,,Baltagul”

Mihail Sadoveanu
Mihail Sadoveanu este unul din marii scriitori, ce se inscrie printr-o opera impresionanta atat ca
marime cat si ca valoare, fiind supranumit de Geo Bogza ,, Ceahlaul literaturii romane”. Printre
romanele sale cu tema istorica, cum ar fi: ,,Fratii Jder”, ,,Zodia Cancerului”, romanul ,,Baltagul” poate fi
considerat o capodopera literara, fiind un roman traditional si mitic.

Titlul acestei opera poate avea mai multe semnificatii. Poate simboliza arma crimei cu care a
fost ucis Nichifor Lipan sau baltagul lui Gheorghita pur si nepatat de sange, faurit special pentru
calatoria de initiere si sfintit de mama sa la biserica. E creanga de aur cu care Gheorghita va cobora in
infern, va strabate intreg drumul initierii, luand locul tatalui sau in aceasta lume, continuand seria
ciobanului mioritic. De asemenea, titlul trimite la unealta cu care cei de la munte isi castiga existent, iar
in mitologia greaca este simbolul dublei secure, a labirintului, actiunea romanului fiind una labirintica
de cautare si de initiere.

Mottoul romanului trimite la balada ,, Miorita”, dar trimite si la un mit egiptean in care cainele
Anubis avea rol de psihopomp, calauza a sufletului celui mort in lumea de dincolo. In roman daca Vitoria
nu l-ar fi gasit pe Lupu, nu ar fi gasit osemintele lui Nichifor, iar acestea ,, ar fi curs pe o apa si nu s-ar fi
inaltat la soare”.

Romanul poate fi interpretat pe mai multe niveluri. Poate fi un roman de dragoste infatisand
pasiunea puternica a Vitoriei pentru sot, o pasiune implinita, consecventa, tratata cu luciditate. E un
roman initiatic, filosofic, ce ascunde in subtext o tema simbolica, aceea a initierii. Gheorghita pleaca la
drum un copil, iar la capatul calatoriei va deveni barbat. Orice proba de initiere presupune moarte
simbolica, o trecere prin infern si pentru aceasta e nevoie de o creanga de aur. In roman rolulul crengii
de aur este luat de baltagul purtat de Gheorghita, faurit special pentru expeditia justitiara. O proba
dificila este aceea de a pazi osemintele tatalui sau in vagauna, dar cuprins de spaima nu va rezista
acestei probe. Initierea lui va avea loc in final, cand isi va razbuna tatal.

Poate fi considerat si un roman social, deoarece prezinta realitatile unui sat dintr-o zona de
munte a Moldovei de Nord cu institutiile, relatiile economice si sociale.

Este si un roman politest fiind contruit pe o anumita schema: crima, arma crimei, detectivul,
complicele si pedepsirea ucigailor.

Fiind impregnant de specific national, de credinta si mituri, poate fi considerat un roman

traditional, construit pe datina, nucleul din care apare constiinta nationala. Datina este legea cea veche,
nescrisa, dar pastrata cu sfintenie din mosi stramosi, nerespectare ei insemnand moarte spiritual. Datina
este intelegerea mitica a lumii prin norme de conduit, prin participarea naturii la viata eroinei, prin
semnele pe care Vitoria le interpreteaza. Datina impune un comportament traditional in momentele
fundamentale ale vietii: botez, nunta, inmormantare.

,,Baltagul” poate fi considerat si un roman mitic, deoarece in subtext pot fi descifrate mituri,
precum: cel mioritic, cel egiptean a lui Isis si Osiris, mitul crengii de aur, al labirintului, al Soarelui, al
Marii calatorii si altele.

Structural romanul este alcatuit din 17 capitole si este structurat pe 2 planuri: unul real si altul
mitic. In plan real faptele sunt prezentate cronologic pe momentele subiectului. In expozitiune apare
Vitoria Lipan din Magura Tarcaului, ce traieste spaina ca ceva rau s-a intamplat cu barbatul ei, Nichifor
Lipan, plecat la Dorna sa cumpere oi. Intriga o reprezinta trecerea de la spaima si neliniste la ingrijorare
pentru ca sotul ei nu dadu-se nicio veste. Desfasurarea actiunii o prezinta pe Vitoria cerand sfat
preotului, mergand si baba Maranda, vrajitoarea satului. Dupa ce va pune ordine in gospodarie va pleca
in cautarea lui Nichifor, impreuna cu fiul ei, Gheorghita. Punctual culminant e momentul in care il
gasesc pe Lupu si cu ajutorul acestuia vor gasi osemintele lui Nichifor. Deznodamantul e momentul de la
parastas cand Vitoria il demasca pe Bogza, ucigasul sotului sau, si pe complicele acestuia, Ilie Cutui.
Dupa implinirea datoriei Vitoria se intoarce acasa, iar viata isi urmeaza cursul.

In ce priveste planul mitic, un mit fundamental intalnit in subtextul acestui roman este mitul
mioritic. Romanul poate fi considerat o parafraza a baladei ,,Miorita”, rolul maicutei batrane fiind luat
de Vitoria. Prevestirea mortii este realizata sub semnul visului ,, Se facea ca vede pe Nichifor Calare cu
spatele intors catre ea, trecand spre asfintit o revarsare de ape”, parafraza a versului: ,, Ca l-apus de
soare/ Vreau sa mi te-omoare”. Simbolic este si locul omorului, la piscul Crucea Talienilor, iar in balada
,, Pe un picior de plai” : picior si pisc reprezinta un spatiu ,,ondulat” de deal si vale specific romanesc asa
cum afirma Lucian Blaga.daca in balada moartea este pusa sub semnul prezumtivului: ,, si de-a fi sa
mor”, in roman moartea pastorului devine reala, iar imaginea lui a ramas in constiinta celor care l-au
cunoscut. Ca si in balada apare motivul transhumantei, apare acelas numar de ciobani, acelas motiv al
omorului. La fel ca ciobanul mioritic, Vitoria stie ca Nichifor nu poate ajunge la soare fara ritualul
,,luminarii”. Un alt mit intalnit in subtext este cel egiptean a lui Isis si Osiris. Isis-Vitoria pleaca in
cautarea trupului dezmembrat a lui Osiris-Nichifor, impreuna cu fiul ei Horus-Ghiorghita si cainele
Anubis-Lupu. Mitul acesta cuprinde semnificatii cosmice fundamentale, precum: casnicie, iubire,
paternitate, pietate, lupta bine-rau, nemurire. Un alt mit intalnit este cel al Soarelui: Vitoria se inchina la
soare cu o inima ca din el rupta, ea vrea sa stie daca Nichifor s-a intaltat la soare sau a curs pe o apa,
muntenii duc o existent solara, senina, in conformitate cu natura.

Ca in orice roman realist perspective narativa este obiectiva, cu naratiunea la persoana a III-a si
cu narator extradiegetic. Apar indici spatio-temporari, iar personajele reprezinta tipuri umane, cum ar
fi: tipul nevestei credincioase, a fetei de maritat, al flacaului. Interesanta este si folosirea personajului
absent, un element de modernitate. Desi Nichifor Lipan este deja mort in momentul inceperii
romanului, personalitatea lui este o prezenta vie. In primele pagini Vitoria isi aminteste replici si atitudini
ale lui. Oamenii cu care ea sta de vorba si-l amintesc foarte bine, si din amintirile lor se contureaza un
portret consistent. In timpul prevegherii i se pare lui Ghiorghita ca oasele tatalui sau prind viata, iar
spiritual dainuie asupra familiei care continua sa-l respecte ca sic and nu ar fi murit.

Personajul central al acestui roman este Vitoria Lipan, o femeie voluntara, un exponent a
,,spetei”, cum afirma George Calinescu. In relatie cu lumea arhaica, dar si cu o individualitate puternica.
Vitoria este un personaj complex, realizat prin tehnica basoreliefului si individualizat prin caracterizare
directa si indirect. Autorul nu insista asupra portretului fizic, dar in expozitiune prin detaliul semnificativ
spune ca e o femeie inca tanara, cu ochi caprui, par castaniu si cu o frumusete neobisnuita in privire. In
ce priveste portretul moral, se poate vorbi de 2 ipostaze ale Vitoriei: una indreptata spre lumea reala si
alta spre lumea sacra, a datinei.

In ipostaza reala ea este o femie puternica, hotorata: ,,n-am sa am hodina cum n-are paraul
Tarcaului, pana ce l-oi gasi pe Nichifor Lipan”. E curajoasa si lucida, inteligenta si stapana pe sine,
calitati evidentiate pe drum, dar mai ales la parastas cand demasca ucigasii. Sotie iubitoare, porneste
hotarata in cautarea barbatului ei. E o buna gospodina ce tine gospodaria in lipsa sotului, e o mama
foarte buna, chiar daca uneori mai aspra, dar apartinand lumii arhaice ea transmite copiilor respectul
fata de traditii, fiind refractara la noutatile civilizatiei. Contribuie prin calatorie la maturizarea lui
Ghiorghita, reusind ca la final acesta sa-si razbune tatal. O alta trasatura a Vitoriei este capacitatea de a
disimila, deoarece traieste intr-o lume a barbatilor, e un ,,Hamlet feminine” asa cum afirma George
Calinescu. Se misca cu abilitate intr-o lume a barbatilor si reuseste sa-i pacaleasca tocmai pentru ca
oamenii ca Bogza si Cutui p considerau o femeie naiva.

O alta ipostaza a Vitoriei este aceea indreptata spre lumea sacra, a datinei, acea lege nescrisa,
dar respectata cu sfintenie de Vitoria. Toate actiunile Vitoriei sunt facute in numele datinei: pleaca la
drum sa vada daca Nichifor ,, a curs pe o apa sau s-a inaltat la soare”, crede in vise si intelege semnele
naturii, merge la preot, dar si la vrajitoarea satului, tine post si se inchina la icoanele Sfintei Ana
purificandu-se pentru calatorie. La fel ca ciobanul mioritic stie ca nu se poate trece dincolo daca nu este
indeplinit ritualul inmormantarii si daca nu sunt parcurse cele 3 etape fundamentale: nastere, casatorie
si oarte; nu intamplator Vitorua se intalneste pe drum cu un botez, o nunta si se indreapta spre o
inmormantare.

In concluzie,….