin rautatea faptelor lor pot ajunge si ele repudiate de comunitate
si aruncate in gheena. Ati inteles acum, care este iadul cu focuri eterne unde
viermele nu moare? Viermele neadormit si focul din maruntaiele pamantului nu te
poate praji pentru ca nici unul nu pot trai fara aer?

Acum sa vedem ce este acest Iezer de foc, unde isi vor gasi sfarsitul personajele
ilustre ale acestei povesti biblice, loc care este mentionat doar in cartea
Apocalipsei. Apocalipsa 20/10 “Şi diavolul, care-i amăgise, a fost aruncat în
iezerul de foc şi de pucioasă, unde este şi fiara şi proorocul mincinos, şi vor fi
chinuiţi acolo, zi şi noapte, în vecii vecilor.” Apocalipsa 20/13-14 “ Şi marea a dat
pe morţii cei din ea şi moartea şi iadul au dat pe morţii lor, şi judecaţi au fost,
fiecare după faptele sale. Şi moartea şi iadul au fost aruncate în râul de foc.
Aceasta e moartea cea de a doua: iezerul cel de foc,” Apocalipsa 21/8 “Iar partea
celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi
închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu
pucioasă, care este moartea a doua.”

Despre aceasta a doua moarte, gasim detalii doar in cartea Apocalipsei care este
singura care face aceasta mentiune. Probabil va intrebati nauciti ce este oare
aceasta a doua moarte, dar mai intai sa stabilim care este prima moarte. Doresc sa
fac aceste precizari pentru ca este important ca omul nestiutor, dar si cel care crede
fara sa cerceteze, sa poata intelege cum se cuvine aceste lucruri. Prima moarte se
refera la moartea corpului fizic, a trupului care ramane fara viata in momentul in
care sufletul, mintea si spiritul ies din el.

Vedeti voi, in timp ce prima moarte se refera la materie, a doua moarte se refera la
partea spirituala, la o anumita entitate care este in corp, dar care nu are viata eterna.
Dupa cum vedeti, in acest iezer de foc, merge diavolul, fiara, proorocul mincinos,
moartea, iadul si toate fiintele spirituale. Dupa biserica, toate aceste entitati, au
comis fapte rele, iar cele mai multe din faptele lor au de fapt razvratiri impotriva
dumne-zeului evreilor. Deci, in locul cu foc si pucioasa nu vor merge oamenii
intrupati, ci entitati mult mai puternice decat materia sau corpul uman. In acest loc,
aceste spirite vor muri. Deci a doua moarte se refera la moartea Spiritelor care au
trait in corpuri, la moartea energiilor vii care s-au intrupat in lumea materiala, dar
care au operat numai rau.

Eu am citi si rascitit acest paragraf de zeci de ori pana sa inteleg ce spune cu

adevarat. Acest loc nu este doar un loc unic, ci este un loc in care entitatile fara
corp, spiritele, pe care toti oamenii le cred fara moarte, vor muri. Vedeti voi, pe
acest pamant, care este puscaria vietii, fundul galetii cu rahat, cei care dau viata
materiei sunt spiritele care vin sa se intrupeze in ea. Aici ele manifesta ceea ce
sunt. Unele spirite sunt pline de rautate, desi majoritatea sunt minti geniale. Ca sa
poti sa ai viata vesnica, trebuie sa te comporti in mod impecabil ca sa poti sa te
transformi intr-o fiinta eterna. Ca sa devii etern, trebuie sa fii fara pata, asa cum
este sufletul etern, dumnezeul interior al omului. In conditia in care Spirtele nu au
facut lucruri bune, vor suferi a dua moarte: cea spirituala. Pentru a avea viata
eterna trebuie sa te manifesti in corpul mortal ca o fiinta fara pata. Atunci Spiritul
va deveni Suflet etern.

Cap.25 Spiritul, entitatea care mentine materia

In mediile care se ocupa de evolutia spirituala, se vorbeste mult despre suflet si

despre spirit. Ele sunt entitatile care locuiesc in trupul omenesc si care, atunci cand
corpul moare, se elibereaza din incatusarea materiei. Despre cine sunt si ce fac ele
in materie, o sa vedem imediat. O sa incep aceasta relatare cu povestea Spiritului.
El este considerat atat de mediile spirituale, cat si de religie cea mai importanta
entitate existenta. Pentru a face o dinstictie cat mai corecta intre Spirit si Suflet,
lumea antica le-a dat nume diferite. Pentru Spirit s-a folosit termenul aramaic
Rùach si termenul grecesc Pnèuma, care inseamna Suflu, Respiratie,Viata corpului.

In cea mai mare parte a scrierilor actuale, Spiritul este considerat cea mai
importanta entitate nevazuta care exista in acesta lume vizibila. El este cel care da
inteligenta si viata corpului material, fara de care nu ar exista. In momentul in care
spiritul paraseste corpul, acesta devine tarana care se intoarce in pamantul de unde
a fost creat. Forta vitala a acestui corp pamantean este Spiritul, care este energia
vie care il anima. Tot ce are viata pe acest pamant, de la apa pana la om, animale,
gaze si plante, toate au in ele Spiritul. Celebra expresie pusa pe seama lui
Shakespeare “Gandesc, deci exist” este in realitate ecuatia vietii materiale. Ca sa
existi trebuie sa ai minte, iar cand ai minte gandesti, pentru ca Spiritul oricarei
vietuitoare materiale este de fapt mintea fiecaruia. In Biblie este mentionat de
multe ori Spiritul, care da inteligenta oricarei vietuitoare materiale. Animalele
gandesc putin pentru ca simturile lor extrem de avansate compenseaza lipsa unei
gandiri complexe, dar si trupul lor prinde viata datorita spiritului care e in ele.

Spiritul si sufletul sunt doua entitati pereche la fel de importante una fata de
cealalta. Cu toate acestea, astazi toata umanitatea este convinsa ca singurul care
merita toata atentia este corpul, cu care fiecare se identifica. In ultimul timp,
preocuparile omului pentru infrumusetarea corpului au devenit mai importante
decat orice altceva. Marea majoritate au inceput sa faca adevarate ritualuri pentru
a-i ridica in slavi frumusetea si unicitatea. Toti cred ca ei sunt corpul, de aceea fac
orice ca sa il aduca la standardele impuse de elita. Ea dicteza cat trebuie sa fie de
slab sau de gras, cum trebuie sa il imbraci, cum trebuie sa il zugravesti ca sa ii
ascunzi defectele, la ce operatii estetice ar fi bine sa il supui ca sa atinga
perfectiunea impusa tot de ei, cat par trebuie sa razi ca sa ii expui splendoarea
pielii, cat de mult trebuie sa il expui la soare ca sa ii dai un bronz perfect si restul
de idiotenii, fara de care multi se cred inferiori. In nici o epoca nu a fost atat de
importanta modificarea corpului uman pentru a ajunge la standardele impuse de
elita, ca in aceste timpuri. Omul a ajuns sa faca adevarate rituri pentru a preamari
frumusetea corpului, care oricat de mult se vrea atinsa, este doar o iluzie care trece
repede, ca si existenta lui la fel de iluzorie.

Spiritul este extrem de important in Biblie, deoarece dumne-zeul biblic este un

Spirit. Spiritul este adevaratul creator al materiei, dar acesta nu este dumne-zeul
biblic. Fara Spirit, corpul ar fi doar o haina, o coaja moarta. Spiritul da viata
corpului, deoarece ii da mintea, adica inteligenta, care poate sa fie mai mica sau
mai mare, in functie de cunostintele acelei minti. Acesta este motivul absolut
pentru care Spiritul este cea mai importanta entitate a lumii materiale. In Biblie, in
loc de Spirit, se foloseste cuvantul duh, probabil pentru ca duh pare mai enigmatic
decat Spirit, care este varianta lui moderna. Epistola lui Iacov, mentioneaza clar
acest lucru: 2/26 „Corpul fără spirit este mort”.

Asa cum trupul material al oricarei fiinte vii are nevoie de spirit pentru a prinde
viata, tot la fel si spiritul are nevoie de un corp pentru a se manifesta in lumea
materiala. Orice entitate spirituala are nevoie de un corp pentru a se manifesta in
aceasta lume. Nimeni, nici macar dumne-zeul acesta venerat de milioane de adepti,
nu poate sa se manifeste in acesta lume fara un corp material. Din acesta cauza
popii cei smecheri spun ca dumne-zeul lor se manifesta prin oameni. Daca e asa,
trebuie sa le reamintim ca si dracu se manifesta tot prin oameni. Omul trebuie sa
stie doar sa faca diferenta intre manifestari ca sa realizeze cu cine are de a face.
Iata cateva dintre versetele in care se scoate in evidenta puterea spiritului de a da
viata corpului material ( acolo unde a fost necesar am pus in paranteze forma
originala):

Iov 34/14-15” Dacă Dumnezeu n-ar cugeta decât la Sine Însuşi şi dacă ar lua
înapoi la Sine duhul Său şi suflarea Sa, Toate făpturile ar pieri deodată şi corpul s-
ar întoarce în ţărână

Sal 77/44 “Şi-a adus aminte că trup sunt ei, suflare ce trece şi nu se mai întoarce.
(Si-a amintit ca ei sunt doar trupuri, ca spiritul iese si nu se mai intoarce.”

Sal 145/4 “Ieşi-va duhul lor şi ei se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri
toate gândurile lor.” (Cand spiritul va iesi din trup, acesta se va intoarce in pamant,
iar gandurile sale vor dispare.)

Iov 32/8 “Dar duhul din om şi suflarea Celui Atotputernic dau priceperea. (Cu
siguranta exista spiritul in oamenii mortali, iar suflul celui atotputernic le da lor
inteligenta)

Efesinii4/4” Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde
a chemării voastre.....” (Exista un singur corp si un singur spirit la fel cum speranta
pentru care ati fost chemati este una singura.)

Sal 103/30-31” .....lua-vei duhul lor şi vor respira, se vor sfârşi şi în ţărână se vor
întoarce. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului.”(Cand le
vei lua spiritul, trupul lor va pleca in tarana. Cand le vei trimite spiritul tau, acestia
se nasc si innoiesc fata pamantului.)

Ezechiel 37/4-6” Domnul însă mi-a zis: "Prooroceşte asupra oaselor acestora şi le
spune: Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu
oaselor acestora: Iată Eu voi face să intre în voi duh şi veţi învia. Voi pune pe voi
vine şi carne va creşte pe voi; vă voi acoperi cu piele, voi face să intre în voi duh şi
veţi învia şi veţi şti că Eu sunt Domnul"..... Şi am privit şi eu şi iată erau pe ele
vine şi crescuse carne şi pielea le acoperea pe deasupra, iar duh nu era în ele.”

Ezechiel 37/8”Atunci mi-a zis Domnul: "Fiul omului, prooroceşte duhului,

prooroceşte şi spune duhului: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Duhule, vino din
cele patru vânturi şi suflă peste morţii aceştia şi vor învia!"

Paragraful de mai jos este una dintre caramizile de baza pe care s-a cladit religia
cea mincinoasa. 1 Petru 18-20” Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru
păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la
Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul.”

In principiu ei spun ca Isus a murit in trup pentru a spala pacatele omenirii, dar a
inviat in spirit. Aici s-au intrecut pe ei insisi in ipocrizie, reusind sa faca milioane
de oameni sa creada ca acesta este adevarul si esenta vietii. Pai ganditi un pic, ca
nu costa nimic! Biblia are sute de paragrafe in care afirma ca in orice fiinta
materiala exista un spirit care da viata corpului. Pai daca corpul este doar o coaja
goala, un goym, cum in mod corect il numesc evreii, el prinde viata cand este
animat de Spirit. Cand acest corp moare, Spiritul iese din el revenind la viata
adevarata din afara lui. Deci, care este diferenta dintre Isus acesta preaslavit de
popi si om?? Nici una. Corpul oricarui om moare atunci cand spiritul il paraseste.
Acest spirit trece doar de la viata vizibila la cea invizibila pentru ca este imortal.
Corpul oricarui om moare, deoarece spiritul il paraseste, dar spiritul eliberat
traieste. Omul moare in trup, dar traieste in Spirit.

Spiritul mai este numit “suflu de viata”, expresie care in Biblie este tradusa cu
“duh de viata”. Spiritul este o specie de scanteie vitala, o forta care anima toate
creaturile pamantului. Exista multe versete in care se explica foarte clar ca toate
trupurile au in ele forta vitala sau suflu vital, care este Spiritul.

Facerea 2/7” Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi
a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.”

Geneza 6/17”Şi iată Eu voi aduce asupra pământului potop de apă, ca să pierd tot
trupul de sub cer, în care este suflu de viaţă, şi tot ce este pe pământ va pieri

Geneza 7/15 “Şi din tot trupul, în care se afla duh de viaţă, au intrat cu Noe în
corabie, perechi, perechi, parte bărbătească şi parte femeiască.

Geneza 7/21-22” Şi a murit tot trupul ce se mişca pe pământ: păsările, animalele,

fiarele, toate vietăţile ce mişunau pe pământ şi toţi oamenii. Toate cele de pe uscat,
câte aveau suflare de viată în nările lor, au murit.”

Habacuc2/19” Vai de cel ce zice lemnului: "Scoală-te", şi unei pietre mute:

"Trezeşte-te!" Poate ea să dea învăţătură? Iată că este împodobită cu aur şi argint,
dar în ea nu este un duh care s-o însufleţească.” Ati vazut ca toate vietatile si
animalele pamantului sunt identice cu omul si de aceea ele sunt fratii nostri mai
mici fara grai?
Din nestiinta, se amesteca in aceeasi oala mai multe Spirite pe care toti le cred
aceeasi entitate. Sunt mai multe tipuri de Spirite si Biblia nu putea sa nu vorbeasca
despre ele. Omul nestiutor nu reuseste sa le diferentieze deoarece sunt amenstecate
ca sa creeze imaginea unuia singur, care este dumne-zeul evreilor. Astfel, avem
spiritul sau sfantul duh, spiritul lui dumne-zeu, spiritele rele si spiritul vietuitorelor
materiale, omul inclus. Ca sa puteti sa intelegeti mai bine cine sunt aceste spirite,
inlocuiti acest cuvant cu minti, pentru ca spiritele sunt de fapt diferite tipuri de
minti. Din aceasta cauza se spune despre dumne-zeu ca este mintea universala a
universului material. De fapt in multe versete se afirma ca dumne-zeu este un
spirit, un duh care nu are corp.

Ioan 4/24”Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi

în adevăr.”

2Corintenii 3/17-18” Domnul este Duh, şi unde este Duhul Domnului, acolo este
libertate.”

Spiritul sfant sau Sfantul duh este de fapt spiritul universal care mentine toata
lumea virtuala, inclusiv pe dumne-zeul acesta al evreilor. De fapt, acest lucru este
elocvent in lait motivul cu care se incheie orice rugaciune Matei 28/18”..... în
numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” Ei pacalesc usor lumea cu aceste
cuvinte, deoarece nimeni nu gandeste profund la ceea ce spune. Cand spui in
numele tatalui, spui de fapt in numele lui dumne-zeu, care are imediat dupa el pe
fiul sau. Acum, daca tatal este dumne-zeu, fiul este Isus, cine este Sfantul Duh?
Popii nu va vor putea raspunde pentru ca habar nu au ce zic. Ei o lalaie ca aceasta
este sfanta trinitate. Nu.Trinitatea reala, adevarata, este Mintea, Spiritul si Sufletul,
care traiesc in corpurile umane si carora le dau viata. Aceasta este ecuatia vietii nu
dumne-zeul lor mincinos si tiranic. Deci, ceea ce Biblia numeste Sfantul Duh, este
in realitate Spiritul care a creat si mentine acesta realitate virtuala.Virtualitatea nu
inseamna fals, artificial, ci realitate schimbatoare.

Iehova insusi afirma ca acest Spirit nu este el, de aceea trebuie respectat mai mult
decat orice: Marcu 3/28-29” Adevărat grăiesc vouă că toate vor fi iertate fiilor
oamenilor, păcatele şi hulele câte vor fi hulit; Dar cine va huli împotriva Duhului
Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică.” Cu alte cuvinte,
duhul acesta sfant este cu mult mai mare si mai puternic decat dumne-zeul evreilor
pentru ca este o entitate diferita de el.

Dumne-zeul evreilor este un Spirit extrem de smecher, care stie tot ce gandeste
duhul omului, dar nu pentru ca este vreun mare magician care stie sa faca minuni,
ci pentru ca el cunoaste foarte bine telepatia. Prin telepatie el transmite omului
dorinta sa, iar omul, nestiind ca este controlat, crede ca acel gand sau dorinta este a
lui. Galatii 5/17 ”Căci trupul pofteşte împotriva duhului, iar duhul împotriva
trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceţi cele ce aţi voi.”
Ieremia 17/9”Eu, Domnul, pătrund inima şi încerc rărunchii, ca să răsplătesc
fiecăruia după căile lui şi după roada faptelor lui. 1 Corintenii 2/10-13, “Iar nouă ni
le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Său, fiindcă Duhul toate le cercetează, chiar
şi adâncurile lui Dumnezeu.”, 9/14-16”Ce vom zice dar? Nu cumva la Dumnezeu
este nedreptate? Nicidecum! Căci grăieşte către Moise: "Voi milui pe cine vreau
să-l miluiesc şi Mă voi îndura de cine vreau să Mă îndur".

Vedeti ce buna este canalia?? Dupa ce citeste gandurile fiecaruia, dupa ce impune
fiecaruia vointa sa fara ca vreunul sa isi dea seama de aceasta scamatorie, tot el
este cel care miluieste si se indura numai de cine vrea. Fiecare fiinta vie are in corp
un Spirit care ii da viata, dar tot acel spirit ii da si mintea, judecata, fara de care
nimeni nu ar putea fi viu. Iov 32/8 “Dar duhul din om şi suflarea Celui
Atotputernic dau priceperea. (Cu siguranta exista spiritul in oamenii mortali, iar
suflul celui atotputernic le da lor inteligenta)” Efesinii 4/23 “Şi să vă înnoiţi în
duhul minţii voastre.”

Scrierile intelepte ale oamenilor antici spun ca omul insusi este dumnezeu. In el sta
nemurirea si puterea cea mare, numai ca totul este limitat de corpul cu care el face
in acesta lume experienta manifestarii de la invizibil la vizibil. Deci, adevaratul
templu nu este biserica cu zidurile ei pictate de oameni, ci corpul omului in care
Spiritul locuieste. In Biblie se spune ca doar corpul anumitor oameni sunt
adevarate temple pentru Spirit. Aici s-au intrecut iarasi in minciuna pentru ca asa
cum am vazut, toate vietuitoarele au Spirit in corpul lor. Ca sa creeze diferente
intre cler si om, ei au modificat esenta scrierilor antice, spunand ca doar unele
persoane au un anumit har. Acestia nu sunt oamenii de rand, ci apostolii inventati
de ei. Din cauza acestei ordinare minciuni sunt oameni care se cred cu adevarat
nevrednici de a fi considerati persoane spirituale. Cand mai auziti asemenea
enormitati, va rog sa le spuneti popilor ca nimeni, absolut NIMENI, inclusiv
dumne-zeul smecher al Bibliei, nu poate sa vina in acesta lume daca nu are un
corp. Acesta este motivul primordial pentru care corpul este templul sfant,
imbracamintea cea mai scumpa a lumii materiale, in care vine sa se manifeste
lumea imateriala.

Corintenii 3/16-17 “Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că
Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl
va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi
voi.”

Corintenii 6/19” Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este
în voi?”

Romanii 8/9 “Dar voi nu sunteţi în carne, ci în Duh, dacă Duhul lui Dumnezeu
locuieşte în voi.”

Romanii 8/11” Iar dacă Duhul Celui ce a înviat pe Iisus din morţi locuieşte în voi,
Cel ce a înviat pe Hristos Iisus din morţi va face vii şi trupurile voastre cele
muritoare, prin Duhul Său care locuieşte în voi.

O caracteristica esentiala a Spiritului sau a Duhului lui dumne-zeu, este aceea de a

controla si de a impune vointa lui asupra omului. El a spalat mintea omului cu
laudaroseniile lui de mare creator, facandu-l sa se comporte, sa vorbesca sau sa se
manifeste asa cum doreste el.

Matei10/20 “Fiindcă nu voi sunteţi care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este care
grăieşte întru voi.”

Ieremia 10/23”Ştiu, Doamne, că nu este în voia omului calea lui, nici în voia celui
ce merge, putinţa să-şi îndrepte paşii săi.

Actele 2/1-4 Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte
limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.”

Luca 4/1-2”Iar Iisus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de
Duhul în pustie, Timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavolul. Şi în aceste zile
nu a mâncat nimic; şi, sfârşindu-se ele, a flămânzit.

Faptele 15/8”Şi Dumnezeu, Cel ce cunoaşte inimile, le-a mărturisit, dându-le

Duhul Sfânt, ca şi nouă. 28”Pentru că, părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă, să nu vi se
pună nici o greutate în plus în afară de cele ce sunt necesare”

Faptele 28/25”Şi neînţelegându-se unii cu alţii, au plecat, zicând Pavel un cuvânt

că: Bine a vorbit Duhul Sfânt prin Isaia proorocul, către părinţii noştri.”

Faptele 13/52”Şi ucenicii se umpleau de bucurie şi de Duh Sfânt.”

Scrierile invatatilor antici au combatut mereu tirania, asuprirea si jugul cu care
stapanii intunericului, adica anumite spirite au inrobit creatia materiala. Aceste
umbre anti-viata au ascuns adevarul spunand ca adevartii eroi ai omenirii au fost
tirani, iar pe adevartii tirani i-au inaltat in scaune in locul celor adevarati. In noul
testament mai apare cate un paragraf sau verset care respecta cat de cat forma sa
originala in care se specifica impotriva cui trebuie sa lupte omul in acesta lume.
Unul dintre ele este acesta: Efesenii 6/12-13” Căci lupta noastră nu este împotriva
trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva
stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în
văzduh....”

Pentru a lupta impotriva acestor umbre anti-viata, omul trebuie sa descopere si sa

accepte adevarul care i-a fost ascuns de milenii de acestea. Isus specifica de multe
ori in evanghelii ca atunci cand el va lasa corpul, va veni in locul lui un alt spirit pe
care de multe ori il numeste Mangaietorul, dar care este in realitate spiritul
ADEVARUL. Ca sa poti sa combati umbrele trebuie sa stii adevarul. Isus se
defineste de nenumarate ori Calea, Lumina, Adevarul, deoarece lumina nu vine de
la soare sau de la bec, ci de la ADEVARUL acela pe care lumea nu vrea sa il
accepte pentru ca este prea indobitocita de minciuna si nu il poate vedea si primi.

Ioan 14/26”Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele

Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus
Eu.

Ion 14/16-17,26” Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie

cu voi în veac, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru
că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va
fi!”...” Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu,
Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu.”

Efesinii 6/15”Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi

îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii.”

In cuvinte simple, adevarul este in fiecare om, numai ca acestia se conduc dupa
legile minciunii pe care le considera corecte fiindca asa spune majoritatea ca este
bine. Ca sa poti sa cunosti adevarul trebuie sa uiti absolut tot ce ai fost invatat, iar
istoria pe care ei o impun trebuie inteleasa exact invers de cum a fost expusa. Harul
de care vorbeste Biblia se afla in fiecare om pentru ca acel har este adevarul, este
creatorul suprem, care nu te lasa sa gresesti, sa faci nedreptati, sa invidiezi sau sa
urasti. Omul indoctrinat nu vrea adevarul, ci minciuna care nu este atat de taioasa
ca adevarul. De aceea Isus spune ca va veni cu spada ascutita pe ambele parti
pentru a imparti dreptatea care a fost detronata in lumea materiala.

Printre aceste multe Spirite care amagesc in fel si chip omul nestiutor dar plin de
ego, se afla o alta categorie numita generic sprite rele. Acestea se manifesta extrem
de violent atunci cand reusesc sa acapareze vreun corp. Din aceasta cauza acesti
oameni au fost numiti indemoniati. Duhurile acestea rele sunt usor de scos din om
atata timp cat stii cine sunt. Dumne-zeul spirit se manifesta in corpul omului
manipulandu-l cu telepatia, pe cand spiritele lui malefice se manifesta prin
comportamentul pe care il au oamenii. Nu exista in acesta lume spirite bune.
Spiritele bune nu vin sa ajute pe nimeni pentru ca ajutand pe altul nu faci nimic
altceva decat sa il opresti din evolutie. Ajutorul opreste creatia deoarece totul se
invata doar pe propria piele, daca vrei sa devii OM.

Matei 8/16” Şi făcându-se seară, au adus la El mulţi demonizaţi şi a scos duhurile

cu cuvântul şi pe toţi cei bolnavi i-a vindecat”

Matei 10/1” Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere
asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi
orice neputinţă.”

Matei 12/43-45” Şi când duhul necurat a ieşit din om, umblă prin locuri fără apă,
căutând odihnă şi nu găseşte. Atunci zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am
ieşit; şi venind, o află golită, măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu sine
alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, sălăşluiesc aici şi se fac cele de pe
urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi. Aşa va fi şi cu acest neam
viclean.”

Marcu 1/23-26” Şi era în sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare,
Zicând: Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te ştim cine eşti:
Sfântul lui Dumnezeu. Şi Iisus l-a certat, zicând: Taci şi ieşi din el. Şi scuturându-l
duhul cel necurat şi strigând cu glas mare, a ieşit din el.”

Marcu 3/11,30” ar duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înaintea Lui şi
strigau, zicând: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu…… Pentru că ziceau: Are duh necurat.”

Spiritul care intra in orice vietuitoare care traieste pe aceasta planeta nu vine de la
dumne-zeu, ci este controlat de dumne-zeul acesta al evreilor. Datorita acestei
marsavii facute de el, omul crede ca dumne-zeu este stapanul vietii lui in loc sa
realizeze ca el este calaul sau, moartea insasi. Dumne-zeu si sfintii care te
pedepsesc sunt doar inventii cu care se tine din scurt creatia si creaturile sale
pentru a le putea mulge de energii care trebuiesc acestor dumne-zei.

Noi suntem ceea ce da viata trupului, noi suntem energia care il pune in miscare
asa cum benzina pune in moto masina sau cum curentul da viata PC-ului. Cand
corpul este ranit, distrus sau imbatranit, nu mai este capabil sa sustina in el o
potenta atat de mare, Spiritul isi ia zborul. Cu alte cuvinte nu este acest derbedeu
cel care face ce vrea cu viata omului, ci este omul insusi cel care decide ce va face
in conditia in care trupul cu care a mers in acesta lume nu il mai ajuta. Citate ca
acesta: Ecle 8/8” Omul nu este stăpân pe duhul său de viaţă, ca să-l poată opri.”
servesc doar pentru a mari frica si neputinta in omul care nu are habar de aceste
realitati cutremuratoare care i-au fost ascunse cu abilitate.

O alta gaselnita cu care aceste momai nevazute tin omul in intuneric, sunt povete
care te ajuta sa te “cureti” de pacatele lumesti, de genul acesteia: Gal5/16 ”Zic dar:
În Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta trupului”. Astfel de versete trebuiesc
citite invers, pentru ca sexul, iubirea, mancatul, bautul, sunt toate pofte trupesti pe
care Spiritul nu le poate experimenta in starea sa naturala. Din aceasta cauza intra
in acest corp ca sa le experimenteze pe toate. Asa cum spiritul nu poate face sex in
starea sa de energie vie, tot la fel nici trupul nu poate sa stea fara aceste “pacate”
pentru care a fost creat sa le comita.

Asa cum am vazut, stafia marturiseste singura ca trupul acesta facut din tarana care
nu este bun de nimic, este facut de el. Dar stiti de ce l-a facut atat de amarat?
Fiindca mai mult de atat dumne-zeu nu a fost in stare sa faca. Ca sa ii dea viata,
sufla peste el suflare de viata si corpul s-a facut fiinta vie. Cu alte cuvinte acest
computer biologic care are o memorie, ca oricare alta masinarie, incepe sa
functioneze fiindca in el intra un spirit. In cartile antice se povesteste ca zeii l-au
creat pe Adapa, primul om viu. In povestea biblica el capata numele de Adam. In
cuvinte simple, corpul are o memorie centrala, care atunci cand este activata, pune
in miscare mecanismele cu care el se misca. Spiritul este energia vie, combustibilul
cu care memoria pune in miscare corpul. Pe langa alimentarea cu energie a
corpului, Spiritul se manifesta prin acesta, astfel rade, canta, se bucura, iubeste sau
sufera, in functie de ceea ce simte. Egoul si inteligenta, adica ingamfarea si
cunoscutul IQ sunt date de catre spiritele lui dumne-zeu. Acestea paraziteaza
corpul uman si il aduc in conditia de zombi, de sclav al propriilor pofete. Daca
Spiritul da acestui corp forza vitala si inteligenta, adica mintea, sa mergem mai
departe sa vedem ce face Sufletul si unde sta el in aceasta masina creata de dumne-
zeu.
 Cap.26 Sufletul, Dumnezeul inchis in materie

Una dintre invataturile de baza ale doctrinei religioase este mantuirea sufletului.
Absolut toate ritualurile care se fac, au ca scop curatirea lui de pacate. De aceea,
atunci cand corpul moare, Sufletul trebuie sa se duca intr-un loc in care trebuie sa
isi astepte pedeapsa. Acesta este motivul pentru care in Biblie este descris ca o
entitate care greseste, care are pacate pe care trebuie sa le ispasesca. Raul si
pacatele pe care religia le pune in carca sufletului sunt doar un mod ingenios prin
care omul este indus in eroare, pentru a se indeparta de adevarata lui esenta. Cea
mai mare si pretioasa bogatie a omului, este Sufletul lui. El este Dumnezeul
interior al fiecaruia. El este Constiinta care nu il va lasa nicidata sa greseasca sau
sa se comporte rau. Omul cu suflet nu poate gresi sau face rau niciodata.

Pentru definirea Sufletului, s-a folosit termenul aramaic Nèphesh si cuvantul

grecesc Psykhè care inseamna viata, suflare vitala. Omul cu adevarate cunostinte
spirituale stie ca Sufletul este adevaratul dumnezeu interior. Dumnezeul acela pe
care toti il cauta pe dinafara ca orbetii, este de fapt Sufletul din interiorul corpului
lor.

Sufletul este cel pentru care merita sa nu te atasezi de nimic din acesta lume
iluzorie, pentru ca el este adevarata viata, calea, lumina si adevarul. Mat6/25” De
aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru
trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi
trupul decât îmbrăcămintea?” Mat 10/28” Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar
sufletul nu pot să-l ucidă......”

Nu exista suflete pacatoase pentru ca sufletul este Dumnezeul interior al fiecarui

om. Cand cineva greseste, nu vine dumne-zeul smecher al evreilor ca sa il judece.
Sufletul lui il va demasca si il va face sa isi recunoasca gresala pentru ca il va
roade pe dinauntru, pana cand va fi nevoit sa marturiseasca raul pe care l-a facut.

Asa cum v-am aratat intr-un capitol anterior, pacatele nu exista. Ele sunt doar
consecinta unor legilor inventate de stapanul Iehova. Ganditi, un pic! Daca corpul
moare, putrezeste, se descompune transformandu-se in alte componente chimice,
ce anume trebuie sa fie curat dupa moartea sa? Sufletul? Pai sufletul este deja
curat, neprihanit, fara pata pentru ca el este adevaratul Dumnezeu pe care omul il
cauta pe dinafara. Sufeltul este etern, nu are moarte. El este alfa si omega, primul si
ultimul, adevarul, calea si lumina care arde in om. Sufletul este singurul care
ramane etern in orice dimensiune sau plan existential, iar energia sa este eterna si
infinita. Anima Mundi este Sufletul etern care se manifesta intr-un corp. Cu toate
acestea, doctrina religioasa vrea ca sufletul sa aiba pacate pe care trebuie sa le
curete, asa cum se spune in paragrafe, ca cele de mai jos:

Iacov5/19,20” Fraţii mei, dacă vreunul va rătăci de la adevăr şi-l va întoarce

cineva, Să ştie că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui
sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de păcate.” Petru1/9” Dobândind răsplata
credinţei voastre, mântuirea sufletelor.” Luca21/19” Prin răbdarea voastră veţi
dobândi(salva) sufletele voastre. Isaia55/3” Luaţi aminte cu urechile voastre şi
mergeţi pe căile Mele. Ascultaţi-Mă pe Mine şi viu va fi sufletul vostru.”

Asa cum am spus la inceput, Sufletul nu se poate identifica cu Spiritul dar nici cu
trupul, iar lumea antica a lasat scris pentru posteritate aceste lucruri. Iata cum
precizeaza clar existenta acestor doua entitati. Tesalonicezii 5/23 “Însuşi
Dumnezeul păcii să vă sfinţească pe voi desăvârşit, şi întreg duhul (spiritul) vostru,
şi sufletul, şi trupul să se păzească, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru
Iisus Hristos.” Un alt paragraf unde apar nominate cele doua entitati, de insasi
Maria, mama lui Isus, este in Luca 1/46-47” Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu
pe Domnul. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.” Si in
capitolul Iov, acesta face dinstictie intre Spirit si Suflet. Iov 34/14-15” Dacă
Dumnezeu n-ar cugeta decât la Sine Însuşi şi dacă ar lua înapoi la Sine duhul Său
şi suflarea Sa, Toate făpturile ar pieri deodată şi corpul s-ar întoarce în ţărână

Bunatatea este legata de suflet deoarece atunci cand se vorbeste despre ea se arata
cu mana spre inima de care depinde bucuria sau durerea. Spre deosebire de Mintea
care creaza sentimentele, Sufletul da nastere emotiei care este eterna si
independenta. Emotia nu are nevoie de un schimb de sentimente ca sa existe.
Alternarile emotiei sunt legate de intesnitate si de polaritate, deoarece emotia este
legata de magnetism. O emotie poate sa aiba o intensitate atat de mare sau sa fie
atat de rea incat sa iti creeze un stop cardiac. Poti sa te emotionezi si sa plangi
atunci cand vezi frumusetea fara seamana creata de natura, sau cand vezi un copil
fericit, sau un pom particular. Poti sa razi atunci cand fericirea nu mai poate fi
mentinuta in secret, sau sa tremuri atunci cand vezi pe cineva care a realizat ceva
fara egal. Emotia nu iti cere nimic in schimb. Ea este eterna si independenta. Cea
mai frumoasa definitie a Sufletului, exista in Biblie, dar, ca de obicei, sensul ei a
fost schimbat. Aceste randuri sunt un mit, de aceea ele pot fi interpretate ca
descrierea mai multor stari al caror nume se pot substitui, ca de exemplu emotie,
dragoste, mila, caritate...Oricum, eu am sa va alatur aceste randuri emotionante.

Corintenii 1/13” De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu

am, as fi ca o aramă sunătoare şi un chimval răsunător. De-aş avea darul proorociei
şi as cunoaste toate tainele şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut
şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. De-aş împărţi toată avuţia mea şi de aş
da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea
îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă,
nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se
aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de
adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată.”

As vrea sa insist pe o gresala enorma care se face astazi, mai cu seama ca se

vorbeste foarte mult despre iubirea care trebuie sa domneasca peste tot, pentru a
schimba lumea. Sa stiti ca cele doua cuvinte care urmeaza si care par sa numesca
acelasi lucru, sunt extrem de departe de a avea aceeasi semnificatie. Aceste cuvinte
sunt: sentimentele si emotiile. Spiritul si sufletul sunt entitati diferite care au lumi
diferite, de aceea si cuvintele care se folosesc pentru a denumi o stare sau ceva din
lumea lor sunt diferite. Astfel, sentimentele sunt moduri prin care spiritul isi
manifesta dualitatea.

El, are sentimente contradictorii, azi iubeste si maine uraste, dar nu pentru ca vrea
neaparat sa faca rau persoanei pe care a iubit-o cu putin timp inainte, ci pentru ca
sentimentele sunt la fel ca si el: trecatoare, duale si nestatornice. Emotia insa este
data de Suflet si este una dintre cele mai profunde stari care se pot experimenta in
aceasta lume, mai cu seama ca emotia nu este duala. Ea este exact asa cum este si
Sufletul: eterna si unica. Sa va dau cateva exemple ca sa puteti sa intelegeti aceste
semnificatii cat mai corect cu putinta. Iubirea eterna asa de mult visata nu a existat
niciodata pentru ca daca nu s-a transformat in ura, s-a transformat in obisnuinta,
compasiune, intelegere sau interes, asa cum nici un om nu va putea sa iubesca
vreodata toata lumea.

Astea sunt doar supozitii, aberatii sau ignoranta. Omul va iubi doar pe cel care ii
convine si ii place lui. Va iubi doar animele pe care nu le poate manca sau va iubi
doar pe cel care ii raspunde cu aceeasi iubire. Cel care se duce sa dea de mancare la
paraplegici o face dintr-un profund sentiment de mila sau pentru bani, sau pentru
ca se simte neputincios sa il ajute altfel. Nu veniti sa imi spuneti ca mergeti sa il
iubiti pe al care scoate bale pe gura, se stramba de te furnica pe spinare si vorbeste
de zici ca e strigoi. Nu imi spuneti ca oamenii stau fericiti si in iubire toata
casatoria ca este o absurditate. Amandoi se inseala reciproc si se prefac ca totul
este normal de dragul formalitatilor.
Daca tradarea tine si nu se prinde nimeni, vor sta impreuna, daca nu, se injura si isi
sparg capul. Exista un procent de 1% in care nu exista tradare, dar nici ceea ce ii va
tine impreuna nu se va putea numi iubire. Cam astea sunt sentimentele. Te iubesc
fiindca ma iubesti, te urasc fiindca m-ai tradat si s-a dus dracu’ toata marea iubire
care ne tine in vibratie pozitiva si de intensitate inalta. Sentimentele te tin intre
doua situatii opuse si complementare care mor rand pe rand dand nastere unul
altuia. Emotia.....emotia este ceva divin. Emotia este eterna si nu este duala. Poti
sa te emotionezi pana la lacrimi de bucurie sau de durere. Te emotionezi cand vezi
o ireala frumusete a naturii sau te emotionezi de bucurie cand vezi copii fericiti.
Datorita emotiei poti sa experimentezi orice limite, poti sa mori sau sa revii la viata
sau poti sa treci din paradis in infern. Emotia nu iti cere nimic in schimb. De aceea
spun ca descrierea ei sublima din Biblie, a fost pusa pe seama iubirii.

Emotia nu cauta nimic, nu vrea nimic, nu se lauda cu nimic, nu cade niciodata

pentru ca ea vine si pleca pura la fel cum a venit, fara sa ceara nimic in schimb.
Cand ei au inlocuit emotia cu dragostea tot ce este descris ti se pare ca este real, ca
este dragostea cea care rabda, e binevoitoare, nu pizmuieste, nu se lauda, nu
trufeste. Da, poate fi asa, dar numai pentru un timp, adica pana cand dragostea
incepe sa cam treaca. Atunci incepi sa pricepi ca nu prea e vorba despre dragoste,
ci despre ceva mult mai inaltator. In realitate, stim ca dragostea este un sentiment
generat de Spirit, pe cand emotia este generata de Suflet.

Sufletul nu are in el ura si bunatate, adica dualitate. El le crede pe toate deoarece

nu poate intelege aceste stari daca in el nu exista. Ultimele 3 paragrafe confirma si
mai mult aceasta descriere a lui. De Suflet sunt legate toate comportamentele care
te fac sa fii numit om. Sufletul da latura fara de prihana a oricarei fiinte umane,
este partea feminina din orice barbat sau femeie. Sufletul este legat de inima, de
emotie, de perfectiune, de anarhism, de libertate. Ea este motorul care alimenteaza
corpul cu tot ceea ce ii trebuie pentru a capata puterea de a se misca.

Sangele este pretiosul lichid care il alimenteaza cu mancare si care il curata de

reziduri. Asa cum am vazut, pentru dumne-zeul evreilor, sangele era ceva extrem
de important. In Vechiul Testament, pentru Iehova orice tip de iertare trebuia
facuta cu sangele animalelor sacrificate. Dar mai exista un motiv pentru care
Iehova era atat de interesat de sange. Acest lucru era atat de important, incat le
interzice evreilor prin lege, ingerarea carnii impreuna cu sangele ei. Aceasta
interdictie a fost data omenirii pentru ca sangele contine ceva atat de inaltator, de
sacru, incat de el nu trebuie sa te atingi. Acest ceva este Viata insasi, Suflarea
Vitala, care este Sufletul. Viata eterna pe care toti au cautat-o pe dinafara se afla in
interiorul corpului, in molecula de ADN a sangelui. Viata nu este acelasi lucru cu
respiratie, suflu. Ele sunt doua stari diferite, asa cum se afirma in Iov12/10”In
mâna Lui El ţine viaţa a tot ce trăieşte şi suflarea întregii omeniri.”

Iata cateva dintre poruncile prin care domnul evreilor interzice ingerarea sangelui
vreunui dobitoc impreuna cu carenea sa: Deutronomul 12/23-24 “ Numai vezi sa
nu cumva sa mananci sangele, caci sangele este viata si sa nu mananci viata
impreuna cu carnea. Sa nu-l mananci ci sa il versi pe pamant ca apa. Leviticul
19/26” Să nu mâncaţi cu sânge; să nu vrăjiţi, nici să ghiciţi.” Geneza 9/4 “Numai
carne cu viata ei, cu sangele ei sa nu mancati” Leviticul 17/13-14” Oricine dintre
fiii lui Israel şi dintre străinii ce locuiesc la voi va vâna fiară sau pasăre, care se
mănâncă, acela să scurgă sângele ei şi să-l acopere cu pământ, căci viaţa oricărui
trup este în sângele lui. De aceea am zis fiilor lui Israel: Să nu mâncaţi sângele nici
unui trup, pentru că viaţa oricărui trup este în sângele lui: tot cel ce-l va mânca se
va stârpi.” Acesta este motivul pentru care Martorii lui Iehova refuza
transplanturile de sange, care in orice spital occidental a fost inlocuit pentru ei cu
plasma.

Ati vazut?? Dumne-zeu le interzice evreilor sa manance carne insangerata nu

datorita infectiilor pe care aceasta le-ar produce in corp, ci datorita faptului ca in
sange exista Viata, adica Sufletul. Aceasta este dovada clara ca animalele de
inceput, adica cele din creatia reala, originala, aveau suflet in ele. Sufletul are
legatura cu inima si sangele pentru ca acela este locul unde el sta, asa cum Spiritul
are leagtura cu creierul care este cutia unde el locuieste. Omul de rand care nu are
habar de aceste lucruri, face gesturi cu care arata locul acestora instinctual, pentru
ca in subconstient toti stiu aceste realitati.

Nu vreau sa trec mai departe fara sa vorbim despre un alt ritual pe care se bazeaza
existenta religiei si a bisericilor sale, care se refera tot la sange. Intr-un capitolul
anterior am aratat cum sangele era cel cu care se facea sfintirea oricarui om sau
lucru, asa cum este descris in Vechiul Testament. Cand la Roma s-a inventat religia
si Biblia, popii au mentinut acest odios ritual. Ca sa nu bata la ochi, l-au
transformat in ispasirea pacatelor pe care Cristos le sterge cu sangele si moartea sa.
Astfel sangele, care nu mai putea fi agreat ca ceva sfant, a fost inlocuit cu vinul
care pe langa faptul ca nu contine nimic divin in el, intuneca mintea si reduce
puterea trupului. In noul ritualul in care apare Cristos, pe altar nu se mai pune
sangele dobitoacelor beregatite, ci acest vin. In locul corpului animalelor se pune
painea, care a devenit corpul lui Cristos. Leviticul 17/11” Caci viata trupului este
in sange. Vi l-am dat ca sa il puneti pe altar, ca sa slujeasca ca ispasire pentru
suflete voastre, caci prin viata din el face sangele ispasire.” Lev17/11-12” Pentru
că viaţa a tot trupul este în sânge şi pe acesta vi l-am dat pentru jertfelnic, ca să vă
curăţiri sufletele voastre, că sângele acesta curăţeşte sufletul. De aceea am şi zis
fiilor lui Israel: Nimeni din voi să nu mănânce sânge şi nici străinul, care locuieşte
la voi, să nu mănânce sânge.”

Paragrafe ca acestea sunt cu zecile in toata Biblia, si trebuie sa recunosteam ca si

de aceasta data popii cu mintile lor diabolice au ajuns la genialitate macabra. Deci,
pe de o parte ei recunosc ca Sufletul de gaseste in sangele care nu trebuie ingerat
tocmai din aceasta cauza, iar pe de alta parte trebuie varsat pentru a face ispasirea
de pacate a Sufletului care il innobileaza. Sufletul nu are pacate pentru ca in el nu
exista raul. In el nu exista dualitate si nu exista judecata, pentru ca el este
Constiinta, Dumnezeul interior ascultat de toti inteleptii si cautata pe dinafara de
cei fara de cunostere interioara. Toti acesti praduitori ai omenirii faceau aceste
ritualuri insangerate pe care le-au numit ori ispasirea de pacate ori ritualuri satanice
pentru a putea acapara Sufletul. Prin ritualul sacrificarii, Sufletul se vedea nevoit sa
iasa din trup instantaneu, iar calaii credeau ca in acest fel il puteau inrobi din nou.
Acestea varsare de sange a fost inutila, deoarece nu au reusit niciodata sa obtina
efectul scontat. De aceea in timp, sacrificiile au fost inlocuite cu altele metode care
sa le mascheze, de tipul ritualului lui Cristos.

Scrierile antice si implicit Biblia, denumesc Suflet oamenii. Exodul 16/16” Iată ce
a poruncit Domnul: Adunaţi fiecare cât să vă ajungă de mâncat; câte un omer de
om, după numărul sufletelor voastre; fiecare câţi are în cort, atâtea omere să
adune” Geneza 46/15,18,22 “Aceştia sunt feciorii şi nepoţii Zilpei, pe care Laban
a dat-o Liei, fiica sa. Ea a născut lui Iacov şaisprezece suflete.” Iosua 11/11” Şi a
ucis toată suflarea din acesta cu sabia, dând toate pieirii; şi n-a rămas nici un suflet,
iar Haţorul l-a ars cu foc.” Faptele 27/37” Şi eram în corabie, de toţi, două sute
şaptezeci şi şase de suflete.” Romanii 13/1” Tot sufletul să se supună înaltelor
stăpâniri.......”

Animalele originale, cele de inceput, erau considerate de catre toti oamenii antici
fiinte cu suflet in ele care nu erau cu nimic mai prejos decat omul. Geneza 1/20-
21,24” Apoi a zis Dumnezeu: "Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi
păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!" ..... Apoi a zis Dumnezeu:
"Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice
după felul lor". Şi a fost aşa.”

Geneza 9/10” Şi cu tot sufletul viu, care este cu voi: cu păsările, cu animalele şi cu
toate fiarele pământului, care sunt cu voi, cu toate vietăţile pământului câte au ieşit
din corabie;” Numerele 31/28” 28. De la ostenii care-au fost la razboi pune
deoparte pentru Domnul cate un suflet din cinci sute, atat din oameni cat si din
vite, din oi si din asini;”

In versetele de mai jos Sufletul are sensul de Viata a persoanei, de trup material.
Exodul 4/19” După atât de multe zile a murit regele Egiptului care prigonise pe
Moise, şi Domnul a grăit aceasta lui Moise în pământul Madian: "Scoală şi
întoarce-te în Egipt, că au murit toţi cei ce căutau sufletul tău!"” Leviticul
18/29”Că tot cel ce va face ticăloşiile acestea, sufletul care va face acestea se va
stârpi din poporul său

Versetele urmatoare redau cu multa acurateze existenta Sufletului in trupul uman.

Cand corpul material a juns la batranete sau a suferit vreo dauna fizica din cauza
careia nu mai poate functiona, Sufletul il paraseste.

Geneza 35/18” Iar când Rahila îşi dădea sufletul, căci a murit, a pus copilului
numele Ben-Oni, adică fiul durerii mele, iar tatăl lui l-a numit Veniamin.” Ioan
10/11”Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale.”

1 regi 17/17-23” După aceasta s-a îmbolnăvit copilul femeii, stăpâna casei, şi boala
lui a fost atât de grea, că n-a mai rămas suflare într-însul. Şi a zis ea către Ilie: "Ce
ai avut cu mine, omul lui Dumnezeu? Ai venit la mine ca să-mi pomeneşti păcatele
mele şi să-mi omori fiul?"Iar Ilie a zis: "Dă-mi pe fiul tău!" Şi l-a luat din braţele ei
şi l-a suit în foişor unde şedea el şi l-a pus pe patul său. Apoi a strigat Ilie către
Domnul şi a zis: "Doamne Dumnezeul meu, oare şi văduvei la care locuiesc îi faci
rău, omorând pe fiul ei?" Şi suflând de trei ori peste copil, a strigat către Domnul şi
a zis: "Doamne Dumnezeul meu, să se întoarcă sufletul acestui copil în el!" Şi a
ascultat Domnul glasul lui Ilie; şi s-a întors sufletul copilului acestuia în el şi a
înviat. Şi a luat Ilie copilul şi s-a coborât cu el din foişor în casă şi l-a dat mamei
sale şi a zis Ilie: "Iată copilul tău este viu!"

Ioan 15/13” Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l
pună pentru prietenii săi. Faptele 20/10” Iar Pavel, coborându-se, s-a plecat peste el
şi, luându-l în braţe, a zis: Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.”

Cu alte cuvinte, Sufletul da viata corpului, Mintea este PC-ul care il face
functional, iar Spiritul ii da energia necesara ca sa functioneze. In corpurile umane
se manifesta cel putin una dintre aceste entitati sau toate laolalta. Lumea materiala
este alimentata de energia Spiritului, din aceasta cauza se crede ca el este dumne-
zeul acestei lumi. Ceea ce trebuie retinut, este ca el nu are energie proprie ca sa fie
numit stapanul lumii. Spiritele care tin in sclavie aceasta lume au detronat pe
adevaratul Dumnezeu, care este Sufletul, cu a carei energie se alimenteaza ele
insele. Adevarata trinitate traieste in aceste corpuri, nu pe dinafara lor. Ea nu este
tatal, fiul si sfantul duh, ci Mintea, Spiritul si Sufletul.

Cap. 27 Dovezi ale existentei Sufletului si Spiritului

Exista situatii care explica existenta entitatilor de care am vorbit pana acum, numai
ca omul nu are habar de aceste lucruri. Elita si cei care conduc nu au nevoie de
oameni care sa stie adevarul, ci de oi care sa il urmeze pe smecherul care le
conduce. De aceea le fac sa creada ca fara un conducator, ele nu pot trai. Lumea
antica insa, stia foarte bine aceste lucruri. De aceea unul ca Herodot scria: “...Nu
poti sa vindeci trupul daca Sufletul este bolnav. Mai intai vindeci Sufletul, apoi
trupul.” Existenta lor poate fi demonstrata in doua situatii: ori atunci cand corpul se
afla intre viata si moarte, ori cand corpul este mort, ori cand ai ajuns sa te cunosti
atat de bine incat sa pleci din corp in scurte calatorii. Cele mai elocvente dovezi le
gasim pe taramul medicinei. Mai precis, aceste dovezi sunt date de punerea a doua
diagnostice, atunci cand corpul are probleme. Este vorba de moartea clinica si
moartea cerebrala.

Moartea clinica se declara in momentul in care medicul constata ca inima omului

nu mai bate. Exista insa situatii in care, desi activitatea cardiaca inceteaza,
pacientul sa nu fie mort. Aceasta anomalie este explicata in 99,99% din cazuri
chear de medicina, ca fiind un miracol. Oamenii, de fericire ca minunea s-a
intamplat exact cu ei, nu se intreaba niciodata cum a fost posibil asa ceva. Nimeni
nu vrea sa dea o explicatie logica acestui fenomen, deoarce sunt siguri ca este
mana stafiei din ceruri la mijloc. Toti sunt convinsi ca atunci cand medicul pune
diagnosticul de moarte clinica, nimic nu mai poate fi schimbat. In ciuda constatarii
incetarii activitatii cardiace, pacientul de poate reintoarce la viata in momente
destul de greu de imaginat. Au fost extrem de multe cazuri in care omul declarat
mort s-a trezit la viata cand era in cosciug, la morga sau cand era deja ingropat.
Cum e posibil asa ceva? Simplu. Aceasta “minune” este posibila deoarece moartea
clinica este un proces reversibil. Orice persoana care se afla in aceasta stare se
poate reintoarce la viata in anumite circumstante, asa cum vom vedea imediat.

Daca omul reinvie cand e la morga sau in cosciug, el si rudele care il jelesc trec
prima data printr-o spaima teribila, care nu tine mult, deoarece totul se transforma
in fericire, uimire, admiratie, pentru situatia aceea de neimaginat. Daca insa revii la
viata cand esti deja ingropat, aceea este o situatie teribila. Cand iti dai seama ca ai
fost ingropat de viu, incepi sa urlii, sa bati, sa strigi, sa te misti, sa te invartesti in
cosciug prada unei disperari fara margini. Imi amintesc ca eram copil, cand
oamenii din satul tatalui meu au fost terorizati cateva zile si nopti de urletele care
se auzeau dintr-un mormant facut de curand. Acolo fusese ingropat un tanar care
fusese declarat mort intr-un accident auto. In anii 60 aceste situatii erau destul de
frecvente, iar oamenii vorbeau despre ele ca despre magii sau stregonerii. Pentru
omul de rand, acel om era un strigoi care se nascuse cu tichie pe cap, iar in groapa
se afla un fel de vampir. Cand il dezgropau la 7 ani, cum era datina, ii gaseau
scheletul intors sau contorsionat. Aceasta situatie se intampla nu pentru ca era
strigoi, ci pentru ca aceea era pozitia in care murise de disperare a doua oara.
Acesta este motivul pentru care in gropile in care erau ingropati acesti asa zisi
strigoi, se auzeau cateva zile si nopti, strigate si urlete, de care toti fugeau ca dracu
de tamaie, de prosti ce erau. Cei care erau banuiti ca ar putea fi strigoi, cand
mureau li se batea un inima un cui.

In realitate, moartea clinica este data de abandonarea corpului de catre Suflet. El

iese din trup deoarece crede ca nu mai este nimic de facut. Intoarcerea sa este
posibila ori datorita resuscitarii care punand inima in miscare il avertizeaza ca totul
este ok, ori pentru ca blocajul care l-a facut sa creada ca corpul nu mai poate sa il
sustina se reglementeaza. In acest caz, Spiritului il avertizeaza ca se poate
reintoarce.

In Biblie sunt cateva exemple despre invierea celor al caror suflet plecase din ele.
Aceste versete confirma cunostintele inalte pe care le aveau oamenii antici despre
reversibilitatea mortii clinice: 1 Regi 17/23” Şi suflând de trei ori peste copil, a
strigat către Domnul şi a zis: "Doamne Dumnezeul meu, să se întoarcă sufletul
acestui copil în el!" Şi a ascultat Domnul glasul lui Ilie; şi s-a întors sufletul
copilului acestuia în el şi a înviat.” Un alt exemplu de acest tip este atunci cand
Isus merge sa il invie pe copilul mort despre care atunci cand mama lui ii spune ca
este mort, Isus afirma: “nu este mort, doarme”. Apoi merge in camera si il
resusciteaza, astfel incat copilul revine la viata. La fel s-a intamplat si cu Lazar,
“mort” de cateva zile, dar reintors la viata tot de Isus. Le spun pe fata, pentru ca
stiu ca omul nu va putea sa vada decat ceea ce a fost programat sa vada, iar ca sa
vada ceea ce nu trebuie sa vada, trebuie sa sparga barierele care il mentin in sclavie
si ignoranta. Cu alte cuvinte magiile facute de smecherii Bibliei pentru a reintoarce
oamenii la viata, sunt de fapt ceva cat se poate de normal, nu magic.

Al doilea tip de moarte a corpului, a fost botezata de medicina moarte cerebrala.

Aceasta se datoreaza incetarii functionarii activitatii creierului. Marea majoritate a
populatiei nici macar nu are habar despre ce ar putea sa insemne aceste lucruri,
pentru ca nu au informatii corecte despre aceste situatii. Moartea cerebrala este
ireversibila din toate punctele de vedere. Iata ce afirma stiinta insasi: “Moartea
cerebrală este un proces ireversibil datorită absenţei circulaţiei cerebrale, urmată de
procese ireversibile de necrozare a neuronilor. Mult timp, “moartea” a fost
considerată oprirea permanentă a inimii şi respiraţiei. Mai târziu, când anestezistul
Bjorn Ibsen a inventat respiraţia artificială, în 1950, respiraţia şi bătăile inimii au
putut fi menţinute şi în comele profunde. Creierul este organizat astfel încât
funcţiile reflexe: respiraţia, echilibrul, mersul sunt ţinute sub control de straturile
mai profunde ale creierului, iar funcţiile conştiente:vorbirea, gândurile, imaginaţia,
de către straturile superioare ale acestuia. În toate cazurile, după ce s-a pus
diagnosticul de moarte cerebrală, tratamentul şi terapia artificială pentru
menţinerea bătăilor cordului nu au sens sau etică decât în cazul în care decedatul
devine donator de organe. Diagnosticul de moarte cerebrală implică absenţa
completă a funcţiilor cerebrale.” (https://adevarul.ro/locale/oradea/ce-moartea-
cerebrala-intampla-timpul-recoltarii-organelor-donatorul-devine-rece-multe-
necesara-incalzirea-lui-1_5548d491cfbe376e35dfdba2/index.html)

Cele doua tipuri de “moarte” au particularitati diferite, iar acestea au inceput sa fie
in sfarsit intuite si de medicina actuala, desi in antichitate aceste lucruri erau
cuoscute in minime detalii. Elita mafiota, stie mai bine decat oricine aceste lucuri.
Cel care controleaza corpul este Spiritul. Cand memoria care mentine corpul nu
mai functioneaza, nici inima nu mai poate functiona. Corpul are doua tipuri de
moarte pentru ca sunt doua entitati care il mentin: Spiritul, care da moartea
cerebrala, adica totala, si Sufletul, care da moartea clinica. Deci, asa cum afirma
toate scrierile antice si Biblia, care a copiat totul din ele, corpul este mentinut de
Spirit, care sta in creier pentru a da energia sa memoriei corpului. Aceasta memorie
incepe procesul de cunostere a realitatii virtuale prin experienta personala. Omul
nu foloseste decat 10% din creier deoarece acesta are doar rolul de loc, de cutie, in
care se adaposteste Spiritul, care pune in miscare masina aceasta, numita corp.
Deci, moartea totala a unui corp este doar atunci cand activitatea cerebrala a
creierului inceteaza. Oprirea ei, inseamna implicit oprirea inimii si a circulatiei
sangelui. Cand traditia spune ca strigoiului trebuie sa ii bati un cui in inima, se
refera la faptul ca toti stiau ca acolo se poate distruge lacasul in care sta sufletul,
care nu se va mai putea intoarce niciodata in acel corp.

Mama mea a fost cadru medical din anii 50 pana in anii 70, cand a murit extrem de
tanara. Cred ca la acea vreme, ea manca medicina pe paine. Imi amintesc cum ii
spunea tatalui meu ca stabilirea diagnosticului de moarte trebuie sa se faca atunci
cand se constata moartea creierului, nicidecum a inimii. Ea a studiat mult acest
lucru deoarece se pare ca diagnosticul de moarte al Mariei Tanase, pe care ea o
indragea extrem de mult, a fost pus gresit. Cand a fost declarata moarta, creierul
Mariei functiona inca, desi inima se oprise. Stiu ca la acea vreme a fost un mare
scandal public pe aceasta tema.
Au existat situatii destul de dese, in care oameni care se aflau in coma sau pe masa
de operatie au suferit decorporalizari. In momentul in care aceste persoane se
reintorceau la viata, incepeau sa spuna absolut tot ce se intamplase cand ei erau
inconstienti. Toti povesteau cu lux de amanunte ce se intamplase pe masa de
operatie, ce spuneau rudele care erau in jurul lor, cine era langa ei, ce anume
faceau doctorii. Desi erau in coma profunda sau in stare de soc, ei stiau ceea ce se
intamplase in acele clipe. Absolut toti isi vedeau corpul din afara, de undeva de
sus, pentru ca ei pluteau deasupra camerei de unde vedeau tot. Nu aveau nici o
durere si se aflau intre doua lumi.

Majoritatea au povestit despre fiinte angelice care ii asteptau si le spuneau ca

trebuie sa se reintoarca pentru ca nu a venit timpul lor. Altii povesteau ca au trecut
printr-un tunel de lumina, iar la capatul lui s-au intalnit cu cei disparuti din lumea
materiala. Povestirile sunt extrem de multe si fiecare intelegea ceea ce vazuse in
functie de cunostintele pe care le avea. Ceea ce trebuie retinut din absolut toate
aceste experiente prin care au trecut acesti oameni, este faptul ca absolut toti au
spus ca ei erau sus, deasupra camerei, de unde isi vedeau corpul inert si pe medicii
sau rudele care il inconjurau. Judecata ar fi cam asa: daca corpul era intins pe patul
de spital fara viata in el, cine era cel care statea sus si isi privea carcasa pe care o
recunostea ca fiind a lui? Va spun eu. Sufletul. Din aceste situatii iese in evidenta
faptul ca omul nu este corpul material, ci ceea ce locuieste, care sta in acel corp.
Acesta este motivul pentru care se spune ca moartea nu exista, fiindca Sufletul,
entitatea care anima corpul, il paraseste atunci cand acesta nu mai are puterea sa il
sustina. Cand paraseste corpul, Sufletul revine la stadiul lui de entitate eterica vie,
revine la libertate, deoarece in corp el a fost ca si mort.

Despre acest subiect avem marturii uluitoare si de la stiinta neconventionala, adica

aceea care nu este agreata de sistem. Profesorul universitar doctor docent Corrado
Malanga, tatal hipnozelor regresive profunde din zilele noastre, a descoperit intr-o
hipnoza, ceva uluitor. Acest savant a hotarat sa invete sa faca hipnoze regresive
profunde pentru ca dorea sa inteleaga cum functioneaza mintea umana. Dupa 3 ani
de studii si ucenicii cu cei mai importanti si cunoscuti hipnotizatori de acum 35 de
ani, el reuseste sa invete cum se face o adevarata hipnoza eriksoniana. Plecand de
la acest studiu, incepe sa descopere lucruri uimitoare despre entitatile care se
gaseau in corpul uman. Fiind un om de stiinta, un savant, a incercat sa inteleaga
asa cum se cuvine ceea ce aceste entitati ii spuneau.

Pornind de la aceste studii stiintifice, el descopera ca pe langa partile constiintei,

adica Mintea, Sufletul si Spiritul, in corpul uman stau tot felul de paraziti care se
intitulau extraterestrii. De aici, a inceput renumitele lui studii in acest domeniu.
Intr-o zi, vine la universitate sa il caute, o fata simpla care avea extrem de mari
probleme de rapire extraterestra. Ea dorea sa inteleaga ce vor aceste fiinte de la ea
si ce ar trebui sa faca ca sa se libereze. Malanga o hipnotizeza si o ghideaza sa
mearga in trecut la ultima intalnire pe care aceasta a avut-o cu acele fiinte. In timp
ce Sufletul fetei merge sa vada ce anume s-a intamplat cu adevarat in acea situatie,
o entitate necunoscuta intervine in discutie. Fata, care nu avea nici un fel de
pregatire stiitifica, incepe sa vorbeasca despre lucruri atat de complexe si atat de
tehnice, incat el ramane uimit. Entitatea ii spune prin gura fetei, ca toti cei numiti
extraterestrii de umanitate, au nevoie de la oameni de energia Sufletului lor pentru
a putea trai. Ei erau interesati doar de cei ale caror corpuri aveau in ele Sufletul.
Corpurile care puteau sa aiba in ele Sufletul erau diferite de cele care nu il aveau,
iar aceasta diferenta se afla in sangele lor. Din aceasta cauza, ei au rapit-o pe fata.
Au dus-o cu cu astronava in laboratorul lor, iar acolo, cu ajutorul unei masinarii i-
au dezlipit sufletul de corp. Malanga curios, intreaba ce inseamna sa desprinzi
Sufletul de corp, pentru ca daca il desprinzi, asta inseamna ca exista ceva care il
tine legat acolo.

Extraterestrul ii spune ca doar un anumit sange uman are in ADN o molecula

particulara pe care ei o numesc TR-TS. Aceasta molecula originala pe care ei nu au
putut nici sa o modifice nici sa o distruga, apartine adevaratei rase omenesti.
Aceste tipuri de corpuri pastreaza sangele original al omului, adica ADN-ul
originar, de care se leaga Sufletul ca sa intre in corp. De aceea, din cele mai vechi
timpuri cea mai importanta legatura genetica este cea de sange. Nimic nu se poate
eredita mai sigur si mai precis ca legatura de sange, care ramane neschimbata mii
de ani. Malanga, care este unul dintre cei mai abili cunoscatori ai chimiei, a inceput
sa caute acesta molecula particulara despre care i-a vorbit extraterestrul, si o
gaseste.

Iata deci, ca si stiinta de astazi a reusit sa geseasca ceea ce oamenii antici stiau
demult. Sufletul este prizonierul acestui corp in care el, cel de inceput, cel fara de
moarte, Dumnezeul adevarat al tuturor lumilor, intra pentru a se intrupa si a se
manifesta. El, creatorul tuturor lumilor, uita tot ceea ce a facut, uita cine este si lasa
umilit de propriile lui creaturi care se inchina unor umbre anti-viata.

Cap.28 Cine erau cu adevarat Adam si Eva

Absolut tot ceea ce lumea antica a lasat scris pentru posteritate a inceput sa se
confirme din ce in ce mai mult, desi majoritatea crede ca acestea sunt doar
balmajelile unor primitivi. Biblia a copiat la greu aceste scrieri carora le-a schimbat
intelesul, personajele, locurile, faptele si a facut sacrilegiul de a interpreta absolut
totul exact invers de cum au fost scrise. Cu Adam si Eva, cuplul cel mai renumit al
omenirii, nu putea sa se intample altfel. Era imperios necesar ca stapanii sa faca
asa ceva pentru ca doar in acest fel, omul putea sa inceapa sa isi piarda increderea
in fortele proprii. Doar asa omul putea sa uite minunile pe care doar el le putea
infaptui si doar asa putea sa inceapa sa creada ca tehnologia e mai buna decat
puterea lui. Ca sa scazi puterea, curiozitatea si avantul omului, ii pui in fata
tehnologia care face totul in locul lui. In acest fel, el se poate odihni si uita tot ceea
ce putea face singur. Zeii i-au furat puterea cu tehnologia lor, deoarece pana la
aceste mizerii de care astazi este mandru, omul facea totul singur. Cand faci totul
singur inveti si ai avantaje nebanuite. Nu depinzi de nimeni, nu platesti nimic altuia
si nu poti fi controlat de smecheri care traiesc pe spinarea ta.

Asa cum ati vazut, la inceputuri au existat doua creatii, sau mai precis o creatie si o
modificare a ei. In acele timpuri a inceput totul si de acolo inventatorii religiei si ai
stafiei ceresti au nascocit numele de Adam si Eva. In prima relatare a genezei, care
este de fapt creatia originala, se spune ca dumne-zeu a facut omul si femeia dupa
chipul si asemanarea lui, direct barbat si femeie. Nu sunt dubii ca omul si femeia
au fost de la inceput fiinte complementare, pentru ca tot de la inceput le spune ca
se pot inmulti si stapani impreuna pamantul. Geneza 1/26-28” Şi a zis Dumnezeu:
"Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră. Şi a făcut Dumnezeu pe
om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie..
Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul
şi-l supuneţi;” E curios cum este posibil ca in aceste randuri sa le spuna ca menirea
lor este sa se inmulteasca si sa stapanesca pamantul, iar apoi in toata Biblia sa ii
acuze ca se cotarcesc prea mult si ca este pacat. Ca de obicei, ceva nu da si o sa
vedem si de ce.

In cea de a doua povestire, dumne-zeu face omul din tarana, iar apoi din el o face
pe Eva, de parca tarana ar fi plastilina. Geneza 2/7”Atunci, luând Domnul
Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi
s-a făcut omul fiinţă vie.” Aceste doua randuri, care povestesc cu cata usurinta se
juca naluca cereasca cu materia, ascund un mit extrem de profund. Nimeni nu
poate crea viata din pamant mort, oricat de smecher ne-ar povesti el ca este.
Dumne-zeul genetician Iehova nici nu a existat in acele vremuri si aceasta o
dovedesc scrierile antice si tablitele sumeriene care sunt cu cateva mii de ani mai
batrane decat Biblia. Acolo se spune ca zeii au facut omul, iar acesti zei erau
geneticieni de exceptie. In laboratoarele lor ei au facut omul sclav, luand o bucatica
din ADN-ul adevaratului om deja existent din care au creat o fiinta asa cum doreau
ei sa fie un sclav, care sa munceasca in locul lor. Ei numeau sclavul care trebuia sa
munceasca in minele lor Lulu-Amelu. Cu alte cuvinte, zeii au modificat si
schimbat o gramada de gene in ADN-ul omului pentru a putea face o fiinta care
arata impotriva oricaror legi ale naturii si ale firii. Natura nu a creat sclavi buni de
munca, ci fiinte care sa fie capabile sa se joace, se experimenteze si sa traiasca intr-
un paradis unde trebuiau doar sa intinda mana sa ia ceea ce ea le-a pregatit Mama
Natura, pentru hrana si odihna.

Dupa o gramada de experiente nereusite, cei mai mari geneticieni ai zeilor, zeita
Ninhursang si Enki, urla de bucurie cand primul corp de sclav a iesit asa cum si l-
au dorit. Iata mai jos laboratorul zeilor, desenat pe o tablita sumeriana. Printre
eprubete si sticle cu lichide, zeul Enki tine in brate o noua creatura. Ninhursang si
Enki se hotarasc sa ii puna numele Adapa. De la acest nume, biserica l-a inventat
pe Adam si povestea nasterii lui din tarana.

Creatura lor era o corcitura intre omul natural si zeii extraterestrii, o creatura
adaptata de genetica sa fie buna pentru munca grea si istovitoare. Acesta este
motivul crearii acestei anomalii a naturii. Adapa, creatura zeilor era buna de
munca. Avea maini cu care putea apuca unelte si nici un fel de judecata deoarece
sclavul lulu-amelu, trebuia sa stie doar sa munceasca. In paginile ei, si Biblia
confirma motivul pentru care a fost creat sclavul om, doar ca aici nu apar zeii ca in
tablitele sumeriene, ci dumne-zeul Iehova. Geneza 1/15” Şi a luat Domnul
Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o
lucreze şi s-o păzească.” 3/23” De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din grădina
cea din Eden, ca să lucreze pământul, din care fusese luat.” Acum poate intelegeti
mai bine ca paradisul de care vorbesc popii, nu prea a existat pentru cele doua
amarate creaturi umane facute doar pentru munca.”
Biserica nu putea sa scrie in cartea lor ca puneau faptele altor zei in carca lui
Iehova care nu avea cum sa realizeze o asa mare opera. Atunci inventeaza facerea
lui Adam din tarana chear de catre acesta. Cred ca a fost o decizie negandita pentru
ca din descrierea biblica, rezulta ca el a creat un corp mort, peste care sufla ca sa ii
dea viata. Cu alte cuvinte, nu a fost in stare sa creeze o fiinta vie, ci o carcasa in
care pune propriul sau spirit ca sa poata sa ii dea viata. Ce inseamna asta?
Inseamna ca a pus in corpuri o parte di mintea lui, de aceea e el asa de smecher de
stie gandurile omului. Telepatia e o caracteristica a mintilor care vin de la spiritul
iehovist.

Geneza 2/7 ”Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi
a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.” In realiatate Adam
este doar un corp gol facut din tarana, in care nu a existat nici un fel de scanteie de
viata. De fapt semnificatia numelui sau ne confirma acest lucru, pentru ca el vine
din ebraica, de la cuvantul "adhamah", care inseamna sol, pamant, lut. Imediat
dupa ce stafia si-a terminat mareata opera, sufla peste acest corp “suflare de viata”,
adica ii da o minte, care animand acest corp, il face sa prinda viata. Deci Adam,
adica corpul material, a fost creatia lui Iehova. Acest corp a fost inca de la inceput
doar o capcana pentru suflete. Marea creatie a dumne-zeului spirit nu a fost omul,
ci un corp gol in care sa poata sa atraga sufletul. Cu alte cuvinte, dumne-zeu creaza
un avatar, un computer dotat cu o memorie nou nouta, un matrix animat de o minte
care se alimenta de la el.

In ceea ce priveste crearea Evei, religia se intrece pe sine insasi. De acesta data,
dumne-zeul genetician, nu mai foloseste tarana, ci se foloseste direct de trupul lui
Adam pentru a extrage ceea ce avea nevoie pentru a face un corp complementar cu
al lui. Astfel, el extrage o molecula de ADN in locul careia nu mai pune nimic si
separa corpul androgin al lui Adam in doua corpuri cu sexe diferite, asa cum avea
omul original. Dumne-zeu nu a facut fiinte vii, ci a facut doua corpuri moarte, doua
avataruri in care puteau intra entitatile vii pentru a putea fi controlate de el. De
altfel, iata cum se lauda ca a facut-o pe Eva, in Facerea 2/21-22” Atunci a adus
Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din
coastele lui şi a plinit locul ei cu carne. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul
Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam.” In paragraful 23, Adam insusi confirma
faptul ca Eva era doar un corp facut din corpul sau: “Şi a zis Adam: "Iată aceasta-i
os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este
luată din bărbatul său.” In aceste cateva randuri este ascuns un adevar insesizabil.
Dumne-zeu face un corp complementar cu primul, dar peste el nu mai sufla
“suflare de viata” asa cum a facut cu primul corp. Cand realizezi acest lucru, e
imposibil sa nu te intrebi ce scamatorie e asta? Adica Adam era un mort peste care
sufla ca sa ii dea viata, in timp ce Eva este facuta vie direct?

Adam este fericit ca din oasele sale a fost facut un corp complementar cu al lui, iar
atunci care il vede, numeste acel corp femeie, nicidecum Eva. Conform
explicatiilor stiintifice, Eva este un cuvant evreu, ca origine, care deriva de la
forma “hawāh”, care apoi va fi readaptat in greaca sub forma de Εὔα (Eua) si apoi
in latina ecleziastica, cu forma “hāyāh’, care inseamna “fiinta vie”, “viata”. Deci,
Eva nu este acelasi lucru cu „femeia care da viata prin impreunare”, pentru ca
femeia care da viata prin impreunare este corpul cu aspect feminin. Viata este o
entitate invizibila vie, care se materializeaza intr-un corp, nicidecum mama
fiintelor materiale. Asa cum am vazut, viata este Sufletul, iar el nu da nastere la
corpuri materiale. Acestea sunt doar carcase animate de fiinte imateriale. Ele se
inmultesc intre ele, iar aceasta lume materiala a luat nastere de la Adam, primul
corp de scalv facut in laboratorele zeilor.

Adam a pus numele de femeie corpului care a fost creat din sangele lui. Numele
Evei apare de doua ori. Atunci cand Sarpele discuta cu ea si atunci cand Adam este
izgonit din rai. Discutia pe care Sarpele si Eva o au in rai, nu este palavrageala
dintre heruvimul cerului si o muritoare, ci dintre doua fiinte superioare, de acelasi
rang inalt. Acest aspect reiese din cateva versete, in care Adam nu avea habar ca pe
femeia lui o chema Eva. Acest nume era cunoscut doar de catre stapanii cerului,
pentru ca el ii da numele de Eva femeii lui, doar dupa ce a fost izgonit din rai.
Geneza 3/20”Şi a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viaţă, pentru că ea era
să fie mama tuturor celor vii”.

Deci Eva nu este femeia care s-a cuplat cu Adam ca sa dea nastere la omenire, cum
ne-au facut sa credem idiotii care au inventat religia. Cea care a dat nastere la
omenire, adica la corpuri, a fost femeia, pe cand Eva era mama tuturor celor vii.
Diferenta este aproape insesizabila, pentru ca au reunit sub aceeasi infatisare doua
lucruri diferite. Femeia care da viata este corpul, iar Eva este Sufletul, mama celor
vii, care se manifesta in corpurile materiale. De ce spun asta? Pentru ca atunci cand
corpul femeii a fost creat, dumne-zeu nu a mai suflat nimic peste el ca sa ii dea
viata. Femeia s-a nascut vie de la inceput pentru ca in acel corp botezat femeie, a
intrat Sufletul care i-a dat viata, de aceea spune ca ea este mama tuturor celor vii.

Nu pot sa trec cu vederea o serie de versete care clarifica fara dubiu, ca doar Adam
a fost marea realizare a dumne-zeului evreilor. Singurul sclav al lui Iehova a fost
doar Adam, nicidecum si Eva. Asa cum o sa vedeti, doar lui i-a dat dumne-zeu
poruncile prin care ii interzice sa nu se atinga de pomul cunosterii. Geneza 2/16-
17” A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: "Din toţi pomii din
rai poţi să mănânci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci,
în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!”

Geneza3/17”Iar lui Adam i-a zis: "Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai
mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: "Să nu mănânci", blestemat va fi
pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale!

Lumea crestinilor este convinsa ca Eva este capul rautatilor, ca ea este cauza pentru
care omenirea a fost blestemata ca la usa cortului de catre dementul creator. Iata ca,
daca citesti fara sa asculti vorbele sirete ale popilor, observi ca smecherul Iehova
nu a fost creatorul Evei. Mai mult decat atat, porunca de a nu manca din fructele
oprite i-a dat-o doar lui Adam. Oricat de mult o sa va zvarcoliti cu crampe la
stomac din cauza acestor adevaruri pe care nu le credeti, o sa va dovedesc ca
dumne-zeul vostru confirma judecata mea.

Geneza 3/22Şi a zis Domnul Dumnezeu: "Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi,
cunoscând binele şi răul. Şi acum nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din
pomul vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci!..."3/23De aceea l-a scos Domnul
Dumnezeu din grădina cea din Eden, ca să lucreze pământul, din care fusese luat.
3/24 Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus
heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii.”

Ati vazut? Doar Adam nu trebuia sa manance roadele care dadeau cunosterea.
“Buna” stafie nu dorea ca sclavul lucrator al pamantului sa devina ca unul dintre ei.
Adam nu trebuia sub nici o forma sa cunosca binele si raul, care in realitate era
adevarul. Daca nu a putut sa aiba un sclav prost, dumne-zeu se gandeste ca este
bine sa ii ia nemurirea, deoarece ii taie accesul la pomul vietii. Deci, inca o data,
trebuie sa subliniez ca omul este muritor deoarce dumne-zeul nenorocit i-a
scormonit iarasi prin gene, si i-a creat batranetea si moartea.

Cu Eva lucrurile nu stau asa cum ne-au fost povestite. Ea nu a primit nici o
interdictie de la momaia cereasca. Eva putea sa faca absolut tot ceea ce voia
deoarece ei nimeni nu i-a interzis nimic. Ea era deja constienta de absolut tot, nu
era fara cunoastere cum era Adam. Din discutia ei cu sarpele se deduce clar acest
lucru: Geneza 3/6” De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat
şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a
mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el.” Paragraful care este iesit total din
context, este cel in care se spune ca Eva ar fi confirmat sarpelui ca dumne-zeu le-a
spus la amandoi sa nu manace. Daca ea ar fi fost la fel de proasta ca Adam, nu ar fi
avut de unde sa stie ca fructul acela da stiinta, nicidecum moarte, asa cum mintise
Iehova. Versetul urmator confirma ce am spus pentru ca atunci cand dumne-zeu isi
da seama ce s-a intamplat din spusele lui Adam, Evei nu a putut sa ii spuna decat
atat: Geneza 3/13”Şi a zis Domnul Dumnezeu către femeie: "Pentru ce ai făcut
aceasta?" Cand intrebi pe cineva de ce a facut un anumit lucru sau gest, inseamna
ca acea persoana stie ce face. Intrebarea aceasta nu o poate pune nimeni unui prost,
ci unuia care stie de ce face acel lucru.

Realiatatea este ca Adam si Eva sunt doar un mit, in care se relateaza cum a
modificat stafia materia originala facand din ea mortaciuni care sa atraga entitati
vii. Adam este simbolul Spiritului, iar Eva este simbolul Sufletului. Primul este
dumne-zeul lumii materiale, al virtualitatii, iar cel de al doilea este creatorul
universal materializat in virtualitate. Spiritul si lumea lui sunt imortale, iar creatia
sa materiala este complementara cu el, deci este mortala. Sufletul si lumea sa sunt
eterne, iar eternitatea nu este complementara. Diferenta dintre aceste doua cuvinte
pe care toata lumea le considera acelasi lucru, este colosala. Toate spiritele
existente in lumea nevazuta, indiferent de natura lor, sunt imortale, adica ele nu pot
trai mai mult decat traieste lumea lor, pe cand Sufletul traieste oriunde, deoarece
el este insasi eternitatea.

Nu pot sa inchei acest capitol fara sa va vorbesc depre cateva mituri ale omenirii
care au ca protagonisti Sufletul si Spiritul. Din istoria vie a umanitatii, miturile au
devenit pentru om doar povesti, balade, traditii sau amintiri. Astfel de povestiri
sunt extrem de multe deoarece fiecare popor a pomenit Spiritul si Sufletul pentru
vesnicie in traditiile lor. Nicaieri in lume nu exista la o singura natiune atatea
amintiri depre ei, ca la poporul roman. Am sa exemplific cu cateva dintre cele mai
cunoscute povesti, care ii elogiaza. Voi incepe cu povestea Mesterului Manole.

Mitul din care a fost inspirata povestea lui Manole, este cel in care dumne-zeul
acestei lumi creaza primul corp androgin fara viata, adica pe Adam. Mesterul
Manole, adica Spiritul sau dumne-zeu ziditorul, incearca zadarnic sa croiasca din
tarana un trup cu viata in el. Nenumaratele sale incercari esueaza de fiecare data,
iar el este disperat. Tot ceea ce crea nu dura, se deteriora imediat deoarece creatia
lui era fara viata in ea. Vazand ca toate incercarile erau zadarnice, se gandeste ca ar
fi bine sa puna in acele trupuri goale viata, adica Sufletul, pentru ca doar asa trupul
mort putea sa traiasca.

Sufletul era cel mai bun si nobil, isi respecta promisiunea facuta si venea in orice
imprejurari sa ajute si sa fie de folos. Numai ca dumne-zeul smecher nu ii spune ca
are de gand sa il inchida in acel corp mort. De aceea il amageste si ii propune sa
faca doar un joc in care sa ii arata cum poate el sa construiasca ceva maret. Furtuna
prin care Ana vine la Manole cu mancare, reprezinta poarta cu apa prin care trebuie
sa treci dintr-o lume in alta. Nu tunelul de lumina te scoate de aici, ci poarta cu
apa, Stargate, din filmele SF. Tunelul de lumina este o iluzie prin care ramai
prizonier tot aici.

Iata de ce Manole din poveste, se gandeste sa zideasca o fiinta umana intre peretii
manastirii pentru ca sa nu se mai darame. Dintre toate creaturile umane, singura
care vine la el pe o furtuna naprasnica, este Ana, sotia sa. Aluzia la Suflet este
evidenta, deoarece Spiritul si Sufletul sunt ceea ce gnosticii cheama copii divini,
fratii sacri ai antichitatii. Ana va trebui sa fie zidita chiar de el, asa cum promisese.
Vedeti cum mitul si povestea sunt identice? Dumne-zeu a facut trupul cel gol,
adica imaginea sa, pe care o vedea prin valul de apa. Cum sa faca sa ii dea viata? A
trebuit sa puna in interiorul lui o parte din el, iar pentru asta trebuia sa treaca prin
valul de apa, care este poarta dintre lumea reala si cea virtuala.

Balada Miorita este inspirata tot din mitul creatiei lumii virtuale si are ca
protagonisti trei frati: Spiritul, Mintea si Sufletul, adevarata Trinitate dupa care
biserica a inventat bazaconiile cu tatal, fiul si sfantul duh. Spiritul si Mintea, care
sunt creatorii acestei lumi inselatoare, pacalesc Sufletul sa intre in creatia lor,
pentru a-i da viata eterna. Cand intra aici, pacalit de cei doi, el este cel care
“moare” pentru a da viata lumii materiale create de acestia. Sufletul, adica Omul,
“moare” pentru a da viata virtualitatii, deoarece intrand in corp, el isi pierde toate
puterile si uita cine este. Cei 3 baci sunt un fel de frati vitregi. Mintea si Spiritul se
hotarasc sa omoare Sufletul pentru ca ei credeau ca acesta era mult mai intelept si
mai dotat decat ei.

Tot din mitul acestei creatii a virtualitatii este inspirata si povestea lui Isus, care isi
da viata pentru a scapa de la moarte lumea. Ce inseamna aceasta expresie?
Inseamna ca Omul, care este creatorul suprem al tuturor creatiilor, creaza
virtualitatea care este imaginea lui, in valul de apa, in oglinda apei Dar imaginea sa
este neinsufletita, este moarta si dependenta de el. Ca sa ii dea viata, Omul intra in
virtualitate, in imagine, ca Suflet pentru a-i da viata eterna. Cristos isi da viata
pentru umanitate. Iata de ce Biblia il numeste pe Isus “Fiul Omului”. Pentru ca
Omul, marele creator al tututror lumilor isi da Sufletul, adica viata pentru a da
libertate si viata virtualitatii.

Povestea lui Adam si a Evei se trage din acelasi mit antic din care a fost inspirata si
Miorita. Creatoarea a dat nastere celor doi copii divini, care sunt avertizati de raul
peste care trebuiau sa treaca de un sarpe. Narcis, frumoasul baiat care merge sa se
oglindeasca in apele lacului, se indragosteste de el insusi. Cand vede cat de frumos
era, se arunca in apa si moare. Este aceeasi poveste a Sufletului care atunci cand
intra in virtualitate prin valul de apa “moare”.

Virtualitatea conditioneaza viata prin acest costum, sau corp, care nu il mai lasa sa
isi manifeste puterile pe care le avea in starea lui naturala. Casta Io atat de
apreciata si respectata de toti marii ziditori ai acestui neam, era casta corpului cu
Suflet. Era casta care se tragea din trupul in care creatoarea insasi s-a intrupat, era
casta nemuritorilor, asa cum afirma cu mandrie orice geto-trac. Tara Havilah, din
Biblie, este de fapt tara vietii eterne, a celor cu viata eterna, de aceea evreii
smecheri au pus numele Vietii, adica a Sufletului, Eva. Numele acesta provine din
anticul cuvant “hawāh”care a fost scalcit in Biblie in Havila, tara cu aur bun, adica
tara cu oameni vii.

La aceasta casta a ramnit cu spume dumne-zeul evreilor care afirma in Iesirea

3/14” Atunci Dumnezeu a răspuns lui Moise: "Eu sunt Cel ce sunt". Apoi i-a zis:
"Aşa să spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi!" Cu alte cuvinte naluca
evreiasca se vrea “ IO sunt, cel ce SUNT, sau cel ce ESTE” adica eternul. Pai cand
vreodata o sa fie el asa ceva?? In scrierile originale paragraful este asa: “Eu sunt
Iehova”, nume care apare de 8000 de ori in Biblia evreilor.

Daca va uitati in jur, singurul lucru important pentru aceasta societate este acela de
a gasi o sursa de energie libera, o energie care sa nu se sfarsesca niciodata. Normal.
Entitatile care conduc acesta lume bolnava exprima si in afara ceea ce cauta
dintotdeauna in interior. Singurul lucru pe care toti il doresc este Sufletul, iar goana
lor dupa energie este manifestata in toate planurile. Vedeti voi, corpurile acestea nu
sunt omul, pentru ca Sufletul este Omul, nu corpul. Deci cand vorbim despre
oameni, vorbim despre Suflete, pentru ca omul nu are Suflet, omul ESTE Suflet.
Cand spunem “ eu oi avea suflet?” este gresit. In realitate corpul are Suflet, adica
are un Om in el. Cine nu este Suflet poate deveni prin comportament si
manifestare, asa cum tot prin manifestare se recunoaste si cel rau. Cine nu este om
se recunoaste usor, asa cum spune Matei 7/16” După roadele lor îi veţi cunoaşte.”
Deci, Spiritul este dumne-zeul adevarat al acestei lumi si el nu are nimic de a face
cu dumne-zeul everilor si cu marlaniile pe care acesta le face omenirii indobitocite
de el.

Spiritul este cel care da viata, adica energie, acestor corpuri moarte, manifestandu-
se el insasi prin ele. Sufletul este viata insasi, este omul, este constiinta, este
intelepciunea si nepatarea, de la care toti cei care nu il au, trebuie sa ia exemplu
pentru a deveni oameni. Ca sa fii numit OM trebuie sa devii un om cinstit incins cu
spada adevartului si a dreptatii. Asa cum corpul devine ceea ce mananca, tot asa si
Spiritul devine ceea ce manifesta. Te manifesti drept, cinstit, onest, intelept, devii
Suflet etern. Te manifesti ca o zdreanta, vei ramane un spirit umbra care va muri o
data cu aceasta lume mizerabila. Aceasta este taina cea mare ascunsa de biserica si
de religile ei. Umbrele stiu ca nu vor reusi niciodata sa devina Suflete si atunci nu
lasa nici pe altii sa o faca.

Omul devine singur ceea ce vrea sa fie, nicidecum nu va veni dumne-zeul smecher
al evreilor sa il ajute. Dumne-zeul crestinilor are un singur tel: sa se ajute pe el
profitand de nestiinta pe care i-a impus-o omului adevarat. Umbrele il fac sa se lase
ghidat de mintea schimbatoare, careia ii plac iluziile lor, pentru a-i pacali Sufletul
sa ii asculte. In fine, nu exista loc in care sa nu poti sa vezi cum toti si-au vandut
Sufletul in schimbul tehnologiei si iluziilor aceastei societati bolnave creata de
Iehova, dumne-zeul biblic. De aceea daca il rogi, iti da absolut tot dar iti ia
Sufletul, pentru ca tu nu vei mai fi niciodata un om. Devii sclavul masinilor,
banilor, functiilor pe care le iubesti, de care nu vrei sa te desparti si pentru care
minti, inseli, provoci nedreptate si umilinta, crezand ca tu esti ceea CE AI,
nicidecum ceea CE ESTI. Iata, deci la ce va inchinati, toti cei care facesti parte din
turma iehovista a crestinilor!!

Cap.29 Tinutul sfant si tinutul sacru

Nu cred ca exista oameni care sa nu fi auzit ca undeva departe de tara noastra,

exista o tara sfanta, pe care dumne-zeul crestinilor a ales-o pentru el. Numele ei
este Israel. Putini sunt insa, cei care se intreaba de ce acest dumne-zeu nu a ales
pentru el tot pamantul pe care sa il faca tara lui sfanta, ci doar un petic din el? De
ce doar acea bucata de pamant are o insemnatate atat de mare pentru stafia aceasta
care se lauda ca ne iubeste pe toti? Dar, de ce-ul cel mai mare ar fi acesta: De ce
este considerata sfanta o tara, pentru cucerirea careia s-au comis cele mai mari si
mai atroce masacre ale istoriei, numite generic “razboiul sfant”?

Despre pamantul sfant se vorbeste foarte mult. Sunt multi care au fost pe
pamanturile giudee ca sa intre in contact cu tara domnului unde s-au infaptuit cele
mai mari miracole, cum spune religia. Sunt apoi cei care ar dori sa mearga acolo,
dar care nu o vor putea face decat cu gandul, pentru ca nu au posibilitati materiale
ca sa ajunga in acele locuri. Altii sunt cei care au inteles pacaleala milenara a elitei,
care tine in umbra umanitatea, cu ajutorul Bibliei si al religiilor. Pe de alta parte,
Israel, ca stat, a aparut pe harta lumii doar in anul 1948, imediat dupa razboi, cand
acesta a luat fiinta printr-un decret international.
Astfel, marile puteri ale lumii, au decis ca evreii sa aiba in sfarsit o tara a lor,
furand de la statul palestinian o parte din teritoriul lui, pentru a-l da acestora. Deci,
statul Israel a luat nastere printr-o lege internationala, nicidecum pentru ca stafia
cereasca a fost in stare sa le dea dupa mii de ani, pamantul promis. Pentru aceasta
fapta marsava, elita a gasit o scuza jenanta. Din cauza holocaustului pe care nazistii
l-au facut evreilor, acestia meritau sa aiba o tara care sa fie doar a lor. Rahat. Se
repeta acelasi scenariu din trecut, cand dumne-zeul lor nenorocit a ucis toate
natiunile din locurile unde voia sa ii aseze. Astazi Israelul lupta ca sa deposedeze
palestinienii de propria lor tara in intregime. Nu le ajunge teritoriul pe care l-au
obtinut ca niste milogi, printr-un complot international care a decis acest lucru in
locul natiunii careia ii apartinea teritoriul.

Din moment ce stafia cereasca nu a fost in stare sa gasesca un loc pentru poporul
sau de hibrizi, astazi, tot prin forta, evreii au reusit sa aiba in sfarsit tara pe care
ipocritul lor creator nu a reusit sa le-o da vreodata. Retineti! Evreii nu au avut
niciodata o tara a lor. Ei au fost toti, niste nomazi care s-au infiltrat in toate
natiunile si guvernele pamantului devenind patroni. Deci, tara lor sfanta nu a fost,
nu este si nu va fi niciodata Israelul, ci tot pamantul al caror patroni sunt, cu
acordul tiranicei stafii care ii conduce din umbra de veacuri.

Pamantul sfant unde crestinii se duc taras pe genunchi si coate, asa cum ar face
orice rob in fata stapanului, este in realitate nu Israelul, ci Palestina. Cu toate
acestea, evreii cu povestea lor despre tara sfanta, fac bani frumosi din aceasta
pacaleala. “Sfant” este un cuvant care este legat in exclusivitate de figura dumne-
zeului lor, deoarece absolut tot ceea ce el a declarat ca ii apartine, a devenit din
acesta cauza sfant. Semnificatia cuvantului “sfant” este din acesta cauza legata de
fiinte sau locuri imaculate, fara pata, curate din toate punctele de vedere. Avand in
vedere cum au ajuns evreii in posesia pamanturilor Palestinei si cum conduc
omenirea avand in spate guvernul umbra, va imaginati cat de fara pata este acesta
natiune si pamantul lor luat cu japca.

Pe langa acest cuvant care este legat de religie si de naluca cereasca, oamenii mai
folosesc un altul pe care il confunda cu “sfant”. Ca si primul, el este asociat tot
religiei si dumne-zeului evreilor, numai ca aceasta este una dintre cele mai mari
greseli. Acest cuvant este “sacru”. Daca “sfant” inseamna “curat, nepatat,
imaculat”, “sacru” inseamna “de neatins”, “tabu”, ceva atata de important si de
maret, incat nu poti sa ajungi la el. Deci, daca Israelul este pentru toata turma
crestina pamantul sfant, cel care nu crede in aceste baliverne, stie ca undeva,
departe de pamantul sfant al lui Iehova, exista un pamant sacru, un pamant
minunat, in care samanta, oul, graalul, materia, ADN a prins viata. Acel pamant nu
a fost niciodata al lui si nu a fost el cel care a intemeiat viata materiala. El si
umbrele lui au modificat-o pentru a crea sclavul perfect care sa li se inchine. Locul
unde pamantul comunica cu celelalte lumi, locul in care a inceput totul si unde se
va sfarsi totul, este sacrul pamant al Nordului, acolo unde Axis Mundi este marcata
de singura stea reala: Polaris, sau Steaua Nordului.

Crucea cu bratele retezate sau cea cu un brat mai lung, la care se inchina toti, se
numea in vechime zvastica, pentru ca avea bratele intregi. Ea reprezinta drumul
carelor care inconjoara steaua nordului, cea care a fost apoi transformata in steaua
calauzitoare pentru cei trei magi, care in realitate erau Mintea, Sufletul si Spiritul.
Calaii i-au taiat bratele si au facut omul sa se inchine centrului pamantului.

Oamenii au fost tinuti in mod voit in ignoranta si minciuna. Indepartarea

adevarului s-a facut cu scopul de a ascunde adevarata noastra origine, pentru a ne
controla, pentru a nu reusi sa intelegem cine era cu adevarat omul inainte si cum a
ajuns in aceasta treapta de degradare fara intoarcere. Istoria pe care am invatat-o cu
totii in scolile obligatorii, ne spune ca Europa este continentul unde nu a existat
nici o civilizatie deoarece, dupa neintelesele lor teorii, totul era sub gheata.
Datorita acestei “ere glaciare” omul a ajuns in aceste locuri tarziu, dupa ce
civilizatia a inflorit in mediul orient si in Egipt.

Explicatiile si teoriile savante ale existentei “erei glaciare” in Europa nu prea mai
stau in picioare datorita descoperirilor care le demasca minciunile. Pe de alta parte,
din cele mai vechi timpuri si pana astazi, Europa a fost si este numita “vechiul
continent”. De ce oare a primit acest supra-nume doar continentul european?
Conform stiintei, toate continentele au aparul in acelasi timp si nici unul nu putea
sa fie mai vechi decat altul. Daca civilizatia ar fi aparut in Europa mult mai tarziu,
ar fi fost corect sa fie numit “noul continent” inaintea continentului american.
Adevarul este ca Europa nu este numita “vechiul continent” doar din intamplare, ci
pentru ca viata si civilizatia acestei generatii umane a pornit de aici. Daca plecam
de la aceasta idee, in care civilizatia a aparut pe vechiul continet, atunci sa
incercam sa stabilim unde s-a intamplat acest lucru.

Una dintre cartile care ne povesteste despre aceste lucruri este Biblia, dar ea a fost
redactata copiind textele vechi ale antichitatii. Una dintre aceste scrieri, este cartea
facerii, sau geneza sumeriana, numita Enuma Elis. Ambele vorbesc despre un tinut
care nu are nici o legatura cu pamantul sfant al lui Iehova, un tinut sacru, de unde a
inceput sa apara viata pe acest pamant. Ca de obicei, la textul original, s-au adaugat
versete relativ noi, care ascund adevarul despre tinutul original al nasterii materiei.
In capitolul Facerea, aflam ca 2/ 8 “Dumnezeu a sadit o gradina la rasarit si a pus
acolo omul pe care il intocmise.” 2/10-14:” Un rau iesea din Eden si uda gradina si
de acolo se impartea in patru brate. Numele celui dintai este Fison si inconjoara
toate hotarele tarii Havila unde se gaseste aur. Aurul din aceasta tara este fin si bun
si tot acolo se gaseste si bedelion si piatra de onix. Numele celui de la doilea este
Ghihon ; el inconjoara toata tara Cus. Numele celui de la treilea este Hidechel si
curge la rasaritul Assiriei. Al patrulea este Eufratul.”

Descrierea aceasta destul de greoaie si imposibil de localizat in zilele noastre, face

totusi o precizare importanta. Ne spune ca locul in care se gasea Edenul este la
rasarit. Perfect, dar la rasarit fata de care loc? Ce criterii au fost luate in
consideratie atunci cand s-a stabilit ca Edenul se afla in Sumerul antic? Cel care a
scris aceste randuri, afirma ca Edenul se gasea la est. In acest caz, povestitorul ar fi
trebui sa se afle la apus, la vest, de acest loc. Daca Edenul se gasea la rasarit, iar
rasaritul era Sumerului antic inseamna ca viata s-a nascut in original in vestul
raiului biblic, pentru ca se spune ca la rasarit s-a pus omul, in gradina construita
pentru el. Cu alte cuvinte omul a fost facut in alta parte si adus acolo dupa mai
mult timp.

In fotogradiile de mai jos, este indicat locul in care se gasea Edenul biblic. Dupa
cum vedeti, acesta nu se afla in Israelul sau in Palestina de astazi, ci in teritoriul
Sumerului antic, devenit mai tarziu Mesopotamia, apoi Babilonia cea mare, iar
astazi poarta numele de Irak. Acolo se afla raurile Tigru si Eufrat, pe care le
mentioneaza Biblia.
Vedeti, dragii mei, scrierile acestea religioase au fost facute toate cu mii de
capcane, pentru a nu intelege bine despre ce este vorba in marea majoritate a
situatiilor. Una dintre aceste capcane se refera la Eden. Toata lumea spune despre
Eden ca este Paradisul, Raiul de pe pamant, locul de unde primul cuplu de oameni
a fost alungat de stafia agresiva. Gresit! Edenul si Gradina raiului sunt doua locuri
total diferite. Iata:

2/7,8 “Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a

suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie. Apoi Domnul
Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l
zidise.

2/9 Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la
vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul
cunoştinţei binelui şi răului.
2/10 “Şi din Eden ieşea un râu, care uda raiul, iar de acolo se împărţea în patru
braţe.”

Cu alte cuvinte, sfanta Gradina a raiului a fost facuta la est de Eden, pe cand sacrul
Eden era la vest de gradina. Edenul era locul de unde curgea fluviul sacru, care
dadea viata pamantului si unda gradina raiului. Cand iesea din aceasta gradina, el
se impartea in mai multe brate. Deci raiul este gradina sfanta facuta de Iehova
pentru a pune in ea omul pentru a o munci si a o pazi. Edenul era pamantul sacru,
Axa pamantului, centrul sau, care comunica cu alte lumi. Avand in vedere ca
vorbim despre creatia originala, cea de inceput, trebuie sa nu ne gandim la
teritoriul actual al pamantului, ci la unul foarte indepartat, cand continentele nu
existau. Despre acest pamant avem detalii in Geneza 1/9-10 “ Sa se stranga la un
loc apele care sant dedesuptul cerului si sa se arate uscatul. Dumnezeu a numit
uscatul pamant, iar gramada de ape mari.”

Cu alte cuvinte, in acele timpuri pamantul era tot la un loc. Nu existau insulele,
peninsulele si continentele de astazi. Despre existenta acestui pamant virgin, stie si
elita, iar “savantii” ei ii confirma existenta, dandu-i numele de Pangeea. Forma lui
exacta s-a pierdut in negura vremurilor, iar cartografia o deseneaza in harti, in
multe feluri.

Indiferent de forma originala a pamantului virgin, avem nevoie de descrierea lui

deoarece numai in acest fel se explica din ce cauza in acele vremuri pe tot
pamantul exista doar un singur rau care il uda. Cu alte cuvinte, acest rau isi avea
originea in Eden, trecea prin Gradina raiului ca sa o ude, iar atunci cand iesea din
gradina, se despartea in patru brate. Aceste patru brate ale sale nu erau patru rauri
diferite care se aflau pe continente diferite, ci erau bratele aceluiasi curs de apa, de
dimensiuni colosale, care curgea pe tot pamantul.
In fotografia de mai jos, este desenata harta Edenelui si a Gradinii raiului, dupa
descrierea biblica. Palmierul reprezinta gradina din care ies cele patru brate ale
raului, care venea de mult mai departe, dar care nu a fost desenat datorita descrierii
sumare care nu expica unde isi avea izvoarele.

Despre acest pamant unic, mai avem si astazi cateva harti desenate dupa unele
antice, sau avem harti desenate dupa descrierea celor care stiau din tata in fiu cam
cum arata pamantul originar, asa cum ar fi de pilda Herodot. El descrie un pamant
extrem de diferit fata de cel existent astazi, dar identic cu cel descris in alte scrieri
antice dupa care s-au inspirat biblistii cand au scris Biblia.

Prima harta este o reconstructie dupa Herodot si este cea mai veche dintre cele trei
pe care vi le propun. In aceasta, pamantul este tot la un loc si este incercuit de
fluviul Ocean, care era cel mai mare curs de apa dulce al pamantului. Despre el
povestesc toate cartile antice, care il numeau fluviul zeilor care se gasea la capatul
lui, cu intelesul ca inconjura pamantul. Evident ca si acesta harta este o
reprezentare mult mai noua a formei pamantului decat forma sa originara, virgina,
dar in ea se mai pastreaza niste particularitati importante. Unele dintre acestea se
mai pastreaza si in a doua harta care este o reconstructie dupa Anassimedro. Tot
aici, vedeti ca absolut toate pamanturile de la nord de Istru, apartineau poporului
agatars. In cea de a treia, care ii apartine lui Eratostene, cam totul este schimbat, in
afara de forma pamantului.
Pe pamantul antic, Istrul (Dunarea) isi avea izvoarele undeva prin muntii Spaniei
de astazi, pe cand Nilul izvora de pe teritoriile actualului Maroc, din muntii Atlas,
asa cum puteti vedea in cea de a doua harta. Cu alte cuvinte, Istrul uda partea
nordica a pamantului, pe cand Nilul uda partea sa sudica. Acestea sunt cele mai
mari cursuri de apa ale lumii antice. Fiecare cuprindea ca marime o jumatate de
pamant, iar amandoua cam tot pamantul antic. Carpatii nu existau, dar exista un
lung sir de munti, pe care Eratostene il numeste Hermus, din care au mai ramas
astazi doar Balcanii. In zona de curbura a Nilului era de asemenea un sir de munti,
care astazi nu mai exista. In ultima harta totul pare aproape identic cu ce exista
astazi, in afara de forma pamantului.

Daca privim harta pamantului primordial Pangeea, atunci putem sa admitem ca,
probabil, in vremurile de inceput, peste tot exista doar un singur curs de apa care
uda tot pamantul. Acest curs de apa nu putea sa vina decat din actuala Europa,
unde era Edenul, adica graalul, pamantul nordic unde steaua lui, mareata Polaris,
arata locul in care se afla centrul sau. De acolo, din Eden, raul pornea sa ude tot
pamantul si gradina raiului, iar de acolo se despartea in patru brate marete si
puternice.

Pe de alta parte nu trebuie sa gandim ca antichii au gresit cand au povestit ceva

legat de lumea lor, pentru ca ar fi o gresala imensa. Suntem noi cei care nu
intelegem ceea ce ne-au lasat scris, datorita prejudecatilor si invatamintelor gresite
pe care le-am primit de la societatea anormala in care traim.

In ceea ce ma priveste, sunt sigura ca la origini, raul se despartea doar in doua

cursuri de apa, numai ca biblistii, atunci cand au intocmit Biblia, au mai adaugat
numele raurilor care s-au format mult mai tarziu si care existau in epoca lor, nu la
inceputuri. Mai exista inca cateva detalii care ne conduc catre fluviu care izvora
din sacrul Eden, din centrul pamantului si mergea ca sa ude gradina raiului biblic.
In Geneza 2/5-6 e scris: “In ziua in care a facut dumnezeu cerul si pamantul nu era
pe pamant nici un copacel si nici o iarba de pe camp nu incoltise inca fiindca
dumnezeu nu daduse ploaie……ci un abur se ridica din pamant si uda toata
suprafata pamantului. “

Deci, exista un singur loc de unde se ridica un abur sau iesea un fir de apa care uda
tot pamantul. “Savantii” elitei ne spun ca Pangeea s-a impartit mai tarziu in mai
multe bucati de pamant taiate de ape, din cauza derivei continentelor. Pentru mine,
aceasta migrare a pamantului pe ape, este o absurditate colosala, dar nu este
important ceea ce gandesc eu despre idiotenia asta.

Biblia, in capitolul Facerea ne spune si ea ca pamantul s-a impartit in vremea lui

Peleg, nume care seamana al dracu de mult cu Pelasg, cel care a fost capetenia
celui mai mare trib; pelasgii, coboratori din hiperboreeni si strabunii traco-getilor.
Geneza 10/25:” Iar lui Eber i s-au născut doi fii: numele unuia era Peleg, pentru că
în zilele lui s-a împărţit pamantul.” Deci pamantul era tot scaldat de o singura apa
care izvora din vest. Pe cursul ei, catre rasarit, s-a sadit o gradina unde a fost pus
omul care fusese facut in alta parte. La iesirea din Gradina raiului, acest curs de
apa se despartea in patru brate.

Din scrierile antice ale grecilor stim ca zeii traiau doar in zona actualei Europe si a
nordului Africii de astazi, care erau cele doua tarmuri ale actualei Mari Mediterane.
Aceasta o puteti vedea foarte bine in toate hartile pe care le-am alaturat mai sus.
Calatoriile lor in carele de foc nu depaseau pentru nici un motiv zonele acestea,
deoarece acestea erau limitele pamantului primordial. De ce oare toata lumea
antica nu vorbeste despre alte pamanturi sau despre marile intinderi de apa dintre
ele? Pai dupa cum vedeti in hartile de mai sus, dar si in cele care urmeaza,
pamantul de atunci era diferit de cel de azi, iar ceea ce ei povestesc se intampla cu
adevarat pe tot pamantul vechi.

Despre Istrul zeilor, ne vorbeste Nicolae Densusianu, care spune ca apele fluviului,
erau considerate de popoarele care locuiau de-a lungul lui, sacre. Ei se scaldau
foarte des in acest fluviu, dar mai ales atunci cand trebuiau sa intreprinda ceva
important. Apele Istrului ii vindecau si le dadeau puteri. Ritualul botezului, isi are
originea in acest obicei ai popoarelor antice.

Toata lumea antica, dar si grecii, vorbesc despre un imens curs de apa dulce care in
vremuri imemorabile inconjura pamantul, pe care toti il numeau fluviul Ocean.
Sunt foarte multe harti care il reprezinta incercuind pamantul, iar zeii il numeau
“fluviul cu vartejuri ametitoare, cu repezi curenti de care era bine sa te feresti si cu
ape dulci si bune de baut.” In prima harta, apare exact cu numele lui antic, la
capatul pamantului pe care il inconjura. In hartile de mai jos, puteti sa vedeti cum
reprezenta lumea antica pamantul originar si cel mai mare curs de apa dulce care
era numit “parintele zeilor”.
In a doua harta, apare lantul de munti Rifei sau Ripei, care dupa cum vedeti, nu au
absolut nici o legatura cu muntii Carpati de mai tarziu. Acest imens lant de munti
care este desenat mereu in nordul extrem al Europei, era probabil un fel de limita a
tinuturilor hiperboreene. Din el, izvora la acea vreme Istrul, Pe nici o harta antica
pe care am vazut-o, nu apar muntii Carpati. Pe absolut toate, acest imens lant
muntos este inexistent. Acest lucru inseamna ca ei au aparut mai tarziu, dupa alte
cataclisme facute de elita mama.
 Hecateu

Nu a existat istoric sau povestitor antic, care sa nu fi pomenit despre imensul fluviu
Ocean al antichitatii. In timpuri stravechi, apa pe care noi astazi o numim Ocean nu
reprezenta imensa masa de apa sarata planetara. Nici o scriere nu vorbeste despre
zeii care mergeau catre o mare numita Ocean, ci despre un imens fluviu cu apa
dulce care incingea pamantul, pe care ei il numeau parintele zeilor. Nimfele
Oceanide erau fiicele maretului fluviu Ocean. Homer in Iliada spune ca Ocean este
tatal zeilor, iar Hera, sotia lui Zeus afirma:”As adormi fara prea mult efort chiar si
curentii fluviului Ocean care este tatal zeilor” Ocean este infatisat de Hefaistos,
zeul focului, pe scutul pe care acesta i-l faureste lui Achille, la rugamintea mamei
sale, zeita Tetis, sotia lui Ocean. Pe scutul eroului, Hefaistos graveaza nunti, hore,
culesul granelor, al viei, sarbatorile care se tineau pentru a preamari recolta buna,
dar si maestosul fluviu Ocean care il inconjoara cu apele sale. Hefaistos a gravat pe
scudul lui Achille mapamondul marginit de catre marea apa a trecutului antic,
fluviul Ocean.

Probabil am sa va vorbesc candva si despre acest scut care a ramas din vremuri
imemorabile in memoria omului, deoarece iti descrie o alta lume. Toti cei care au
reconstruit acesta harta antica pe care zeul a desenat-o pe scud, au desenat-o in
cercuri concentrice. In mijloc, era insa pamantul de inceput. Daca cunosti miturile,
este imposibil sa nu te gandesti la mareata Atlantida, cautata aiurea de multa lume,
deoarece au urmarit toti, detaliile eronate pe care elita le-a lasat, ca sa nu fie gasita
niciodata.

Callimanco, in Imnul lui Zeus vorbeste despre nimfele Nereide, fiicele zeului
marin Nereu. Deci, se face o delimitare clara intre ce inseamna un fluviu si ce sunt
apele marine. Mai mult decat atat, una din fiicele zeului marin Nereu este sedusa
de Zeus si apoi transformata de el in Ursa Mare. Aceasta este inca o istorie care ne
arata cat de important era pentru lumea antica centrul pamantului, care se afla in
nordul sau. Acolo era pamantul sacru al zeilor antici, pamantul marcat de catre
constelatia Urselor si de Steaua Polara. Locul unde exista Polul Geticus sau Axis
Mundi, tara hiperboreenilor, agatarsilor, pelasgilor, tracilor de mai tarziu.
Nereu este un nume care inseamna “negru” iar zeul Nereu era unul dintre cei mai
respectati si mai iubiti zei ai lumii antice. El facea parte din prima generatie de zei
ai pamantului, cei originari, cei adevarati. Fetele lui, nimfele nereide, sau zanele
nereide, erau in numar de 50 si erau cele mai bune fapturi pe care pamantul le
putuse cunoaste vreodata. Ele salvau toti corabierii care sufereau din cauza titaniei
lui Poseidon, cumnatul lor. Toti zeii veniti dupa cei antici, ravneau la ele. Din
cauza demnitatii si bunatatii lor erau tare iubite, numai ca insasi nesimtitul Zeus
care nu putea sa ajunga la ele decat prin magie si pacaleala o siluieste pe una din
ele, iar apoi o transforma in constelatia nordului. Nereu si fiicele lui erau cei care
marcau nordul cel intunecat, plin de sanatate si viata. Tot mitul ne spune, ca sotia
lui Nereu era Doris, o zana oceanida, una din fiicele lui Ocean.

De ce spun aceste lucruri? Pentru ca grecii, povestesc ca Nereu traia in Marea

Egee, pe insula Nexos, lucru care nu poate fi adevareat deoarece acesti termeni dati
acestor locuri sunt noi. In vremurile de inceput, Nereu era zeul unei mari intregi,
nicidecum a unei parti dintr-o mare, asa cum este Egeea, care face parte din Marea
Mediterana. Pe de alta parte stim ca dragutii greci au furat toata cunosterea de la
traco-geti, schimband absolut toata istoria antica, pe care si-au insusit-o.

In hartile de mai jos, puteti observa cum fluviul Ocean a inceput sa aiba mai multe
denumiri in functie de teritoriul prin care trecea. Astfel, el a devenit Oceanul
Scitic. Oceanul Britanic, Oceanul Eous, Oceanul Indic...Iata deci motivul pentru
care pe hartile actuale toata apa care inconjoara pamantul a capatat denumirea de
ocean. Oceanul fluviu cu apa dulce s-a transformat in gheata fara sfarsit care
inconjoara pamantul, in timp ce oceanul sarat de astazi este doar o parte din apele
sale otravite de minieritul gigantic de odinioara, de luptele atomice ale zeilor
antichitatii si de substantele amestecate in apa ale trupurilor fiintelor erei de siliciu.
Daca unii dintre cititori au ramas perplexi sau se indoiesc de aceste informatii, nu
este vina mea. Hartile si scrierile antice care vorbesc despre aceste lucruri nu mai
sunt o noutate pentru cel care face orice ca sa stie cat mai multe. Deci, puteti sa
cautati singuri ca sa vedeti care este adevarul despre lumea noastra antica, evident,
doar daca stiti mai multe limbi straine. In limba romana, 90% sunt doar stiri
senzationale create pentru bani.

In “Dacia preistorica”, Nicolae Densusianu scrie: “Scriitorii antici in operele lor si

grecii in legendele despre zei, vorbesc foarte des despre Oceanul arhaic, numai ca
in acele vremuri cuvantul Ocean nu avea aceeasi semnificatie cu cea a cuvantului
de astazi. Cu alte cuvinte Oceanul primitiv nu este Oceanul istoricilor si
geografilor care au trait incepand cu epoca lui Herodot si care au dat o alta
semnificatie acestui cuvant. Orizontul grecilor se inchidea o data cu Istrul care era
denumirea antica a Dunarii de jos sau mai precis a partii care traverseaza astazi
teritoriul Romaniei. La inceputuri autorii antici utilizau cuvantul Ocean pentru a
desemna exclusiv masa de apa imensa pentru ei in acele timpuri, in care se varsa
Oceano Potamos sau mai precis ceea ce va deveni mai tarziu Marea Neagra. In
acele vremuri marea de apa dulce formata de Dunare, nu avea nici o iesire la Marea
Mediterana.” In amintirea fluviului Ocean, limba romana mai pastreaza inca
cuvinte care sa aminteasca de el, asa cum ar fi “ochean de apa”sau “plin ochi”.

Din cauza acestor descrieri fantastice pe care Densusianu le-a citit in manuscrise
antice, la care el a avut acces din cauza calatoriilor pe care le-a facut, idiotii de
astazi au impresia ca el era prost informat si ca nu avea habar de ceea ce spune.
Aceasta judecata stramba, deriva din invataturile mincinoase care ni se baga pe gat,
dar si datorita faptului ca majoritatea considera omul antic ca fiind un primitiv.

Stupefactia cea mare este insa o alta harta, relativ noua, care are pentru cartografi si
lumea stiintifica o importanta foarte mare. Ea se numeste “Harta lumii”,
“Portolanul 1” sau “Harta genoveza”. Aceasta harta care era inca considerata in
anul 1457 harta pamantului, este aproape identica cu hartile antice prezentate mai
sus. De asemenea pamantul este diferit de ceea ce invatam noi despre el la
geografie, asa cum puteti vedea in imaginea de mai jos. Daca aceasta harta nu ar fi
fost reala in acei ani, nu ar fi fost tinuta la loc de cinste. De aici, naste intrebarea
cea mai importanta: daca pamantul nu avea aceasta forma, de ce aceasta harta este
si astazi considerata una dintre cele mai importante harti ale lumii?
Dupa Homer si Hesiod, patria primilor regi divini ai omenirii antice era in regiunea
extrema a orizontului grecesc, in nordul Traciei si al Istrului, cea care se numea in
legendele grecesti Oceanos Potamos, parintele zeilor. Vechiul Oceanos Potamos nu
era o mare interioara cum s-a crezut mai tarziu sau cum se crede astazi, ci un fluviu
adanc, cu vartejuri impresionante, foarte larg si maestuos, care nu putea fi traversat
pe picioare, ci cu barci durabile, construite bine. Dupa acest fluviu exista un alt
pamant indepartat, ultimul pamant extern. Homer si Hesiod au dat denumirea de
Ocean in exclusivitate Istrului, probabil pentru ca marele fluviu era considerat
ultimul care ramasese ca marturie despre imensa apa care acoperea in timpuri
stravechi, cea mai mare parte din teritoriile tinuturilor nordice, care s-a numit mai
tarziu Marea Sarmatica.

In Biblie de nenumarate ori se face referinta la poporul divin care locuia langa
Golful care se unea cu Mare cea Mare teritorii care astazi sant analoge cu Golful
Persic, Marea Rosie si Marea Mediterana. Nu este adevarat. Locurile la care face
referinta Biblia nu sant nici pe departe acestea. Adevaratul golf despre care se
vorbeste este Golful format de Istru, un loc cu apa dulce care era imens cat o mare,
deoarece in acele vremuri marea care astazi a capatat numele de Marea Neagra nu
exista. Acolo se forma cel mai mare lac cu apa dulce al lumii antice, cunoscut sub
numele de Cornul Golfului. Apollonio di Rodi ne spune in Argonautice ca partea
inferioara a Istrului, acolo unde bazinul sau era foarte mare, se numea in acele
timpuri Golful sau Cornul Oceanului. E dificil sa stabilesti un adevar trecand peste
atat de multi ani de istorie, dar firmiturile care ne-au ramas ne vor duce cu
siguranta cat mai aproape de adevarata istorie a omenirii. Eu cred, ca dupa
descriera si rationamentul pe care l-am facut, este cat se poate de posibil ca
actualul fluviu Dunarea sa fi fost in antichitate fluviul sacru al Edenului.

In afara de Biblie mai avem cateva scrieri antice care ne vorbesc despre cum arata
teritoriul sacru unde a aparut viata pe aceasta planeta. As incepe cu scriera lui
Enoch, carte rara si extrem de valoroasa, din paginile careia s-au copiat zeci de
versete care apar astazi in Biblie. Ordinara institutie bisericeasca a sperat ca nu se
vor gasi niciodata scrierile acestea. Enoch este al saptelea patriarh biblic al
antichitatii, fiul lui Iared si tatal longevivului Matusalem. Enoch a trait pe pamant
doar 365 de ani (la fel cat zilele anului), timp in care el a umblat cu dumne-zeu.
Dupa 365 de ani de viata pamanteana, timp in care a adus pe lume multi fii si fiice,
dumne-zeu l-a rapit si nu a mai fost vazut pe pamat. In lucrarile sale Enoch
marturiseste ca a scris sute de carti la indemnul ingerilor care il instruiau in tainele
universului si ale cunosterii. Descrierile sale sant facute in prima persoana pentru
ca el isi povesteste propria viata, alaturi de zei. El lasa marturisiri complete despre
cum a aparut viata pe pamant, cum zeii s-au impreunat cu oamenii, cum a facut
calatorii in astronavele zeilor si cum se vedea viata in saptiu. A povestit despre
giganti, despre tehnologia si razboaiele zeilor, a descris cum functioneaza
universul si despre fortele care interactioneaza pentru mentinerea lui.

In manuscrisele de la Marea Moarta unde s-au gasit si o parte a cartilor scrise de

Enoch, acesta descrie locuri si teritorii pe care dumne-zeu i le arata patriarhului
antediluvian in calatoriile pe care acestia le fac deasupra pamantului. Bineinteles
ca Enoch a fost un om care a strabatut la bordul astronavei lui dumne-zeu toata
planeta. Interesant este faptul ca i se spune si i se arata un impresionant teritoriu
din nordul extrem care era numit “ pamant sacru”.

Iata cum descrie el aceste locuri: “ De acolo am plecat catre un alt loc al
pamantului si am vazut un munte de flacari care ardeau zi si noapte. Am mers catre
el si am vazut sapte munti pretiosi, toti diferiti unul de celalalt, si pietre pretioase si
frumoase. Totul era pretios aici. Aspectul acestor munti era magnific de frumos.
Trei se aflau catre vest lipiti unul de celalalt si trei catre nord lipiti unul de celalalt.
Am vazut prapastii adanci si intortochiate si nici una nu se apropia de cealalta. Si
al saptelea munte era in centru, si toate aveau aceeasi inaltime ca si cand ar fi fost
baza unui tron imprejmuit de arbori parfumati. In mijlocul lor era un arbore, si
frunzele, florile si lemnul sau nu se uscau niciodata, iar fructele sale erau frumoase
ca datteri. Si atunci eu am intrebat: ce este cu acest pom frumos care se vede cu
frunzele si cu fructele sale.? Atunci Mihail, unul din ingeri imi zise: “Acest munte
al carui varf seamana cu un tron este tronul in care se va aseza domnul. Acest
arbore va fi plantat catre nord intr-un loc sacru catre casa domnului”.

Am sa va traduc mai jos, o alta descriere facuta de Enoh pamanturilor sacre.

Aceste locuri uimitoare il emotionau cand vedea frumusetea lor de basm, bogatia
apelor curate si involburate, padurile incontaminate si prapastiile fara fund.

“Ne-am apropiat de acel loc si am vazut sapte munti toti diferiti unul de celelalt.
Trei erau catre orient, uniti unii cu altii si trei catre nord, uniti unii de altii. Am
vazut prapastii adanci si abrupte care faceau ca mumtii sa nu se atinga unul de
altul.”
Al saptelea munte era in centru. Am vazut un munte sacru si sub el catre orient apa
care curgea se ducea catre nord. Si am vazut catre orient un alt munte inalt ca si
celalalt si intre ei o prapastie adnca dar nu prea lata. Si chiar si din acest munte
iesea apa. Si catre partea sa de apus un altul mai mic decat el sì, nu foarte inalt cu o
prapastie in jos intre ei.

Am vazut apoi alte prapastii adanci si uscate catre extremitatea tuturor celor trei
munti. Prapastiile erau adanci si muntii erau facuti din pietre tari. Si eu m-am
mirat de aceste pietre si de aceste prapastii foarte mult. Uriele imi spuse ca aici
oamenii vor cunoaste pe dumnezeu, regele ales.” Este adevarat ca in cartile sale
Enoch povesteste cum a vazut el din astronava domnului tot pamantul si cosmosul,
dar de ce oare domnul l-a purtat si pe plaiurile mioritice unde muntii si apele sant
exact cum i-a descris patriarhul? De ce oare era asa de important acest loc care nu
avea pereche in maretie si de ce afirma ca aici va exista pomul cu fructele eterne
care creste langa tronul domnului?? Pare ca peticul acesta de pamant era mai mult
decat sacru, deoarece este ombilicul pamantului care il leaga de unuivers, portalul
care leaga lumile intre ele sau axa care asigura energia si puterea pamantului.

Tabloul tarii sacre este completat chiar de paragrafele biblice care ii descriu
bogatiile in Deutronomul 7/10: “Domnul dumnezeul tau te va duce intr-o tara
buna, tara a torentilor puternici, cu izvoare si lacuri care tasnesc din vai si munti,
tara cu grau, cu orz cu vii, cu smochini si rodii, tara cu maslini si miere, tara unde
vei manca paine din belsug, unde nu vei duce lipsa de nimic, tara a carei pietre sant
de fier si din ai carei munti vei scoate arama”
Frumoasa descriere pentru pamnturile evreilor care nu au nici macar 1% din aceste
bogatii de ape, torenti, lacuri, munti, orez, grau, miere si vii! In Biblie, evreii sunt
descrisi ca fiind extrem de bogati in aur, erau detinatorii unor turme nesfarsite de
animale, le placea sa isi impodobesca corpul cu cercei, inele, bratati, iar pielea o
tatuau. Cand vreodata?! A vazut cineva vreodata asa ceva la evrei? Aceste descrieri
se potrivesc cu descrierile pe care antichitatea le-a lasat despre popoarele care
locuiau plaiurile nordice de dincolo de Istrul cel sacru al zeilor.

Evreii cresteau bietele necuvantatoare ca sa le poata sacrifica pe altarele

insangerate ale dumen-zeului lor, pentru a satisface nevoia de sange a demonului
ceresc. Deci, cresterea animalelor nu era o indeletnicire pentru a vietui, ci pentru a
hrani cu durere si sange, fiara dumne-zeiasca.

Aceste descrieri care sunt facute evreilor, se potrivesc cu descrierile pe care

antichitatea le-a lasat despre popoarele care locuiau plaiurile de dincolo de Istrul
cel sacru al zeilor. Acei oameni erau crescatori de animale, cultivatori de vii si
detinatorii celor mai mari bogatii in aur. Se tatuau si foloseau foarte multe
podoabe: cercei, bratari, colane, iar barbatii aveau o coafiura particulara. Parul lung
era strans intr-o coada in varful capului. De aici le venea numele de Moti.
Indiferent cat ai fi de nestiutor, nu poti sa nu recunosti aceste indeletniciri care au
existat pe pamanturile tarii bogate in pasuni si izvoare cristaline din nordul Istrului
din vremuri imemorabile. Deci nu evreii se ocupau cu asa ceva, ci muntenii din
Carpatii.

In legendele grecesti se mentioneaza fierariile si topitoriile existente in aceste

locuri, unde zeii mergeau la cei mai buni lucratori sa isi faca armele lor
nimicitoare. Despre acestea, Biblia descrie cateva lucruri interesante in Geneza
4/17- 22“Ada a nascut pe Iabal. Acesta a fost tatal tuturor celor care locuiesc in
corturi si pazesc vitele. Numele fratelui sau era Iubal si a fost tatal tuturor celor
care canta cu lauta si cu cavalul. Zila a nascut si ea pe Tubal Cain care a fost
fauritorul tuturor uneltelor de arama si de fier.” Toti acesti fauritori proveneau din
stirpea lui Cain, fiul lui Adam, atat de odiat de dumne-zeul evreilor.
Taramul acesta sacru in care pamantul comunica cu alte lumi mai are ceva
interesant despre care trebuie sa vorbim. In acele locuri nu au existat niciodata
marete temple sau altare pentru inchinaciune in fata zeilor, asa cum aveau toate
popoarele antichitatii. Oamenii spuneau ca ei sunt scoboratori din zeii de inceput,
ca originea lor era divina si stiau ca sunt nemuritori. Mureau razand si porneau la
lupta ca si cand ar fi mers la petrecere. Cand zeii extraterestrii treceau zburand in
carele de foc pe deasupra teritoriilor lor, trageau cu arcurile in ei si ii amenintau.
Puterea lor era imensa, traiau pe piscurile muntilor de unde isi luau energia, erau
calatori prin nori si cunosteau secrete de nepatrus. Vindecau orice boala sau durere
pentru ca stiau ca inainte de durerea fizica trebuiau se vindece sufletul. Degeaba
vindeci trupul daca sufletul sufera. Idealurile lor erau marete si nu credeau in nici o
divinitate, ci doar in ei insisi.

Nu stiu care era cu exactitate numele lor, dar stiu ca ei erau poporul de inceput,
acela care in Biblie apare ca o singura natiune, care vorbea o singura limba. Au
avut multe nume; hiperboreeni, pelasgi, arimini, rumuni, traci, agatarsi, geti si
poate scoborau din Gog si Magog despre care vorbeste Biblia. Dumne-zeul biblic
era extrem de precaut cu ei pentru ca stia cat de rai sunt la manie daca vreunul
descoperea planurile lui marsave. De cele mai multe ori ii ameninta pe evrei ca va
trimite peste ei poporul nordului a caror limba nu o cunosc si a caror vitejie era
renumita. Dumne-zeul biblic a fost mereu gelos si pornit impotriva celor care nu
voiau sa i se inchine, dar cu poporul lui Ros, Gog si Magog nu se putea pune nici
macar el. Ei erau locuitorii pamantului sacru, de inceput, cei fara religie si fara un
dumne-zeu de urmat.

Iehova a dorit sa isi faca un loc al lui, un loc maret, sfant, care sa poata fi
recunoscut de tot pamantul, asa cum era cunoscut locul sacru al nordului. A facut
orice ca sa cucereasca pamanturile gigantilor prin razboiul lui “sfant”, dar nu
reuseste. Pana la urma, triburile nomade se aseaza pe pamanturile care mai tarziu
vor fi cunoscute ca palestiniene, dar se separa intre ei. Evreii pleaca sa se infiltreze
in toata lumea si sa cucereasca pamantul, iar palestinienii raman stabili si stapani ai
acelor locuri.

Tot de la aceste popoare naste in basmul biblic, figura lui Cristos. Cand la Roma s-
a scris Biblia, ei au zugravit un Isus care avea acelasi comportament, traditii si
obiceiuri cu ale poporului nordic, de deasupra Istrului. Ei au crezut ca nimeni nu va
sesiza ca figura lui Isus se deosebea extrem de mult de a celorlalti evrei. Isus era de
inaltime medie, alb la fata si de o frumusete fara egal. Parul era lung si castaniu, iar
ochii erau albastri. Barba ii era de aceeasi culoare cu parul, iar fata sa exprima
foarte multa iubire si bunatate. Aceasta infatisare contrasta enorm de mult cu
infatisarea evreilor care aveau barbi lungi, negre si pielea colorata. Romanii au pus
Talmudul evreilor alaturi de invataturile spirituale ale popoarelor nordice, desi se
stia destul de bine ca ei nu au avut NICIODATA nici religie, nici zei sau dumne-
Zei in fata carora sa isi indoaie genunchii. Nici nu le-a fost greu. Erau singurii care
stiau sa scrie si sa citeasca. Au luat invatatii din Carpati si i-au pus pe pamanturile
giudee.

Au falsificat adevarul spus de inteleptii antici, care stiau ca omul nu moare, ci doar
corpul sau se distruge. Eliberat de corp, Sufletul etern devine forta universala care
era inainte de a se intrupa. Puterea sa se ascunde in corpul mortal, pentru ca omul
este etern. Apoi l-au inventat pe Adam cel pacatos si neascultator, care datorita
nesupunerii sale, a trimis aspura omenirii pacatul mortii, desi urmasii directi ai lui
Adam, au pierit toti in urma marelui diluviu universal. Singurii care au ramas in
viata, au fost cativa oameni care faceau parte din familia lui Noe. Cu alte cuvinte,
rasa actuala nu este descendenta directa din fii lui Adam, ci din fii lui Noe. Acestia
erau nascuti din impreunarea oamenilor cu fii lui dumne-zeu, adica motivul absolut
pentru care a fost declansat potopul. Bineinteles ca numai biserica ar sti sa ne
explice cum au facut oamenii sa sa impreune fizic cu fii lui dumne-zeu si cum au
putut ei sa nasca fii unor spirite. Noroc ca exista scrierile lui Enoch care ne spun ca
acestia erau de fapt oameni care nu apartineau acestei lumi, deci, incopatibili
genetic cu rasa umana.

Din acesta cauza, rasa umana de dupa potop, a fost o rasa hibrid, o rasa modificata
genetic, nu o rasa autentica. Din acesta cauza, noi nu prea santem descendentii
pacatosi proveniti din Adam, ci o rasa nascuta din impreunari umane cu rase
extraterestre, cum spune Valentin Tarca si multi oameni care au inteles adevarul
despre rasele actuale. Adam este doar un nume inventat, un mit, o alta forma a
numelui Adapa, care inseamna de fapt ADN, materie, pamant.
ADN-ul este radacina materiala a vietii care provine de la zeii de inceput ai
umanitatii, din falnicii Titani, pacaliti de aceste fiinte nepamantene carora li se
inchina toate oile. Adapa sau Adam a avut un pamant sacru de unde a provenit, iar
eu nu am idee care este cu exactitate. Pe teritoriul Romaniei exista insa o localitate
cu un nume care elogiaza sau aminteste de samanta din care a pornit viata. Este
vorba despre localitatea ADAM-CLISI, sau pamantul primordial. Popii s-au
chinuit sa ne dovedesca cat de pacatosi santem, dar au omis sa calculeze ca
dovezile cautate acolo unde trebuie, pot narui mii de ani de minciuni intr-o singura
secunda.

Adamclisi mai are inca in picioare un monument care se pare ca nu reprezinta ceea
ce stiinta vrea sa ne faca sa credem. Monumentul de la Adamclisi este mult mai
vechi sau reprezinta o alta istorie tainuita cu buna stiinta?

Inventarea personajelor biblice au avut la baza persoanje istorice reale, iar cele mai
importante sunt regele David, regele Solomon si Isus. David este stalpul care
sustine arborele genealogic al lui Isus. Nici o proba istorica nu dovedeste ca pe
meleagurile giudee a existat un rege David si un fiu al acestuia, numit Solomon.
Daca ne ducem un pic mai la nord, pe pamanturile traco-getilor, constatam ca toate
asezarile lor importante se numeau DAVE. De asemenea, invataceii erau instruiti
in arta cunosterii de sine, de Solomonari, cei mai intelepti oameni ai acelor timpuri.
Deci Isus, fiul lui David, este de fapt fiul davelor din zona Carpatilor, adica unul
din invatatii fara egal ai lumii antice.

Solomonarii erau vraci neintrecuti si erau detinatorii invataturilor adevarate ale

cunosterii spirtuale. Deci evreul Isus, a fost inventat la Roma, dupa modelul fiilor
davelor si al elevilor Solomonarilor, cei care stiau tainele nestiute ale lumii
nevazute. Din acesta cauza ne este zugravit ca un barbat care batea crestele
dealurilor din Betsaida si Gamala, coborand mereu pe malul lacului Tiberiade. Era
vegetarian 100%, manca miere, se hranea cu laptele, frunze, vegetale, sau tinea
post negru indelungat. Era imbracat cu camasa lunga si inflorata, pe care o lega cu
un frumos brau, peste mijloc. In nici o scriere antica sau a romanilor nu este scris
ca locuitorii de la nord de Istru mancau carne. Din contra, erau singurii care nu au
varsat sange de animal pe pamanturile lor in acele vremuri. Pe vremea lui
Burebista, aceasta era legea lor de capatai.

Numele ciudate pe care romanii le-a dat mostenitorului lui dumne-zeu, isi au
originea tot la nord de Istru. Este vorba despre Isus, Cristos si Mesia, care nu sant
deloc nume giudee, ci cat de poate de trace. Isus se scrie IISUS, particularitate pe
care o au doar oamenii acestor locuri pentru ca ei vin din casta IO. IO a fost titlul
cel mai de pret al poporului de inceput si stalpul de referinta al tuturor domnitorilor
si oamenilor acestor pamanturi. In biblie se vorbeste despre aceasta casta
mentionand-o ca pe o radacina divina. In exodul 3 / 14 dumne-zeu ii spune lui
Moise asa:” Io sono quello che sono” tradus “Io sant ceea ce sant”, adica cel etern,
cel care traieste in prezent, cel fara inceput si sfarsit adica fara timp.

Casta IO este radacina de care vorbeste Isus cand spune : “ Tu te tragi dintr-o alta
radacina care nu vine de la tatal meu”. Desi pare bizar pentru cei care habar nu au
de nimic si el mentioneaza doua creatii, nicidecum una. Semnificatia celor trei
nume ale inventatului fiu al lui Iehova se pot traduce simplu. Iisus=Io I Sus.
Aceasta inseamna I = ESTE, SUS = SUS. IO SUNT DE SUS. Aceasta nu
inseamna ca el este de sus din cer, ci “ESTE DE SUS”, de la nord de Istrul unde se
gasesc Davele. Deci Isus nu este fiul lui Iehova al evreilor, ci este fiul Davelor
getice.
Pentru a nu exista suspiciuni, trebuie sa stiti ca in limba italiana, Isus se numeste
Gesù. Daca se inlocuieste radacina italiana GES cu cea getica GET si ù cu sù
(sus), am avea traducerea din italiana in romana cu GET DE SUS. Dar mai exista
si ultimul sau nime: MESIA. Pai cine ar putea sa fie Mesia, decat unul din
MOESIA, teritoriu din partea sudica a Istrului, care apartinea tot getilor. Mesia de
la Moesia. Si Cristos??? Nimic mai simplu, deoarece inca o data tipologia numelui
ne arata adevarata sa origine. Inlaturand prefinxul CR, ne ramane ISTOS, cuvant
care seamana nesperat de mult cu numele Dunarii din acele vremuri, ISTROS.
Radacina divina a cuvantului OM, OM-enire, inseamana divinitatea pe pamant.
Om este dumnezeu pe pamant, pentru ca noi nu santem nimeni asa cum vrea
biserica, ci santem manifestarea Sufletului, a particulei divine in materie.

Si pentru ca tot vorbim despre teritorii, sa nu uitam ca teritoriile arabe au luat

numele asezarii lor tot din apropierea Carpatilor. Prima Arabie nu a fost in mediul
orient, asa cum cred toti, ci in nordul gurilor de varsare ale Istrului unde mai exista
si astazi minunata BAS-ARABIA, sau arabia de jos, tara capetelor negre, sau a
harapilor din povestile noastre.

Omul nu are nevoie sa se inchine la nimeni pentru ca el este nascut crestin de la

inceput tocmai pentru ca este dumnezeu materializat in corp, in materie. Biblia zice
asa: “ Voi santeti templul. Cine e mai important pocalul sau continutul, trupul sau
ceea ce este in trup?” Deci dragii mei, acest Isus biblic inventat de biserica, in
realitate nu este un giudeu ci un traco-get, un intelept antic care a vorbit umanitati
despre puterea pe care omul o are in acest trup modificat de Iehova, dumne-ZEUL
evreilor. Nimeni nu vrea sa stie despre aceste lucruri. Multi le neaga, nu le cred, nu
sunt curiosi sa afle nimic, desi absolut totul este scris negru pe alb in cartea de
capatai a umanitatii. Puterea ne-a fost furata cand am intrat in trup, pentru ca
nimeni nu ne-a spus ca dumnezeul atat de mult cautat pe dinafara este in interiorul
nostru. Astazi se cauta sa se respecte mai mult pe acela care are trei telefoane de
rahat in buzunar decat pe acela care stie sa citesca si sa comunice cu gandul. Se
doreste mai mult sa se aiba ultimele masinarii in casa decat sa se invete sa se
construiasca cu puterea mintii sau a Sufletului. Avea dreptate Getul cand spunea ca
“cine a gasit lumea a gasit un cadavru” toti sant morti si adormiti. Pacat.

Cap. 30 Cele cinci generatii umane

Multe scrieri ale antichitatii ne vorbesc despre mai multe generatii umane care au
trait pe pamant inaintea generatiei actuale. Este vorba despre rase umane diferite
fata de a noastra atat prin aspect, marime, intelepciune, stiinta, putere cat si prin
modul diferit de viata. Succedarea mai multor tipuri de rase umane a avut loc prin
degenerari progresive atat fizice cat si spirituale ale rasei de inceput a umanitatii.
Acei minunati oameni pe care mitul ii cheama titani, au fost pacaliti si deposedati
de tot ce aveau de catre zeii extraterestrii care nu suportau atata fericire, avutie si
bunatate. Cu ajutorul tehnologiei lor care distruge viata, ei au reusit sa ii distruga.
Din ei, din ADN-ul lor minunat au modificat apoi adevaratul om pana a ajuns sa
fie piticul de astazi. Toate aceste generatii au fost mereu distruse de catre zeii care
au devenit stapanii pamantului si al omului.

Toti am fost invatati ca omul antic a fost primitiv, iar cel care traieste astazi a atins
culmile adevaratului progres tehnologic, stiintific si civilizator. Realitatea este ca
omul a fost atat de evoluat spiritual la inceput, incat astazi este aproape un vis sa
speri ca vei reusesti sa redobandesti macar 0,01% din ceea ce era la inceput. Omul
de astazi este pe cea mai evoluata treapta a degradatii si involutiei sale. Se afla la
un singur pas de distrugerea si disparitia sa totala, dar nu realizeaza aceste lucruri.
Aceasta degenerare este greu de vazut deoarece scara valorilor lui este gresita, este
mincinoasa, este indreptata spre pierzanie. Acelasi lucru s-a intamplat si cu cele 4
generatii umane disparute, care au suferit de fiecare data o majora involutie fata de
cele precedente, pana s-a ajuns la generatia de astazi care este mai inconstienta si
mai rea decat toate. Sa vedem insa, cum au fost descrise aceste generatii de oameni
care au trait in timpuri imemorabile si cam cum putea sa arate viata lor in
comparatie cu ceea ce traim noi astazi, bineinteles in masura dovezilor pe care le
mai avem.

Printre cronicarii cunoscuti ai antichitatii care au descris aceste generatii se numara

Hesiod, Platon, Ovidiu, Vergiliu si multi altii, numai ca cei nominati au facut
descrieri destul de complete despre acestea. Toti vorbesc despre faptul ca inaintea
noastra, au mai existat alte 4 generatii, dar a noastra este ultima dintre ele. Din
relatarile lor reiese clar decaderea progresiva pe care a suferit-o specia umana fata
de perioada ei de inceput. In dialogul Critias al lui Platon, varstele lumii sunt
reduse la trei. Ovidiu in Metamorfoze reia numarul lor initial, iar Hesiod
accentueaza in special aspectul decaderii progresive ale acestora.

In “Munci si zile”, Hesiod ne povesteste despre prima rasa umana: “Oamenii de

aur trăiau asemenea zeilor, fără griji, fără să trudească şi fără să cunoască sărăcia;
nu îmbătrâneau şi îşi petreceau viaţa în sărbători, înconjuraţi de toate lucrurile
frumoase, pe care pământul le oferea fără ca ei să trebuiască să-l lucreze. Moartea
îi lua pe oamenii de aur asemenea somnului, iar ei, transformaţi în demoni buni
prin voinţa lui Zeus, se ascundeau sub pământ, veghind asupra muritorilor şi
împărţind bogăţii.”

Un alt poet care descrie minunatiile epocii de aur este Ovidiu, care in opera sa
„Metamorphoses”, scrie: „Prima vârstă a fost cea de aur, aceea a primăverii
veşnice. Ea era de la sine, fără vreo judecată şi fără vreo lege, respecta dreptatea şi
încrederea. Teama de pedeapsă lipsea. Nu se citeau cuvinte ameninţătoare pe
tablite de bronz, nici mulţimea nu pălea rugătoare în faţa judecătorului, ci oamenii
se simţeau în siguranţă fără judecată. Oraşele, încă nu erau încinse cu şanţuri
adânci. Nu exista nici lungul bucium, nici încovoiatul corn de aramă, nici coifuri,
nici săbii; fără îndatorirea armelor semiţiile trăiau în linişte, într-o odihnă plăcută.
Pământul însuşi, slobod şi neatins de greblă sau de vreun fier de plug, producea
totul de la sine… Pământul nemuncit dădea roade şi ogorul, fără ani de odihnă,
unduia galben de spicele-i grele. Curgeau fluvii de lapte şi fluvii de nectar şi din
stejarul verde picura galbenă mierea.”
Tibul, scrie despre epoca de aur: „Nu erau nici vrăjbi, nici arme, nici războaie, arta
criminală a vreunui fierar nu ciocănise spada. Pomii de la ei înşişi dădeau mierea şi
spontan oile veneau să-şi ofere laptele oamenilor care n-aveau nici o dorinţă”.
Natura îi hrănea pe oameni care nu-i dădeau nimic în schimb. In “Georgica,
Virgiliu spune: „Râuri de vin curgeau în văi şi mierea picura din arbori.”

“Zeii fara de moarte i-au creat fericiti pe cei dintai oameni: acesta a fost varsta cea
de aur. In cer domnea pe atunci Cronos. Oamenii traiau intocmai ca si zeii, fara a
cunoste nici grijile nici munca, nici tristetea. Ei nu cunosteau nici batranetea
neputincioasa; picioarele si bratele lor ramaneau intotdeauna vanjoase. O desfatare
neintrerupta le era viata. Moartea care venea dupa un lung sir de ani, era ca un
somn dulce si linistit. Cat traiau aveau de toate din belsug. Pamantul le dadea roade
bogate fara ca ei sa munceasca pentru cultivarea ogoarelor si gradinilor. Turmele
numeroase pasteau linistite pe izlazuri cu iarba grasa. Oamenii varstei de aur
duceau o viata senina. Insasi zeii veneau sa se sfatuiasca cu ei. Dar varsta de aur
lua sfarsit si nu mai ramase in viata nici un om din acel veac. Dupa moarte,
oamenii varstei de aur s-au prefacut in genii, ocrotitori ai generatiilor viitoare.
Invaluiti in ceata, ei colinda pamantul, aparand dreptatea si pedepsind raul. Aceasta
este rasplata pe care le-a dat-o Zeus dupa moarte. “
Aceasta generatie paradisiaca, falnica si infloritoare a sfarsit in cele din urma, dar
nici unul dintre cei care au incercat sa descrie in cateva cuvinte frumusetea,
abundenta si bunastarea acelor vremuri nu a stiut sa ne spuna si motivele pentru
care a disparut. Astfel, aceasta lume fara defecte a fost inlocuita de generatia de
argint.

A doua generatie umana a fost rasa de argint, care a trait in timpul zeilor
Olimpului. Aceasta era inferioara si diferita fata de cea anteriora. Astfel “Oamenii
de argint îmbătrâneau, deşi timp de o sută de ani rămâneau copii şi abia apoi
traversau o scurtă perioadă de maturitate. Deveniţi adulţi, se făceau vinovaţi de
trufie şi de necredinţă faţă de zei, astfel încât şi ei au fost îngropaţi de Zeus în
adâncurile pămîntului, unde continuă să fie veneraţi ca demoni, asemenea celor din
rasa de aur, chiar dacă sunt de rang inferior.”

Ovidiu descrie astfel aceasta generatie in opera sa „Metamorphoses”: „După aceea

Saturn a fost aruncat în Tartarul cel întunecat şi lumea era sub stăpânirea lui
Jupiter; s-a instaurat vârsta de argint. Vârsta de aur s-a deteriorat şi mierea a
devenit mai preţioasă ca aerul. Jupiter a limitat perioada primăverii şi din cauza
aceasta a pus iarna, vara şi toamna cea nestatornică. Primăverii i-a asigurat un scurt
timp, iar anul l-a împărţit în patru perioade. Atunci a început să bată primul aer
uscat şi fierbinte şi s-au pornit şi vânturile îngheţate. Seminţele cerealelor erau
ascunse şi imediat s-au auzit gemetele boilor de la jug. Tot atunci s-a construit şi
prima casă”.

O alta descriere a generatiei de argint:”Oamenii din a doua semintie care au trait in

varsta a doua, nu au mai fost la fel de fericiti. Ei nu se asemanau nici ca putere nici
ca intelepciune cu oamenii varstei de aur. O suta de ani cresteau ca fiinte
necugetate in casele mamelor lor si abia cand ajungeau la varsta barbatiei le
paraseau. Scurta le era viata in varsta barbatiei si fiind lipsiti de intelepciune,
oamenii varstei de argint cunosteau multa durere si amaraciune. Ei nu stiau ce este
supunerea. Nu ascultau de zeii fara de moarte, nici jertfe nu voiau sa le aduca.
Zeus, marele fiu al lui Cronos nimici neamul acesta de pamanteni. Pricina maniei
lui fu nesupunerea acelor oameni fata de zeii din Olimp. De aceea ii trimise in
imparatia beznei de sub pamant, unde nu au parte nici de bucurie nici de intristare.
Oamenii de astazi ii cinstesc si pe ei.”
A treiea generatie umana a fost cea de arama, in care omul era salbatic, gata de
crancenae lupte dar nu devenise inca nelegiuit. Iata cum ne descrie Ovidiu acesti
oameni: „După aceea a urmat a treia vârstă, cea de aramă, mai sălbatică decât
prima şi mai oribilă, în care au apărut armele. Însă nu a fost o vârstă în care crima
să fie prezentă”.
“Zeus, parintele oamenilor facu semintia a treia si varsta a treia numita varsta de
arama care nu se aseamana cu cea de argint. Zeus facu oamenii din coada unei
lanci si ei erau de temut si puternici. Oamenii varstei a treia indragira trufia si
razboiul, care aduce numai vaiete. Nu lucrau pamantul si nici nu mancau roadele
pe care le dadeau livezile si ogoarele. Zeus ii facu cu o statura uriasa si ii inzestra
cu o putere de neinfrant. Inima lor era neimblanzita si bratele lor erau de neinvins.
Armele si le faceau din arama, din arama le erau si casele si tot cu unelte din arama
munceau. Pe vremea aceea fierul cel negru nu era cunoscut. Oamenii veacului de
arama se nimiceau unii pe altii. Si ei trecura curand in imparatia intunecata a
infricosatorului Hades. Oricat erau de puternici moartea intunecata tot ii rapi si
astfel trebuira sa se desparta si ei de lumina vie a soarelui.”

Următorul neam creat de Zeus, rasa de bronz, s-a născut din frasini. Definiţi de
Hesiod drept „năprasnici” şi „cumpliţi”, oamenii din această seminţie erau
curajoşi, foarte puternici, cu trupuri viguroase şi „braţe nebiruite”. Ei aveau arme
de bronz şi au pierit ucigându-se unii pe alţii, din cauza dorinţei lor de război;
„Plecară-n mucedele case, la înspăimântătorul Hades,/ […] căci sumbra moarte
[…]/ I-a dus şi părăsiră a soarelui lumină vie”.
Perioada următoare epocii de bronz este mai dreaptă şi mai bună; atunci au trăit
eroii, numiţi şi semizei; destinul lor i-a indreptat să fie distruşi în marile bătălii
despre care povestesc miturile, începând cu războiul Troiei şi terminând cu cel al
Tebei; „Pieriră în războiul crâncen şi-n bătălia-nverşunată/ O bună parte-n faţa
Tebei […]; altă parte/ La Troia poposit-a […]/ Şi-acolo moartea cu obştescul
sfârşit, pe rând, i-a-nvăluit./ Lor însă, osebit de oameni, le-a dat şi viaţă şi lăcaş/
Cronidul tată Zeus, ducându-i la capătul pămîntului”: aceştia sunt locuitorii
îndepărtatelor Insule ale Fericiţilor.

Dar Ovidiu ne descrie şi ultima vârstă, cea de fier: ”Cea mai dură este ultima,
varsta de fier, cand în vene a izbucnit orice nelegiuire. A fugit ruşinea, adevărul,
încrederea, care au fost înlocuite cu înşelăciunea şi crima”. Tot Ovidiu ne spune că
în acestă perioadă a apărut şi războiul pe lume, iar mâinile oamenilor s-au murdărit
de sângele celor ucişi. Se certa fiul cu tatăl, socrul cu ginerele, soţul cu soţia. În
nimeni nu mai puteai să ai încredere. Aceasta a fost perioada când giganţii se spune
că au dorit să-l dea jos din cer pe Jupiter. Umbrele celor morţi veneau mereu în
împărăţia lui Pluton trecând fluviul Stinx. Pământul şi-a retras roadele sale.
Aceasta este împărţirea celor patru vârste ale omenirii înainte de Potop: aur, argint,
aramă şi fier.

Varsta de fier, este cea in care a trait chear Ovidiu, dar este varsta in care traim noi,
astazi:”Oamenii din epoca fierului „nu vor conteni/ Să-ndure trude şi necazuri nu
numai ziua ci şi noaptea,/ Sleiţi de griji apăsătoare pe care zeii le trimit”. In aceste
timpuri, omul traieste binele si raul, bucuria si necazul, viata si moartea. Unii ar
vrea sa moara mai repede si altii poate doresc sa se nasca mai tarziu. Indiferent de
modul in care isi traieste viata, aceasta generatie va dispare cu desavarsire in viitor.
Atunci zeus va crea din nou alti oameni. O noua generatie „de oameni care din
născare vor fi cu tâmple-ncărunţite”, „Cu minunatele lor trupuri în albe straie-
nveşmântate,/ La zeii veşnici se vor duce şi părăsi-vor omenirea/ Smerenia şi
Osândirea”, iar „răul n-o să aibă leac„”

O alta descriere a acestei epoci ne spune ca:”Varsta din urma a fost varsta de fier.
Toate faradelegile detera navala in acest veac plin de ticalosii. Atunci fugira din
lume si rusinea si adevarul si buna credinta; locul lor il luara inselaciunea si
viclenia si tradarea si sila si pacatoasa lacomie de avere. Atunci incepu negotul:
corabierul intinse panzele in voia vanturilor, pe care pana acum inca nu le
cunsocuse. Catargele, care statusera multa vreme infipte in varful muntilor se
coborara acum de vale sa infrunte valuri necunoscute. Plugarul prevazator isi
masura si isi hotarnici acum mosia sa, care mai inainte fusese comuna, a tuturora,
intocmai ca lumina si aerul. Si n-a fost de ajuns ca pamantul manos dadea recolta
si hrana trebuincioasa dar oamenii, in lacomia lor, au patruns pana si in
maruntaiele pamantului si au scos comorile ce se tineau ascunse in apropierea
umbrelor Styxului, comori care sunt tot atatea imboldiri spre nenorociri.

Iesi atunci la iveala fierul ucigator si aurul mai vinovat decat fierul. A iesit la
iveala razboinicul care se lupta cu ajutorul amandurora , si al fierului si al aurului,
intr-un razboi care face sa rasune in mana sa sangeroasa armele zanganitoare.
Oamenii traiesc acum din jafuri, oaspetele se teme acum de gazda sa, socrul se
teme de ginere, unirea este rara chiar intre frati. Barbatul pune la cale moartea
sotiei sale, sotia pe cea a barbatului. Grozavele mame vitrege amesteca otravuri
ucigase. Fiul este mahnit ca tatal sau traieste prea mult. Respectul de cei mari zace
doborat la pamant iar fecioara Astrea, justitia, paraseste si ea, cea din urma dintre
zei, pamantul stopit de sange.”
In articolele mele, care din pacate sant scrise, in majoritate, in italiana, am subliniat
intotdeauna ca absolut tot ceea ce am invatat pana acum in scolile illuminatilor, nu
este nici pe departe adevarul pe care omul ar trebui sa il stie despre sine si despre
trecutul sau. Pentru a mentine lumea in ignoranta, frica, supunere, control, elita s-a
ajutat din timpurile antice de asa zisele mistere, miracole, magie, secret sau strict
secret. Realitatea este ca aceste asa zise mistere au fost inventate pentru ca omul sa
nu caute sa stie mai mult despre ceea ce s-a intamplat cu adevarat. E inutil sa
traiesti pe acest pamant fara sa intelegi cine esti de fapt, ce poti sa faci sau ce s-a
intamplat inaiante, pentru ca un om fara trecut nu poate avea viitor.

Generatiile acestea atat de diferite intre ele, au fost create si apoi distruse de zei.
Nimeni in antichitate nu a auzit si nu a scris de dumne-zeul evreilor. De fiecare
data, zeii au creat replici din ce in ce mai nevolnice si mai primitive de oameni.
Generatia de aur a fost cea a oamenilor care au trait fericiti, fara munca, fara
judecata si fara legi, pentru ca ei au fost creati de natura. Ea le-a daruit tot ce aveau
nevoie si tot ce le trebuia ca sa traiasca liberi si fericiti fara sa faca nimic. Cand zeii
extraterestrii au venit pe pamant, totul s-a schimbat. Ei au inceput sa acapareze tot,
devenind in cele din urma stapanii materiei. Au distrus tot ceea ce era frumos, au
ucis tot ceea ce era perfect si au modificat in folosul lor creatia originala. Despre
aceste masacre pe care zeii extraterestrii le-au facut pe pamant vorbesc multe
scrieri. De exemplu, “Legendele Olimpului”, “Opere si zile” a lui Hesiod (pag106-
201) si Biblia, mentioneaza ca omul facut de zei intruchipa chipul lor, deoarece ei
erau creatorii lui. Primul tip de om facut de ei nu avea sex si nu se inmultea,
deoarece era un hibrid. Insusi Biblia mentioneaza ca Adam a fost primul om care
traia singur pe pamant in vremuri indepartate. Genesa 2/18 ne spune ca: “ domnul a
zis: “nu e bine ca omul sa fie singur; am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el.”
Completarea diviziunii o avem in genesa 2 / 21”Si atunci domnul a trimis un somn
adanc peste om si omul a adormit. Domnul a luat una din coastele sale si a inchis
carnea la locul ei.”

Zaharia Sitchin, unul dintre marii traducatori ai scrierii sumeriene, spune ca ”Zeii
au zamislit o fiinta unica, iar bucuria lor a fost imensa cand au vazut perfectiunea
sa.” Creatura facuta de zei era ceva care iesea din tiparele naturalului. Era o
anomalie a naturii, o caricatura care sfida frumusetea vietii. Omul facut de zei era
perfect doar pentru munca, pentru a se supune si a fi suficient de destept incat sa
manuiasca uneltele zeilor. Zeii reusisera sa creeze sclavul ideal, dar erau amarati
deoarece creatura lor era singura. Atunci decid sa faca o alta creatura asemanatoare
cu ea. Adorm cu o injectie, acest sclav perfect, dupa care decid sa faca un alt trup,
complementar cu primul. In acel moment apare jumatatea omului, adica dualitatea.
In acel moment se creaza adevarata dualitate, cea care a anulat liberul arbitru care a
fost inlocuit cu legea. Nu trebuie sa va ganditi ca femeia a adus nenorocire
creaturilor umane. Nu. Diviziunea care s-a format era intre noua rasa umana si
patronii ei, zeii. Ei au construit cu ajutorul geneticii moleculare corpurile din ce in
ce mai firave si mai neputincioase.

Incepand cu aceasta diviziune generatiile urmatoare au fost din ce in ce mai

nefericite si neajutorate, iar zeii au devenit in cele din urma stapanii lui absoluti,
desi nedeclarati. Aceasta noua umanitate, nu a cunoscut-o pe ce autentica, dar se
credea urmasa ei. Puterea lor e aproape zero, pentru ca marile experimente genetice
au avut ca scop exact asta. Diminuarea puterii si a cunoasterii de sine. Zeii au creat
rase umane modificate genetic sau au facut incrucisari multiple intre rase diferite
pentru a obtine un sclav bun de munca dar cam prostanac. Aceasta generatie este
mentionata de Hesiod, Enoch si de Biblie.

Dupa aceasta generatie, apare o alta, modificata din ce in ce mai mult de catre zeii.
Corpurile se micsoreaza din ce in ce mai mult, iar orologiul lui biologic face ca
imbatranirea sa fie din ce in ce mai rapida. Inaltimea scade, la inteventia zeilor, din
ce in ce mai mult. Acesta este un mare dezavantaj pentru noi, deoarece nu mai
suntem egali ca marime cu zeii extraterestrii. Neputinta si bolile fac omul sa creada
ca e un mortal bun de nimic, deoarece si-a pierdut stiinta spirituala. Zeii au facut in
asa fel incat sa nu mai stie ca in el zace Trinitatea absoluta, adica Sufletul, Spiritul
si Mintea, pentru ca el este in realitate dumnezeul venit sa se intrupeze in materie.

Fiecare generatie a avut un sfarsit diferit fata de celelalte, deoarece zeii

extraterestrii au decis mereu, inca de la inceput, cum va terbui sa moara fiecare
daca vor ajunge sa stie adevarul despre trecutul lor. Generatia de aur, cea originala
care nu a cunoscut zeii extraterestrii, parasea corpul constienta, atunci cand era
satula de aceasta viata. Incepand cu generatia de argint, toate cele care au urmat au
fost distruse de zei. Acest lucru este confirmat de urmele sutelor de cataclisme care
au fost provocate de zeii extraterestri. Faptul ca ei au salvat mereu 20% dintre
oameni nu insemna ca au facut-o pentru ca ii iubeau, ci pentru ca acestia erau din
punct de vedere genetic o rasa superioara. De ei aveau intotdeauna nevoie zeii
pentru a avea la indemana piese de schimb umane, care ii faceau sa traiasca mai
mult.

O generatie umana pe care nimeni nu a putut sa o treaca cu vederea, a fost

generatia eroilor, care au luptat impotriva zeilor cu un curaj care a ramas de
legenda. Toata omenirea antica a luptat impotriva zeilor, toti ii urau si nu li se
inchinau, numai omul de azi ii adora ca fiind dumne-zeul lor. Altii care se dau ca
nu au de a aface cu religia lor nenorocita, viseaza ca extraterestrii sunt si buni. Zeii
de ieri, astazi sunt numiti extraterestrii. Eroii omenirii au luptat impotriva lor si
mereu i-au invins. “Ei erau o samanta dintre cele mai nobile si intelepte si erau de
o seama cu zeii.”

Dupa cum reiese din toata scrierea antica, zeii extraterestrii au distrus mereu
corpurile oamenilor, pe care le-au creat apoi din ce in ce mai nevolnice si lipsite de
judecata. Aceasta creatie cu care se lauda atat de mult, nu ar fi putut sa existe daca
nu ar fi avut radacina de baza pentru a face acest sacrilegiu. Zeii s-au temut mereu
de om pentru ca el putea sa faca cu puterea Mintii a Spiritului si a Sufletului, tot
ceea ce ei fac cu tehnologia lor daunatoare. Ca sa ii diminueze puterea infinita si
fara egal, ei l-au amagit mereu cu tehnologia. In acest fel, omul a fost invatat sa nu
mai faca nimic singur, ci cu tehnologia care l-a distrus atat pe al cat si Natura care
i-a dat viata.

Piatra de capatai, ciotul sub care se gasesc radacinile arborelui care a dat viata
lumii materiale, este descris de Biblie ca ciotul care ramane in Sion, dar acela nu
este deloc samanta poporului evreu, ci a intregii omeniri. Va redau acest pasaj in
care Nabucodonosor, regele Babiloniei, incearca sa desluseasca mesajul din visul
pe care l-a avut, dar pe care nu stie sa il interpreteze.

Daniel 2/31-35” O, rege! Tu priveai şi iată un chip - acest chip era peste măsură de
mare şi strălucirea lui neobişnuită stătea înaintea ta şi înfăţişarea lui era grozavă.
Acest chip avea capul de aur curat, pieptul şi braţele de argint, pântecele şi
coapsele de aramă, Pulpele de fier, iar picioarele o parte de fier şi o parte de lut. Tu
priveai şi iată o piatră desprinsă, nu de mână, a lovit chipul peste picioarele de fier
şi de lut şi le-a sfărâmat. Atunci au fost sfărâmate în acelaşi timp fierul, lutul,
arama, argintul şi aurul şi au ajuns ca pleava de pe arie vara şi vântul le-a luat cu
sine fără ca să se găsească locul lor; iar piatra care a lovit chipul a crescut munte
mare şi a umplut tot pământul.

2/36-45” Iată visul, iar tâlcuirea lui o vom spune înaintea regelui. Tu, rege al
regilor, căruia Dumnezeul cerului i-a dat regatul, puterea, tăria şi mărirea, Şi în
mâinile căruia a dat pe fiii oamenilor în orice ţinut ar locui, precum şi fiarele
câmpului şi păsările cerului şi i-a dat stăpânire peste toate, tu eşti capul de aur. Şi
după tine se va ridica un alt regat mai mic decât al tău, apoi un al treilea regat de
aramă, care va stăpâni peste tot pământul. Şi un al patrulea regat va fi tare ca fierul
şi, după cum fierul sfărâmă şi zdrobeşte totul, aşa şi el va sfărâma şi va preface
totul în pulbere, ca fierul care face totul bucăţi. Iar picioarele pe care le-ai văzut şi
degetele, unele de lut de olar şi altele de fier, înseamnă că va fi un regat împărţit şi
va fi tare ca fierul, după cum tu ai văzut fier amestecat cu lut. Şi degetele
picioarelor, unele de fier şi altele de lut, înseamnă că regatul va fi parte tare, parte
şubred. Şi după cum ai văzut fierul amestecat cu lutul, aşa se vor amesteca prin
înrudiri, dar nu vor avea legătură temeinică între ele, după cum fierul nu se poate
amesteca la un loc cu lutul. Iar în vremea acestor regi, Dumnezeul cerului va ridica
un regat veşnic care nu va fi nimicit niciodată şi care nu va fi trecut la alt popor; El
va sfărâma şi va nimici toate aceste regate şi singur El va rămâne în veci. După
cum tu ai văzut că o piatră a fost desprinsă din munte, nu de mână, şi a zdrobit
fierul, arama, lutul, argintul şi aurul, Marele Dumnezeu a dat de ştire regelui ceea
ce va fi în viitor; visul este adevărat şi tâlcuirea lui neîndoielnică".

Acest vis, reprezinta de fapt erele umanitatii din care este format omul gigantic pe
care il vede regele in vis. Vreau sa va atrag atentia asupra ultimei parti in care
spune.” Pulpele de fier, iar picioarele o parte de fier şi o parte de lut. Iar picioarele
pe care le-ai văzut şi degetele, unele de lut de olar şi altele de fier, înseamnă că va
fi un regat împărţit şi va fi tare ca fierul, după cum tu ai văzut fier amestecat cu lut.
Şi degetele picioarelor, unele de fier şi altele de lut, înseamnă că regatul va fi parte
tare, parte şubred. Şi după cum ai văzut fierul amestecat cu lutul, aşa se vor
amesteca prin înrudiri, dar nu vor avea legătură temeinică între ele, după cum fierul
nu se poate amesteca la un loc cu lutul.”

Aceasta este descrierea actualei umanitati in care spune clar ca pe pamant traiesc
doua regate: unul de fier si altul de lut. Regatul de fier, este cel al oamenilor, care
desi nu stiu, sunt extrem de puternici. Regatul de lut, este cel al zeilor extraterestrii
pe care oamenii ii cunosc sub numele generic de dumne-Zeu. Regatul lor este
fragil si nu ar putea sa existe daca acestia nu ar fura energia omului, energie de
existenta caruia omul nu are habar. Umbrele acestea care se dau bune si rele, sunt
de fapt sacalii, patronii intregii umanitati pe care o mentin in stare de sclavie si
inconstienta profunda. Regatul de lut nu se poate combina cu cel de fier, desi ei
incearca sa faca asta de mii de ani. Legaturile dintre ele nu sunt durabile si nu pot
sa formeze o combinatie care sa se poata amesteca una cu alta. Avand avantajul
patronului, ei au convins omul de exact contrariul realitatii. De aceea omul crede
ca extraterestrul sau dumne-zeu este atotputernic, in loc sa deschida ochii si sa
vada ca adevarata putere si eternitate o are el, nu umbrele anti-viata pe care le
adora.

Cap.31 Cum l-au inventat romanii pe Isus din Nazaret

De 2000 de ani s-au scris milioane de pagini despre acesta figura “sfanta” care a
schimbat istoria omenirii. Isus Cristos este personajul cel mai cunoscut si iubit de
oamenii care apartin cultelor crestine, iudee, penticostale, iehoviste, dar si al celor
musulmane pentru ca el nu este numai salvatorul omenirii, ci si fiul lui dumne-zeu.
Religiile crestine nu ar putea exista daca nu ar avea la baza figura si faptele lui,
care sunt descrise in Biblie ca minuni si miracole pe care le-a facut in scurta sa
viata pamanteana. Ca de fiecare data nu am sa scriu despre ceea ce biserica repeta
de 2000 de ani ca ar fi fapte reale, ci am sa incep cu ceea ce nu se vorbeste despre
aceste lucruri.

Singura carte in care avem cele mai multe detalii ale vietii si faptelor lui Isus, este
Biblia. In afara ei, nici un alt manuscris istoric al vremurilor in care se presupune
ca a trait, nu vorbeste nici macar in treacat despre acest personaj. Este straniu,
pentru ca faima lui ar fi trebuit sa fie atat de mare, incat si pietrele ar fi trebuit sa
aiba un semn al trecerii lui prin lumea pamanteana. Cu toate acestea, nu exista asa
ceva, deoarece acest Isus biblic este o inventie a bisericii catolice Romane,
nicidecum un personaj care a existat vreodata pe pamant.

Locul nasterii sale a devenit unul dintre cele mai importante puncte de pelerinaj al
credinciosilor crestini. Din Biblie, ei stiu ca Nazaret este satul in care s-a nascut
Isus si unde a trait familia “sfanta”. In realitate, Nazaretul nu a existat in timpurile
in care se preconizeaza ca ar fi trait Isus. Nu există nici o descoperire arheologică,
nici un document, nici o harta si nici o alta sursa istorica care sa se refere la
Nazaret mai inainte de secolul III d.Hr. Deci, Nazaretul din punct de vedere
geografic si fizic a aparut pe pamant, la 300 de ani dupa moartea lui Isus.

Singura sursa care mentioneaza existenta lui, este literatura neotestamentara. Nici
Vechiul Testament, nici istoricii evrei contemporani cu Isus (ca Filone
Alessandrino și Giuseppe Flavius), nici Talmudul, nici istoricii romani nu au
amintit vreodata de acest oraș. Nu il cunosc deloc! Giuseppe Flavius, a fost
comandant general al trupelor iudee in Galileea în timpul dramaticelor războaie din
anii 66/70. El a furnizat in scrierile sale descrieri detaliate ale fiecărui oraș
palestinian, dar nu a mentionat niciodata existenta Nazaretului. Giuseppe Flavius,
a fost un evreu, care a devenit cel mai mare istoric al lor. El are un nume roman,
deoarece i-a fost conferit titlul de roman. In cartea lui de capatai intitulata
„Razboaie Iudee” a descris cu lux de amanunte locurile, teritoriile, oamenii,
obiceiurile si razboaiele palestinienilor cu romanii. Pentru care motiv a uitat sa ne
descrie faptele si minunile facute de Cristos in Palestina si de ce a omis sa
vorbeasca despre orasul nasterii lui?

Nazaretul descris in Biblie nu se asemana deloc cu Nazaretul de astazi. Orasul care

are astazi acest nume, se afla construit in adancitura dintre dealurile moi ale
Galileei. Toata athitectura lui este noua si nu are nici un fel de asezare arheologica
antica, care sa semene cu descrierea biblica.

In Biblie insa, orasul Nazaret este descris ca un oras montan. El se afla pe un

munte care avea pe partea opusa o prapastie adanca. Luca 4/16-30 “Când au auzit
acest lucru, toti cei din sinagogă s-au umplut de mânie; s-au sculat, l-au dus afară
din oras, și l-au dus până în varful muntelui pe care orașul lor a fost construit, ca
să-L arunce jos în prăpastie. Dar el trecu prin mijlocul lor și a plecat “

De fapt, Evangheliile vorbesc insistent de un munte si de un oras care se gasea pe

un munte, ca fiind locul in care s-a nascut si a trait Isus: “Nu poate fi ascuns un
oraș care se gaseste asezat pe un munte” (Matei 5/14). De retinut, este si un pas
din Evanghelia copta a lui Toma: “… Isus a spus, “Nici un oraș construit pe un
deal înalt și fortificat nu pot fi cucerit, nici ascuns … “” (Vang. coptă Thomas, 31-
32). Pe de alta parte, Evangheliile vorbesc si de locurile frecventate cel mai mult
de Isus.
Orasele Betsaida, Capernaum si Corazim, sunt locurile pe care Isus le frecventa
cel mai des. Aceasta inseamna ca versantului de nord si nord-est al laculul
Tiberiade era locul cel mai apropiat de casa lui. Tot din Betsaida erau si marea
majoritate a apostolilor lui. Conform Bibliei, acolo era locul unde Isus a realizat cel
mai mare număr de „minuni.” Tot impotriva acelor orașe a inceput sa predice,
manat de furie, blesteme întunecate. Nu s-a infuriat împotriva Nazaretului, a
Caanei, sau a Magdalei care erau cele mai cunoscute locuri din Galileea centrala.
El s-a infuriat impotriva asezarilor pe care le frecventa zilnic. Nazaretul nu are
acces la lac, iar distanta dintre ele este considerabilă, asa cum se vede in harta de
mai jos.

Daca Nazaretul biblic nu se aseamana deloc ca descriere cu cel actual, inseamna ca

romanii au descris o alta asezare. Aceasta nu avea nici in clin nici in maneca cu
Nazaretul pe care l-au edificat 3 secole mai tarziu in partea meridionala a
Palestinei. Orasul descris atat de precis in Biblie se gasea in apropierea lacului
Tiberiade numit si Marea Galileei. El se afla in apropierea oraselor frecventate de
Isus. Era construit pe o culme muntoasa care avea o parte lina si una abrupta, care
continua cu o prapastie ametitoare. Era un oras destul de mare, populat in mare
parte de mestesugari si avea o sinagoga importanta, unde veneau oameni din toate
partile.

Descoperirea adevaratului oras despre care romanii scriu in Biblie ca ar fi fost

patria natala a lui Isus, a fost facuta de doi italieni. Nu stiau unul de celalalt, dar
amandoi au dedicat ani buni de truda pentru a deconspira minciunile bisericii.
Numele lor este David Donnini si Alessio De Angeli. Ei demonstreaza ca
descrierile biblice ale locului natal al lui Isus nu au nici cea mai mica legatura cu
Nazaretul existent astazi. Acesta are alta pozitionare, alte forme de relief si nici un
fel de religve arheologice ale epocii in care se presupune ca ar fi trait Isus.

Ei au scris studii extrem de ample si documentate despre descoperirile lor, spre

disperarea si furia fara margini a bisericii catolice. Au fost primii oameni care au
demonstrat ca Nazaretul biblic, era de fapt orasul Gamala. Acesta a fost adevaratul
loc pe care l-au descris romanii ca fiind Nazaretul biblic. Mai jos, puteti vedea
Gamala, si resturile civilizatiei ei de acum 2000 de ani. Acest oras era situat pe
cocoasa imensa a unei coline inalte cat un munte, care avea pe partea opusa o
prăpastie. Acolo in varf, s-au gasit resturile unei mari asezari de mestesugari si ale
unei sinagogi ale carei superbe ramasite pot fi vazute si astazi.

Desigur, trebuie sa fi existat un motiv destul important, din moment ce

evanghelistii au ascuns orice legatura dintre Isus si Gamala, pe care au transformat-
o intr-o resedinta fictiva ca Nazaretul. Nu este ceva nou, pentru ca doar in acest fel
au reusit sa ascunda absolut tot sub nasul nostru. In cazul de fata, au utilizat diferiti
termeni geografici pentru a masca sensurile nedorite. De exemplu, adjectivele
„caananeu” și „galilean”, care sunt intelese ca indicatii geografice, sunt de fapt
expresii utilizate in ebraica si latina, pentru a indica zeloții, gherilierii si yahwisti.
Acestia au luptat impotriva romanilor pentru a restabili un Mesia vrednic in fruntea
templului si un rege demn pe tronul Israelului. Al doilea motiv a fost pentru ca
Gamala, a fost orasul care era patria zeloților. Acolo s-au născut figuri
proeminente ale luptei mesianice, ca Ezechia, ucis de Irod în persoană si fiului lui,
Iuda, numit Iuda Galileanul, fondatorul miscarii zelote. In al treilea rand, Gamala,
era cunoscut romanilor ca fatidicul oras fortificat de pe munte, de care toti isi
aminteau, ca de unul dintre cele mai blestemate locuri ale activitatii lor politice și
militare din Palestina.

In timpul războaielor din anii 66/70, Gamala a fost asediat de legiunile lui
Vespasian. După lungi și dificile luni, în care insasi viitorul imparat a participat la
lupte, a fost cucerita. Acestui fapt, i-a urmat episodul dramatic de sinucidere in
masă a locuitorilor lui. Sinuciderea era un comportament tipic al zelotilor, care s-
au aruncat in varfurile propriilor sabii. Altii s-au aruncat in prapastia de langa
sinagoga, pentru a nu ajunge prizonieri in mainile invadatorilor. Acestea au fost
motivele pentru care editorii Evangheliilor au ascuns intentionat orice legătură
posibilă între Isus și impresionanta miscare zelota.

Cele doua orase importante ale vietii lui Isus, Nazaret, locul nasterii sale si
Betleem, cel al resedintei, au fost introduse in mod artificial de către evanghelisti
in povestea biblica. Intentia lor era de a picta un Isus Hristos teologic, foarte
indepartat de personajul care, în timpul domniei lui Tiberius, a trait cu adevarat in
tara martirizata a Palestinei.” Sunt multe dovezi care subliniaza fara umbra de
dubiu ca orasul Gamala a fost locul inspiratiei romanilor pentru a-si construi
povestea existentei lui Isus pe plaiurile Palestinei.

In Evanghelia după Luca avem un alt detaliu interesant: “În acele zile, (adica
imediat dupa nasterea lui Isus) Maria a plecat in călătorie catre munte si a ajuns in
graba orasul lui Iuda” (Luca 1: 39). În primul secol nu este atestată existența nici
unui oras “al lui Iuda” situat pe un munte. Deci, care era acest “munte”, pe care
Maria ar fi trebuit să il ajunga “în grabă”, pentru a merge in “orasul lui Iuda”?
Singurul oras de pe munte, unde Maria se putea duce in graba era orasul Gamala
care era resedinta lui Iuda Galileanul, capul zelotilor. Un alt aspect important care
a fost folosit de romani ca sa creioneze cat mai puternic pe acest Isus al lor, este
legat tot de figura lui Iuda Galileanul. Acesta a fost pentru romani, cel mai aprig si
neinfricat dusman al lor. Curajul si darzenia lui a dat zelotilor puterea pentru a
lupta cu mainile aproape goale impotriva hoardelor legiunilor romane inarmate
pana in dinti. Alaturi de el au fost intotdeauna fii lui: Ioan, Simon, Iacov, Iuda și
Iosif, care in povestea biblica devin fratii lui Isus. In povestea biblica bravul Iuda
Galileanul devine Iuda Escariota, Isus devine fiul stafiei, iar copii lui Iuda devin
fratii lui.
Cei doi cercetatori italieni fac si niste calcule, deloc de neglijat, pe langa alte
dovezi excelente si de necontestat, care dovedesc ca singurul oras care a inspirat
romanii in scrierea povestii lui Isus, a fost Gamala. Astfel, din Evanghelia lui
Marcu aflam că Isus pleca in fiecare zi din Nazaret catre lacul Tiberiade,
intorcandu-se apoi catre seara. Cum reusea sa faca acest lucru mergand pe picioare
40 de km dus si intors, cat este distanta dintre Nazaret si Marea Galileii? Dar de la
punctul sudic al lacului pana in orasele mentionate mai avea alti 40-50 de km de
facut. Practic, în fiecare zi Isus, ar fi trebuit să parcurga pe jos cam 160 km. Facand
un mic calcul, ar rezulta că într-un an, Isus, ar fi parcurs nu mai puțin de 58.400
km, care corespund aproximativ cu o data si jumatate inconjurul Pământului, iar în
zece ani ar fi parcurs traseul Terra-Luna dus si intors.

Si totusi... de unde au scornit romanii numele de Nazaret?? Ei nu ar fi putut face

aceasta asociere intre Nazaret si Isus Cristos daca un sambure de adevar nu ar fi
existat. Numele Nazaret are la baza radacina NZR care inseamna „adevar”, iar Isus
inventat, stim ca este numit „Adevarul”, ”Calea” si „Lumina”. Un text apocrif
gnostic, intitulat „Evanghelia lui Filip”, descoperit secolul trecut la Naj Hammadi
in Egipt spune: “Apostolii care au fost inaintea noastra l-au numit: „Isus Nazareno
Cristo”, ”Nazara” si „Adevărul “. Deci atunci a fost numit “Nazareno” si “Acela al
adevarului” … “(Vang. de Philip, punctul 47).

Termenul „nazareno”, „nazarineanul” sau „nazareu” este de obicei înțeles ca

locuitor al orasului Nazaret. Expresia Isus din Nazaret înseamnă, în mod
automat, Isus care s-a nascut in orasul Nazaret, sau pe scurt Isus din Nazaret. În
versiunile grecești ale Evangheliilor canonice citim „IhsouV” sau „NazoraioV”
(Iesous sau Nazoraios), care sunt o transcriere in greaca din ebraica antica a
termenului „Yehoshua ha notzrì” sau din aramaică a termenului „Yeshu
nazorai”. In trecut, nici una dintre aceste expresii nu au avut vreo legătură cu
orasul Nazaret, si nici nu au indicat in vreun fel nationalitatea sau originea lui Isus
in acele locuri.

Traducerea corecta a expresiei ebraice „Yehoshua ha notzrì” sau a celei aramaice

„ Yeshu nazorai” inseamna Isus Nazireul sau Nazireanul nicidecum Isus din
Nazaret. Acest lucru este extrem de important pentru ca este primul pas care s-a
facut pentru creionarea personajului biblic intitulat Isus din Nazaret. Nazireatul era
un comportament pe care puteai sa il ai toata viata sau doar o perioada de timp bine
determinata, care este foarte clar definit in Biblie, in Numerele 6/1-21:” Vorbeşte
fiilor lui Israel şi zi către ei: Dacă bărbat sau femeie va hotărî să dea făgăduinţă de
nazireu, ca să se afierosească nazireu Domnului, Să se ferească de vin şi de
sicheră; oţet de vin şi oţet de sicheră să nu bea şi nimic din cele făcute din struguri
să nu bea; nici struguri proaspeţi sau uscaţi să nu mănânce. În toate zilele, cât va fi
nazireu, să nu mănânce, nici să bea vreo băutură făcută din struguri, de la sâmbure
până la pielită. În toate zilele făgăduinţei sale de nazireu să nu treacă brici pe capul
său; până la împlinirea zilelor, câte a afierosit Domnului, este sfânt şi trebuie să
crească părul pe capul lui. În toate zilele, pentru care s-a afierosit pe sine să fie
nazireul Domnului, să nu se apropie de trup mort: Când va muri tatăl său, sau
mama sa, sau fratele său, sau sora sa, să nu se spurce prin atingerea de ei, pentru că
afierosirea lui Dumnezeu este pe capul lui. În toate zilele cât va fi nazireu, este
sfântul Domnului.”

Iata si motivul pentru care Isus a fost zugravit ca fiind batjocorit de romanii care i-
au pus coroana pe cap si ii dadeau sa bea otet. Nazireii aveau reguli extrem de
stricte, asa cum ati vazut mai sus, iar Isus era unul din ei. In alte paragrafe se
specifica ca un nazireu nu trebuie sa aiba nici un contact cu nici un fel de
impuritati, printre care sangele si mortii. De asemenea nazireii erau vegetarieni
sau vegani. Cei mai celebri nazirei au fost Samson și profetul Samuel, care a
sărbătorit ungerea regală a lui David.

Deci, pana la construirea orasului Nazaret, Isus biblic, nu era un locuitor al

Nazaretului, ci un nazireu. In realiatate, nazireii erau oamenii care lasau societatea
bolnava in care traiau. Ei se retrageau departe de aceasta pentru a putea trai ca niste
adevarati oameni spirituali. Nazireii si gnosticii nu aveau legaturi cu religile, care
de alfel nici nu existau in acea vreme. Ei cunosteau invatamintele antice, cele care
contineu adevarul si care au fost apoi transformate in evanghelii. Din acest motiv,
asa cum vom vedea, ei erau considerati cei care merg pe calea adevarului si a
luminii. Acesta este motivul pentru care romanii au dorit sa creioneze un Isus
curat, asa cum erau acei oameni din comportamentul si stiinta carora s-au inspirat
sa-l creeze. Cand au construit orasul Nazaret, au schimbat cateva paragrafe biblice
in care Isus apare cu noul sau nume „Isus din Nazaret”, facand in acest fel, ca
orasul sa devina o adevarata mina de aur pentru biserica.

Tot nazirean a fost si Ioan Botezatorul, asa cum ne spune evanghelia lui Luca
1/15”Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare
şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt.” La inceput Isus a
fost creat ca fiind un Naziereu, asa cum spune Biblia, careia i-au scapat destul de
multe paragrafe in care este numit nazireu. Faptele apostolilor: 2/22” Bărbaţi
israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: Pe Iisus Nazarineanul, bărbat adeverit între voi
de Dumnezeu, prin puteri, prin minuni şi prin semne pe care le-a făcut prin El
Dumnezeu în mijlocul vostru, precum şi voi ştiţi” Faptele apostolilor 3/6”Iar Petru
a zis: Argint şi aur nu am; dar ce am, aceea îţi dau. În numele lui Iisus Hristos
Nazarineanul, scoală-te şi umblă. Faptele apostolilor: 4/10”Cunoscut să vă fie vouă
tuturor, şi la tot poporul Israel, că în numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe Care
voi L-aţi răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat din morţi, întru Acela stă
acesta sănătos înaintea voastră!”

Un alt aspect interesant se refera la familia lui Isus si la nasterea sa, care pentru
biserica sunt adevarate miracole ceresti pe care nu ni le poate explica. De 2000 de
ani tese in jurul acestora o aura de mister si misticism fara egal. In unele evanghelii
apocrife Maria apare ca un fel de om-inger care sta intr-o manastire, iar ingerii
domnului vin si o hranesc cu o licoare miraculoasa. In altele apare copilaria lui
Isus, iar in altele viata Mariei. Stati linistiti! Toate aceste fapte ireale au fost
intocmite cu grija la cateva secole departare de presupusa viata si moarte a lui Isus.
Panza acesta de paianjen a fost tesuta in timp si continua si astazi sa fie din ce in ce
mai deasa si mai neinteleasa.

In realitate Biblia este plina de povestiti in care sunt zugravite nasteri la fel de
misterioase ca cea a lui Isus, care s-au produs prin vointa domnului. El stia
intotdeauna cand se va naste fatul, ce sex va avea si motivul pentru care fusese
conceput. Toti acesti „nascuti din spirit” aveau misiuni importante de indeplinit.
Femeile care au conceput copii si au nascut la varste tinere sau extrem de inaintate
prin vointa Spiritului sau a Sfatului Duh au fost Sara, sotia lui Avram si mama lui
Iacob, sotia lui Manoah, mama lui Samson, Elisabeta, mama lui Ion Botezatorul,
Maria, mama lui Isus. La toate venea prima data un inger care era mesager al
domnului. Acesta le anunta ca vor deveni mame, le spunea sexul viitorului copil,
ce nume va trebui sa aiba, perioada cand acestea vor naste si ce vor face acesti
copii cand vor devin majori.

Oare vreunul dintre acesti credinciosi s-o fi intrebat vreodata, macar asa in treacat,
cum este posibil ca un spirit sa vina asa tiptil, sa sufle peste burta unei femei de 90
de ani si brusc, acesta sa ramana insarcinata? Sau cum este posibil ca o lumina sa
vina din cer si sa insamanteze pantecul unor muritoare? Pe langa aceste ineptii fara
egal, cu Maria povestea intrece orice limita a logicii si bunului simt. Ea nu numai
ca naste pe Isus si ramane fecioara, dar mai mult decat atat, da nastere fratilor si
surorilor lui Isus si chiar si dupa aceaste nasteri ramane virgina. Cu alte cuvinte, se
pare ca si Iosif sufla noaptea peste burta ei, ca sa ramana insarcinata cu viitori lui
copii. Manuscrisele antice abunda de astfel de povestiri in care o mama virgina da
nastre la copii doriti de zei, cu mult inainte de povestea acestui Isus biblic. Iata
cateva dintre cele mai cunoscute fecioare cu prunci.

Nuuu. Treziti-va! Ingerul le anunta ce au decis zeii, care veneau apoi si le

implantau cate un ovul fecundat, al carui sex se stia deja de la inceput, iar la nastre
li se facea cate o cezariana. Nu exista la nivel fizic o astfel de „minune” facuta de
nici un spirit, indiferent cat ar fi el de smecher si de atotputernic. Cand a inventat
aceste enormitati, biserica s-a intrecut pe ea insasi in dementa si cretinism.

Cap.32 Sunteti siguri ca pe cruce a murit Isus, fiul lui dumne-zeu?

In aceasta carte, nu pot sa nu iau in considerare povestea hotului care a fost eliberat
in locul lui Isus pe Golgota. Acum un deceniu si jumatate, Giovanni Santangelo,
un erudit italian in materie de „mistere religioase”, a facut un studiu despre
moartea lui Isus, descrisa in cele 4 Evanghelii. Eu am sa va prezint in stilul meu,
ceea ce el a scris in acest material, care este destul de greoi pentru cel care nu are
habar despre “misterele religioase”. Ceea ce el a descoperit nu a placut deloc
Vaticanului si clerului dar, de acesta data, ei nu au putut face nimic. Sustinatorii
studiilor lui au fost extrem de multi si exact in acea perioada aparuse renumitul
best seller, „Codul lui Da Vinci”, care descrie fuga lui Isus in Franta.

Dupa cum se stie, Isus a fost condamnat la moarte si crucificat pe muntele Golgota
intre doi hoti. Unul dintre ei, care se numea Barabba, era foarte cunoscut si apreciat
de popor. Din acesta cauza, atunci cand Pilat intreaba multimea pe cine sa
elibereze, aceasta, intr-un delir general, cere sa fie eliberat Barabba.

Barabba este unul dintre martorii care au asistat la patimile lui Isus si este descris
in Evanghelii doar in acest episod al vietii lui. Biblia il descrie ca pe un fanatic care
asasineaza un soldat roman in timpul unei revolte. Dar cine a fost el cu adevărat?
In filmele despre Isus, este un fel de patriot lipsit de scrupule care incearca sa dea
jos guvernul Romei din Ierusalim. Imaginea pe care o sugereaza si scriptura despre
Barabba este cea a unui anarhist, a unui patriot care vrea să răstoarne puterea
romana care guverna Ierusalimul. El facea parte, sau mai degraba era un lider al
zelotilor, care in acea vreme au dat foarte mult de furca Imperiului roman. Zelotii
erau cunoscuti si respectati datorita nesupunerii pe care o aveau fata de hoardele
asupritorilor care le cotropisera tara. Ei desfasurau actiuni de rebeliune împotriva
dominatiei lui Tiberius în Iudeea.

In relatarea evanghelica, figura lui Barabba apare în timpul izbucnirii unei revolte
in care cineva este ucis. Probabil, un soldat roman. Din acesta cauza, el a fost
arestat impreuna cu alti rebeli. Dar, a fost el cel care a pornit revolta? Era un zelot?

In Matei 27/16, aflam ca Barabba era: "Cel care a fost dus în închisoare din cauza
unei revolte care a izbucnit în oras si pentru o crima" Biblia ortodoxa traduce acest
verset asa: „Şi aveau atunci un vinovat vestit, care se numea Baraba.” Traducerea
aceasta te lasa masca. Cum adica un vinovat vestit? Am trei editii diferite ale
Bibliei ortodoxe si toate sunt identice. Ca Barabba putea fi vinovat, ar putea fi
posibil, dar ca ar fi fost un vinovat vestit, asta intrece culmea dementei. Pai cum
ajunsese el “un vinovat vestit”, daca de abia atunci fusese arestat? Cum s-a dovedit
ca a fost vinovat, din moment ce poporul stia ca nu este vinovat?

In Evanghelia lui Marcu 15/7, se spune: "Un om numit Baraba este în închisoare
impreuna cu rebelii care in timpul revoltei au comis o crima." Si de acesta data,
ortodoxii au tradus aiurea:”Şi era unul cu numele Baraba închis împreună cu nişte
răzvrătiţi, care în răscoală săvârşiseră ucidere.”

Din absolut tot ceea ce va voi supune atentiei, vreau sa scot in evidenta cine era cu
adevarat acest om, pentru ca demascarea identitatii explica motivul pentru care a
fost eliberat . Deci, Matei spune că Baraba a fost arestat " cu ocazia" unei revolte si
a unei crime, nu ca Barabba era rebelul care se ridica si comite crima. Marcu insa,
spune ca Barabba era în închisoare cu rebelii care "au comis o crima" si foloseste
verbul la plural "au comis". De aici, se deduce ca rebeli erau autorii crimei,
nicidecum Barabba. De asemenea poate fi posibil ca Barabba sa nu fi fost un rebel,
ci sa se fi aflat in mod accidental in acel loc. Cu toate acestea, inceputul
tulburarilor si crima ii sunt atribuite lui. In Evanghelia lui Marcu, in textul original
scris in greaca, traducerea fidela este:” "El a fost în închisoare impreuna cu rebelii
care in timpul revoltei au comis o crima." In Evanghelia lui Matei textul este; "Cel
care a fost dus în închisoare cu ocazia unei revolte izbucnite în oras si pentru
crimă." Deci, desi Barabba a fost descris ca figura unui fanatic luptator al zelotilor,
ne gasim in fata unor elemente fundamentale care schimba aceasta idee
traditionala.

Traditia spune ca acest personaj a fost numit Barabba. Evident, in acest caz, toti
cred ca acesta este de fapt numele lui. Daca ne uitam la ceea ce spune Evanghelia
lui Marcu, aflam ca: 15/7” Şi era unul cu numele Baraba închis împreună cu nişte
răzvrătiţi, care în răscoală săvârşiseră ucidere.” In acest caz, “un anume” nu ne
spune ca acel om se numea Barabba, ci ca era strigat Barabba. In textul grec
original, expresia utilizata este "leghomenon Barabban”, adica „un anume
Barabba”. Acesta arata clar ca Barabba nu este numele lui, ci o porecla, un titlu, un
supranume, nicidecum un nume propriu. Adevartul mister, incepe exact in
momentul in care se traduce cuvantul Barabba, care este un cuvant de origine
aramaica, limba veche a evreilor.

Numele Barabba este o romanizare a cuvintelor aramaice Bar Abba, care inseamna
„Fiu din Tata” „Bar”=Fiu, „Abba”= Tata. Evident, „Abba” nu inseamna un tata
fizic, ci unul spiritual, deoarece evreii pronuntau in acest fel numele tatalui ceresc,
atunci cand il numeau „Tata”. Poate ca multi ati vazut filmul „Isus din Nazaret”. In
gradina Ghetsimani, Isus se roaga „ Abba, Abba, de ce m-ai abandonat?” Deci,
acest nume ii apartinea de fapt lui Isus, deoarece „Bar Abba” era un titlu mesianic.
Atunci cum a fost posibil ca un criminal sa aiba acest supra nume? Care era
numele real al lui Barabba?

In descrierea biblica, „Bar Abba” era apelativul cu care evreii il numeau pe Cristos,
deoarece conform Evangheliilor, el spunea ca este Fiul lui dumne-zeu, folosind
exact expresia de mai sus. In „Novum Testamentum Latine și Graece”, la pagina
101, ne apare numele intreg al lui Barabba, care este „Iesoun Barabban”, adica
Isus Barabba. Iata deci, ca ne aflam in fata adevarutului nume al persoanei despre
care discutam. In Ierusalim, numele de Isus era un nume comun, asa cum este la
noi numele Ion. In Evanghelii, Isus este fiul lui dumne-zeu, iar in acest caz, ne
confruntam cu o dilema extraordinara. Barabba se numea Isus, dar in acelasi timp
si Nazireul se numea tot Isus.

La procesul facut de Sinedru lui Isus, preotul Caiafa il intreaba pe inculpat: "Ești
Tu fiul lui Dumnezeu?" sau mai corect: "Esti Tu Bar Abba ?" (Fiul lui Dumnezeu).
El i-a raspuns: „Tu ai spus.” La procesul tinut de Pilat, prefectul Iudeii, acestuia ii
sunt prezentati acuzati, care purtau amandoi numele de Isus. Isus din Nazaret, care
a fost acuzat de blasfemie de către Sinedriu, deoarece s-a proclamat Bar Abba (fiu
al lui dumne-zeu), si pe Isus BarAbba, talharul arestat in razmerita.

Din traditia religioasa, se stie ca evreii asteptau un Mesia care va izbavi Israelul de
pacatele spirituale. Isus a fost cel care a predicat iubirea, iertarea si fraternitatea,
deci el trebuia sa fie cel ales. In contradictoriu cu ceea ce predica Evangheliile
romanilor, evreii aveau o traditie antica, numita traditia eseno-zelota, care a fost
foarte raspsndita in timpul Nazireilor. In conformitate cu această traditie, care
poate fi studiata in Manuscrisele de la Qumran, descoperite în desertul Marii
Moarte, evreii asteptau de fapt doi Mesia. Primul ar fi fost Mesia lui Israel, un lider
politic, care ar fi trebuit sa conduca oamenii in lupta impotriva uzurpatorilor
romani. Al doilea, ar fi fost Mesia lui Aron, un lider spiritual care ar fi trebuit sa
aiba caracteristicile unui bun conducator pentru implinirea spirituala.

Aceasta credinta a venirii celor doi Mesia, a fost extrem de respectata, deoarece
aceasta era adevărata conceptie a evreilor despre sosirea lui Mesia. Deci, dacă
poporul evreu astepta intr-adevar aceste doua persoane, atunci Isus din Nazaret si
Barabba au fost, respectiv, Mesia lui Aaron si Mesia lui Israel? Atunci de ce este
condamnat preotul in locul liderului politic care lupta pentru a elibera Iudeea de
sub jugul Romei? Daca traditia Eseno-Zelota este valabila, de ce Evangheliile nu-l
mentioneaza?

Acum intra in joc, al doilea element istoric care se ciocneste cu povestea

Evangheliilor. Scripturile ne spun că Sinedriul, după ce l-a judecat sumar pe Isus,
l-a dus in fata prefectului Pilat din Pont pentru a fi rejudecat si condamnat din nou.
Evangheliile spun că Pilat nu a văzut nici o vina in acuzatiile facute lui Isus. De
aceea, acesta cauta o modalitate pentru a-l elibera. In acest moment, intra in scena
Barabba si se face alegerea prizonierului. De fapt, Evangheliile spun:
"Guvernatorul a fost obisnuit ca la fiecare sarbatoare de Paste, sa elibereze la
solicitarea poporului, unul din prizonierii pe care oamenii il doreau liber."
(Matei 27, 15-26; paralel Marcu 15, 2-15, Luca 23 și Ioan 19: 13-25, 4-16).
Aceasta relatare facuta de Evanghelii nu are absolut nici o bază istorică. Nu exista
oameni de stiinta, istorici sau carturari care sa susțina ca romanii aveau obiceiul de
a aplica amnistitia cu ocazia sarbatorilor popoarelor cucerite. Aceasta se facea doar
in cazul in care se organizau festivitati romane. Din acest motiv era imposibil ca
romanii sa elibereze condamnatii. Aceasta eliberare nu putea fi facuta in cazul
infractiunilor grave de răzvrătire impotriva sistemului, deoarece in mod normal,
acei oameni erau condamnati la moarte.

Pilat zugravit in aceste circumstante ca un om milos, care fara sa vrea se gaseste in

situatia de a-l condamna pe Isus, este doar o imagine inventata de Evanghelii.
Toata aceasta poveste este un fals colosal. Istoria il prezinta pe Pilat intr-un mod
complet diferit. El a fost un om sângeros, corupt, mincinos, las, tiran, care se facea
vinovat de crime oribile. In Talmud există cuvinte de foc impotriva lui, iar istoricul
Giuseppe Flavio, în scrierile sale, il arata asa cum a fost în realitate. Prin urmare,
este de neconceput gestul prefectului roman care a incercat sa il scape pe Isus,
asteptand ca poporul sa faca alegerea.

Isus din Nazaret, era de fapt liderul miscarii zelote, care il deranja extrem de mult
pe Pilat, contrar celor spuse de Scriptura. Cu toate acestea, o alegere, se pare ca a
fost făcuta. In prezenta lui Pilat, au existat două persoane importante pentru
poporul evreu, dar de ce a fost eliberat cel care avea cea mai mare vina? De ce ii
este atribuita lui Isus din Nazaret, vina de „lesa maestà” pentru ca s-a proclamat
"Rege al Iudeilor", când acest titlu s-ar fi potrivit mult mai bine unui luptător ca
Barabba? Din moment ce traditia eseniana a celor doi Mesia este fundamentala, de
ce a fost ucis Mesia sacerdotul, sfantul? Luptatorul Mesia nu ar fi fost un pericol
mult mai real pentru Roma?

Conform istoriei, nu a existat niciodata obiceiul roman de a libera prizonierii în

timpul Pastelui evreu. Atunci ce s-a intâmplat de fapt? Daca este adevarat ceea ce
spun scripturile, cine este cu adevărat personajul enigmatic numit Barabba? Un
bandit clasic, subversiv, sau Mesia luptatorul si liderul miscarii Eseno-Zelote?
Inainte ca oamneii sa aleaga pe cel care va fi eliberat, Pilat il intreaba pe Isus
Nazireul: "Tu ești Regele Iudeilor?". Deci, cine a murit pe Golgota?

Exista un studiu care a analizat pe de o parte traditia alegerii de prizonieri, iar pe de

alta parte traditia Eseno-Zelota. Termenul "Hristos”, care inseamna „uns al lui
dumne-zeu" nu este un nume religios, ci politic. V-am aratat deja, intr-un alt
capitol, cum regii si imparatii erau incoronati de biserica, deoarece domneau cu
voia lui dumne-zeu. Deci, „unsul lui dumne-zeu”, ii era mereu atribuit unui lider
politic. Punctele cheie ale studiului care s-au facut asupra originalului „Novum
Testamentum Latine”, sunt urmatoarele:

-Isus Barabba (Nazareul) este personajul despre care vorbeste Evanghelia lui Toma
și Pistis Sophia, in care mantuitorul este numit doar "Isus" , nu "Hristos" sau "Isus
Hristos."

-Personajul care instiga la revoltă impotriva romanilor si care era vinovat de de

omor, nu era Isus Barabba, ci personajul numit Cristos.

-Faimoasele cuvinte ale lui Pilat: "Nu găsesc nici o vină in omul acesta",
pronunțate de Pilat, nu i se adresau lui la Cristos, ci lui Isus Barabba. Datorita
caracterului sau non-violent in predicare, nu a fost considerat periculos de către
autoritati.

-Evreii au cerut cu glas tare eliberarea lui Isus Barabba în locul lui Isus Cristos,
deoarece el era liderul spiritual al Esenienilor. Isus Barabba a fost considerat de
catre preotii evrei, în ciuda diferentelor religioase, demn de respect, un om care nu
merita moartea.

-Eliberarea nu i s-a facut personajului "negativ", ci, celui "pozitiv", adică lui Isus
Barabba. Personajul poreclit "Cristos" a fost de fapt condamnat la moarte de către
Pilat pentru infracțiunile de omor si de răzvrătire, fiind crucificat pe Golgota.

Studiile asupra identitatii lui Barabba continua. Potrivit unora, a existat numai un
Isus Barabba pe care biserica l-a împartit in doua personaje. Isus din Nazaret nu a
fost un profet, ci liderul unei miscari armate. Comportamentul violent este
demonstrat de episodul din Ghetsimani, când Petre taie cu sabia urechea unui
slujitor al marelui preot. In „Queste du Graal”, Barabba este vazut în figura
ucenicului Tadeu, care a fost un zelot. Pentru altii, omul răstignit ar fi fost
luptătorul, nu profetul. Miscarea eseniană este cu adevarat punctul central din
care s-a inspirat venirea lui Mesia. Au existat doi Isus cu acelasi nume? Cine a stiut
totul si a tinut adevarul ascuns? Evangheliile pe care le stim, au fost elaborate
astfel incât sa ascunda adevaratele fapte petrecute. Reconstructia corecta dupa două
milenii de istorie mincinoasa, este extrem de greoaie. Poate, tot adevarul nu il vom
afla niciodata, dar nu se poate ignora faptul că cele două cuvinte „Bar Abba”,
ascund o semnificatie mult mai profundă si mai complicata decât pare.

Gabriela Dobrescu, adaptare dupa scrierea lui Giovanni Santangelo, pentru

„Secretele Bibliei”
 Cap. 33 Cum a facut Isus „minunile” de care se vorbeste in Biblie

Am sa va prezint “miracolele” vindecarilor pe care le facea Isus, dintr-o alta

viziune, pe care nu o puteti vedea datorita modului gresit prin care sunt vazute
aceste povesti. Rolul bisericii a fost acela de a face omul sa nu mai aiba incredere
in el si in fortele sale. Mosii si stramosii nostri stiau totul, fara sa faca vreo scoala
speciala sau fara sa astepte vreo stafie sau naluca care sa le spuna ce trebuie facut,
ca sa se vindece.

Am sa analizez modul in care erau facute aceste “miracole”, rezumandu-ma doar la

o singura evanghelie. Ar fi o imensa pierdere de timp sa repet acelasi lucru de
patru ori, asa cum fac textele biblice. Sunt o sumedenie de paragrafele in care sunt
povestite foarte multe vindecari miraculoase facute de Isus. Zeci de oameni care
sufereau de boli destul de grave, chiar de la nastere, erau vindecati in cateva
secunde. Este un adevarat miracol sa vindeci un om care s-a nascut bolnav,
deoarece astfel de maladii nu au leac. Popii stiau ca in acest fel puteau sa fie
extrem de convingatori, iar oamenii puteau fi pacaliti 100%, ca aceste “miracole”
erau reale. Cu toate acestea, acesti oameni orbi sau ologi, reuseau sa vada sau sa se
ridice si sa mearga pe picioarele lor. Cum era posibila o astfel de scamatorie, o sa o
aflam tot din paginile Bibliei. Toate aceste pasaje, au o caracteristica comuna pe
care eu am colorat-o in rosu si am subliniat-o, ca sa va fie mai usor sa o urmariti.
Pasajului i-am atribuit apoi un numar.

1 Matei 8/1-3”Si coborându-Se El din munte, mulţimi multe au mers după El. Şi
iată un lepros, apropiindu-se, I se închina, zicând: Doamne, dacă voieşti, poţi să mă
curăţeşti. Şi Iisus, întinzând mâna, S-a atins de el, zicând: Voiesc, curăţeşte-te. Şi
îndată s-a curăţit lepra lui.”

2 Matei 8/5-6, 8, 13” Pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş,

rugându-L, Şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se
cumplit...... Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub
acoperişul meu,ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea...... Şi a zis Iisus
sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul
acela.”

3 Matei 9/2” Şi iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi Iisus, văzând credinţa
lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale!......”

4 Matei 20/22” Şi iată o femeie cu scurgere de sânge de doisprezece ani,

apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui. Căci zicea în gândul
ei: Numai să mă ating de haina Lui şi mă voi face sănătoasă; Iar Iisus, întorcându-
Se şi văzând-o, i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Şi s-a tămăduit
femeia din ceasul acela.”

5 Matei 9/27-29 “Plecând Iisus de acolo, doi orbi se ţineau după El strigând şi
zicând: Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David. După ce a intrat în casă, au venit la
El orbii şi Iisus i-a întrebat: Credeţi că pot să fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da,
Doamne! Atunci S-a atins de ochii lor, zicând: După credinţa voastră, fie vouă!”

6 Matei 14/35-36” Şi, cunoscându-L, oamenii locului aceluia au trimis în tot acel
ţinut şi au adus la El pe toţi bolnavii. Si-L rugau ca numai să se atingă de poala
hainei Lui; şi câţi se atingeau se vindecau.

7 Matei 15/22,28 “Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga,
zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de
demon.... Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi
s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.

Dupa cum cred ca ati remarcat, toti acest oameni au fost vindecati nu pentru ca
Isus avea puterea de a face acest lucru, ci pentru ca ei credeu cu adevarat ca
vindecarea lor este posibila. Credinta inseamna sa nu ai niciodata dubii ca poti sa
faci ceva. In acel moment orice este posibil. Ca sa faca omul sa isi uite puterea si
sa aiba dubii asupra ei, biserica il invata ca a avea credinta inseamna sa crezi in
altul, nicidecum in tine. Astfel, crezand in dumne-zeu, tu poti sa fii vindecat
datorita bunavointei lui. In acest fel, omul, care poate sa faca totul singur, se
milogeste la nalucile pe care le doare direct in bascheti de durerile lui.

Iata ce se intampla de fapt, la fiecare dintre punctele enumerate mai sus.

1 Omul se vindeca numai pentru ca el crede ca daca Isus vrea, acest lucru este
posibil “dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti”.

2 Persona crede ca rostirea unui cuvant afirmativ al lui Isus ii poate vindeca sluga
bolnava ”numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea, dar Isus specifica:”fie
ţie după cum ai crezut”

3 Insanatosirea se face datorita credintei acelor oameni ca acest lucru este posibil
“văzând credinţa lor”, Isus ii asigura ca sunt vindecati

4 Femeia era convinsa ca numai daca ii atinge haina se va insanatosi, dar Isus
specifica iarasi ” fiică, credinţa ta te-a mântuit”.
5 Orbii sunt convinsi ca el poate sa ii vindece, de aceea Isus ii intreaba” Credeţi că
pot să fac Eu aceasta?”, dupa care, adauga si de acesta data “După credinţa voastră,
fie vouă!”.

6 Toata gloata era convinsa ca “numai să se atingă de poala hainei Lui; şi câţi se
atingeau se vindecau.”.

7 Vindecarea se produce datorita credintei acelei femei ca acest lucru este posibil”
: O, femeie, mare este credinţa ta.”

Ce inseamna aceste lucuri? Ca trebuie sa crezi in Isus ca sa te vindeci, asa cum

spune biserica? Nuuu. De fapt insusi Isus afirma de fiecare data: “credinta ta te-a
vindecat”. Cu alte cuvinte nu Isus reuseste sa vindece acele persoane, ci credinta ca
vindecarea lor este posibila. A avea credinta nu inseamna ca trebuie sa crezi in
cineva care vine si face ceva pentru tine. A avea credinta inseamna ca tu ai credinta
nestramutata ca poti sa faci ceva pentru tine, indiferent cat ar pare de imposibil acel
lucru.

Astazi, acest mod miraculos de a reusi sa te vindeci se numeste efectul placebo.

Oricine poate sa faca acest lucru daca este convins ca se poate vindeca singur.
Pentru a face omul sa nu aiba incredere in el, biserica ii spune ca e un nevolnic si
ca numai dumne-zeul lor poate face asta. Acest invatamant face omul sa aiba dubii
in puterea lui de a se vindeca singur. Este important ca toti sa aiba imense dubii ca
aceste lucruri se pot intampla, deoarece doar asa poti sa ramai sclavul pe viata al
unei stafii care iti rade in nas.

Un alt exemplu in care efectul placebo a fost demonstrat de numarate ori, s-a
petrecut in locurile in care biserica a inventat minunile fecioarei Maria. Cele mai
cunoscute sunt Fatima si Medjugorje. In aceste locuri super aglomerate,
subconstientul colectiv lucreaza bine datorita credintei multimii ca acolo totul este
posibil. Au fost oameni care plecau in aceste locuri convinsi ca se vor intoarce
vindecati si asa se intampla. Aceste asa zise minuni nu se intamplau pentru ca vreo
fantoma venea sa ii vindece, ci pentru ca ei aveau credinta nestramutata ca acest
lucru era posibil.

In Romania de astazi oamenii sunt convinsi ca unul ca Arsenic Foca (Arsenie

Boca) sau vreun ciolan mucezit poate sa ii scape de multe rele. Din aceasta cauza,
biserica nu se oboseste sa le aduca tot felul de idiotenii cu ca sa ii umileasca. De
exemplu, moastele, sau vreo bucata de stofa cu care imbraca ciolanul afumat, sunt
la mare pret pentru norod. Se mai inventeaza cate o poveste cu vreo icoana care
plange, cu vren semn de pe perete care seamana cu un om, si cartile sunt facute.
Realitatea este ca omul neputincios care nu mai are nici o speranta, incepe sa
creada cu atata tarie in acele lucruri, incat increderea in el dispare. Unii chear se
vindeca datorita credintei lor imense ca acel obiect le poate aduce sanatatea. Altii
spun ca atunci cand au avut pe cineva bolnav, acesta s-a facut bine deoarece toti cei
prezenti s-au rugat pentru el. Desigur, si acest lucru este posibil dar nu pentru ca
rugaciunea si statul in 4 labe au infaptuit minunea, ci datorita schimbarii vibratiei
pe care adunarea a impus-o asupra pacientului.

Credinta si vointa sunt cele mai importante pentru a reusi sa iti dezlantui puterea
ascunsa, de existenta careia nu ai habar. Biserica a reusit sa indeparteze omul de la
cunoasterea de sine, deoarece a inlocuit credinta in el, cu credinta in staful lor de
naluci. De aemenea i-a distrus si vointa spunandu-i ca e o fiinta slaba, buna de
nimic. De aceea oamenii au ajuns sa creada ca altul vine sa ii rezolve problemele.
De buna voie, dar inconstient de prostia pe care o face, le dau voie sa intre in viata
lui. In acest fel, fortele obscure, deghizate in ingeri, dumne-zei si serafimi, pot sa
intervina in viata lui. El, fara sa stie, le da permisiunea sa o faca. De aceea aceste
entitati se joaca cum vor cu el si cu viata lui.

Matei 17/20” Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un
grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va
muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.” Acum ati inteles ca a avea credinta in
tine nu in dumne-zeu sau alte stafii, inseamna ca poti sa faci orice, chiar sa muti si
un munte?

Alte fapte pe care le-a facut acest Isus se refera la exorcizarea demonilor. Despre
indemoniati este greu sa vorbesti astazi, deoarece nu prea ai cu cine. Daca vorbesti
cu turma credinciosilor, esti ars. Datorita nestiintei si misticismului cu care sunt
obisnuiti de mii de ani, ei imprima celui care ii asculta o frica care ii face pielea de
gaina. Pe sira spinarii incepe sa ii colinde unde reci, iar mainile si picioarele ii
raman paralizate. Oriunde se intoarce vede doar draci, demoni si umbre. Daca
vorbesti cu omul de stiinta, e si mai al dracu’. El incepe sa iti insire o gramada de
boli ca schizofrenia, personalitate multipla, accese de nebunie sau somnambulism.
Toate aceste lucruri erau cunoscute de lumea antica care avea imediat leac pentru
ele. De fapt, cand am inteles ce sunt aceste lucruri am felicitat-o in gand pe bunica
mea care nu stia explicatia acestor fenomene dar ea stia leacul. Toate au avut in
antichitate un leac bine definit, care astazi s-a pierdut pentru eternitate.

Eu o sa analizez exorcizarile care sunt prezente in Biblie, deoarece biserica nu le

putea ignora, mai cu seama ca in acele timpuri omul era mult mai constient si mai
evoluat in cunoasterea de sine decat cel de astazi. Eu am vazut extrem de multe
persoane indemoniate, maltratate de aceste spirite si as vrea sa specific ca toate au
cateva trasaturi comune. Prima ar fi ca nu are importanta daca esti director,
ministru, doctor, muncitor sau femeie de servici, oricare din ei poate sa sufere un
astfel de atac. In momentul crizei toti sunt de nerecunoscut. Fata li se
schimonoseste, scot urlete animalice, se tarasc pe jos, isi rup hainele de pe ei, te
privesc, dar nu te vad, vorbesc, injura, spun lucruri pe care nu le intelegi, de multe
ori vorbesc limbi antice, te scuipa, te ameninta, se lauda ca sunt tari, iti amintesc ca
nu esti bun de nimic, iar persoana respectiva capata mai multa putere. Toate aceste
lucuri se intampla cand niciunul dintre cei prezenti nu are habar de puterea pe care
o are. Isus insa, stia despre aceste lucruri foarte multe, de aceea reusea sa alunge
acesti demoni cuibariti in trupul uman.

Matei 8/28-31” Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi

demonizaţi, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să
treacă pe calea aceea. Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse,
Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti? Departe
de ei era o turmă mare de porci, păscând. Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne
scoţi afară, trimite-ne în turma de porci.”

In acest paragraf, persoanele posedate sunt descrise exact in momentul in care

apar crizele deoarece demonii il vad pe Isus. Desi acesta nu le face nimic, sunt
infricosati, deoarece afirma:” Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit
aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti? “ Aceste entitati recunosc sufletul
treaz pe care il are omul cu cunoastere de sine. Daca acea persoana nu are
cunostinte de sine, ea nu este periculoasa pentru ei, dar o persoana care stie totul,
asa cum este descris Isus, le impunea teama. Demonul are frica de suflet pentru ca
un singur suflu de al lui il duce la pieire. Cum in el nu exista rau, prefera sa le
ordone sa plece. Inutil sa adaug ca partea cu porcii este o alta gaselnita bisericeasca
ca sa scoata si mai mult in evidenta faptul ca porcii sunt animale necurate, de aceea
evreii nu ii mananca.

Matei 9/32-34” Şi plecând ei, iată au adus la El un om mut, având demon. Şi fiind
scos demonul, mutul a grăit. Iar mulţimile se minunau zicând: Niciodată nu s-a
arătat aşa în Israel. Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni.”

Acest paragraf este important deoarece scoate in evidenta faptul ca aceste entitati
produc in corpul uman disfunctii, care dispar imediat ce corpul este eliberat de
acestea.
Matei 12/22,24,43-45,” Atunci au adus la El pe un demonizat, orb şi mut, şi l-a
vindecat, încât cel orb şi mut vorbea şi vedea…..Fariseii însă, auzind, ziceau:
Acesta nu scoate pe demoni decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor….când duhul
necurat a ieşit din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi nu găseşte.
Atunci zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieşit; şi venind, o află golită,
măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât
el şi, intrând, sălăşluiesc aici şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele
decât cele dintâi. Aşa va fi şi cu acest neam viclean.”

De multe ori, orbirea si mutenia pot fi cauzate de entitati care traiesc in corpul
omului respectiv. In momentul in care aceste entitati sunt alungate din corp, acesta
ramane curat, dar nu pentru mult timp. Daca omul respectiv nu este atent, ele se
reintorc de fiecare data tot mai multe, iar atunci starea lui se inrautateste extrem de
mult. De aceea, este bine sa inveti sa faci acest lucru singur, ca sa poti sa ii alungi
din nou. Astazi sunt o gramada de autotehnici pentru a reusi.

Marcu1/21,23,” Şi venind în Capernaum şi îndată intrând sâmbăta în sinagogă, îi

învăţa. Şi era în sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare, Zicând: Ce ai
cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfântul lui
Dumnezeu. Şi Iisus l-a certat, zicând: Taci şi ieşi din el. Şi scuturându-l duhul cel
necurat şi strigând cu glas mare, a ieşit din el. Şi s-au spăimântat toţi, încât se
întrebau între ei, zicând: Ce este aceasta? O învăţătură nouă şi cu putere; că şi
duhurilor necurate le porunceşte, şi I se supun.

In acest verset, entitatea recunoaste puterea sufletutlui care ii face rau. Din aceasta
cauza prefera sa plece singur bombanind, decat sa fie prajit.

Matei 17/15-16, 18-20” Şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi
pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă. Şi l-am dus la ucenicii Tăi
şi n-au putut să-l vindece.... Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a
vindecat din ceasul acela. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o
parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem? Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina
voastră credinţă.

Si de acesta data credinta ca poti sa faci aceste lucruri este importanta pentru a
reusi sa izbandesti. Apostolii erau persoane care stiau cu ce anume au de a face, dar
si-au pierdut credinta in puterea lor. In momentul in care au inteles ca entitatea
respectiva este diferita fata de celelalte, teama de esec a facut ca puterea lor sa
scada.
Toata puterea acestui Isus statea in cunostintele fara limite pe care le avea despre
cunosterea sa interioara. In Evanghelii se afirma ca elita din acea vreme se temea
de invatatura adevarata: Marcu 11/18” Şi au auzit arhiereii şi cărturarii. Şi căutau
cum să-L piardă. Căci se temeau de El, pentru că toată mulţimea era uimită de
învăţătura Lui.”

In afara acestor “minuni”, Isus a mai infaptuit si alte minunatii de care ramai cu
gura cascata cand auzi despre ele. Biserica a mizat extrem de mult pe nestiinta
omului deoarece cu cat stii mai putin, cu atat crezi mai mult. Mergand pe acesta
idee, au avut realizari la care nici ei nu se asteptau. Ca sa fie siguri ca omul va
ramane un botanist convins, l-au mai invatat ca religia si mistrele dumne-zeului lor
tiran, trebuiesc crezute, nu cercetate. In acest fel, de milenii popii au reusit sa
prosteasca mii de generati cu povesti care au devenit pentru oameni realitati.

O minune incredibila facuta de Isus, a fost inmultirea painilor si a pestilor. Am stat

putin sa ma gandesc din ce au putut sa se inspire sau ce au vazut ei la dumne-zeul
lor tehnologizat, de au inventat acesta “minune”. Apoi am realizat ca acesta
minune se putea face doar cu ajutorul unor masinarii, pe care doar smecherul
dumne-zeu le putea avea. Este vorba de acele masini sau distribuitoare automate,
care iti scot pe banda un produs, daca erau programate sa il faca sau daca erau
accesate sa il dea.
Transformarea apei in vin, cred ca nu mai este un secret pentru nimeni, deoarece
astazi tot vinul existent pe aceasta planeta este facut cu “miraculoase” pastile.
Acestea o data puse in apa, o transforma in vinul dorit. Se poate obtine o minunata
Feteasca, Busuioaca, Merlot sau alte soiuri, doar aruncand in apa aceste pastilute
care exista dintotdeauna. Aceasta generatie nu a inventat nimic.

Mersul pe apa este o alta scamatorie facuta de masinariile domnului, care i-a
imprumutat fiului sau vreuna dintre ele. Cand apostolii calatoreau pe mare cu
barca, l-au vazut pe Isus, care ramasese pe mal, mergand pe mare mult mai repede
decat ei. Cu toate ca aveau un net avantaj in fata lui, Isus, ca prin miracol, ii
depaseste, desi plecase mult mai tarziu de la tarm. Nu mai puneti botul la povestile
biblice, ci ganditi. Iata unul dintre “miracolele” tehnologice ale domnului.

O alta “minune” este potolirea unei furtuni, atunci cand toti se aflau pe mare. Ca sa
faca acest lucru a fost nevoie doar de cuvantul lui “maret”. E ca si cand ai spune ca
in calea unei unde de 100m inaltime, poti sa pui o bariera cu saci plini cu nisip.
Apa, este o fiinta care atunci cand se dezlantuie nici macar dumne-zeul smecher al
evreilor si fiul lui, nu o pot opri. Marele potop de exemplu, nu a fost provocat de
zei sau de dumne-zeul biblic, deoarece cartile antice povestesc altfel aceste
evenimente. Este adevarat ca in ambele variante, atat zeii cat si dumne-zeul biblic
stiau cu mult inainte ca acest eveniment se va produce. Ca sa supravietuiasca, zeii
au zburat cu astronavele lor deasupra pamantului, pe cand dumne-zeul biblic a
construit submarinul lui Noe, care sa stea in ape. Nici unul nu a putut opri navala
acestora, iar dupa retragerea lor, zeii erau infrigurati, speriati si infometati.

Au inceput sa isi revina datorita omului, care le-a dat de mancare si un loc unde sa
stea. Deci, in ciuda acestor antice povestiri, povestea biblica vrea sa ne faca sa
credem ca Isus al lor se pune cu apa, care asculta vorbele lui. Si de acesta data,
“minunile” au loc tot datorita tehnologiei zeilor. In ziua de astazi, aceasta magie a
fost repetata de Pier Luigi Inghina, un italian. El a dovedit cu ajutorul unui aparat
care foloseste energie orgonica, cum norii pot sa fie risipiti. Aparatul l-a construit
singur, iar experienta a fost filmata in direct de nenumarate ori. Nimeni nu a fost
interesat de multele lui inventii si implicit, nimeni nu a incercat sa difuzeze acesta
descoperire fara precedent. La fel s-a intamplt si cu Wilhein Reich, medicul
german, care a vindecat cu energia orgonica mii de oameni aflati in stadiul
terminal al cancerului. Si el a consturit o cabina care capta energia orgonica din
atmosfera in interiorul ei. Bolnavii intrau in aceasta cabina si in cateva sedinte,
cancerul disparea.

Pescuirea miraculoasa in care navoadele apostolilor se umplu cu pesti este ceva

care sfideaza cunoasterea unui om care gandeste. Povestea spune ca Petre si ceilalti
apostolii se intorceau mereu cu barcile goale dupa zile intregi de stat in larg. Isus ii
asteapta si ii intreaba daca au adus peste, dar acestia ii spun ca navoadele lor
ramaneau mereu goale. Motivul pentru care ei nu prindeau nimic, le este dezvaluit
de Isus, care le spune in evanghelia dupa Ion: 21/6” Aruncaţi mreaja în partea
dreaptă a corăbiei şi veţi afla. Deci au aruncat-o şi nu mai puteau s-o tragă de
mulţimea peştilor.” Cu alte cuvinte, tot de o tehnologie “sfanta”este vorba, din
moment ce doar pe partea drepata a corabiei se puteau incarca navoadele. Aceasta
inseamna ca, daca erau aruncate gresit, acestea pierdeau incarcatura.

Despre invierea lui Lazar si a tanarului din Nain am mai vorbit intr-un alt capitol,
dar am sa redau din nou, in cateva cuvinte si acesta minune. In Biblie sunt cateva
exemple despre invierea celor al caror suflet plecase din ele. Aceste versete
confirma cunostintele inalte pe care le aveau oamenii antici despre reversibilitatea
mortii clinice: 1 Regi 17/23” Şi suflând de trei ori peste copil, a strigat către
Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeul meu, să se întoarcă sufletul acestui copil în
el!” Şi a ascultat Domnul glasul lui Ilie; şi s-a întors sufletul copilului acestuia în el
şi a înviat.” Un alt exemplu de acest tip este atunci cand Isus merge sa il invie pe
copilul mort despre care atunci cand mama lui ii spune ca este mort, Isus afirma:
“nu este mort, doarme”. Apoi merge in camera si il resusciteaza, astfel incat
copilul revine la viata. La fel s-a intamplat si cu Lazar, “mort” de cateva zile, dar
reintors la viata tot de Isus. Le spun pe fata, pentru ca stiu ca omul nu va putea sa
vada decat ceea ce a fost programat sa vada, iar ca sa vada ceea ce nu trebuie sa
vada, trebuie sa sparga barierele care il mentin in sclavie si ignoranta. Cu alte
cuvinte magiile facute de smecherii Bibliei pentru a reintoarce oamenii la viata,
sunt de fapt ceva cat se poate de normal, nu magic.

Schimbarea la fata, moneda din gura pestelui, vindecarea leprosilor, smochinul

uscat si vindecarea urechii slujitorului sunt alte moduri jalnice cu care biserica a
pacalit mereu mintea omului. In unele din ele este ascuns un mit, pe cand altele
sunt doare basme. Ar fi bine sa judecati un pic ceea ce am scris, deoarece doar
punand la indoiala lalaiala popii si basmul biblic o sa puteti sa va recapatati
increderea in voi.

Cap. 34 Cum a fost transformat inteleptul traco-get in Zalmoxe si Isus

Nu pot sa inchei aceasta carte fara sa va vorbesc mai mult despre Isus si Zalmoxe,
doua personaje de care sunt legate o gramada de povesti, datini sau traditii.
Amandoi par sa fie cele mai mari figuri ale lumii antice. Desi poti avea impresia ca
sunt personalitati dinstincte, au extraordinar de multe puncte in comun. Ce anume
ar putea sa il apropie pe Zalmoxe de Isus, cand ei au trait in epoci diferite, in tari
diferite si au avut ideologii diferite? Ca de obicei, elita ne-a facut sa credem ca
niciuna. Eu insa am o alta parere si am sa o expun cat am sa pot de simplu.

Prima trasatura comuna este ca existenta lor este ambigua si imposibil de sustinut.
Amandoi sunt de fapt personaje inventate de elita cu un scop extrem de precis, asa
cum o sa vedeti. Isus a fost personajul creat de elita pentru a inventa crestinismul,
iar cu Zalmoxe au inventat religia zalmoxiana cu care au reusit sa ingenuncheze
popoarele traco-gete. Popoarele trace, au fost singurele popoare ale pamantului
care pe teritoriile lor nu au avut temple, lacasuri de cult, zei sau dumne-zei de
servit. Acestea au fost create cu abilitate abia dupa ce religia a reusit sa
indobitoceasca si sa ingenuncheze omul.
In scrierile care vorbesc despre traci, adevarul despre istoria lor a fost falsificat. Cu
toate acestea, plagiatori, adica stapanii, au facut niste greseli capitale cand au scris
despre ei, deoarece au pus una langa alta nemurirea si ingenuncherea. Aceste doua
cuvinte nu pot sta unul langa altul atunci cand se vorbeste despre popoarele
nordului. De aceea, datorita acestei miselii, traco-getii care se credeau nemuritori,
au ajuns sa aiba unul sau mai multi zei, in functie de cine a scris marlania.

Credinta in nemurire este unul dintre cele mai importante invataminte traco-gete.
Aceste popoare nu au avut nici religii nici legi, ci INVATAMINTE, pe care elita
marsava le-a transformat apoi in legi, religie crestina sau zalmoxiana. Stiinta traco-
geta i-a facut pe acesti oameni sa fie puternici, darzi, fara frica, onesi, demni.
Calitatile lor, au facut ca aceste popoare sa fie cele mai respectate in acele vremuri.
Ei erau considerati barbarii cei bravi, deoarece “barbar” nu inseamna needucat,
salbatic sau badaran, ci “vechi”, “antic”, adica radacina cea antica, cea adevarata a
umanitatii. Ei erau adevaratii urmasi ai zeilor pamanteni, adevaratii zei ai
pamantului. Traco-getii erau fii de zei, adica semizeii atat de elogiati de oamenii
antichitatii. Pacat ca il locul zeilor pamantului, astazi se elogiaza zeii cerului, ai
extraterestrilor, care le-au luat locul.

Pentru ei viata aceasta materiala era doar un joc, iar frica era ceva necunoscut
acestui neam. Ei mureau razand si mergeau la lupta fericiti si gatiti, asa cum
mergeau altii la chef. Din acest motiv, impuneau un imens respect celorlalte natii.
„Înainte de a ajunge la Istru, Darius îi supune mai întâi pe geţii care se cred
nemuritori.... Iata în ce fel se socot ei nemuritori: credinta lor este ca ei nu mor....
de aceea au înfruntat fără teamă puternicele armate ale împăratului persan Darius.”

Asa cum vedeti mai sus, in scrierile filozofilor greci, se spune ca traco-getii se
considerau nemuritori, dar eu consider ca acesta afirmatie este gresita. Dupa mine,
corect ar fi fost nu "a se crede nemuritor", ci "a se face nemuritor", “a deveni
nemuritor”. Intre aceste doua expresii este o mare diferenta. E un cont sa te crezi
nemuritor si alta sa devii nemuritor, deoarece aceasta metamorfoza a omului are
loc doar in momentul in care acesta “isi leapda corpul muritor”, adica se libereaza
de materia care il transforma intr-in “mort” umblator.
Tracii au fost cea mai numeroasa natiune antica dupa indieni, care era formata din
mai multe popoare. In general, elita numeste popoarele trace triburi, numai ca
tribul este de obicei o mica comunitate de oameni, care au la baza legaturi de
rudenie dintre ei. Uniunea dintre mai multe triburi cu afinitati comune a inceput sa
dea nastere la mici natiuni, care apoi marindu-se din ce in ce mai mult, au format
popoarele traco-gete. Cunostintele si intelepciunea lor a dainuit in timp, mai cu
seama din cauza cunosterii de sine care crea admiratria altor etnii. Erau singurii
oameni care credeau doar in ei si in puterile lor si stiau ca sunt fiinte nemuritoare,
aflate într-un corp fizic. Pentru ei corpul nu conta prea mult, deoarece acesta era
doar invelisul in care particula divina, adica sufletul se manifesta in plan vizibil.
Pentru toti cei care si-au pierdut cunoasterea spirituala, cultul pentru corp va
deveni primordial. Grecii si romanii au idolatrizat trupul, reprezentandu-l in
sculpturi care au devenit adevarate imnuri ale frumusetii lui. Tracii erau singura
natiune care isi cunosteau inca menirea de constiintă spirituală, de suflet intrupat.
De aceea mureau fericiti, stiind ca sufletele lor eterne vor deveni libere.

In ziua de astazi, in scrierile filozofilor care vorbesc despre traco-geti, se relateaza

ca toate cunostintele si stiinta acestui imens popor, i se datora lui Zamolxis. Acesta
fusese un om in carne si oase, care mai tarziu a fost ridicat la rang de zeu. Cu
certitudine Zamolxis intruchipa figura vreunui mare invatat al timpurilor apuse.
Cine a fost cu adevarat acest invatat si care a fost existenta lui reala nu se stie, dar
cu siguranta a fost atat de important incat viata si stiinta lui a nu a putut fi tinuta
sub tacere. Nu stim daca numele lui adevarat a fost Isus, Zalmoxe, Solomon,
David, Pelasg sau altul. Dar stim cu certitudine ca acesta a fost si a ramas cel mai
mare invatat al tuturor timpurilor. El a vorbit despre magia cunoasterii interioare si
despre puterea nemarginita care exista in om, atunci cand se cunoste pe sine insusi.

Pornind de la existenta reala a acestui intelept al antichitatii, elita a inventat apoi

fel de fel de personaje, cu nume diferite, care veneau sa deschida ochii umanitatii.
Absolut toti apar din neant si sunt personaje cheie ale ei. In gura lor s-a pus
intelepciunea acelui om unic care a incercat sa scape oamenii de lumea umbrelor, a
nestiintei si a minciunii, care incepuse sa acopere adevarul antic.

Acest om a trait printre popoarele nordului deoarece doar ele uramau invataturile si
pildele lui, care faceau ca viata omului se se impleteasca cu viata Naturii creatoare.
Invataturile lui au fost transformate de elita in legi, deoarece doar legea poate sa te
indeparteze sa mai ai liberul arbitru. Bunatatea si demnitatea pe care popii au pus-o
in gura lui Isus, se trage din invatamintele acestui intelept, care spunea ca omul are
totul ascuns in el, desi nu stie. Omul este crestin din nastere, pentru ca acest
comportament fara pata exista ascuns in el. Adevaratul OM, nu are nevoie de
momai si stafii care sa ii spuna ce este bine sau rau, deoarece Sufletul divin stie tot.

Inteleptul trac, reamintea poporului, cine este cu adevarat omul, prin vorbele si
comportamentul lui. Traia in armonie cu Natura care ii daduse viata, calatorea prin
muntii cei inalti, se adapostea printre norii cei pufosi si cunostea secretele acestora.
Acest intelept fara egal, ramas fara nume, nu era stapan pe nimic. Nu propovaduia
nimic, nu indemna la milogeala si inchinaciune si nu traia in temple. Natura care ii
daduse viata era mama lui si tot ea ii daruia tot ceea ce avea nevoie. El vorbea
oamenilor despre nemurire si despre puterea nemarginata pe care o au in ei.

Pildele si invatatura lui au trecut bariera tuturor timpurilor, ramanand marturie

poporelor de zobi, care i-au urmat. Elita a pus vorbele lui pline de talc si
intelepciune in gura unora ca Isus, Zalmoxe sau Solomon. Mai mult decat atat, au
facut din singurul popor de neingenuncheati ai lumii antice, poporul cel mai
ingenuncheat al tuturor timpurilor. Este un nonsens sa te crezi nemuritor dar in
acelasi timp sa te rogi zeilor extraterestrii. Eroii cei mai mari ai omenirii au
provenit din randul acestor oameni, iar faptele lor de vitejie fara seamana, au sfidat
timpurile. Toate miturile vorbesc despre ei, desi numele lor au fost falsificate, iar
vitejia lor a incununat figura unor uzurpatori care le-au luat locul.

In acest fel, cel mai intelept om al traco-getilor, a devenit regele Solomon la evrei,
Isus la romani si Zalmoxe la traco-geti. Toti trei au devenit personajele cheie cu
care elita a introdus religiile in randul oamenilor. Evreii nu au avut niciodata in
istoria lor un rege Solomon, fiu al lui David, asa cum romanii nu au avut un Isus
real, sau traco-getii un Zalmoxe. Solomonarii, nu au fost decat in visele elitei
preotii lui Zalmoxe, deoarece pe vremea lor nu exista nicaieri pe acest pamant vreo
religie. Atunci toti practicau cultul pentru zeii extratereastrii, cunoscuti ca
Olimpieni. Ei erau fiinte in carne si oase, iar omul era sclavul lor. Voiai sa iti faci
casa? Te duceai la usa templului, te asezai in genunchi in fata zeului si ii cereai
voie sa iti faci casa. Zeul, iti spunea daca ai voie sau nu, iti cerea zeciuiala si vreo
fiica ca roaba, dupa care puteai sa faci casa doar cum voia el. Deci, de care religie
zalmoxiana sau crestina este vorba?
Acum sa vedem cine este de fapt Zalmoxe, urmarind doar ceea ce filozofii antici
au scris despre el. Multa lume afirma cu inversunare ca Zalmoxe al lor era un zeu.
Multi si-au pus pe facebook numele lor langa numele lui, scriu slogane despre
religia si legile zalmoxiene si te injura cu naduf daca le darami idolul in care cred
cu ardoare. Despre Zalmoxe, Herodot, care este considerat parintele istoriei,
relateaza ca nu a fost un zeu. El era considerat un mare invatat, pe care oamenii l-
au considerat mai tarziu un fel de zeu. Este la fel ca astazi, cand biserica ridica la
rang de sfant vreun om care le-a indeplinit ordinele. “Dupa câte am aflat de la
elenii care locuiesc în Hellespont si în pont, acest Zamolxis, fiind om ca toti
oamenii, ar fi trait în robie la Samos ca sclav al lui Pythagoras, fiul lui Mnesarhos.”

Filozofii greci spun ca Zamolxis traia pe varful muntilor, intr-o pestera pe care si-a
amenajat-o singur, numai ca aceasta afirmatie este un non-sens. Tracii erau cei mai
bogati si cei mai civilizati oameni ai acelor timpuri, iar cunostintele lor ajunsesera
sa faca inconjurul pamantului. Este imposibil sa fii atat de intelept, bogat si
puternic, dar sa traiesti intr-o pestera. Iata ce spune Herodot despre aceasta
locuinta: “Zamolxis a pus sa i se cladeasca o sala de primire unde-i gazduia si îi
ospata pe cetatenii de frunte. In timpul ospetelor, îi învata ca nici el, nici oaspetii
lui si nici urmasii lor în veac nu vor muri, ci se vor muta numai într-un loc unde,
traind de-a pururea, vor avea parte de toate bunatatile.”

Iata de unde vine obiceiul meselor cu pomana la romani si locul cu verdeata in care
se muta mortii. Toate sunt obiceiuri pagane, traditii ramase de la cultul zeilor,
transformate in ritualuri crestine. Biserica, care se bazeaza pe traditia pagana, nu
putea sa nu comemoreze obiceiul pe care il avea marele invatat al tracilor. In lumea
religioasa acesta a devenit obiceiul lui Isus, care se aseza la masa cu toti paganii ca
sa ii invete pildele nemuririi. In lumea laica, l-au inventat pe Zalmoxe, care fecea
exact acelasi lucru, dar tot cu lumea sus-pusa, nicidecum cu poporul. Astazi,
mesele pentru oaspeti, au ajuns mese in cinstea mortului, care trece in imparatia
cerului, in loc luminat si cu verdeata. Smecheri, nu?

Datorita invatamintelor lor spirituale superioare, getii, desi erau unii dintre cele
mai bogate natiuni, nu au pus nicidata accentul pe bogatiile lor sau pe frumusetea
trupului, ci pe bunatate, ospitalitate, bunavointa, ajutor, libertate si demnitate. Din
acesta cauza erau considerati cei mai buni si mai nobili dintre traci. Ei stiau ca
nimeni nu poate sa devina om pentru ca are bogatii. OM te nasti, nu devii.
Pentru ei bogatiile nu erau importante, iar viata insasi erau doar un mod prin care
puteau sa capete cunostinte si sa manifeste adevarul si lumina sufletului. Datorita
acestui lucru, Herodot spune despre trausi, traci care locuiau în Munţii Rodope ca
ei plang la nasterea omului si se veselesc la moartea lui: “Rudele stau în jurul nou-
născutului şi plâng nenorocirile ce va trebui să le îndure acesta, o dată ce a venit pe
lume. Sunt pomenite atunci toate suferinţele omeneşti. Când moare cineva, trausii
îl îngroapă glumind şi bucurându-se. Cu acest prilej ei amintesc nenorocirile de
care scapă omul şi arată cât este el de fericit în toate privinţele”. Aceste obiceiuri
au fost prezente pana acum 15-20 de ani la tigani. Tiganul, din secolul XX plangea
la nasterea copilului si aducea lautari care sa cante la moartea omului.

La fel ca si Isus, Zamolxis ne este prezentat ca fiind unul dintre cei mai buni vraci
ai antichitatii. Asa cum Isus vindeca bolnavii, tot la fel si la Zalmoxe veneau
oameni din toate colturile lumii pentru a afla cum se pot vindeca de diferite boli.
Tainele plantelor de leac si felul in care trebuiau culese erau unul dintre cele mai
populare obiceiuri la traci si la geto-daci. Ei erau cei mai renumiti felceri ai
antichitatii, dar adevaratul secret al vindecarii trupesti este sufletul. Singurul care
poate sa vindece sau sa inbolnaveasca corpul este sufletul. Din acesta cauza, multi
invatati ai antichitatii nu puteau sa vindece corpul asa cum faceau invatatii traco-
geti. Platon l-a menţionat pe Zamolxis în Charmide, unde a relatat despre
descantecul aflat de la „Un doctor trac, unul din ucenicii lui Zamolxe despre care
se spune că au puterea să te facă nemuritor. Acest trac spunea că doctorii greci au
mare dreptate să facă observaţiile de care pomenii. Dar, adăugă el, Zamolxis,
regele nostru, spune că precum nu se cade să încercăm a vindeca ochii fără să ne
ocupăm de cap, ori capul fără trup, tot astfel nu se cade să încercăm a vindeca
trupul fără să vedem de suflet, şi că tocmai din pricina asta, sunt multe boli la care
nu se pricep doctorii greci, fiindcă nu cunosc întregul de care ar trebui să
îngrijească.”

Avand in vedere ca in acele timpuri Zalmoxe nu a existat, nu putea fi introdus pe la

vreo curte imprateasca, din moment ce nimeni nu auzise de el. Cu toate acestea, in
fragmentul de mai sus, Platon, o alta unealta a elitei, a avut tupeul sa il numeasca
rege al tracilor. Istoria nici unui popor al tracilor nu a avut vreun rege cu acest
nume. Ca sa i se piarda urma, au mai inventat si alte moduri geniale prin care te
poti face nevazut, precum magarul in ceata. Nimeni nu a putut spune precis carui
neam ii apartinea Zalmoxe. El mergea ba pe la greci, ba pe la egipteni, ba pe la
geti, ba pe la traci ca sa ii invete tainele trupului si ale sufletului. Pentru mine
povestea aceasta este cusuta cu multa ata alba din doua puncte principale de
vedere. Primul se refera la geti, care conform acelorasi scrieri, era neamul cel mai
nobil al antichitatii. Toate popoarele ii elogiau si ii tratau cu respect datorita stiintei
lor fara margini si darzeniei pe care o aveau in lupta. Al doilea motiv se refera
exclusiv la invatamintele de exceptie pe care le aveau in absolut orice domeniu.
Intrebarea ar fi: ce putea sa ii mai invete acest Zalmoxe pe ei, care erau deja
considerati inteleptii antichitatii?

Ca sa poata sa demonstreze stiinta acestui Zamolxis, au inventat sclavia lui la

curtea lui Pythagoras. Pai cum adica s-a dus sa invete ceva ca sclav, cand in acea
vreme sclavii nu erau invatati carte, ci erau pusi la munca silnica? Pe de alta parte,
daca Zamolxis s-a dus la greci de buna voie, nu avea cum sa fie sclav, ci mai
degraba ucenic al lui Pythagoras. In acele vremuri, nici macar un erudit ca
Pythagoras nu putea sa aiba sclavi, deoarece doar nobilii si regii dispuneau de ei.
Intelegeti acum, cum aceste texte scrise de invingatorii umiliti sunt falsificate
pentru a ascunde adevarul?

Pe de o parte getii se declarau nemuritori, iar pe de alta vine Zalmoxe sa ii invete

ca sufletul este etern. Vracii geti erau singurii care stiau sa vindece sufletul si
trupul, dar vine si Zalmoxe sa le spuna cum trebuie sa faca. Nu, nu. Eu nu pot
inghiti nimic precum curcanul. In citatul de mai jos, se specifica ca Zalmoxe s-a
dus la geti ca sa le dea niste legi, nu sa le spuna invatamintele nemuririi. Asa cum
ati vazut deja intr-un capitol precedent, cand legea intra in vigoare, libertatea si
dreptatea mor. Deci, cu inventatul Zalmoxe, elita reuseste sa transforme
invatamintele traco-getilor in legi nedrepte si mincinoase.
Filozofii care au scris despre Zalmoxe fac afirmatii extrem de diferite despre locul
nasterii lui cat si despre cei de la care a preluat invatatura nemuririi. Pentru unii el
se naste in Egipt, altii spun ca se naste direct sclav al lui Pitagora, altii ca vine
precum UE astazi, ca sa dea legi tracilor. Ceva nu se leaga. Nici la egiptenii, nici la
grecii nu apare vreo stiinta care sa vorbesca despre sufletul nemuritor, care mentine
trupul. Daca nu e asa, atunci de ce grecii, de la care Zalmoxe a invatat tot, nu stiau
ca sufletul vindeca trupul?

„Şi de ce să ne mire aceştia, când ei aveau şi creştere şi hrană de oameni liberi?

Căci Zamolxis, trac fiind şi sclav al lui Pythagoras şi auzind discursurile lui
Pythagoras, fiind eliberat şi ajungând la Geţi le-a aşezat legile, aşa cum am arătat
la început, şi i-a îndemnat pe cetăţeni la bărbăţie, convingându-i că sufletul este
nemuritor. Încă şi acum, Galaţii toţi şi Triballii şi mulţi dintre barbari îşi cresc fiii
în convingerea că sufletul nu piere, ci supravieţuieşte celor morţi, şi că moartea nu
trebuie temută, ci în primejdii şi mai vârtos dorită. Şi învăţându-i pe Geţi acestea,
şi scriindu-le legile, el este la ei cel mai mare dintre zei.” (Iamblichus, sec III-IV p)
“Zamolxis: de aceea Herodot zice că Grecii care locuiesc în jurul Pontului
povestesc că s-a născut ca sclav al lui Pythagoras, că apoi s-a întors, fiind eliberat
şi luând corabia, şi că a deprins traiul acela cumpătat şi limba greacă, că i-a adunat
la un loc pe primii dintre Asti şi a benchetuit cu ei, spunând că nici el şi nici cei
care beau cu el nu vor fi vreodată morţi. Alţii spun că el e Cronos.” ( Hesychius,
sec V)

“Însă se pare că Zamolxis a fost cu mult mai înainte de Pythagoras. Nemuritori se

cred şi Terizii şi Krobyzii şi ei spun că cei care mor se duc aşa ca Zamolxis, dar se
întorc din nou. Şi ei cred că aceste lucruri se adeveresc într-una. Fac jertfe şi
benchetuiesc, ca şi cum mortul se întoarce din nou.” (Lexiconul lui Photius, sec
IX)

„Dar mi se pare că Zalmoxis a trăit cu mult înaintea lui Pythagora”(Herodot)

Vedeti cum vipera zalmoxiana nu are nici un loc precis al nasterii? Toti cei
inventati de elita au locul nasterii, citadinanta si copilaria incerte. Studiind scrierile
celor care vorbesc despre Zalmoxe, constati ca pana la urma chear scritorii
realizeaza ca despre personajul lor nu stiu mare lucru. De aceea unii spun ca a
sustine sclavia lui Zamolxis este ceva imposibil. Pythagora a trait cam intre anii
580-495i.e.n., iar Herodot intre 484-425 i.e.n. Deci, Herodot ar fi trebuit sa il si
cunoasca pe Pythagora pentru ca au fost contemporani. In acest caz, ar fi fost
imposibil sa nu fi auzit si despre acest smecher care devenise invatatul multor
popoare.

In concluzie, asa cum reiese din propriile lor facaturi, Zalmoxis nu avea cum sa fi
fost sclavul sau ucenicul lui Pythagora. Fiind descris ca invatatorul traco-getilor, el
a fi trebuit sa traiasca cu mult inaintea acestuia. Ca sa ridice motul grecilor
falsificatiori de istorie, Pythagora va fi mereu descris ca fiind continuatorul scolii
zamolxiene. Istoricul grec Hermippus Callimachius spune ca Pythagora era “un
discipol al invataturii trace,” iar Hesion scria ca “Zamolxis a promovat o invatatura
despre un trai nou, mult mai intelept decat cel al grecilor.” Strabon scrie ca practica
pitagoreica de a se abtine de la carne a ramas la ei o prorunca data de Zamolxis
getilor.

Deci, din aceste paragrafe reiese clar ca Pythagora a invatat la scoala traco-getilor
si nicidecum invers. Pe de alta parte, si el, urmand pilda inventatului Zamolxis, s-a
retras intr-o ascunzatoare 7 ani. “Şi într-adevăr, când Burebista a luat domnia peste
Geţi, cu care deja divinul Caesar avea de gând să se războiască, Dekaineos deţinea
această cinste. Iar obiceiul acesta pythagoreic al lui Zamolxis de abţinere de la
[carnea] însufleţitelor s-a păstrat.” (Strabon, sec I a) Cu alte cuvinte, cretinii care
mancau halci unsuroase de carne si beau vinul din butoaie, erau romanii si grecii.
Traco-getii au fost dintotdeauna vegani si cu siguranta vinul dupa iarba, fructe,
seminte si flori, nu se imbina prea bine.

Deci pana la urma acest crestinism inventat de romani, ca si religia zalmoxiana la

geti, nu sunt nimic altceva decat adaptarea invatamintelor traco-gete la cele doua
doctrine inventate mult mai tarziu: crestinismul si zamolxianismul. Tracii au fost
atei nu numai pentru ca, considerandu-se nemuritori, erau identici cu zeii, ci pentru
ca ei stiau ca atunci cand iti pierzi corpul capeti eternitatea. Cu alte cuvinte
moartea corpului nu este altceva decat trecerea la o alta stare, la viata eterna.
Vindecarea corpului nu se face daca sufletul nu este fericit. Cu alte cuvinte ei stiau
ca cel care vindeca trupul este sufletul, de aceea tracii nu erau plini de boli, precum
grecii. Pe de alta parte mai toti practicau ascetismul fiindca nu mancau nimic viu.
Ei cunosteau secretul timpului dupa care isi desfasurau activitatile zilnice, dar
cunosteau si semnele lor care ii avertizau de evenimete neplacute. Cand spun
secretul timpului ma refer la ciclurile existentiale, deoarece timpul asa cum il stim
noi astazi, nu a existat si nu va exista niciodata. Totul este doar ciclicitate si unul
dintre cele mai complexe si extraordinare calendare ale ciclicitatii vietii si a
timpului necesar fiecarui ciclu, ramas intact astazi, apartine mayasilor.

Toate aceste invataminte spirituale ale traco-getilor, au fost apoi transformate in

invataturile lui Isus de la Roma. Iata de ce crestin nu inseamna ingenunchiat, ci
intelept, neinvins, demn, liber, nesupus, darz, adica omul care crede doar in el si in
puterea lui, care este sufletul etern.

In acea vreme, singurul a carei notorietate a facut inconjurul lumii, astfel incat
filozofii si istoricii vremii au fost nevoiti sa scrie despre el in nenumarate opere ale
lor, a fost un intelept al traco-getilor. Numele lui adevarat s-a pierdut in negura
timpului, dar intelepciunea lui dainue de veacuri in memoria omenirii. Invatatura
sa nu se referea la ineptiile pe care biserica le-a pus in gura lui Isus, sau elita in
gura lui Zalmoxe.

As vrea sa ma opresc sa spun cateva pareri personale in legatura cu Zalmoxe,

deoarece intre el si Isus exista legaturi si asemanari extraordinare. Majoritatea stiu
ca Zalmoxe a fost un om atat de intelept si invatat incat faima lui a facut inconjurul
pamantului. Despre el auzisera nu numai cei care se trageau din triburile tracilor, ci
si grecii, egiptenii, locuitorii Capadociei sau a Moesiei. Eu am invatat ca atunci
cand un personaj a capatat o mare notorietate, ceva putred trebuie sa fie la mijloc.
Elita nu au preamarit niciodata pe cel care a avut cu adevarat merite, ci pe vreunul
de ai lor care i-a luat locul. Din acesta cauza, cel adevarat a devenit intotdeauna
tiran, tradator sau martir. Cam in acelasi oala l-as baga si pe acest Zalmoxe, care in
realitate este unul de ai lor. Acesta a luat locul adevaratului intelept al antichitatii,
care fara dor si poate trebuie sa fi trait cu mult inaintea lui. Din aceasta cauza,
invataturile antice au fost schimbate, falsificate, injumatatite si de cele mai multe
ori au ajuns legi cu care mafia conducatoare a inrobit omul.

Nu am gasit, desi am cautat prin toate miturile sau putinele scrieri care au mai
ramas despre traci, numele celui care a fost cu adevarat cel mai mare intelept al
omenirii. Am inteles insa, ca figura sa a fost transformata in mai multe personaje
cu nume diferite, in gura carora a fost pusa intelepciunea lui. In randurile
urmatoare am sa scot in evidenta asemanarea perfecta intre modul de viata si
comportament dintre Zalmoxe si Isus. Este important ca sa intelegeti aceste lucruri
deoarece aici sta baza celui mai mare complot al elitei impotriva omului. Am sa va
punctez de ce.

a)Cel mai intelept om al antichitatii isi avea originea printre traco-geti. El invata
poporul ca omul nu este corpul cu care se identifica astazi, ci entitatea eterna care
sta in el si ii da viata. Asta voia el ca omul sa nu uite, pentru a nu fi pacalit de
umbrele ceresti.

b)In locul lui, elita l-a pus pe Zalmoxe, care a fost preamarit de papusarii ei, astfel
incat toti au ajuns sa creada ca acesta a invatat popoarele cele mai drepte, intelepte
si darze ale antichitatii, despre tainele eternitatii pe care o au in ei.

c)Dupa ce l-au introdus cu abilitate pe Zalmoxe in lumea laica, l-au transformat in

lumea religioasa in Isus biblic, care propovaduieste credinta intr-o stafie care iti da
eternitatea. La a treia inventie, au ingenuncheat traco-getii. Din acesta cauza, in
timp, acestia au incetat sa mai creada in ei si in puterea lor, de aceea au inceput sa
se ingenuncheze ca sa ceara eternitatea unei stafii ceresti. Adica astazi, ei fac exact
ceea ce marele lor intelept nu a dorit sa se intample.

d)Acesta este motivul adevarat pentru care poporul de astazi spune ca Isus este al
lor. In noi exista, fara sa stim, toata stiinta de care avem nevoie si eternitatea pe
care o cautam pentru trupul mortal. Isus sau Zalmoxe, sunt de fapt Sufletul etern
care da lumina si adevarul lumii adormite de umbrele pe care le venereaza.

Acum am sa va arat cum a fost transformat Zalmoxe in Isus, desi amandoi nu erau
altceva decat doua persoanje care il intruchipau pe adevartul intelept al lumii:
Sufletul sau Constiinta.
1) Zalmoxe era un om normal, care nu s-a nascut din divinitati sau prin miracole,
dar intelepciunea si cunoasterea lui, erau deosebit de inalte in raport cu stiinta si
cunostintele omului din epoca lui.

-Isus era si el nascut de oameni, nu de divinitati. Ca si Zalmoxe, era deosebit de

intelept si avea multe cunostinte, fata de oamenii din epoca lui.

2)Zalmoxe a fost ridicat la rang de divinitate de catre oamenui

-Isus era fiul divinitatii dar era nascut de om.

3) Zalmoxe nu traia printe oameni, ci pe varful unui munte unde avea o pestera in
care se adapostea. El dispare pentru 3 ani in maruntaiele pamantului, iar oamenii il
plangeau pentru ca il credeu mort. Dupa aceasta perioada el revine senin si fericit
la suprafata.

-Isus traia impreuna cu parintii lui tot pe un munte, unde era sinagoga in care el
mergea sa se roage. Isus moare si dupa 3 zile inviaza, respectand exact ceea ce
facuse Zalmoxe inaintea lui.

4) Zalmoxe i-a invatat pe tracii lui, si in special pe cei numiti geti, ca sunt
nemuritori, ca trupul e trecator, dar sa sufletul este esenta, este dumnezeul pe care
toti il au in ei.

-Isus mergea in sinagoga si ii invata pe oameni ca vor avea viata eterna doar daca
vor asculta legile si poruncile lui dumne-zeu.

5) Zalmoxe traieste in grota 3 ani, iar cand se intorce, poporul nu il mai numeste
om, ci dumnezeu, adica omul care devine omul-divinitate.

-Iisus moare si inviaza dupa 3 zile, devenind din om, fiul lui dumnezeu, adica
omul-divinitate.

6) Zalmoxe invata poporul ca moartea era doar o trecere de la materie la

imaterialitate pentru ca omul este dumnezeu.

-Isus predica despre drumul catre viata eterna si le arata ca el moare om si renaste
divinitate.

Acum intelegeti cam cum au facut romanii de au legat Dacia de Palestina? Nici nu
le-a fost greu pentru ca imediat dupa cucerirea Daciei au cucerit si Palestina la fel
de greu, astfel incat, au legat intre ele si in Biblie, cele doua asezari in care traiau
cei mai mari dusmani ai lor: getii si zelotii. Dupa darzenia si comportamentul lor,
cele doua popoare se pare ca aveau lucruri destul de importante in comun. Sa nu
uitam ca si dacii s-au sinucis aruncandu-se de pe metereze ca sa nu cada in mainile
roamnilor, sau si-au facut harakiri aruncandu-se in sabii, asa cum au facut si
zelotii. Aceste doua razboaie au fost cea mai cumplita amintire a romanilor din
toata istoria razboaielor lor de cucerire. Darzenia, abnegatia, neinfricarea,
derminarea si curajul acestor oameni care au preferat sa se sinucida decat sa fie
facuti prizonierii cotropitorilor, au marcat mii de militari ai legiunilor romane, care
nu mai vazusera niciodata atata demnitate si onoare la vreun popor.

Pe de alta parte, iata de unde a scos marele mancator de rahat, Herodot, povestea
cu dacii care jertfeau pe cel mai bun ostas al lor pentru a-l trimite la Zalmoxe,
aruncandu-l in 3 sabii. Inteleptul traco-get, a fost un om in carne si oase la fel ca
toti pamantenii. El era probabil ori un zeu pamantean ori un fiu al lor, care devine
din cauza cunostintelor si stiintei lui, o fiinta divina in fata oamenilor de mai tarziu.
El a facut din poporul sau adevaratii eroi ai lumii care nu aveau frica de moarte si
de durere. Dupa aceste personaje reale a intocmit biserica cartea lor plina de
minciuni si idiotenii.

Numele lui Isus este o alta gaselnita fantastica cu care mintile bolnave ale bisericii
trebuiau sa abureasca omenirea. Isus sau Mesia sau Cristos sau toate la un loc nu
au fost pomenite nici macar in gluma in Vechiul Testament. Acolo se vorbeste
despre unul pe care il cheama Emanuel, nicidecum aceste nume noi care apar in
evanghelii. Dar vedeti voi, daca faptele lui erau copiate dupa ce facea un traco-get,
si numele trebuia sa fie ticluit un pic de prin partile lor si alt pic din partile
palestiniene. In acest fel, despre origine numelor lui corcite, nimeni sa nu inteleaga
matre lucru.

In Biblie este elogiat foarte mult imparatul David si fiul sau cel intelept Solomon.
In realitate aceste personaje nu sunt mentionate nicaieri, in nici o scriere,
manuscris, istorie sau povestire, in afara de Biblie. Nimeni nu i-a vazut, nu i-a
cunoscut si nu a auzit de trecerea lor prin lumea reala. Isus este mentionat in Biblie
ca fiind fiul lui David, in sensul ca vine din stirpea sa. In acest fel, cele trei naluci,
de care nimeni nu a auzit pana la povestea din aceasta carte, sa poata sa aiba
legatura intre ele. Eu m-am gandit mult cum au facut romanii de au dat numele
astea stranii salvatorului iudeu al omenirii, pentru ca tipologia lor nu are nici in clin
nici in maneca cu vreun nume evreiesc al acelor vremuri. Adica, mi se pare ca ar fi
putut sa fie mult mai convingatori daca in loc de Isus Cristos Mesia, ii puneau
numele Itik sau Strul.

Iata alte cateva idei principale, care evidentiaza cum l-au inventat romanii pe Isus.

-Romanii inventeaza Nazaretul, un oras care era inexistent in acele timpuri, ca loc
de nastere al personajului lor.

- Ideea de a da acest nume orasului, le vine de la sectele libere ale nazareilor, care
traiau in acele vremuri in afara comunitatilor. Pe de alta parte au utilizat aceste
secte, pentru ca acele persoane erau total diferite in comportament si gandire fata
de restul oamenilor. In acest fel, Isus zugravit, apare curat, invatat, si nepatat.

-Isus nu se asemana deloc ca infatisare cu evreii, ci cu geto-tracii care erau total

diferiti de acestia nu numai ca aspect, ci si ca invatatura, comportament, educatie,
stiinta.

-Romanii au zugravit nastera lui Isus ca fiind una divina, asa cum sunt povestite
alte nasteri ale altor personaje importante ale antichitatii.

-Intelepciunea, invatamintele si comportamentul lui Isus sunt identice cu cele ale

lui Zalmoxe, inventat tot de elita.

-Asemanarile dintre faptele facute de Zalmoxe si Isus sunt identice ca picaturile de

apa, numai ca esenta este diferita. Primul vorbeste despre puterea omului care
poate sa faca totul singur, pe cand al doilea vorbeste de puterea lui dumne-zeu care
il ajuta pe om.

-Evreii necrestini, cei originali, al caror cult este cel mozaic, nu il recunosc pe acest
Isus care, se zice ca ar fi trait pe pamanturile lor si nici invataturile lui. Pentru ei
este inexistent, nimeni nu a auzit de el in viata reala.

-Mozaicii, ca si traco-getii, gnosticii, esenii, vorbesc de nasterea a doi copii in

antichitate. Este vorba de doi frati, care vor restabili viata si pacea pe pamant.

-Numele lui Isus nu are nici o legatura cu numele palestiniene din acea epoca, dar
nici cu cele traco-getice. In schimb numele lui demostreaza originea sa, locul din
care s-a copiat plasmuirea lui ca personaj care ar fi existat. In acele locuri au existat
invataminte pretioase legate de puterea care zace in om, pe care jegosii le-au
transformat apoi in fel de fel de legi scarboase.
-Isus nu a avut legatura cu Nazaretul, ci cu Gamala, orasul miscarii zelotilor, cei
care au fost cei mai aprigi luptatori impotriva romanilor. Capul miscarii zelote era
Iuda Galileanul, fiul lui Ezechia si fii sai Ioan, Simon, Iacov, Iuda, si Iosif, care
devin fratii lui Isus descrisi in Evanghelii.

Acum intelegeti de ce marea majoritate a oamenilor sunt pacaliti atat de usor

datorita nestiintei si superficialitatii lor? Acum puteti vedea ipocrizia cu care
sistemul a creat miscarea religioasa ca fiind cel mai eficient mijloc de a face sclavi
in masa?

Falsificatorii care au intocmit Biblia, au avut ca modele in redactarea Noului

Testament, numit pompos Evanghelia, invatamintele antice ale traco-getilor. Toate
curentele spirituale aparute ulterior, au avut la baza aceste invataminte ale
cunosterii interioare. Multe din ele au fost apoi transformate, modificate, falsificate
in faptele si minunile lui Isus. Dintre multimea scrierillor antice, biserica a ales
doar pe cele care puteau sa fie cele mai apropiate de interesele lor si cele mai usor
de modificat. Pe toate celelelte le-au declarat scrieri apocrife, dar nu pentru ca nu
erau adevarate, ci pentru ca nu corespundeau intereselor lor meschine.

Pe langa evangheliile apocrife mai exista scrierile gnostice, care mi se par cele
apropiate de scrierile originale ca idei si continut, nicidecum ca redactere. Pentru
biserica, gnosticii erau cea mai mare plaga existenta, deoarece stiinta lor le darma
minciuna biblica construita cu atata truda. Din acesta cauza marea lor majoritate au
fost asasinati, iar scrierile lor distruse. Dar cum adevarul trebuie sa iasa mereu la
lumina, intr-o zi, in Nag Hammadi, in Egipt, se descopera o biblioteca cu scrieri
gnostice. Acesta descoperire a facut biserica sa se cutremure si sa isi roada
unghiile, pentru ca se vede ca nu aveau habar de toate ascunzisurile gnosticilor,
esenilor, nazareilor, tracilor.

Cap. 35 Adevarata fata a lui Isus

Al doilea dumne-zeu al crestinilor este Mesia Isus Cristos. Ca si tatal sau si el este
o inventie a bisericii romano-catolice, numai ca intre ei pare sa fie o mare
diferenta. Spre deosebire de tatal lui tiranic, ipocrit si mincinoas, biserica l-a
zugravit pe Isus ca fiind exact opusul acestuia. Plin de bunatate si intelegere, Isus a
devenit pentru multa lume un al doilea dumne-zeu. Dupa repetarea pana la starea
de voma, a unor filme in care el devine un fel de martir asasinat de oamenii pe care
dorea sa ii salveze, lumea a inceput sa nu mai aiba dubii despre intentiile lui bune
fata de ei. Si de acesta data, invingatorii au facut in asa fel incat totul sa decurga
dupa planurile lor, astfel incat Isus devine ingerul pazitor al oricarui om. Rahat. Ia
sa il punem un pic sub lupa ca sa vedem mai bine ce face el sub cojocelul de oaie
pe care il poarta.

Isus nu are o biografie adevarata in nici una dintre cele 4 evanghelii. El apare din
senin in Palestina macinata de jugul si injustitia sub care o tineau cotropitorii
romani. Locul nasterii lui, ca si cele pe care asa zisii lui parinti trebuiau sa le
colinde sunt ambigue si greu de explicat. Toate au fost necesare deoarece atunci
cand inventezi existenta cuiva, este imposibil sa il plasezi in locuri unde se poate
demonstra ca el nu a existat. De aceea biserica l-a plimbat din Betleem in Egipt si
din Egipt in Nazaret, invantand motive imaginare.

Pentru ca tot acest teatru sa fie cat mai usor de crezut, i-au nascocit o nastere
spectaculoasa, pe care nu a vazut-o mai nimeni, in afara catorva pastori si magi.
Astfel, asa zisul mantuitor, vine pe lume intr-o obscuritate totala, departe de orice
privire omeneasca, pentru ca doar asa au putut sa minta milioane de oameni ca a
existat un mantuitor al omenirii. Cu toate acestea, putini reusesc sa sesizeze cat de
usor si ieftin poate fi imbrobodita mintea umana, atunci cand toti cretinii urla „da,
cred” fara sa fi vazut nimic. Si povestea despre modul in care mama lui ramane
insarcinata, este o alta inventie de milioane a elitei. Astfel, oamenii au ajuns sa
creada ca asa, prin magie, o femeie poate sa ramana insarcinata daca o lumina trece
peste burta ea. In ziua de astazi, omul care gandeste, intelege ca toata aceasta
magie nu este altceva decat descrierea unei insamantari artificiale, cu un embrion
deja pregatit de stafia geneticiana. Lumina care trecea peste bura femeii era lampa
de deasupra mesei de operatie.

Ca sa dea o stralucire si mai mare acestei nasteri miraculoase, au inventat un

fenomen ceresc inedit, care a avut loc cu ocazia acestui eveniment. Stelele cerului
desprind din ele o cometa care trebuia sa arate lumii locul in care a avut loc
spectacolul. In ciuda stralucirii acestei stele care putea fi vazuta pe intregul pamant
de la est la vest, nimeni, absolut nimeni nu a vazut pe cerurile palestiniene acest
fenomen ciudat. Nici macar regele Irod sau locuitorii acelor tinuturi. Este absolut
de neconceput ca mii de oameni nu au vazut pe cer aceasta stea particulara, in afara
magilor care veneau tocmai de la rasarit. Mai mult decat atat, nimeni, absolut nici
un om nu a vazut nasterea acestui smecher care a avut loc in ieslea boilor. Daca
gandesti macar un pic, realizezi ca totul este o escrocherie mareata. Nici un copil al
acelor timpuri nu a fost nascut printre animale, dar fiul lui Iehova, are parte de
aceasta umilinta. Deci steaua, care putea sa fie o astronava a domnului, conduce
catre ieslea din Palestina doar magii.
Pentru ca nasterea sa capete o importanta cat mai mare, in afara celor cativa pastori
care vad steaua, sosesc sa vada pruncul acesti magi din est, care vazusera steaua
tocmai de acolo. In ciuda fenomenului inedit, nasterea are loc undeva in afara
comunitatilor umane, a satelor. Acest lucru a fost de o importanta capitala deoarece
doar asa puteau sa introduca pe cineva inexistent in viata reala. Daca ceea ce
povesteste acest basm ar fi existat cu adevarat, oamenii ar fi stiut si ar fi lasat
marturii imense despre acest eveniment unic. In schimb, pe taramurile palestiniene
nimeni nu avea habar despre aceasta minune, nici macar regele Irod. Acolo, in
Iudeea nimeni nu avea habar de stea, de nastere, de ieslea boilor, dar in mod
miraculos, stiau totul niste magi orientali. Aceste personaje sunt cat se poate de
stranii din multe puncte de vedere.

In primul rand, nu se intelege de ce, in loc sa vina poporul evreu ca sa isi vada
salvatorul, vin niste straini din Asia sau de la rasarit de Palestina, deoarece nu se
precizeaza tara estica de unde veneau. Acestia nu erau asa oricine, ci niste persoane
care in varianta populara devin chear regi-magi. Povestea aceasta nu se lega cu
inventia nasterii salvatorului lumii, deoarece in acele vremuri nu exista nici magia
nici magii. Acest cuvant destul de nou, este o derivare a cuvantul grecesc “μάγος”,
care a fost tradus in latina “magus”. In timpurile in care Roma a inventat nasterea
miraculoasa a salvatorului evreilor, cuvintele aveau alte intelesuri. Ele isi aveau
radacina in indeletiniri importante ale antichitatii, cand babilonezii practicau
astologia si multe alte ritualuri, care pentru cei neinitiati pareau magie. Cu alte
cuvinte, magii care au urmarit steaua, erau de fapt astrologi, adica oameni care
stiau sa urmareasca semnele cerului, nu circari care faceau magie. Iata de ce erau
atat de interesanti de aceasta stea particulara, care nu avea nici o legatura cu
nasterea vreunui evreu.

Se crede ca au fost trei, din cauza numarului de daruri pe care i l-au adus lui Isus,
adica aur, smirna si tamaie. Ei au vazut steaua la orient si au plecat sa o
urmareasca. Ajungand in Iudeea, ei intreaba oamenii despre ea, dar nimeni nu o
vazuse. Atunci ei merg la regele Irod ca sa il roage sa le spuna amanunte. Spre
surprinderea lor, nici acesta nu o vazuse si nu stia de vreo profetie a aparitiei ei.
Matei2/1-3” Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele,
iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeilor,
Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm
Lui. Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el.” Ca sa
cazi din picioare de ras, in loc sa le spuna evreii magilor despre motivul aparitiei
acestei stele, au fost magii cei care il lamuresc pe Irod si pe cei din Ierusalim
despre stea. Matei 2/7” Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei
lămurit în ce vreme s-a arătat steaua.”
Dupa cum vedeti, in versetul de mai sus, se specifica ca Irod a aflat de la magi
cand a aparut steaua, deci magii nu s-au dus la iesle ca sa ii dea darurile lor lui
Isus. Ei s-au dus prima data la Ierusalim si de acolo Irod i-a trimis la Betleem.
Matei 2/1 si 8 ”Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod
regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim.....Şi Irod, trimiţându-i la
Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi
afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui.” Cu alte cuvinte, de la
nasterea lui Isus si pana la venirea magilor, trecuse destul de mult timp, deoarece ei
nu au ajuns la ieslea in care se nascuse, ci, Matei 2/11” Şi intrând în casă, au văzut
pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi
deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă.”

Ati vazut cum ii prinzi cu soparlica, daca esti atent la enormitatile pe care le scriu
fara jena sub ochii vostri? Deci magii, nu au venit imediat dupa nasterea aceasta
mareata a lui Isus in Iudeea. Din contra, ei au venit la vreo cativa ani dupa,
deoarece avem un paragraf care intareste acest adevar. Matei 2/16” Iar când Irod a
văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii
care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe
care îl aflase de la magi.” De ce sa omori copii de doi ani, daca cel nascut avea
doar cateva zile? Irod a asasinat toti copii de la doi ani in jos, deoarece cam atat
avea evreul nascut in iesle, in ziua in care magii venisera sa il vada.

Dupa acesta nastere magica de care poporul palestinian nu auzise absolut nimic si
dupa cateva episoade la fel de ambigue ale existentei sale, Isus se arata omenirii
cand era deja un om matur. El cauta sa gaseasca cativa oameni cat mai saraci cu
duhul, care sa il urmeze fara sa puna prea multe intrebari. Unde putea sa gaseasca
el asa ceva, daca nu pe malul marii, printre pescarii care alergau toata ziua sa isi
umple navoadele cu bogatiile marii. Isus ii ademeneste sa il urmeze, dar nu le
promite imparatia cerului, ci le promite ca ii va face pescari de oameni. Matei
4/18-19 Pe când umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut pe doi fraţi, pe Simon ce
se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau
pescari. Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni.” Nimeni nu
intra la banuieli cand citeste aceasta propozitie, dar vedeti voi, a fi OM este egal cu
a fi SUFLET. Deci....telul lui era cu totul altul. Marcu 8/36”Căci ce-i foloseşte
omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?”

Acesti oameni, care vor capata numele de apostoli, erau oameni simpli, care nu
aveau habar de ceea ce faceau. Daca se comportau frumos si indeplineau poruncile
lui Isus, atunci acestia capatau multe favoruri. Apostotii acestia nu au fost nimic
altceva decat papusari cu care s-a imprastiat fabula lui Cristos. Matei 12/49-50” Şi,
întinzând mâna către ucenicii Săi, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei. Că oricine va
face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate şi soră şi mamă.”

Ei trebuiau sa fie vicleni ca serpii si cu fata nevinovata ca porumbeii, ca sa poata sa

fie cat mai convingatori atunci cand incepeau sa vorbeasca despre basmele lui
Cristos. Matei10/16”Iată Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi
dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii.” E extrem de interesant
atasamentul lui Isus fata de serpi, in general. De fiecare data cand vorbeste cu
apostolii lui, face referire la reptile sau ii invata sa se comporte ca ele. Ioan 12/34-
37”Pui de vipere, cum puteţi să grăiţi cele bune, odată ce sunteţi răi?” Acum
intelegeti cum cei doi smecheri ceresti ii invata pe cei care credeau in ei, sa
implineasca vointa lor?

De fapt, absolut toate „minunile” pe care biblistii i le-au pus in carca, aveau ca
scop sa preamareasca personajul lor. Atunci cand vindeca pe cineva, acel om
credea ca el poate sa faca minuni si incepea sa il slujeasca. Matei 8/14-15”Şi
venind Iisus în casa lui Petru, a văzut pe soacra acestuia zăcând, prinsă de friguri.
Şi S-a atins de mâna ei, şi au lăsat-o frigurile şi s-a sculat şi Îi slujea Lui.” Isus era
atat de preocupat ca sa gasesca oameni simpli si nestiutori care sa il urmeze
instantaneu, incat nu era de acord ca ei sa ramana nici macar sa isi ingroape mortii.
Matei 8/21”Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să mă duc şi
să îngrop pe tatăl meu. ar Iisus i-a zis: Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape
morţii lor.”

Este greu de priceput aceste aspecte atunci cand esti imbrobodit cu frumoase
cuvinte si fapte marete. Cu toate acestea, pe Isus il mai scapa cate o data gura si
incepe sa spuna cam care este scopul lui adevarat. Prin absolut tot ce spune, se
vede clar ca este de acord cu genocidul in masa, cu violurile, cu sclavia si cu
incestul, descrise atat de detaliat in Vechiul Testament.

Matei10/34-37”Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc

pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe
noră de soacra sa. Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui. Cel ce iubeşte pe tată ori
pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori
pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.”

Luca 14/26 “Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe
femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie
ucenicul Meu.”
Luca 12/49, 51-53”Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum
aprins!.....Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci
dezbinare. Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinaţi: trei împotriva a
doi şi doi împotriva a trei. Dezbinaţi vor fi: tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva
tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii
sale şi nora împotriva soacrei.

Cand porunceste ca fiecare om sa il iubeasca mai mult pe el decat pe cei de acelasi

sange cu ei, el de fapt cere, ca orice stapan, devotament pana la moarte. El
indeamna la ura, dezbinare si asasinat in numele lui. Cu alte cuvinte, el indeamna
oamenii sa se imparta si sa se urasca intre ei, pentru a fi vrednici sa il urmeze. Cum
este posibil sa indeamni pe cineva sa isi omoare copilul sau parintii pentru tine? De
ce ar avea nevoie o superpotenta de asa ceva? Raspunsul e doar unul: voia sa fie
sigur ca nu va fi tradat, atunci cand omul isi va da seama cine este el cu adevarat.
Multi spun ca o data cu el, legea antica a lui Moise si absolut toate aberatiile pe
care le-a ordonat tatal sau omului, nu mai sunt valabile. Gresiti daca va incredeti in
aceste afirmatii, deoarece, el a avenit sa le implineasca.

Matei 5/17-18 „Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit
să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi
pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate.”

Dupa aceste mizerabile indemnuri, vin niste pasaje in care ai impresia ca dintr-o
data a devenit bun. Matei 5/38-40”Aţi auzit că s-a zis: "Ochi pentru ochi şi dinte
pentru dinte". Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte
peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Celui ce voieşte să se judece cu tine şi
să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.” Daca citesti acest indemn fara sa gandesti, de prost
ce esti, si il mai pui si in practica, nu poti sa dovedesti decat cat esti de cretin.

Vedeti cum inca o data legile de astazi isi au baza in legile canonice? Cu alte
cuvinte, daca in casa ta vine un hot, tu nu ai voie sa ii faci nici un rau, sau sa iti
aperi teritoriul. Nuuu. Cand il vezi, te ridici placut impresionat, il intrebi daca vrea
o cafea si apoi ii permiti sa isi aleaga orice vrea din casa ta, fara sa zici nimic. Ce
stafii binevoitoare si ce frumnos ne invara ele sa ne comportam!! Ia sa te
impotrivesti, sa vedeti atunci cum apare naluca dumne-zeiasca, cu o falca in cer si
cu una in pamant gata de lupta, pentru ca nu ai facut ceea ce a dictat el. Deci, daca
nu stiati de ce legea actuala nu iti permite sa il agreseszi pe hotul care vine sa te
fure, acum sper ca ati inteles ca asa a fost poruncit de stafia din astronava.
Daca credeati ca e tot, va inselati. Vine una si mai tare. Matei 5/43-44 “Aţi auzit că
s-a zis: "Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău".Iar Eu zic vouă:
Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce
vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc.”

Sincer, nu am absolut nimic impotriva celor care inghit precum curcanii aceste
enormitati, dar nu ma pot abtine sa spun ca trebuie sa fii cu adevarat un tembel ca
sa fii de acord cu asa ceva. Stiu, pentru unii e greu de digerat, dar cum poti sa
numesti altfel pe cel care se lasa calcat in picioare de proprii vrajmasi, pe cel care
se lasa jefuiti de bunavoie in numele unei naluci sau pe cel care ii ridica pe
prigonitori la rang de eroi?

E ceva care nu poate fi admis niciodata de un om care se respecta, care are

demnitate si tine la ceea ce este al lui. Cu alte cuvinte, Isus cel bun, te indeamna sa
muncesti pentru altul, sa nu iti contrazici dusmanul, sa ii multumesti ca te lasa fara
nimic, sa il binecuvantezi, ca nu cumva sa i se intample ceva rau. Cretinizartea
trebuie sa fie enorma ca sa admiti asa ceva, dar si mai rau este sa obligi pe cei care
nu mai accepta aceste enormitati sa fie de acord cu ele. Eu cred ca acesta este
motivul pentru care romanii sunt astazi jefuiti de propria tara. Ei aplica aceste legi
ca sa il multumesca pe strainul jefuitor, in numele Cristosului cel bun.

In fine, Isus este extrem de bun pentru ca te indeamna sa devii un papa-lapte, sa nu

te ridici din genunchi, sa nu ai demnitate si respect pentru tine. Ba chear mai mult.
Trebuie sa respecti pe cel care te asupreste si pe cel care iti fura tot. Prin porunca
dumne-zeiasca esti obligat sa le dai fara sa eziti absolut tot ce vor, dar mai presus
de orice, trebuie sa ii iubesti la nebunie, daca se poate. Aceste comportamente sunt
placute si admise de acesti paraziti care te fac sa crezi ca situatia ta de sclav, care
nu ridica ochii din pamant, este ceva care te inalta.

Isus, la fel ca si tatal lui, este un stapan care doreste ascultare si supunere, iar omul
ascultator va fi rasplatit cu ceva cacatisuri, doar daca s-a conformat cu ceea ce a
ordonat patronul. De altfel el indeamna la ascultare, la robie pe toti cei care doresc
sa le fie bine daca asculta vocea lui inaltatoare de stapan. Matei 11/29”Luaţi jugul
Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi
veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este
uşoară.” Trebuie sa fii cu adevarat bolnav psihic, ca sa crezi ca un om cu judecata
poate sa admita ca jugul pe care i-l pune altul pe gat este bun, doar pentru ca vine
de la un stapan extraterestru. Cei care asculta si se supun stapanului Isus, au o
rasplata pe masura, la fel cum aveau si cei distrusi de tatal sau “atotputernic”.
Ioan 13/12”Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, şi ce
are i se va lua.

Luca, 19:26 “Zic vouă: Că oricui are i se va da, iar de la cel ce nu are şi ceea ce are
i se va lua.”

Luca, 12/47-48”Iar sluga aceea care a ştiut voia stăpânului şi nu s-a pregătit, nici n-
a făcut după voia lui, va fi bătută mult. Şi cea care n-a ştiut, dar a făcut lucruri
vrednice de bătaie, va fi bătută puţin. Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi
cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere.

Desi merge vestea ca stafiile ceresti ne iubesc pe toti la fel de mult, nu este chear
asa. Daca citesti cu atentie maculatura cantata de popi, realizezi ca indiferent cat ai
fi tu de bun si de ascultator, nu vei avea mare trecere in fata lor. In primul rand
pentru ca ei au stabilit regulile acestor jocuri inaintea inceperii lor. Ei au programat
ceea ce vor face inca dinainte de facerea lumii acesteia, pe care au modificat-o si
distrus-o de fiecare data. Atunci au decis cine va fi stapanul si cine sclavii, cine va
sti ceva din adevar si cine nu il va intelege niciodata.

Scrisoarea catre efeseni 1/4-5”Precum întru El ne-a şi ales, înainte de întemeierea

lumii, ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui, Mai înainte rânduindu-ne, în a
Sa iubire, spre înfierea întru El, prin Iisus Hristos, după buna socotinţă a voii Sale.”

1 Epistola a lui Petru1/20”Care a fost cunoscut mai dinainte de întemeierea lumii,

dar Care S-a arătat, în anii cei mai de pe urmă, pentru voi.”(adica pentru apostoli)

Se spune pe fata, in pasaje intregi, ca doar unii sunt considerati vrednici de atentiile
lor. Acestora le este dezvaluit absolut tot, ca sa poata sa ii indobitoceasca pe “cei
de afara”, pe “cei carora nu le e dat sa stie”. In ziua de astazi aceste lucruri se vad
de la mii de km distanta. Patronii, conducatorii si acolitii lor stiu tot, iar “ceilalti”
adica noi, suntem mintiti, umiliti, injositi pe fata, deoarece asa au decis stapanii din
astronave inca de la inceputul lumii.

Marcu 4/10 “Iar când a fost singur, cei ce erau lângă El, împreună cu cei
doisprezece, Îl întrebau despre pilde. Si le-a răspuns: Vouă vă e dat să cunoaşteţi
taina împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară totul se face în pilde, Ca
uitându-se, să privească şi să nu vadă, şi, auzind, să nu înţeleagă, ca nu cumva să se
întoarcă şi să fie iertaţi.

Matei 13/10, 11,13Şi ucenicii, apropiindu-se de El, I-au zis: De ce le vorbeşti lor în
pilde? Iar El, răspunzând, le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele
împărăţiei cerurilor, pe când acestora nu li s-a dat. De aceea le vorbesc în pilde, că,
văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg.

Nu pot sa nu accentuez din nou diferenta care se face de fiecare data intre popor si
cei care conduc. Va spun pe fata ca sunteti sclavii lor, dar nu puteti sa contraziceti
minciuna pe care o aveti in sange. Celor alesi li s-a dat sa cunoasca toate tainele, pe
cand celor de afara nu, pentru ca doar asa pot fi pacaliti. Acest verset este esenta
care explica prostia maselor robilor domnului. “...că, văzând, nu văd şi, auzind, nu
aud, nici nu înţeleg.” Din cauza minciunilor pe care patronii lumii ni le susura in
urechi, nu mai exista nici o sansa sa vezi adevarul pe care il ai sub nas. Prin legea
acestor stapani care nu apartin pamantului, omul nu trebuie sa stie nimic, dar
trebuie sa creada si sa apere absolut tot ceea ce a fost invatat ca ar fi adevarul.
Acesta este motivul pentru care omul care a inteles aceste lucruri, nu se bate prima
data cu stapanii, ci cu acesti robi pe care incearca sa ii trezeasca. Daca trece de
prostia lor, atunci da, ca se bate cu sistemul. Cam asta a fost soarta oricarui om
care a vrut sa ii trezeasca pe cei care dorm cu ochii deschisi.

Matei 11/25”In vremea aceea, răspunzând, Iisus a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte,
Doamne al cerului şi al pământului, căci ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi
pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor.”

In versetul de mai jos se vede inca o data cum legile sunt date doar pentru robi,
nicidecum si pentru cei care conduc. Nerespectarea legilor de catre popor, ducea
intotdeauna la moarte sau la pedepse inumane. Nu acelasi lucru se intampla cu cei
care conduceau si in special cu popii, care nu sunt vinovati niciodata pentru ceea
ce fac.

Matei 12/4”(Moise) Cum a intrat în casa Domnului şi a mâncat pâinile punerii

înainte, care nu se cuveneau lui să le mănânce, nici celor ce erau cu el, ci numai
preoţilor? Sau n-aţi citit în Lege că preoţii, sâmbăta, în templu, calcă sâmbăta şi
sunt fără de vină?

Lui Isus cel “bun” ii placea extrem de mult sa comande, la fel cum ii placea si
tatalui sau. Era extrem de “bun” si binevoitor daca oamenii il slujeau cu abnegatie
si nu se impotriveau cerintelor lui. Cei care insa nu suportau jugul lui care nu era
deloc usor, asa cum cred unii, avea pedepse pe masura neascultarii. Fara nici un fel
de mila, ei erau asasinati imediat. Acesta era un obicei ereditat in familie, deoarece
si tatal lui facea absolut la fel, daca cineva nu dorea sa i se supuna. Sunt o gramada
de versete din care reiese ca Isus nu a abrogat legea mozaica a lui Moise, ci o
implineste. Ca si tatal lui, nu face nimic altceva decat sa condamne la moarte pe cei
care nu ii fac pe plac sau nu ii sunt pe plac. Deci, legea cu “nu ucide” nu a fost
niciodata respectata deoarece cei care au eludat-o primii au fost exact cei care au
creat-o.

Marcu 7/9 “Şi le zicea lor: Bine, aţi lepădat porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi
datina voastră! Căci Moise a zis: "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta", şi "cel ce
va grăi de rău pe tatăl său, sau pe mama sa, cu moarte să se sfârşească".

Matteo, 8:11-12 Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la
masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor. Iar fiii împărăţiei vor
fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea
dinţilor.

Luca, 19:26-27”Zic vouă: Că oricui are i se va da, iar de la cel ce nu are şi ceea ce
are i se va lua. Iar pe acei vrăjmaşi ai mei, care n-au voit să domnesc peste ei,
aduceţi-i aici şi tăiaţi-i în faţa mea.”

Fiul facea exact ceea ce facuse si tatal lui cu cei care refuzau sa ei sa le fie
conducatori. “Atotputernicii” aveau mereu pregatite exercite intregi de ingeri
razboinici care veneu sa ii apere in fata oamenilor. Va amintiti de pasajul in care la
Iosua vine capetenia ostilor domnului? Super! Versetul de mai jos este un imn al
arogantei si ingratitudinii stapanilor in fata omului si este identic cu el. Pe de o
parte Isus sfatuieste oamenii sa isi puna sabiile in teci, iar pe de alta parte ameninta
ca el poate sa cheme in ajutor legiunile tatalui sau. Legiuni? Pai de cine ii era frica
fiului lui Iehova? De cine era amenintat de incepe sa se laude ca ii poate chema in
ajutor?

Matei 26/52-53 “Atunci Iisus i-a zis: Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot
sabia, de sabie vor pieri. Sau ţi se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu şi să-Mi
trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?”

Celor care nu il ascultau, le pregatea un sfarsit amar, asa cum blestema ca un birjar,
ca va face cu toate orasele cetati care l-au ignorat si nu l-au ascultat niciodata.
Matei 11/21-24 “Vai ţie, Corazine, vai ţie, Betsaida, că dacă în Tir şi în Sidon s-ar
fi făcut minunile ce s-au făcut în voi, de mult, în sac şi în cenuşă, s-ar fi pocăit. Dar
zic vouă: Tirului şi Sidonului le va fi mai uşor în ziua judecăţii, decât vouă. Şi tu,
Capernaume: N-ai fost înălţat până la cer? Până la iad te vei coborî. Căci de s-ar fi
făcut în Sodoma minunile ce s-au făcut în tine, ar fi rămas până astăzi. Dar zic
vouă că pământului Sodomei îi va fi mai uşor în ziua judecăţii decât ţie.”
Acelasi lucru povesteste si Ioan in Apocalipsa, care vede ca bunele naluci dumne-
zeiesti vor trimite moartea sa secere o mare parte din omenire. Apocalisse, 6:8”Şi
m-am uitat şi iată un cal galben-vânăt şi numele celui ce şedea pe el era: Moartea;
şi iadul se ţinea după el; şi li s-a dat lor putere peste a patra parte a pământului, ca
să ucidă cu sabie şi cu foamete, şi cu moarte şi cu fiarele de pe pământ.”

O alta incongruenta pe care nu poti sa nu o sesizezi, apare intre povestea cu

minunile pe care le face si poruncile pe care le da celor vindecati. Desi evangheliile
povestesc ca el vindeca pe orice in fata a mii de oameni, de cele mai multe ori el le
spune celor vindecati sa nu spuna nimanui ca el a facut minunea.

Matei 12/15”Iisus însă, cunoscându-i, S-a dus de acolo. Şi mulţi au venit după El şi
i-a vindecat pe toţi. Dar le-a poruncit ca să nu-L dea în vileag.”

Dupa ce a inviat o fata care era moarta... Luca 8/56”Şi au rămas uimiţi părinţii ei.
Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.”

Isus este extrem de drastic cu homosexualii carora le harazeste moartea, desi sexul
de acest fel nu lipseste din Biblie, desi e un pic mascat. Asa cum o sa vedeti, acesta
era trecut cu vederea de Iehova atunci cand homosexualii in cauza erau
persoanajele iubite de ei. Romani 1:26-27,32”Asemenea şi bărbaţii lăsând
rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii,
bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor. Şi
precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat
la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine......Aceştia, deşi au
cunoscut dreapta orânduire a lui Dumnezeu, că cei ce fac unele ca acestea sunt
vrednici de moarte, nu numai că fac ei acestea, ci le şi încuviinţează celor care le
fac.”

Este un total dezacord intre aceste pedepse care li se dau oamenilor simpli, si
orgiile pe care le faceau alesii domnului, ca de exemplu Ionatan si regele David.
Cartea I Regi 18/1„sufletul lui Ionatan s-a lipit de sufletul lui si l-a iubit Ionatan,
ca pe sufletul său” 18/3„Si a încheiat Ionatan legătură cu David, pentru că îl
iubea ca pe sufletul său” 19/1 „Ionatan fiul lui Saul însă iubea foarte mult pe
David” 20/17 „Şi iarăşi s-a jurat Ionatan lui David pe iubirea sa cea către el, căci
îl iubea ca pe sufletul său” 20/4 „Atunci Ionatan a zis către David: «Tot ce doreşte
sufletul tău voi face pentru tine”18/4 „şi-a dezbrăcat Ionatan haina sa cea de
deasupra, pe care o avea pe el, şi a dat-o lui David; de asemenea şi celelalte haine
ale sale, sabia sa, arcul său şi brâul său” 20/11„A zis Ionatan către David: «Hai
să ieşim la câmp». Şi au ieşit amândoi la câmp” 20/41 „David s-a ridicat din
partea de miazăzi a stâncii şi s-a închinat de trei ori; apoi s-au sărutat ei unul pe
altul şi au plâns amândoi, împreună, iar David a plâns mai tare” Aceasta nu era o
relatie de prietenie, ci de dragoste adevarata deoarece in Cartea a Doua a Regilor,
David spune: „Frate Ionatane, întristat sunt după tine, căci tu mi-ai fost foarte
scump şi iubirea ta a fost pentru mine mai presus de iubirea femeiască!”

Cu toate minunile extraordinare pe care le facea, de multe ori oamenii erau

inspaimantati de ceea ce Isus facea si il rugau sa plece din tinuturile lor. Luca,
8:32-33Şi era acolo o turmă mare de porci, care păşteau pe munte. Şi L-au rugat să
le îngăduie să intre în ei; şi le-a îngăduit. Şi, ieşind demonii din om, au intrat în
porci, iar turma s-a aruncat de pe ţărm în lac şi s-a înecat.37Şi L-a rugat pe El toată
mulţimea din ţinutul Gerghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinşi de frică
mare. Iar El, intrând în corabie, S-a înapoiat.”

Cu toate ca popii se straduiesc din rasputeri sa ne convinga ca el facea minuni si

ca tot poporul Palestinei alerga sa il vada si sa il asculte, iata ca au fost oameni care
nici nu voiau sa mai auda de el. Mai mult decat atat, in locurile in care populatia nu
credea in minunile lui, nici el nu putea sa faca scamatoriile pentru a-i impresiona.
Nici macar fratii lui nu credeau in circul ieftin pe care il facea. Ca sa il scuze
pentru ca nu putea sa pacaleasca toti oamenii, popii su scris ca acest lucru se
intampla deoarece nu venise inca vremea lui.

Matei 13/57” Şi se sminteau întru El. Iar Iisus le-a zis: Nu este prooroc dispreţuit
decât în patria lui şi în casa lui.58Şi n-a făcut acolo multe minuni, din pricina
necredinţei lor. Ioan7/5, Pentru că nici fraţii Lui nu credeau în El.

Cand a inceput sa le vorbesca ucenicilor despre viata vesnica pe care o puteau

dobandi doar daca ii mancau trupul si ii beau sangele, acestia nu au putut sa inghita
aceste cuvinte grele si imposibil de implinit. Din acesta cauza multi au inceput sa
murmure impotriva lui, iar multi au plecat ca sa nu il mai vada. Ioan 6/53-66 Şi le-
a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi
nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. cel ce mănâncă trupul Meu şi bea
sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul este
adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu
şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el. Deci mulţi din ucenicii Lui,
auzind, au zis: Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte? 61Iar Iisus, ştiind
în Sine că ucenicii Lui murmură împotriva Lui, le-a zis: Vă sminteşte aceasta? Şi
de atunci mulţi dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi şi nu mai umblau cu El.
Pe langa ritualul sangelui, care nu este altceva decat musamalizarea ritualurilor de
sacrificare pe care le cerea Iehova, asa cum am vazut, Isus se intitula calea,
adevarul si lumina. Cine voia sa ajunga in imparatia cerurilor, trebuia sa treaca
printr-o poarta, care era de fapt el. Textele evanghelice sunt pline de descrieri ale
mai multor feluri de porti. Este poarta stramta care duce la viata etrena si poarta
larga care duce spre pierzanie. Este apoi poarta care se inchidea pentru tinerele
fecioare care nu au avut ulei in lampi, bolnavii se adunau la portile cetatii, Lazar
care statea la poarta bogatasului Epulone, poarta oilor unde statea paralizatul,
poarta inchisa la care bate pietenul suparat, apoi este poarta mormantului. In
greaca, termenul thýras [θυρας] indica poarta, calea, dar si intrarea in mormant,
oportunitatea, ocazia favorabila. Isus spune despre el” Eu sunt poarta, [thýras]”,
sau drumul, calea, momentul cel bun. El este pastorul dar si poarta. Cu alte cuvinte
fara el nu vei fi in stare sa gasesti nici un drum.

Ion 10/9Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va
ieşi şi păşune va afla.,geneza Ion 28/17......si, spăimântându-se Iacov, a zis: "Cât de
înfricoşător este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu,
aceasta e poarta cerului!"

Matei7/13-14 Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea
care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este
calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află.

Nu. Portile acestea care reprezentau intrarea sau iesirea din diferite situatii sau
locuri, reprezinta de fapt locul prin care poti sa ajungi in alte lumi. Omul
indoctrinat nu pricepe acest lucru deoarece el nu poate gandi mai mult decat ce a
fost invatat. Daca insa mintea incepe sa functioneze, realizezi ca aceasta imparatie
cereasca este de fapt o alta lume, la care nu poti ajuge decat daca esti impecabil.
Asta nu inseamna ca trebuie sa te comporti asa cum recita popii, deoarece daca stai
stramb si judeci drept, iti dai seama ca ei nu fac absolut nimic din ceea ce ii
indeamna pe oameni sa faca. Dimpotriva, ei fac absolut totul invers fata de cum ii
obliga pe altii sa faca. Ca sa poti sa ajungi in alte lumi, trebuie sa fii demn, corect,
bun, iubitor, sa nu judeci, sa nu urasti, sa nu faci rau, sa nu minti, sa nu inseli, sa nu
creezi suferinta altuia, sa nu spui vorbe de ocara la adresa nimanui, dar cel mai
important dintre toate este sa iubesti adevarul. Acesta este adevarata explicatie a
acestor pasaje.

Ca sa poti sa intri pe portile dintre lumi trebuie sa fii pur precum sunt copii, care nu
judeca, nu urasc, nu injura, nu mint, nu ucid. Matei 18/3”Şi a zis: Adevărat zic
vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia
cerurilor.”

Acum o sa analizam o parte din povetele pe care evangheliile le-au pus in gura lui
Cristos, dar si cateva pilde, care de obicei le sunt explicate doar apostolilor.
Absolut toate aceste invataminte extrem de pretioase, datorita carora acest personaj
pare bun si plin de intelepciune, sunt de fapt adevaruri antice, modul cinstiti si
curat care trebuie sa caracterizeze orice om. Ele faceau parte din invatamintele
traco-getilor, cei mai buni si intelepti oameni ai trecutului, asa cum ati vazut in
capitolul anterior. Absolut nimic din ce spune Biblia si evangheliile ei, nu a fost
facut de Cristosul lor inventat, ci au fost invatamintele inteleptului traco-get.

Ce spuneau acestea? Te invatau sa te comporti ca un om de omenie si de onoare, te

invatau sa gasesti calea catre lumea adevarata, catre lumea reala, ca sa poti iesi din
virtualitate sau din matrix.

Omul a fost abatut de la calea lui, astfel incat astazi, multi cred ca daca merg sa
platesca cifre uriase prin biserici vor gasi calea, iar multe fapte le vor fi iertate.
Pentru asta este necesara doar lalaliala popii si cartile sunt facute. NU, nu. Va
inselati. Matei 7/21”Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia
cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.” Matei 7/16,20”După
roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau
smochine din mărăcini?.....De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte.” Acest
„dupa roade ii veti cunoaste” inseamna ca cei adevarati se recunosc dupa faptele
lor, dupa felul in care se comporta. Matei 15/8-9”Poporul acesta Mă cinsteşte cu
buzele, dar inima lor este departe de Mine. Şi zadarnic Mă cinstesc ei, învăţând
învăţături ce sunt porunci ale oamenilor".

Ca sa iti dai seama care este adevaratul om este suficient sa fii atent nu numai la
comportament, ci si la felul in care vorbeste si ce vorbeste. Absolut tot ce face sau
vorbeste un om, este rodul inimii lui, sau a judecatii lui. Din rautatea lui ies
ganduri rele, adultere, asasinate, furturi, insalaciune, injuraturi. Din bunatate iese
iubire, incredere, compasiune. Rautatile facute nu se intorc inapoi pentru ca este o
roata care se invarte sau vreun dumne-zeu care isi semneaza pe caiet ceea ce ai
facut. Nu. Totul vine inapoi pentru ca trebuie sa cunosti si tu pe propria piele raul
pe care l-ai facut altuia. Exista un pasaj in care se spune motivul pentru care totul
se „plateste”:” Din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi
osândit.”
 Matei 12/34-37Pui de vipere, cum puteţi să grăiţi cele bune, odată ce sunteţi răi?
Căci din prisosul inimii grăieşte gura. Omul cel bun din comoara lui cea bună
scoate afară cele bune, pe când omul cel rău, din comoara lui cea rea scoate afară
cele rele. Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da
socoteală în ziua judecăţii. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele
tale vei fi osândit.

Matei 15/11, 17, 18, 19 “Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din
gură, aceea spurcă pe om.....Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în pântece
şi se aruncă afară?..... Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe
om.19Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri,
mărturii mincinoase, hule. Acestea sunt care spurcă pe om, dar a mânca cu mâini
nespălate nu spurcă pe om.

Nimic nu poate fi distrus de afara daca interiorul este sanatos. Totul se poate
distruge de afara daca interiorul este gaunos. Tot la fel, nici o cetate nu va putea fi
cucerita din exterior daca in interiorul ei nu exista un tradator. Matei
12/25”Cunoscând gândurile lor, Iisus le-a zis: Orice împărăţie care se dezbină în
sine se pustieşte, orice cetate sau casă care se dezbină în sine, nu va dăinui.”

Credinta despre care vorbeste biserica este o minciuna, deoarece ei va indeamna sa

credeti mereu in altul, dar niciodata in voi. Mereu au gasit pe altul sa aiba grija de
voi, dar nicidecum nu v-au spus sa aveti credinta in voi ca veti reusi orice. Acesti
altii care de buni ce sunt au mereu grija de oamenire, isi fac de fapt doar interesele
lor, nu pe ale umanitatii. Iti dau ceva, imi dai altceva in schimb. Esti bun, iti dau
imparatia, nu esti bun iti dau moartea. Pai acest schimb se numeste astazi afacere,
interes, comert. Daca esti bun, dai fara sa ceri nimic in schimb. Aici va pacalesc
mereu. Din acesta cauza omul nu mai crede astazi in el. Uitati-va in jur! Sanatatea
e in mainile medicilor asasini, dreptatea este in mana juistitiei care o imparte dupa
portofelul celui care plateste, suveranitatea e in mana guvernelor care va joaca la
bursa, credinta in tine e in mana bisericii care va da iluzii si vise, daca ii umpleti
visteria. Credinta inseamna sa nu ai nici un fel de dubiu ca absolut tot ceea ce ti-ai
propus se va implini pentru ca il vei face cu propriile tale forte.

Matei 17/20Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat
grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice
muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu
neputinţă.
Matei 14/29-31El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă
şi a venit către Iisus. Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a
strigat, zicând: Doamne, scapă-mă! ar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi a
zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?

Ati vazut? Nu a fost Isus cel care a facut o minune pentru ca Petre sa umble pe apa.
A fost Petre cel care a crezut ca va putea sa realizeze acest lucru, numai ca
vazandu-se in mare deschisa a inceput sa ii fie teama, iar credinta lui a disparut. De
aceea nu a mai putut sa continue.

Asa cum o sa vedeti in continuare, nici unul dintre motivele pentru care Isus pare
bun nu i se datoreaza lui, ci intelepciunii traco-getilor, de unde papa si romanii lui
au copiat stiinta lor, nemaiintalnita in randul paganismului Romei. Nu este Isus cel
care invata omul cum sa se comporte si cum sa faca sa nu isi piarda sufletul, ci
inteleptii antichitatii, pe care nimeni in zilele de astazi nu ii poate egala.
Invataturile lor se refereau la cunosterea de sine, la constiinta si la credinta
nestramutata ca omul poate sa faca absolut totul singur, fara sa permita cuiva sa
intervina in viata sau in deciziile sale. Am sa va dau cateva exemple esentiale,
deoarece daca ar trebui sa le explic pe toate, ar insemna sa rescriu din nou cele 4
evanghelii.

Cea mai mare plaga a zilelor noastre, este minciuna, care a ajuns sa fie crezuta fara
sa aiba nici un fel de baza. Ea straluceste si se gaseste pe buzele tuturor deoarece
este dulce si nu raneste niciodata. Adevarul insa este neindurator, este ca o spada
cu doua taisuri care raneste profund si de multe ori mortal. Din aceasta cauza
astazi, mai nimeni nu vrea sa il auda. Inteleptii antici stiau ca mincina nu va rezista
niciodata mult, deoarece adevarul va iesi mereu la suprafata. Mai intai putin si
firav, dar repede se invigoreaza si atunci sfarama totul. Din aceasta cauza romanii
l-au facut pe Isus al lor calea, adevarul si lumina. Avem o dovada in acest sens, pe
care o spune acest Isus cu gurita lui:

Ioan16/7-8” Dar Eu vă spun adevărul: Vă este de folos ca să mă duc Eu. Căci dacă
nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă Mă voi duce, Îl voi
trimite la voi. Şi El, venind, va vădi lumea de păcat şi de dreptate şi de judecată.

Ioan 16/13” Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot
adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare
vă va vesti.

Mangaietorul este consolatorul celor nedereptatiti, a celor care nu au fost crezuti, a

celor care au murit pentru ca Adevarul sa triumfe. Nu Isus este calea spre lumea
reala, cea adevarata, ci Adevarul. Imparatia cerului nu exista, deoarece in cer
zboara doar dumne-zeul biblic in astronava lui. Imparatia fara pata este cea a
Adevarului.

Asa cum ati vazut, Isus nu este ceea ce vrea sa para a fi, asa cum nici apostolul lui
preferat, Petru, nu a fost un aparator al Adevarului, asa cum reiese din povestea
biblica. Cand Isus a fost prins, cineva din multime l-a recunoscut ca fiind unul
dintre oamenii lui. De frica multimii sau a mortii, Petru prefera sa minta ca nu l-a
cunoscut decat sa fie gata sa se jertfesca alaturi de prietenul lui cu care imprastiau
minciuni printre oameni.

Matei 26/74”Atunci el a început a se blestema şi a se jura: Nu cunosc pe omul

acesta. Şi îndată a cântat cocoşul.”

Tot referitor la Adevarul pentru care merita sa te sacrifici, mai este un verset care
este inteles diferit din cauza explicatiilor fara valoare care il precedeaza. Matei
19/29-30”Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau
femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va
moşteni viaţa veşnică. Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi întâi.”
In acest verset, cei din urma vor fi cei dintai, nu din cauza ca trebuie sa iti lasi
familia pentru vita vesnica pe care o ai deja in tine. Cei din urma sunt oile negre
care au fost mereu persecutate, umilte, nedreptatite de sistemul mincinos, care isi
vedea minciunile deconspirate. Aceea vor fi cei care vor sta in fata, pentru ca ei au
devenit martiri slujind Adevarul.

Si versetul urmator are o povata demna de urmat. Matei 19/23-24Iar Iisus a zis
ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în împărăţia
cerurilor. Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului,
decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu.” Bogatiile acesti lumi sunt doar
iluzii, iar de acest lucru iti dai seama atunci cand ai inteles in ce lume a minciunii
traiesti. Aceasta imparatie a cerurilor este de fapt lumea reala, cea in care Adevarul
si puritatea sunt stapane si eterne. Bogatiile nu te lasa ca sa ajungi acolo, deoarece
acestea sunt pentru multi telul vietii, o modalitate de a trai fericit. In realitate sunt
exact cele care te pierd. Omul isi va apara avutul pana la moarte, de frica sa nu
cumva sa vina altul sa i-l ia. Pentru bani, functii, tehnologie, omul va face orice,
dar isi va pierde ce are mai de pret: omenia, bunatatea, demnitatea, adica Sufletul.

Cuvintele subliniate din versetele urmatoare sunt capitale: Matei 16/18-19 ”Şi Eu
îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului
nu o vor birui. Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va
fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri.”

Matei 18/18 “Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în
cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer.”

Popii spun ca este vorba de pacatele care pot fi legate sau dezlegate in functie de
ceea ce ai facut sau nu aici. In parte au dreptate, numai ca nu de pacate este vorba,
ci de ceea ce consideri ca Adevar. Alegeri pe care le faci aici iti vor elibera sufletul
sau il vor lega din nou de aceste locuri, unde singur te obligi sa te intorci ca sa reiei
lantul sclaviei. De exemplu daca popa te pacaleste sa promiti sufletul lui dumne-
zeu, atunci te vei intoarce aici ca sa te reincarnezi deoarece acest demon are nevoie
de hrana, iar hrana lui este energia curata si infinita a sufletului.

Pildele care vorbesc in general despre imparatia cerului sunt de fapt mituri extrem
de profunde, care isi au radacina in creatie. Ele pot fi interpretate in orice mod,
timp si varianta, deoarece mitul contine absolut tot. El nu este ca istoria care
povesteste fiecare eveniment in parte. In mit toate sunt scrise in aceeasi povestire,
care poate fi apoi explicata in mai multe feluri. In evanghelii, singura pilda
explicata, este cea a semanatorului. Astfel, semintele semanate sunt considerate
vorbe care povestesc despre o imparatie minunata, numai ca aceste vorbe sunt
intelese de fiecare in mod diferit. La unii prind radacini, la altii nu. Aceasta
imparatie este lumea reala, lumea Adevarului, lumea fara pata, de existenta careia
multi se indoiesc, asa cum de fapt este si explicatia.

Matei 13/18- 23”Voi, deci, ascultaţi pilda semănătorului: De la oricine aude

cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine cel viclean şi răpeşte ce s-a semănat în
inima lui; aceasta este sămânţa semănată lângă drum. Cea semănată pe loc pietros
este cel care aude cuvântul şi îndată îl primeşte cu bucurie, Dar nu are rădăcină în
sine, ci ţine până la o vreme şi, întâmplându-se strâmtorare sau prigoană pentru
cuvânt, îndată se sminteşte. Cea semănată în spini este cel care aude cuvântul, dar
grija acestei lumi şi înşelăciunea avuţiei înăbuşă cuvântul şi îl face neroditor. iar
sămânţa semănată în pământ bun este cel care aude cuvântul şi-l înţelege, deci care
aduce rod şi face: unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci.”

Toate pildele lui Isus, vorbesc in general despre aceasta lume curata pe care foarte
putini o vor vedea. Cei care nu vor ajunge acolo nu vor fi judecati de stafii, ci sunt
ei singuri cei care au facut orice ca sa se indeparteze de ea. Cei care ascund
Adevarul si fac fapte odioase, se indeparteaza singuri de puritate, deoarece
judecatorul esti tu insati, nu un altul. In alte pilde, lumea cea curata, lumea reala,
este asemuita cu un bob de mustar, care este una dintre cele mai mici seminte. Din
ea, creste un arbore maret sub care se adapostesc toate vietuitoarele, in sensul ca
aceasta lume este din ce in ce mai mare. Matei 13/31-32”Împărăţia cerurilor este
asemenea grăuntelui de muştar, pe care, luându-l, omul l-a semănat în ţarina sa, Şi
care este mai mic decât toate seminţele, dar când a crescut este mai mare decât
toate legumele şi se face pom, încât vin păsările cerului şi se sălăşluiesc în ramurile
lui.”

Lumea reala este atat de pretioasa incat cel care vrea sa ajunga la ea, renunta la tot
ceea ce il incanta pe acest pamant, in schimbul adevaratului loc al fericirii.

Matei13/44-46”Asemenea este împărăţia cerurilor cu o comoară ascunsă în ţarină,

pe care, găsind-o un om, a ascuns-o, şi de bucuria ei se duce şi vinde tot ce are şi
cumpără ţarina aceea. Iarăşi asemenea este împărăţia cerurilor cu un neguţător care
caută mărgăritare bune. Şi aflând un mărgăritar de mult preţ, s-a dus, a vândut toate
câte avea şi l-a cumpărat.”

Matei 13/47-49Asemenea este iarăşi împărăţia cerurilor cu un năvod aruncat în

mare şi care adună tot felul de peşti. Iar când s-a umplut, l-au tras pescarii la mal
şi, şezând, au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară. şa va fi la
sfârşitul veacului: vor ieşi îngerii şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi.

Ca sa ajungi in lumea vietii vesnice trebuie sa treci prin multe incercari, deoarece
tantatiile sunt facute cu scopul de a intelege singur cat esti de hotarat ca sa ajungi
acolo. E usor sa spui ca vrei sa ajungi acolo, dar sa nu te manifesti ca un om bun.
Neghina exista tocmai pentru a te tenta, pentru a te face sa iti pierzi umanitatea si
demnitatea.

Matei 13/24”Asemenea este împărăţia cerurilor omului care a semănat sămânţă

bună în ţarina sa. Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul lui, a semănat
neghină printre grâu şi s-a dus. Iar dacă a crescut paiul şi a făcut rod, atunci s-a
arătat şi neghina. Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat
tu, oare, sămânţă bună în ţarina ta? De unde dar are neghină? Iar el le-a răspuns:
Un om vrăjmaş a făcut aceasta. Slugile i-au zis: Voieşti deci să ne ducem şi s-o
plivim? El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeţi odată cu ea şi
grâul. Lăsaţi să crească împreună şi grâul şi neghina, până la seceriş, şi la vremea
secerişului voi zice secerătorilor: Pliviţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o
ardem, iar grâul adunaţi-l în jitniţa mea.”

Pasajul de mai jos este tot un mit. Iata ce spune: Matei 13/37”El, răspunzând, le-a
zis: Cel ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului. Ţarina este lumea;
sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei; iar neghina sunt fiii celui rău. Duşmanul care
a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii.
Şi, după cum se alege neghina şi se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul veacului.”

Cu alte cuvinte, oamenii sunt toti samanta cea buna, pe cand neghina vine din alta
lume, care nu apartine regnului uman. Ei sunt cei care duc la perzanie omul,
amagindu-l cu lucruri stralucitoare si fara valoare. Sfarsitul veacului este vremea
cand toti ajung la usa prin care trebuie sa treaca in lumea cea drepata. Esti fara
pata, treci, nu esti, ramai aici, in lumea care nu va mai exista.

Nu exista iad si rai, ci lumea reala, lumea virtuala si matrixul. Acestea sunt cele
trei lumi depre care vorbesc scrierile antice, dar pe care biserica le-a transformat in
locuri de osanda si pedeapsa. Religia a ascuns lumii adevarul pentru a face omul sa
isi piarda ce are mai de pret: Sufletul, cel care ii da calitatea de om.

Toata acesta lucrare a fost publicata sub forma de articole pe net, incepand din anul
2018. Astazi, 2 martie 2020, am reusit sa le strang pe toate si sa le public in forma
unei carti.

Raspund pentru absolut tot ceea ce am scris in aceste randuri, dar nu voi fi
raspunzatoare pentru ceea ce intelege fiecare dintre dumneavoasta.

gabriela dobrescu