Cuprins

INTRODUCERE 2

1. Evoluția conceptului de intreprinzător 3

2. Definirea și conceptul de întreprinzător 4

3. Tipuri de întreprinzători 6

4. Calități și competențe 7

5. Tipuri de trăsaturi ale întreprinzătorului 10

6. Funcțiile întreprinzătorului 11

7. Trasăturile caracteristice ale antreprenorilor de success 11

Concluzii finale 17

Bibliografie selectivă 18

1
INTRODUCERE
În prezent, societatea se află într-o etapă de dezvoltare economică, în care numărul
persoanelor întreprinzătoare este unul semnificativ şi când marea dorință de creare a
propriei afaceri este una de proporții. Motivația cste simplă, afacerea din orice
domeniu oferă posibilitate proprietarilor acesteia de a dispune de resurse financiare
mai importante, ca în cazul unui simplu angajat, de a pune în practică ideile
personale, de a beneficia, în acest sens, de experiența și cunoștințele acumulate pe
parcurs, și, nu în ultimul rând, de a se simți independent și autorealizat. Însă, se știe
faptul că, fără anumite acțiuni concrete și cunoştințe adecvate, proprietarii afacerilor
nu sunt în stare să gestioneze eficient propria afacere. Antreprenoriatul reprezintă un
factor fundamental al evoluției economice. De asemenea, acesta reprezintă, în mod
distinct, un proces spațial, neuniform și, prin urmare, un factor important al
dezvoltării economice inegale al regiunilor și națiunilor.
Societatea actuală evoluează cu o viteză uluitoare, suprinzând printr-un ritm
accelerat schimbările care vizează toate aspectele existenței umane. Rolul
antreprenoriatului în economia contemporană este unul bine conturat, fiind cel care
dezvoltă noi modele, aduce soluții inovatoare, își asumă riscurile asociate dezvoltării
afacerii și caută mereu formula de succes, de aceea este foarte important ca
antreprenorul sa dispună de anumite calități pentru avea succes.
Această lucrare abordează o temă de actualitate ce a stârnit interesul cercetătorilor
din diferite domenii, dar și a practicienilor, instituțiilor publice și a guvernelor.
Prezenta lucrare cercetează tema “Caracteristici ale întreprinzătorilor de succes”,
iar pentru a motiva alegerea temei, este necesar să răspundem, în principal, la
următoarele întrebări: Este antreprenoriatul important la nivel global și național?
Cum trebuie sa se comporte un antreprenor de succes? Care sunt abilitățile și
caracteristicile necesare antreprenorului?
Scopul propus, în această lucrare, constă în, familiarizarea cu cunoștințe despre
antreprenorul de succes.În vederea realizării acestuia, au fost stabilite o serie de
sarcini, cum ar fi: familiarizarea privitor la conceptul antreprenoriatului; informarea
privind evoluția activității antrepenoriale; cunoașterca principalelor caracteristici,
calități, compentențe și trăsături a unui antreprenor de success.
Subiectul cercetării, de asemenea, portretul unui antreprenor, formarea și
dezvoltarea la a anumitor calități, capacități, aptitudini și atitudini necesare pentru
exercitarea efectivă a activității de lansare a unei activități antreprenoriale.

2
 1. Evoluția conceptului de intreprinzător
Noțiunea de ,întreprinzător" provine din cuvântul frantuzesc „entreprendre", care
înseamnă a întreprinde, a se apuca de făcut ceva, a se angaja în ceva. În decursul
timpului, această noțiune a avut diferite semnificații. Iată care sunt câteva dintre ele:
• Perioada timpurie. In timpurile mai vechi, întreprinzătorul tipic putea fi găsit în
rândul militarilor și negustorilor. In acel timp, războaiele se purtau adesea din motive
economice. De multe ori, negustorul și aventurierul puteau fi găsiți în acceași
persoană. Negustorul-aventurier îşi asuma riscul fizic și emoțional al unei asemenea
acțiuni, iar capitalistul pe cel economic. La sfârşitul misiunii, capitalistul primea 75%
din câștig, iar negustorul restul.
• Evul Mediu. Datorită faptului că, în Evul Mediu, comerțul era considerat un act
degradant și restricțiilor impuse de biserică asupra ofertei de capital, întreprinzătorul
tipic era un cleric. Acesta avea ca însărcinare construirea de mari lucrări arhitecturale,
precum castele și fortificații, clădiri publice, mānăstiri şi catedrale.
• Secolul al XVII-lea. Intreprinzătorul din secolul al XVII-lea era persoana care
încheia un aranjament contractual cu guvernul pentru a presta un serviciu sau a
achiziționa un anumit produs, asumându-și riscul unei astfel de tranzacții. In Anglia,
speculatorii de pământ și fermierii erau considerați întreprinzători.
• Secolul al XVIII-lea. Rolul întreprinzătorului în teoria economică este recunoscut
pentru prima dată în acest secol. Richard Cantillon, economist francez, a asociat
asumarea riscului în economie cu întreprinzătorul. El consideră că întreprinzătonul
este figura principală din economie.
• În aceeași perioadă, în Anglia, are loc revoluția industrială, process în care
întreprinzătorul avea un rol vizibil în asumarea riscului și transformarea resurselor.
Termenul de aventurier", asociat
întreprinzătorului, a lăsat treptat locul celui de „undertaker"-întreprinzător, despre
care Adam Smith a scris că a devenit sinonim cu omul de afaceri obişnuit.
• Tot în această perioadă, întreprinzătorul a fost deosebit de capitalist. Multe invenții
din perioada revoluției industriale nu ar fi fost posibile fără sprijinul persoanelor care
dețineau capital, însă nu
aveau un spirit întreprinzător.
• Secolul al XIX-lea. Intreprinzătorul a fost privit, în acest secol, mai mult din
perspectivă economică. El nu era deosebit, de regulă, de manager. Pentru prima dată
în literatura economică, activitatea antreprenorială devine, în mod virtual, sinonimă
cu managementul, în sensul contemporan al cuvântului. In Anglia, termenul de
„undertaker" a dobândit, din motive încă neclare, semnificația de antreprenor de
pompe funebre, termenul de ,,capitalist" inlocuindu-l pe cel de „undertaker".

3
 2. Definirea și conceptul de întreprinzător
În întreprinderea mică și chiar mijlocie, rolul întreprinzătorului este de
necontestat, în primul rând, pentru că el este și manager. În acest fel, el influențează
într-o foarte mare măsură, performanțele respectivei întreprinderi. Întreprinzătorul
este actorul principal, factorul activ și determinant. În sens larg, conceptul de
întreprinzător reprezintă numele dat in teoria economică proprietarului-manager al
unei firme. Logica economică sugerează că fundament, în cazul definirii noțiunii de
întreprinzător, tocmai identificarea concretă a rolului acestuia în cadrul firmei.
În viziunea lui Schumpeter, întreprinzătorul este persoana care realizează un nou
produs sau un nou proces de producție, printr-o nouă combinație a factorilor de
producție, în esență printr-o inovație.
Sunt avute în vedere cinci tipuri de inovații:
a) Oferirea unui nou produs
b) Realizarea unei metode de producție mai eficace în cazul unui bun deja existent
c) Descoperirea unei noi metode de organizare si conducere
d) Utilizarea unor noi surse de materii prime
e) Descoperirea si cucerirea de noi piete.
În viziunea lui Schumpeter elementele specifice activitatii de intreprinzator
exista numai atata timp cat are loc introducerea unei inovatii. Adevaratul
intreprinzator nu mai este privit ca persoana care raspunde la fortele pietei sau la un
proces de ajustare determinat de un raport nou intre cerere si oferta, ci, mai curand, ca
persoana care cauzeaza schimbarea.

 Teoria lui Schumpeter este îmbunătățită de Leibenstein care delimitează două

tipuri de întreprinzatori:
a) Inovatorul, care realizeaza prin inovatii noi combinatii ale factorilor de productie
b) Întreprinzatorul, care se caracterizeaza printr-o functie manageriala si care,
reuseste, mai mult sau mai putin cu succes, sa realizeze combinari traditionale.

 Se poate face o distintie de termeni dintre proprietarul unei intreprinderi mici

si mijlocii si intreprinzator, astfel:
a) Proprietarul este persoana care creaza si conduce o intreprindere pentru a-si
promova scopurile personale. Intreprinderea va fi principala sa sursa de venit,
consumandu-i majoritatea timpului si efortului.
b) Intreprinzatorul este persoana care influenteaza si conduce o intreprindere, avand
drept scop central profitul si cresterea. Este caracterizat prin comportament inovativ
si prin folosirea principiilor managementului strategic.

4
 Totuși, nu orice proprietar-manager al unei intreprinderi poate fi considerat
întreprinzător.
Dacă latura inovatoare a activității sale nu apare, el poate fi considerat doar
administrator. Prin urmare, se conturează trei direcții fundamentale:
- Întreprinzatorul pasiv- este cel care doar reacționează și răspunde la semnalele
pieței, în acest fel facilitând procesele de piață.
- Întreprinzatorul activ - este cel care, prin activitatea si managementul aplicat,
cauzeaza imbunatatiri de natura graduala asupra produselor si proceselor existente.
- Întreprinzatorul inovator este cel care cauzeaza dezvoltarea economica prin
introducerea de inovatii, care schimba, in mod fundamental, alocarea factorilor de
productie.

Definirea întreprinzătorului
Antreprenorul este persoana care îşi asumă riscul de antreprenoriat şi caută
mijloace pentru organizarea întreprinderii. El trebuie să cunoască modul de efectuare
a activităţii de antreprenoriat, mediul de afaceri, problemele cu care se poate ciocni în
activitatea sa şi posibilităţile de soluţionare. Pentru a lua decizii corecte,
antreprenorul trebuie să estimeze la justa valoare conjunctura pieţei şi poziţia sa
efectivă.
Întreprinzătorul este un coordonator, un gestionar de resurse, capabil să îmbine
resursele şi să le organizeze pentru a dezvolta şi a pune pe piaţă inovaţia. Adesea
organizaţia în cadrul căreia acţionează devine un obstacol în procesul de inovare, de
aceea el simte nevoia să se asocieze cu alte persoane. El este şi un “jucător” care
agreează şi chiar creează provocările.
Definiţia 1: Întreprinzătorul este persoana care identifică oportunitatea unei afaceri,
îşi asumă responsabilitatea iniţierii acesteia şi obţine resursele necesare pentru
începerea activităţii.
Definiţia 2: Întreprinzătorul este persoana care îşi asumă riscurile conducerii unei
afaceri.
Definiţia 3: Întreprinzătorul este cel care gestionează resursele necesare funcţionării
unei afaceri bazate pe inovaţie.
Definiţia 4: Întreprinzătorul este o persoană fizică autorizată sau o persoană juridică
care, în mod individual sau în asociere cu alte persoane fizice autorizate sau cu
persoane juridice, organizează o societate comercială în vederea desfăşurării unor
acte de comerţ în scopul obţinerii de profit prin realizarea de bunuri materiale,
respectiv prestarea de servicii şi vânzarea acestora pe piaţă, în condiţii de concurenţă.
Întreprinzătorii activează în toate domeniile – educaţie, medicină, cercetare,
inginerie etc. –, dar cei mai mulţi se manifestă în sfera economică.
5
 Întreprinzătorul este persoana care iniţiază şi derulează un set de activităţi
caracterizate prin risc şi inovare în scopul de a obţine satisfacţii materiale şi
personale.

3. Tipuri de întreprinzători

John Miner identifica patru tipuri de intreprinzatori, in functie de

caracteristicile psihologice si cunostintele detinute de acestia:
1. Intreprinzatorul performant personal
 dedica mult timp afacerii;
 are incredere in propria persoana;
 invata cat mai mult despre propria afacere pe care o deruleaza;
 folosesc tehnici de planificare;
 reactioneaza foarte rapid la schimbarile mediului;
 au o mare capacitate de a rezolva problemele;
 in situatii de criza se descurca foarte bine.
2. Intreprinzatorul „supervanzator”
 are mereu preocuparea de a vinde;
 se concentreaza asupra a ceea ce vinde si cum vinde;
 niciodata nu renunta sa vanda;
 apeleaza la alte persoane pentru a dirija afacerile curente ale firmei;
 pune mare accent pe relatiile umane si pe munca in echipa.
3. Intreprinzatorul – manager
 detine calitati si pregatire manageriale apreciabile;
 conduce proprii angajati si se straduieste sa dezvolte o firma de dimensiuni cat
mai mari;
 isi aloca timpul si resursele pentru a convinge potentialii clienti sa cumpere
produsele sale;
 incurajeaza angajatii sa-si construiasca si sa urmeze o cariera in cadtul
companiei;
 pune accent pe eliminarea diferentelor culturale intre persoane si construirea
unei culturi organizationale specifice firmei;
4. Intreprinzatorul expert, generator de idei
 detine cunostinte vaste intr-un domeniu pentru a fi considerat expert
 detine libertatea de a inova si de a-si implementa propriile idei
 acorda atentie atragerii de persoane care au calitati complementare lui, pentru
a finaliza noua idee;

6
  isi consacra energia obtinerii sprijinului pentru a implementa o idee noua.

4. Calități și competențe
• Calitate= trasatură de personalitate,o însușire esențială, în virtutea căreia un individ
este deosebit față de alt individ;
• Competență= suma cunoștințelor, abilităților și atitudinilor care contribuie la
capacitatea unei persoane de a-și indeplini eficient sarcinile și responsabilitățile
postului;
Ambele sunt deosebit de necesare succesului unui antreprenor, diferența substantial
dintre ele este aceea că însușirile/calitățile le avem din naștere, pe când competențele
se pot dobândi și pe parcursul vieții.

Un antreprenor trebuie sa dețină următoarele calități esențiale succesului:

Pasiune – Antreprenorii sunt pasionati de ceea ce fac.
 Pasiunea ajută antreprenorii să treacă peste eșecuri , incercări și orele de
muncă;
 Ideile vin mai usor cand esti pasionat de ceea ce faci;
 Entuziasmul ajuta la realizarea ideii ;
 Un hobby care te pasioneaza poate deveni o afacere.
Creativitate – abilitatea de a crea ceva intr-un mod imaginative.
 ajută la vizualizarea oportunităților ;
 rezolvarea creativă a problemelor
 inovație.
Perseverență – determinația de a realiza ceva .
 ajută un antreprenor să treacă de orele lungi de muncă , de dezamăgiri și de
eșecuri;
 antreprenorul de succes este perseverent și pregătit să își continue planurile și
în cele mai grele timpuri.
Curaj - alaturi de spiritul de independenta este calitatea esentiala de care orice
antreprenor are nevoie;
 curajul de a-ti pune in practica ideile, de a ti le urma obsesiv, de a crede pana
la capat in ceea ce altii nu cred ca va avea vreo finalitate sau urma de succes,
realizeaza de cele mai multe ori diferenta;
 cu totii avem idei stralucite in diverse momente ale existentei noastre, foarte
putini insa dintre noi au si curajul de a-si urma ideile;
Intuiție - Capacitatea de a intui oportunități,de a vedea în lucruri care aparent nu au
semnificație,potențiale surse de afaceri,reprezintă o calitate a antreprenorilor; acestia
7
trebuie sa aiba intuitie si dupa ce-si vor fi dezvoltat afacerile la un nivel ridicat de
stabilitate,si asta datorita mediului in continua schimbare pentru care trebuie sa
gasesti daca nu inainte raspunsuri,sa fii macar pregatit sa reactionezi la timp pentru a-
ti mentine si dezvolta pozitia pe piata.
Riscurile calculate
• Riscul este un ingredient necesar daca vrei sa ai succes in afaceri.Un
intreprinzator de succes va risca doar atunci cand considera ca, are sanse mari
sa castige.
• Desi este esential sa iti rezervi timp pentru a evalua situatia, nu trebuie sa
astepti pana ai toate informatiile pentru a decide daca risti sau nu. Deseori, o
oportunitate nu asteapta prea mult. Cel mai adesea vei fi nevoit sa-ti folosesti
intuitia pentru a completa datele lipsa si a lua o decizie, acceptand existenta
unui anumit risc.
• Realitatea este ca neasteptatul se produce tot timpul. Vei fi mereu nevoit sa
navighezi prin tot felul de necunoscute, fie ca evaluezi o investitie, angajezi un
nou membru al echipei sau iti lansezi un nou produs. Ca lider, trebuie sa te
simti confortabil in prezenta riscului, desi unele riscuri sunt mai mari decat
altele.
Capacitatea de a fi lider – presupune existenta unei puteri de a influenta oamenii.
Originalitate - urmareste combinarea resurselor disponibile dupǎ idei noi si
personale.
Creativitate - abiliatea de a crea lucruri, de obicei într-un mod imaginar.
 Creativitatea apare ca o invenție, ca o inovație sau ca o problema rezolvata.
 Antreprenorul de succes este o "persoană cu idei".
 Antreprenorii văd oportunități oriunde. Doar plimbându-se pe stradă, văd
legături dintre necesități și dorințe ;
 De obicei, ei au mai multe idei decât pot implementa.
Abtitudini:
• Abilitatea de a lucra cu angajații
- trebuie sa-i administrezi corect
-trebuie sa sti cum sa-i motivezi si sa-I incurajezi
• Abilitatea de concentrare pe clienți
-produsele tale trebuie sa fie bazate si pe nevoile clientilor
• Abilitatea de a accepta eșecul
- afacerile nu sunt un drum drept spre succes , exista multe esecuri in drum
-trebuie sa intelegi ca esecul nu e un sfarsit

8
 • abilitatea de a vedea oportunitățile - Această abilitate este critică pentru
obținerea succesului și se educă in acest sens continuu. Pentru a recunoaște
oportunitățiile , este de folos un Brainstorming căutând soluții de ieșire din
situația care te deranjează. Acest brainstorming te va ajuta să te concentrezi
întotdeauna pe soluții și nu pe problemă, venind cu idei creative în situații
dificile pe un termen lung. În acest mod vei simți că puterea nu este în afară, ci
în mâinile tale.
Adaptabilitate - se adaptează cu ușurințǎ la oameni și situații.

Byron Williamson apreciaza ca cea mai mare parte a intreprinzatorilor care au

reusit in afaceri au urmatoarele trasaturi comune:
 O sănătate fizică și mentală bună și posibilitatea de a depune eforturi
prelungite;
 Capacitatea de a identifica rapid solutii in rezolvarea problemelor dificile;
 Capacitatea de a aborda global situatiile si de a integra detaliile in aceste
obiective globale;
 Increderea în sine;
 Perseverența;
 Dorinta de a conduce si de a controla propria afacere concomitent cu asumarea
de responsabilitati maxime;
 Realismul, acceptarea realitatii si abordarea problemelor in mod pragmatic;
 Gustul moderat al riscului, pe baza calculului consecintelor deciziilor adoptate
in vederea realizarii obiectivelor;
 Prudența;
9
  Capacitatea moderata de delegare a autoritatii, fiind „singurul stapan” isi
determina singur obiectivele;
 Stabilitate emotiva, capacitatea de a gestiona corect tensiunile ce apar in cadrul
unei firme.

5. Tipuri de trăsaturi ale întreprinzătorului

Trasaturile personale ale celor care devin intreprinzatori au fost grupate in trei
categorii
 Trasaturi personale comune intreprinzatorilor de succes.
 Trasaturi improprii intreprinzatorilor de succes.
 Trasaturi irelevante pentru succesul in afaceri.

 Trasaturi personale comune intreprinzatorilor de succes.

A. Dorinta de asumare a riscului economic – in cazul in care afacerile nu merg,
intreprinzatorul isi pierde reputatia, pozitia sociala si prestigiul. Pentru ca
sansele de succes sa devanseze posibilitatea unui esec, intreprinzatorul trebuie
sa-si asume un risc calculat, ca raport intre posibilitatea de succes si cea de
esec.

Rc – risc calculate
S – success
E – esec
Întreprinzatorul poate incerca sa reduca riscul prin controlul afacerii urmarind:
 alegerea atenta a produsului si a pietei;
 finantarea creativa;
 formarea unei echipe competitive;
 planificarea riguroasa a activitatii.
B. Dorinta de a fi propriul sau stapan, de a conduce si de a nu fi condus
 Spirit inovator;
 Nevoia de succes (de implinire, realizare);
 Acceptarea incertitudinii;
 Increderea in sine;
 Perseverenta si hotarare;
 Spiritul de initiativa;
 Potentialul energetic ridicat.
 Trăsături improprii intreprinzătorilor de succes.
 Lacomia;
 Necinstea;
 Actiunile pripite;
 Neincrederea in oameni;
 Necunoasterea domeniului si mediului de afaceri poate duce la
faliment.
10
  Trăsături irelevante pentru succesul în afaceri.
 varsta;
 sexul;
 starea civila
 nivelul de educatie
 religia
Max Weber afirma cǎ persoanele de religie protestantǎ au trǎsǎturile si
mentalitatea cele mai adecvate intreprinzǎtorilor. Tǎrile cu religie protestantǎ sunt si
cele cu economie de piatǎ dezvoltatǎ: S.U.A., Olanda, Anglia, Germania etc. Totusi
practica a demostrat cǎ sunt intreprinzǎtori si de alte religii care au succes in afaceri.

6. Funcțiile întreprinzătorului
Rolul intreprinzatorului in economie este relevat prin functiile pe care le
indeplineste:
a. Funcția de inițiere și organizare a producției.- este cel care asigura utilizarea si
combinarea optima a resurselor care sunt necesare desfasurarii procesului de
productie in scopul obtinerii celui mai ridicat rezultat.
Întreprinzătorul indeplinește două grupuri de sarcini majore:
 sarcini tehnice, ce constau in organizarea procesului de productie
(stabilirea amplasamentului, alegerea utilajelor si angajatilor, salariile,
asigurarea materiilor prime, gasirea pietei de desfacere).
 sarcini economice, care constau in diagnosticarea situatiei economice,
alegerea strategiei, controlul realizarii planului, adaptarea produselor la
cerintele consumatorilor.
b. Funcția de autoritate. Intreprinzatorul isi impune viziunea si conceptia privind
societatea si isi exercita autoritatea sa de initator al afacerii
c. Funcția de asumare a riscurilor. Intreprinzatorul isi asuma toate tipurile de risc,
specifice activitatii, derivate din actiunile sale. Aceste riscuri pot fi financiare,
psihice, sociale. Am putea spune despre intreprinzator ca impartaseste soarta
intreprinderii, rea sau buna. Functia sa esentiala este de a-si asuma riscul economic.
d. Funcția de inovare. Intreprinzatorul cauta schimbarea, ii raspunde si o exploateaza
ca pe o oportunitate, el este un inovator, realizand mereu combinatii noi ale
resurselor.

7. Trasăturile caracteristice ale antreprenorilor de success

În funcție de conținutul activității de antreprenoriat şi-n legătură cu fazele
procesului de reproducție sunt câteva tipuri de antreprenoriat:
Activitatea antreprenorială de producere- întreprinzătorul utilizează mijloace de
muncă și obiecte de muncă pentru a produce bunuri şi servicii destinate realizării
ulterioare diferitelor categorii de consumatori.
Activitatea antreprenorială comercială – în acest caz, întreprinzătorul apare în rol
de vânzător, realizând consumatorilor bunurile procurate de la producători. Profitul se

11
formează ca diferență între prețul de achiziție și cel de realizare.
Activitatea antreprenorială financiară - este forma de bază a antreprenoriatului
comercial, în care, în calitate de marfă, sunt utilizați banii şi hârtiile de valoare. În
esență, acest tip de antreprenoriat constă in vinderea unor resurse financiare actuale
contra altora viitoare. Venitul se formează în baza dobânzii percepute.
Intermediere se numeşte - antreprenoriatul în care întreprinzătorul nu realizează
bunuri, dar apare ca intermediar între două părți. Sarcina de bază este de a stabili
contacte între părți. Astfel, venitul se formează din plata pentru serviciul acordat
părților.
Se creează această activitate la acele sectoare la care au apărut dificultăți. In așa
mod, intraprenorul rezolvă anume problema sectorului dat. Condiții necesare pentru
intraprenoriat:
 Libertatea deplină referitoare la gestionarca resurselor
financiare şi tehnico-materiale.
 Posibilitatea unei politici de personal de sine stătătoare.
 Asumarea unui risc.
 Dispunerea de o parte din beneficiul obținut.
TRĂSĂTURILE SPECIFICE:
Dorința de a-și asuma responsabilitatea. Întreprinzătorii simt o responsabilitate
personală pentru afacerea în care sunt implicați, dar nu dau vina pe alții în caz de
insucces. Odată angajați într-o acțiune, nu o vor abandona, deoarece aceasta nu și-ar
putea-o ierta niciodată. Perspectiva unui eşec îi îngrijorează. Preferă să controleze
resursele de care dispun și le folosesc pe acelea care duc la realizarea obiectivelor pe
Care și le-au propus. Nu îşi încetează căutările până nu şi-au îndeplinit scopurile.
Preferința pentru risc moderat. În ciuda opiniei generale că întreprinzătorii ar fi
nişte aventurieri, ei nu îşi asumă riscuri deosebit de mari, încercând să calculeze
riscul unei actiuni. Nefiind adepții riscurilor protesionale, ei preferă un risc moderat,
suficient de ridicat pentru a fi tentant, dar cu speranțe rezonabile, concrete, de câștig,
atitudinea lor este de un realism agresiv.
Increderea în succesul personal, dar nu în al altora sau al circumstanțelor.
Întreprinzătorii au încredere în ei înşişi, deoarece se bazeaza pe experiența căpătată
anterior și care le este de mare folos în luarea deciziilor. Ei cred că au capacitatea
necesară pentru a reuși în afaceri. İşi croiesc propriul lor drum, nefiind impiedicați de
lipsa unor şabloane sau modele şi, adesea, folosesc orice şansă pentru a-şi realiza
obiectivele.
Alegerea momentului oportun. Întreprinzătorii analizează cu multă atenție toate
situațiile noi care apar pentru a alege momentul cel mai oportun pentru afacerea lor.
Pentru că sunt foarte realişti, ei anticipează și planifică atent acțiunile care duc la
12
realizarea scopului propus. În concretizarea unor posibilități noi, ei nu sunt copleșiți
de aspectele negative, ci, dimpotrivă, caută să găsească mijloacele și căile
exterioare cu ajutorul cărora să depăşească obstacolele. Adesea, vin cu metode noi
pentru depășirea acestei situații.
Obiectivitatea. Întreprinzătorii sunt mult mai realişti decât alții atât în privința
propriilor lor persoane, cât și asupra rezultatelor pe care le așteaptă. Ei sunt total
nesentimentali în ceea ce privește problemele care-i preocupă. Nu le place ca
simpatiile sau antipatiile să le stea în cale. Când au nevoie de asistență, ei apelează,
mai degrabă, la specialişti decât la prieteni sau rude, impunând o atitudine
concurențială propriilor afaceri.
Dorința unor rezultate imediate. Întreprinzătorii doresc obținerea imediată a
performanțelor. Ei doresc să-şi verifice modul în care lucrează pentru a cunoaşte
precis momentul în care vor apărea rezultatele. Efortul depus pentru realizarea
obiectivelor e deosebit, pentru că nimic nu le dă o mai mare satisfacție ca succesul în
afaceri.
Puterea ridicată de muncă. Întreprinzătorii au o putere mai mare de muncă decât
o persoană medie. Ei trebuie să uite de multe ori că programul de lucru este de opt
ore pe zi, În multe afaceri, se lucrează 6- 7 zile pe săptămână, fără concediu de
odihnă. Unui asemenea efort nu-I pot face față decât persoanele deosebit de rezistente
la efort, cu un potențial energetic ridicat.
Pricepere organizatorică. Intreprinzătorii realizează combinații noi ale factorilor
de producție pentru a-şi atinge obiectivele. Ei știu să formeze cele mai
corespunzătoare echipe de muncă, mergând până la apariția unui sentiment de
identificare a salariaților cu firma.
Orientare spre viitor. Deși întreprinzătorii au grijă să-și ațintească privirea spre
prezent, o mare parte a gândirii lor este îndreptată spre viitor. Ei privesc înainte și
sunt mai puțin preocupați de ce au făcut ieri, decât de ceea ce va trebui fãcut mâine.
Îşi planifică afacerile in modul în care ar dori să reuşească, apoi muncesc din greu
pentru a-și realiza aceste proiecte.
Atitudinea echilibrată față de bani. Întreprinzătorii respectă banii, nu însă până a
deveni lacomi. Ei nu-i văd ca pe un lucru pe care trebuie să-l aduni și să-l păstrezi, ci
mai degrabă îi aseamănă cu jetoanele într- un joc. Când afacerea este rentabilă,
profitul obținut este indiciul că au câştigat partida. Una din cele mai greşite concepții
este aceea că întreprinzătorii sunt conduși numai de dorința de a face bani. Aceştia
sunt, totuşi, foarte importanți din moment ce reprezintă un simbol al realizărilor, fiind
adevărata forță călăuzitoare în afaceri. Banii arată că afacerea este eficientă, succesul
este evident şi justifică munca dificilă depusă pentru obținerea lor.
Competența profesională. Sunt mulți oameni care ar dori să inițieze o afacere,

13
însă puțini o şi fac. Unul dintre motive este slaba corespondență dintre idee și faptă.
Un alt motiv ar putea fi lipsa competenței aspiranților. Întreprinzătorii de succes sunt,
de regulă, foarte competenți în domeniul lor de activitate, datorită experienței
anterioare. Uneori, sunt necesari mulți ani de experiență pentru a devein competent.
Intreținerea unor relații bune cu clienții, salariații, furnizorii și instituțiile
financiare. Întreprinzătorul trebuie să fie capabil să întrețină relații bune cu clienții,
pentru ca aceştia să cumpere în volum suficient și să se realizeze profit. Identificarea
dorințelor acestora printr-un sistem de relații permanente este, deci, esențială pentru
succesul afacerii. De asemenea, dezvoltarea de bune relații cu furnizorii asigură
bunul mers al afacerii.
Valoroase capacități de comunicare.
Evaluarea obiectivă a capacității antreprenoriale. Fiecare întreprinzător, ca
orice om, are amumite limite. Ducă limitele nu vor fi corectate, ele vor acționa în
detrimentul afacerii. Prin urmare, este deosebit de important să se cunoască nu numai
calitățile, ci și eventualele defecte, insuficiențe.
Autoamăgirea. Oamenii tind să-şi îndrepte atenția spre ceea ce este frumos și
plăcut, abătându-se de la ceea ce îi face nemulțumiți şi iritați. Autoamăgirea
presupune adesea distorsionarea realității prin neatenție selectivă sau crearea unor
impresii de moment. Autoamăgirea este o trăsătură normală. La anumiți oameni, însă,
ea este hipertrofiată, manifestându-se frecvent, reflectând nevoia de a falsifica
realitatea și de a evita apropierea de orice este deranjant și neplăcut.
Mulțumirea de sine. În mod normal, întreprinzătorii acordă o mare atenție
afacerilor şi, adesea, se gândesc că lucrurile nu au cum să meargă prost, dacă depun
mult efort în acest sens. În felul acesta, ei văd numai ceea ce doresc, însă apariția
unor complicații poate denatura imaginea subiectivă generată de o mândrie exagerată.
Neluarea in considerare a laturilor afacerii în care experiența este limitată.
Majotitatea intreprinzătorilor au o experiență limitată în afaceri. De mnulte ori, ei nu
cunosc acest lucru şi nici ceea ce trebuie învățat. Analiza numerarului sau a
bilanțului, cerințele marketingului sau delegarea sarcinilor pot fi privite ca preocupări
nefolositoare care împiedică munca adevărată.
Respingerea ajutorului. Egoismul adevărat, motivat de menținerea în frâu a
afacerii, se manifestă prin încăpățânarea întreprinzătorului de a face lucrurile de unul
singur. Refractar la sugestiile și sprijinul altora, consideră ajutorul ca pe un obstacol
în calea împlinirii personale şi a succesului afacerii.
Rezistență la delegarea sarcinilor. Mulți intreprinzători sunt înclinați să
controleze până în ultimul detaliu afacerea. Rezultatul îl constituie o "conducere"
personală autoritară, care are drept consecință reducerea capacității de concentrare
asupra nevoilor esențiale ale afacerii.

14
 Plictiseala. Pentru mulți întreprinzători, adevărata împlinire o constituie crearea
unei afaceri. După aceea, ei încep să neglijeze cele mai multe sarcini curente însă
esențiale pentru bunul mers al afacerii
Problemele, greşelile şi dificultățile sunt frecvente în micile afaceri. Condiția
esențială pentru rezolvarea problemelor și greşelilor o constituie recunoaşterea lor.
Problema trebuie identificatáăînainte de a fi rezolvată. În mod similar, condiția
esențială pentru dezvoltarea afacerii o reprezintă recunoaşterea faptului că fiecare
afacere este capabilă de îmbunătățirea performanțelor sale.
Îmbunătățirea cunoștințelor şi performanțelor. Uneori, se cunoaşte prea puțin
dintr-un domeniu numai pentru că, pur și simplu, nu a fost abordată problema
respectivă. Ea merge de la sine, fără problerme. Evidența și controlul intern sunt
astfel de exemple.
Căutarea unui semn de avertizare. Trebuie acordată o atenție deosebită primelor
semne de avertizare, care spun că ceva nu este în regulă: dovezile din rapoartele
financiare privind tendințele nesănătoase ce trebuie controlate; sugestiile subtile ale
personalului sau ale specialiştilor din afară privind neglijarea anumitor îmbunătățiri
recomandate.
Constituirea unei echipe. Este mult mai practic de angajat salariați de primă
mână, care sunt buni în domeniile-cheie și în care întreprinzătorul nu excelează. Dacă
întreprinzătorul este orientat, de exemplu, spre produs, trebuie să caute pe cineva cu
orientare spre marketing sau vânzări.
Căutarea ajutorului din afară. Perscanele din afară, independente, constituie o
sursă excelentă de ajutor. Cei din afară sunt obiectivi fiindcă nu reprezintă „parte a
problemei". Ei pun întrebări şi ridică noi probleme. In felul acesta, se poate cunoaşte
mai bine afacerea. Ei oferă sfaturi utile şi profunde.
Surse externe de ajutoare.
Consiliul consultativ. Practic, consiliul consultativ este un consiliu de conducere
informal. Membrii lui nu au autoritate statutară sau oticială.
Mese rotunde de afaceri. Mesele rotunde ale întreprinzătorilor sunt formate, în mod
normal, din 10 întreprinzători din acelaşi domeniu al afacerilor. Ei se întâlnesc, de
regulă, lunar sau bilunar şi discută probleme și preocupări reciproce.
Contacte neoficiale cu alți întreprinzători. Cu cât se pot cultiva mai multe relații cu
alți întreprinzātori, cu atât există posibilitatea unei asistențe valorcase de la terți. Dacă
ei sunt în afaceri de câțiva ani, pot impărtăși sfaturi utile în acest sens. De asemenea,
se pot primi sfaturi privind destășurarea activităților curente.
Profesionişti. Contactele cu avocatul, contabilul, bancherul sau inspectorul de
asigurări pot fi transformate în surse de asistență în afaceri. Fiecare din aceşia deține
o mulțime de cunoștințe de care puteți beneficia în mod activ. Deoarece contribuția

15
contabilului este deosebit de importantă, întreprinzătorul trebuie să-și facă timp
pentru discuții cu acesta.
Consultanți. Consultanții in micile afaceri constituie o sursă valoroasă de
informații. Important este să se identifice domeniile în care e nevoie de un ajutor
efectiv. Nu este întotdeauna uşor să se găsească un consultant adevărat care să facă
recomandări specifice afacerii și nevoilor ei concrete.
Prieteni și clienții. Clienții reprezintă o sursă utilă de informați. Micile afaceri pot
folosi „grupurile de concentrare" ale clienților, care sunt organizate pentrnu obținerea
de răspunsuri de la clienți la o mare varietate de întrebări referitoare la bunurile și
serviciile firmei.
Concurenții. Presupun culegerea și prelucrarea informațiilor legal accesibile de la
firmele concurente, pentru a le adapta în propria firmă. Benchmarkingul nu este
spionaj economic, intrucât informațiile sunt legal accesibile
Partenerii de afaceri. In procesul negocierii, se poate observa politica partenerilor
și apoi se ajustează strategia firmei în funcție de parteneri.
Un mijloc eficient de preîntâmpinare a dificultăților constă în depistarea lor prin
autoevaluarea capacității antreprenoriale ce realizează, de regulă, cu ajutorul unor
teste de evaluare.
Abordarea bazată pe contextul social relevă, pe bună dreptate, că
există factori sociali care pot stimula prezența întreprinzătorilor, influențând
comportamentul acestora, cum ar fi:
• influențele sistemului cultural național, bazat pe un sistem de valori;
• modul de receptare a activității întreprinzătorilor de către opinia publică;
• influența școlii şi atitudinea ei relevată prin planul de învățăinânt față de
întreprinderea mică și mijlocie, tradițiile activității de întreprinzător în cadrul
familiei;
• existența în societate a conduitei de concepere a carnerei in intreprinderi mici și
mijlocii;
• intervenția guvemului în vederea stimulării sectorului mic şi mijlociu și a realizării
unei mai bune integrări a acestuia în cadrul economiei. Aceşti factori influențează
comportamentul indivizilor vizavi de statutul de întreprinzător.

16
Concluzii finale
Concluziile prezentei lucrări reprezintă stadiu cercetării antreprenorului de
suucces, moment important ce reliefează chintesența rezultatelor întreprinse pe
parcursul unui semestru de cercetare. Prin urmare, s-au urmărit atingerea
următoarelor obiective propuse: familiarizarea privitor la conceptul
antreprenoriatului; informarea privind evoluția activității antrepenoriale; cunoașterca
principalelor caracteristici, calități, compentențe și trăsături a unui antreprenor de
success.
Parerea mea este ca nu poti sa combini pur și simplu 30% pasiune, 15 % incredere
și 55% viziune ca sa obții un antreprenor de succes, pentru că în viață lucrurile sunt
de multe ori mai complicate. În plus, din păcate, aceste “îngrediente magice” nu pot
fi cumpărate, însa au totuși avantajul că pot fi dobândite, în mare parte. Un
antreprenor este în primul rând un om cu o serie de atribute și calități dar și cu
posibilitatea de dezvoltare personala continuă.
Multe, daca nu chiar toate calitatile pe care eu le consider importante pot fi
formate sau educate, nefiind însusiri predeterminate genetic sau în alt mod. In
concluzie, trebuie să avem in vedere faptul că ideile şi ambițiile fiecăruia sunt
ancorate intr-un context social. Atâta timp cât considerăm abordarea bazată pe
valorile individuale drept centrală sua unica, posibilitea intervenției printr-o anumită
politică este limitată. Modelul tradițional de analiză trebuie depășit, întreprinzătorul
aflându-se atât sub influența valorilor sociale, cât și a celor individuale.
Un mijloc eficient de preîntâmpinare a dificultăților constă în depistarea lor prin
autoevaluarea capacității antreprenoriale ce realizează, de regulă, cu ajutorul unor
teste de evaluare.
Astfel, am putea concluziona că nu toți indivizii au acceaşi disponibilitate pentru
activitatea de întreprinzător de succes, unele din trăsăturile de mai sus fiind chiar
esențiale (asumarea riscului, nevoia de realizări, cunoştințe și experiență într-un
domeniu, extrovertit, calități manageriale). Aceasta nu înseanuă că indivizii care nu
prezintă unele din caracteristicile de mai sus trebuie excluși de la aceasta activitate, ci
doar că indivizii, la care le întâlnim, au mai mari şanse de a desfășura o activitate de
succes. De aceea, unele din programele de asistență pentru potențialii întreprinzători
includ definirea clară a laturilor și a punctelor slabe ale indivizilor pentru ca aceştia
să-și evalueze corect potențialul de care dispun pentru această activitate. Oricum, în
condițiile în care caracteristicile de mai sus nu se întâlnesc şi nu există o motivație
bine conturată pentru lansanea întreprinderii, devine evident că activitatea de
întreprinzător nu este indicate pentru aceștia, riscurile de eșec fiind foarte mari.

17
Bibliografie selectivă
1. http://www.scrigroup.com/afaceri/DEFINIREA-CONCEPTULUI-DE-
INTRE11448.php#_ftn4
2. https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/economie/caracteristicile-intreprinzatorului-
377029.html
3.https://www.academia.edu/36801809/CALITATi_SI_COMPETENTE_ALE_ANT
REPRENORUlui_de_SUCCES_3_1_?auto=download
4. Solcan A .Bazele antreprenoriatului.Inifierea unei mici afaceri. Chi ginau. ASEM
200 6
5. Bazele antreprenoriatului: note de curs. Autor: Ghenadie Ciumac. Locul, editura,
anul ediţiei: Ch.: ASEM, 2012.
6.http://doctorat.feaa.uaic.ro/doctoranzi/pagini/Roibu_Paula/Documents/Paula_Roibu
_teza_rezumat.pdf
7. https://www.scribd.com/document/272931094/Antreprenoriatul-%C5%9Fi-rolul-
lui-economic-docx
8. https://ro.wikipedia.org/wiki/Antreprenoriat#Note

18