Sunteți pe pagina 1din 72

Doar împreună!

Zece fundamente ale unei familii fericite

Pantelimon 2017

Doar impreuna.indd 1 31/07/2017 14:42:45


© 2017 – Editura Viață și Sănătate
Toate drepturile rezervate.

Acest seminar este o compilație a două cărţi –


13 Weeks to Love, de Jennifer Jill Schwirzer, şi
În căutarea intimităţii, de Bryan Craig.

Editor: Romică Sîrbu


Redactare: Loredana Sîrbu
Corectură: Lavinia Goran
Tehnoredactare: Irina Toncu

Cărţile Editurii Viață și Sănătate pot fi achiziționate


prin rețeaua sa națională de librării:
www.viatasisanatate.ro/librarii
Pentru comenzi prin poștă sau agenți de vânzare:
Editura Viață și Sănătate
Telefon: 021 323 00 20, 0740 10 10 34
Fax: 021 323 00 40
comenzi@viatasisanatate.ro
www.viatasisanatate.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României


Doar împreună! : zece fundamente ale unei familii fericite. -
   Pantelimon : Viaţă şi Sănătate, 2017
    ISBN 978-606-911-309-7
2

Doar impreuna.indd 2 31/07/2017 14:42:45


Cuprins

Introducere. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1. Relații de familie – răni și binecuvântări . . . . . 7
2. Doar dragostea învinge singurătatea. . . . . . . . 13
3. Înstrăinare și refacere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
4. Sursa dragostei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
5. Ierarhie sau parteneriat?. . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
6. Arta pierdută a conversației . . . . . . . . . . . . . . . 36
7. Relația intimă în termeni simpli . . . . . . . . . . . 43
8. Părinți păcătoși cu copii supuși păcatului . . . 49
9. Când mânia amenință familia . . . . . . . . . . . . . 55
10. Cum să construiești o familie puternică. . . . . 63
Concluzie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71

Doar impreuna.indd 3 31/07/2017 14:42:45


Doar impreuna.indd 4 31/07/2017 14:42:45
Introducere

E vremea să ne gândim la familie! E timpul potrivit să ne oprim din alergare și să ne întrebăm: Ce aș fi fără
familie? Cât înseamnă ea pentru mine? Să ne facem o evaluare. Sigur că s-ar putea să ne doară! Dar fericirea
și împlinirea pe care le vom cunoaște când vom pune familia la locul cuvenit vor depăși durerea.
Acest seminar, bazat în principal pe două cărţi dedicate vieţii de familie, 13 Weeks to Love, de Jennifer Jill
Schwirzer, şi În căutarea intimităţii, de Bryan Craig, este gândit să te ajute nu doar să evaluezi familia în gene-
ral și pe a ta în mod special, ci să afli și ce pași poți urma pentru a face din căminul tău un loc mai bun. Mai
mult, vei fi îndrumat să iei deciziile necesare pentru ca el să fie acel petec de paradis pierdut, o făgăduință a
celui refăcut.
Îți doresc o călătorie sigură și satisfăcătoare în apele aparent cunoscute ale relațiilor de familie! Nu uita:
apele cunoscute vor deveni râuri de apă vie, cu El la cârma vieții.
Drum bun cu familia și spre familia pe care o poți avea urmând itinerarul prescris de Întemeietorul rela-
țiilor satisfăcătoare!

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 5 31/07/2017 14:42:45


Doar impreuna.indd 6 31/07/2017 14:42:45
Lecția 1

RELAȚII DE FAMILIE – RĂNI ȘI BINECUVÂNTĂRI

M ărturiile de pe patul morții au arătat, în repetate rânduri, ce anume contează cu adevărat în viață. Cei
care stau în fața morții nu spun: „Îmi doresc să fi câștigat mai mulți bani și să fi muncit mai mult”, ci mai
degrabă: „Îmi doresc să fi petrecut mai mult timp cu cei dragi.” Petrecem ani de-a rândul ca să ne dezvoltăm
abilitățile tehnice pentru a avansa în carieră, dar nu facem aproape nimic pentru ceea ce contează cel mai
mult – relațiile.
Relațiile sunt însoțite însă în mod inevitabil de posibilitatea de a fi răniți, de a suferi. Relațiile cele mai
adânci pot provoca rănile cele mai profunde. Relația de familie este una profundă. Dacă ne luăm timp însă
pentru mesajul Bibliei, vom descoperi:
• cum au apărut problemele de relație;
• că toate relațiile încep să aibă probleme din cauza primei relații rupte;
• câteva soluții cu adevărat eficiente, de durată, de care avem nevoie.
Biblia ne descoperă că putem fi răniți de persoane de la care așteptăm iubire, respect, prețuire. În Za-
haria 13:6 citim: „Și dacă-l va întreba cineva: «De unde vin aceste răni pe care le ai la mâini?», el va răspunde:
«În casa celor ce mă iubeau le-am primit.»”

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 7 31/07/2017 14:42:45


8
Deși aceste cuvinte din cartea Zaharia 3:6 se potrivesc în mod special lui Isus, care „a venit la a Săi
și ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1:11), ele se aplică și realităților din relațiile umane cele mai apropiate: fa-
milia.
Prin urmare, Dumnezeu știe cum să ne ajute când suntem răniți. El nu este dezorientat, frustrat sau ne-
răbdător. El este Dumnezeu – Dumnezeul atotștiutor, atotînțelept, atotputernic. Dar trebuie să înțelegem că
abilitatea Lui de a ne ajuta izvorăște din mai mult decât puterea Lui infinită – decurge din propria Lui „expe-
riență traumatică” din relația Lui cu oamenii. Dumnezeul atotputernic, omniscient, omniprezent, Potentatul
atotputernic al timpului și spațiului nu a putut să Se scutească pe Sine de experiența inimii frânte. Pentru că
Dumnezeu este dragoste, și dragostea întotdeauna își asumă riscul de a fi rănită.
Experiența lui Dumnezeu cu oamenii ne mai descoperă și principiul că, prin dragoste, rana devine pu-
tere. Crucea însăși ne descoperă acest fapt: dintr-un Dumnezeu rănit pe lemn, curge puterea salvatoare.
Relațiile omenești ne confirmă acest adevăr. Priviți un cuplu de bătrâni încă îndrăgostiți. Chiar și ridurile
de pe fața amândurora par aidoma. Își poartă de grijă unul altuia, fiecare având un rol bine definit și necon-
testat. Conversează fără nicio greutate. Să fie această iubire rezultatul unei „chimii” prielnice între ei doi? Cu
siguranță nu. Ei au luptat, și-au clădit dragostea cu multă trudă și sârguință de-a lungul anilor de relaționare.
Dar descoperă că a meritat să lupte pentru dragostea lor.
Un copil rebel, dar care este iubit în mod consecvent în toate răzvrătirile lui, se va încrede în părinții lui,
încurajat de experiența dragostei jertfitoare a acestora. Copilul rebel a devenit o povară emoțională, spirituală
și financiară pentru părinții săi și, de aceea, singurul gen de dragoste care a mai rămas posibilă din partea
părinților lui a fost dragostea jertfitoare. Pentru copilul rebel, toate semnele de întrebare dispar. Părinții lui îl
iubesc și a văzut aceasta din propria experiență. Atunci când el se comporta într-un mod nepotrivit, părinții
acționau cu dragoste față de el.
Cuvântul lui Dumnezeu ne arată în mod clar că rănile care intervin în cadrul relațiilor ne călesc, ne fac
puternici dacă le depășim corect. Ce înseamnă să le depășim în mod corect? Să ne gândim puțin la relația lui
Dumnezeu cu oamenii și să învățăm esențialul.

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 8 31/07/2017 14:42:45


9
Surpriza cea mai mare în relația lui Dumnezeu cu oamenii, care uimește, este că El ne-a iubit și
Și-a descoperit dragostea când noi, creaturile Sale, eram împotriva Lui (vezi Romani 5:8).
V-aţi bucurat vreodată de o relație (poate chiar de relația de familie) atât
de mult, încât timpul și spațiul parcă au dispărut? Vă simțeați atât de aproape
e se vindecă că parcă erați uniți pe veci, inimile bătând la unison cu inima lui Dumnezeu?
Rănile din famili tare când Dumnezeu cunoaște acest sentiment, pentru că în El Își are originea.
ân
și devin binecuv jertfire și
reacționăm prin Domnul Isus Hristos, Dumnezeu Tatăl și Duhul Sfânt reprezintă Familia
iertare. originală. Dumnezeu a proiectat familiile de pe pământ ca să reflecte dragostea
care a existat din veșnicie. El a creat ființele omenești ca să reprezinte și să re-
flecte dragostea Lui. Însă noi, oamenii, am căzut pradă minciunilor Diavolului,
atunci când omul a căzut în păcat. Din cauza căderii în păcat, am căpătat o predispoziție de a ceda în fața
Diavolului și a păcatului. Am căpătat tendința de a urma logica lui și de a dori ce vrea el. Trădarea noastră și
visurile Lui pentru noi sfărâmate au sfâșiat inima lui Dumnezeu.
În această realitate a relațiilor rupte, Dumnezeu S-a dat pe Sine ca să ne vindece. Neabătut, Dumnezeu a
pus în acțiune planul de mântuire și L-a trimis pe Fiul Său ca să ne descopere o dragoste cum nu mai cunos-
cusem niciodată. Da, Adam și Eva se iubiseră cu o dragoste curată și inocentă, dar era o dragoste neîncercată.
Așa cum focul cuptorului face să strălucească culorile de pe vasele smălțuite, la fel și dragostea adevărată își
arată culorile în focul jertfirii și al suferinței. Fiecare pas făcut de Isus, de la naștere și până la moarte, vădește
o dragoste îndelung răbdătoare, statornică, neșovăielnică, ce L-a condus, în cele din urmă, să ia înstrăinarea
noastră asupra Sa, la cruce.
Ca urmare a sacrificiului ceresc, ruptura dintre cer și pământ este reparată pentru totdeauna. Dar relația noastră
cu Dumnezeu este mai mult decât vindecată – este mai puternică, mai atașată și mai apropiată decât oricând.
„Prin viața și prin moartea Sa, Hristos a făcut chiar mai mult decât să îndrepte stricăciunile produse de
păcat. Scopul lui Satana era acela de a produce o despărțire veșnică între Dumnezeu și om; însă, în Hristos,
ajungem mult mai strâns uniți cu Dumnezeu decât dacă n-am fi căzut niciodată în păcat” (Ellen G. White,
Viața lui Iisus, ed. 2015, pp. 15–16, sublinierea autorului).

R E L AȚ I I DE FA M I L I E – R Ă N I ȘI B I N E C U VÂ N TĂ R I

Doar impreuna.indd 9 31/07/2017 14:42:45


10
În profunzimea relației noastre cu Dumnezeu, Diavolul a dorit să producă o ruptură completă și veș-
nică. Pentru o vreme, a reușit, dar apoi Isus a intervenit. Acum suntem mai aproape de Dumnezeu decât
dacă legătura noastră nu ar fi fost niciodată frântă. Prin Dumnezeu putem avea mai mult decât recuperare,
mai mult decât îndreptare. Dumnezeu nu doar ne cârpește; El face din cei ce aveau nevoie de peticire (din
perspectiva omenească) niște instrumente ale puterii, niște făpturi noi.
Oricare ar fi problemele relaționale pe care le-ați suferit, nu sunteți singuri.
Dumnezeu Însuși, autorul dragostei și relației, a suferit înaintea voastră și acum Dumnezeu știe
suferă alături de voi. Decât să dați vina pe voi sau pe alții pentru eșecuri, mai cum să ne ajute
niți.
bine acceptați-le ca oportunități de a înțelege și a trăi, alături de Dumnezeu, când suntem ră
acest lucru misterios numit iubire, o iubire bazată pe principii (așa cum sunt ele
descoperite în Biblie).
Iar principiul important pe care îl descoperim este că rănile din familiile noastre se vindecă dacă urmăm
modelul LUI și devin binecuvântare când reacționăm prin jertfire și iertare.

SĂ ALEGEM IERTAREA ȘI SACRIFICIUL


• Când alegem să iertăm pe cineva din familie care ne-a greșit (soțul, soția, copilul, mama, tatăl…) facem
un pas spre vindecare, refacere, binecuvântare.
• Iertarea înseamnă asumarea (chiar în fața celui care ne-a greșit) faptului că ne doare, că ne-a afectat ce
ne-a zis sau făcut celălalt, dar și alegerea de a merge mai departe ca să refacem relația, să-l reabilităm pe
cel care ne-a greșit. Să iertăm cum Dumnezeu a ales să ne ierte suferind El plata păcatului nostru.
• Iertarea LUI a fost posibilă prin jertfă, și în familiile noastre avem nevoie să învățăm să jertfim.
• Poate că cel ce a greșit se simte rușinat, descurajat. Să-l ajutăm și să luăm noi inițiativa.
• A jertfi pentru familie nu înseamnă a renunța la demnitate sau a face compromis, ci a alege să facem ceea
ce este bine pentru relație în conformitate cu principiile divine (ale dragostei și dreptății). Vom spera

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 10 31/07/2017 14:42:45


11
tot timpul în schimbarea în bine. Dacă nu se întâmplă, discutăm, cautăm consiliere și, mai ales,
călăuzire și putere de la EL. Cu El rana poate deveni putere și binecuvântare!

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

1. Ce impact au asupra voastră și asupra relațiilor voastre de familie realitățile din relațiile lui Dumnezeu cu
oamenii?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2. Cum v-au ajutat informațiile din acest seminar să înțelegeți modul în care Dumnezeu poate folosi rănile
voastre pentru un scop bun?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3. Numiți una dintre lecțiile cele mai importante pe care ați învățat-o din nereușitele experimentate în ca-
drul relațiilor pe care le-ai avut până acum.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4. Cum S-a folosit Dumnezeu de acea rană?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5. Ce efect are asupra voastră contemplarea poveștii lui Dumnezeu de „relații eșuate”?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6. Vă simțiți mai în siguranță cu oamenii care își recunosc greșelile?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

R E L AȚ I I DE FA M I L I E – R Ă N I ȘI B I N E C U VÂ N TĂ R I

Doar impreuna.indd 11 31/07/2017 14:42:45


12
7. Cum vi se pare ideea de a fi acel gen de persoană dispusă să fie vulnerabilă, deschisă în relațiile de
familie, de muncă, de biserică?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
8. Aveți tendința de a face comparație între propriile greșeli și eșecuri și cele ale altor oameni a căror viață
pare să fie mai frumoasă?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9. Amintiți-vă o ocazie în care ați putut să ajutați pe cineva prin recunoașterea propriului eșec?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
10. Amintiți-vă o ocazie în care v-ați jertfit și ați iertat. Ce ați descoperit? Cum a reacționat cel iertat?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 12 31/07/2017 14:42:45


Lecția 2

DOAR DRAGOSTEA ÎNVINGE SINGURĂTATEA

A m fost creați pentru dragoste, și fără dragoste mașinăria sufletului nostru scârțâie. Problema este că nu
știm exact ce înseamnă să iubim și să ne lăsăm iubiți, deși tânjim după iubire, convinși că iubirea este
experiența de care avem nevoie.
Blaise Pascal spunea: „Ce altceva proclamă această tânjire, această neajutorare decât că omul s-a găsit când-
va într-o fericire adevărată din care nu a mai rămas decât o urmă goală? Abisul infinit poate fi umplut numai
cu ceva infinit și imutabil, cu alte cuvinte, cu Dumnezeu Însuși.”
Legătura noastră cu Creatorul facilitează legăturile cu semenii noștri. Amintiți-vă că, după ce l-a creat pe
Adam, Dumnezeu a spus: „Nu este bine ca omul să fie singur” (Geneza 2:18). Adevărul este că Adam nu era
chiar singur, era cu Dumnezeu. Dar era singur în ce privește compania omenească. Noi avem nevoie de o re-
lație vie și cu Dumnezeu, și cu semenii noștri.

CUM DEFINIM SINGURĂTATEA?


Singurătatea este izolarea socială, sentimentul de lipsă de conexiune. Este problema pe care cu greu suntem
dispuși să o recunoaștem. Dar este necesar să o recunoaștem pentru că este periculoasă.

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 13 31/07/2017 14:42:45


14
EFECTELE SINGURĂTĂȚII
• Studiile au arătat că singurătatea poate crește riscul de deces cu 50% – comparabil cu riscul cauzat de
fumat – și este aproape de două ori mai periculoasă decât obezitatea (J. Holt-Lunstad et. al., Social Rela-
tionships and Mortality Risk: A Meta-Analytic Review).
• Ea prejudiciază imunitatea și favorizează inflamația, care este un factor
premergător pentru numeroase afecțiuni, precum diabetul de tip 2 și ar-
o relație
trita (J. J. Schwirzer, 13 Weeks to Love). Avem nevoie de eu,
nez
• Singurătatea este un fenomen în continuă creștere. Profesorul John Ca- vie și cu Dum
cioppo, de la Universitatea din Chicago, afirmă că numărul persoanelor și cu semen .
ii
singure s-a dublat în ultimii 40 de ani, crescând de la 20% la 40% dintre
adulți (C. Wilson şi B. Moulton, Loneliness among Older Adults: A Natio-
nal Survey of Adults 45+). Un studiu recent din Marea Britanie afirmă că singurătatea în intervalul 18-34
de ani este semnificativ mai prevalentă decât la vârstele mai mari (J. Griffin, The Lonely Society?). Se pare
că generația Facebook superconectată este de fapt neconectată. Mai mult, studiile arată că utilizarea
Facebookului este predictivă pentru declinul stării de bine la tinerii adulți, declin care implică și senti-
mentul singurătății (E. Kross et. al., Facebook Predicts Declines in Subjective Well-Being in Young Adults).
Dacă Suveranul atotputernic al universului trăiește în relație și nu în izolare, cu cât mai mult noi, niște făp-
turi create și dependente de El, avem nevoie de relații pentru a ne dezvolta. Mai mult, când iubim și ne lăsăm
iubiți, împlinim un scop divin, viața noastră luând un sens care transcende dimensiunea temporală.
Și atunci, cum ajungem să împlinim visul lui Dumnezeu pentru noi, năzuința noastră – de a nu experi-
menta singurătatea chiar atunci când avem o familie?
Această întrebare este esențială. Fără metoda corectă, scopul lui Dumnezeu nu se va realiza niciodată. Dă-
ruirea de sine, dragostea pentru ceilalți ne fac asemenea lui Dumnezeu, după chipul Lui.
Dacă am înțelege că poruncile lui Dumnezeu se reduc la iubire! Legea lui Dumnezeu descrie modul în care
funcționează lucrurile și prescrie modul în care noi ar trebui să le facem. Baza funcțională a universului este

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 14 31/07/2017 14:42:45


15
dragostea. Dragostea stabilește structura morală cerută pentru toată viața. Mergând înapoi în timp, ne
putem aminti care au fost originile Legii. Isus a făcut acest lucru când a redus toată Legea la două reguli
simple: iubește-L pe Dumnezeu și iubește-ți semenii (Matei 22:37-40), pentru ca apoi să o reducă și mai mult la
„să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții” (Ioan 13:34).

IDENTIFICAREA SEMNELOR SINGURĂTĂȚII ÎN FAMILIE


Studiile identifică mai multe semne ale singurătății în cuplu:
• preocuparea tot mai mare pentru autoconservare;
• simțământul că nimeni nu se ridică la standardele personale;
• atracția față de alte persoane pe care nu le poți avea (nu este moral);
• agendă mult prea încărcată, dependența de muncă;
• evitarea discuțiilor care vizează planuri pentru familie, viitorul familiei, nevoile familiei.

DECIZIA DE A DEPĂȘI BARIERELE IZOLĂRII DE CEI DIN FAMILIE


Putem să trăim în modul „supraviețuire”, considerându-ne unii pe alții niște amenințări, sau putem să
clădim legături afectuoase și pline de încredere. Atunci când alegem a doua alternativă, împlinim Legea lui
Dumnezeu. Dragostea Dumnezeului celui viu împlinește scopul pentru care El ne-a creat. Și, în plus, ne îm-
bunătățește sănătatea, fericirea și, posibil, chiar somnul (J. J. Schwirzer, 13 Weeks to Love).
Să începem prin a le acorda puțină atenție celor din familia noastră – un salut, o întrebare deschisă, să îm-
părtășim ceva din ce ni s-a întâmplat astăzi, să fim preocupaţi de o nevoie a celui de lângă noi…
Să continuăm cu puțină bunăvoință în interacțiunile din cadrul familiei, să zâmbim, să râdem împreună cu
ei, să ieșim la o plimbare (măcar o dată pe săptămână), să facem o surpriză, să aducem o floare, un mic cadou…
Să mergem mai departe cu rugăciune care să aibă în centru starea în care suntem noi și familia noastră, să ce-
rem ajutorul, să cerem putere, să cerem sfaturi precise, să citim din cartea Lui, Biblia (și alte cărți bune de familie).

D OA R DR AG O S T E A Î N V I N G E SI N G U R ĂTAT E A

Doar impreuna.indd 15 31/07/2017 14:42:45


16
ÎNSUȘIREA ȘI PRACTICAREA ARTEI RELAȚIONĂRII SĂNĂTOASE ÎN FAMILIE
Din nefericire, chiar cei care petrec 25 de ani pe băncile școlilor și facultăților nu parcurg decât, probabil,
un curs obligatoriu despre dezvoltarea umană, cu o singură secțiune despre relaționare. Dar, atunci când omul
se găsește pe patul de moarte, la capătul călătoriei vieții sale, la ce se gândește? La câți bani ar fi putut să câștige,
la munții pe care ar fi putut să-i escaladeze, la elogiile care i-ar fi putut fi aduse pentru activitatea profesională
sau la oamenii pe care i-ar fi putut iubi?
Prin urmare, să ne organizăm viaţa astfel încât să putem petrece cât mai mult timp împreună. Să căutăm
să întreţinem un dialog de calitate. Să ne povestim întâmplările şi activităţile de peste zi. Să nu uităm să ne
arătăm prin cuvinte aprecierea pentru celălalt. Când unul este indispus, celălalt să încerce să-l înveselească. Să
ne programăm cât mai multe activităţi împreună. Să ne facem surprize, cadouri şi atenţii pline de semnificaţie.
Să folosim orice pretext sau ocazie pentru atingerea fizică. Să sărbătorim evenimentele, folosindu-ne farmecul
şi imaginaţia. Să căutăm noi modalităţi de a trăi plăcerea că suntem împreună.
Dacă dragostea este atât de fundamentală pentru viață și dacă ea reprezintă tot ce ne va preocupa la sfârșit,
atunci haideți să ne ocupăm de ea încă de pe acum! Să facem din ea studiul nostru, știința noastră, cântecul
nostru și preocuparea noastră de căpătâi!

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE


1. Au existat în viața voastră împrejurări care v-au condus la Dumnezeu? Care au fost acelea?
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2. Ați fost vreodată singuri?
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3. Ce ați simțit după ce ați citit despre urmările singurătății asupra sănătății?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 16 31/07/2017 14:42:45


17
4. Cât de optimiști sunteți în privința însușirii aptitudinilor de relaționare?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5. Ce părere aveți despre declarația că Legea lui Dumnezeu se reduce la a iubi?



. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

6. Imaginați-vă că tocmai ați aflat că aveți o boală în fază terminală și că veți muri în trei săptămâni.
Ce v-ați dori să fi făcut mai mult? Dar mai puțin?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

7. Ați avut vreodată în familie mentalitatea: „Fiecare pe cont propriu – cu viața lui”? Cum v-a influențat
relația cu ceilalți?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

8. V-ați gândit vreodată la Dumnezeu ca la o Ființă cu legături strânse și pline de iubire sau aveți tendința
de a-L vedea ca fiind izolat?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

9. Cum S-a folosit Dumnezeu de tânjirea voastră după dragoste pentru a vă aduce la El?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

10. Cum a folosit această dorință pentru a vă aduce în părtășie cu alți oameni?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

D OA R DR AG O S T E A Î N V I N G E SI N G U R ĂTAT E A

Doar impreuna.indd 17 31/07/2017 14:42:45


Lecția 3

ÎNSTRĂINARE ȘI REFACERE

U nul dintre cele mai devastatoare efecte ale păcatului asupra relațiilor de familie este înstrăinarea. Înstră-
inarea înseamnă a te îndepărta sufletește de cineva, a pierde simpatia și afecțiunea cuiva, a pierde
sensul empatic al existenței, a trăi în mod egoist. Biblia ne descrie ca fiind „străini și vrăjmași prin gândurile”
noastre (Coloseni 1:21). În Tit 3:3 se vorbește cu claritate despre efectele esențiale ale înstrăinării noastre:
„Căci și noi eram altădată fără minte, neascultători, rătăciți, robiți de tot felul de pofte și de plăceri, trăind în
răutate și în pizmă, vrednici să fim urâți și urându-ne unii pe alții” (sublinierea adaugată).
Geneza 3 ne oferă un diagnostic complet și concis al condiției umane și al rezultatelor înstrăinării în relații.
Iată ideile principale ale acestui raport:
• Vinovăție/rușine. Mai înainte ca mecanismele de apărare să intre în acțiune, cei doi au fost străfulgerați
de sentimentul de vină (am făcut ceva rău) și rușine (sunt rău). Îngroziți, au compensat imediat cu haine
din frunze de smochin.
• Autojustificare. Făcându-și veșminte din frunze de smochin, au încercat o autoreparație.

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 18 31/07/2017 14:42:45


19
• Negare. Autoreparația a evidențiat incapacitatea lor de a înțelege severitatea problemei păcatului.
• Teamă. Pentru prima oară în existența umană, le-a fost frică de Dumnezeu.
• Temere. Neînțelegând puterea Lui, s-au gândit că ar fi posibil să se ascundă. Uitând dragostea Lui, au
gândit că este necesar să se ascundă.
• Vină. Vina trebuia pusă asupra cuiva, dar nu asupra lor. Au dat vina unul pe altul – direct, și pe Dum-
nezeu – indirect.
• Animozitate. Blamarea arăta că relația nu mai avea prioritate pentru ei. Dispoziția de a blama denotă
dorința de autoprotecție.
• Disperare. Odată ce dragostea dispare, dispare și rostul vieții.
Adam și Eva, până atunci inseparabili, au căzut într-o stare de înstrăinare, Adam dând vina pe Eva, Eva
dând vina pe șarpe și amândoi dând vina pe Dumnezeu. O imagine cât se poate de elocventă despre modul în
care ne-am întors către noi înșine și am abandonat dragostea, în impulsul de autoprotecție meschină. Străin
de Dumnezeu și străin de propria familie, omul a început să cunoască înstrăinarea în relație în diferite forme,
de la evident la ascuns, dar mereu cu aceleași efecte.
Istoria de fiecare zi a lumii noastre deschide o fereastră către potențialul pentru rău al inimii umane. Există
relatări despre torturi incestuoase, istorisiri de familie care sună aproape ca un film de groază. Auzim mărtu-
risiri ale unor acte întunecate pe care cu greu reușim să le înțelegem. Ajungem evident la concluzia că teoria
umanistă, potrivit căreia omul ar fi în esență bun, este eronată. În fața răspândirii, profunzimii și efectelor
devastatoare ale răului, în fața suspinului pământului din pricina nelegiuirii, astfel de idei par cel puțin naive
(J. J. Schwirzer, 13 Weeks to Love).
Ce anume poate mișca inima unui om suficient de tare încât să-l determine să iasă din sine însuși și să
învingă înstrăinarea pe care o trăiește în relațiile de familie?
Mai întâi de toate, omul înstrăinat are nevoie de o schimbare totală a inimii.

Î N S T R Ă I NA R E ȘI R E FAC E R E

Doar impreuna.indd 19 31/07/2017 14:42:45


20
Biblia ne învață că Duhul Sfânt îi influențează pe cei greșiți și locuiește în cei care Îl acceptă. „Vă voi
da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o
inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să urmați poruncile Mele și să păziți și să împliniți
legile Mele” (Ezechiel 36:26,27).
„Dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt
care ne-a fost dat” (Romani 5:5). Dorim noi să iubim autentic? Atunci dragostea seamnă
cu care îi iubim pe oameni trebuie să ne fie dată de sus. Înstrăinarea în
să fii departe de
răin
Putem noi iubi fără această transformare supranaturală? Da, dar dragostea Dumnezeu și st e.
ili
noastră ia o formă egocentrică. Nu iubim având în minte binele celuilalt decât în de propria fam
măsura în care slujește binelui nostru. Lucrul acesta ne arată că pasiunile inimii
– chiar și cele mai puternice, mai tari decât moartea (iar dragostea romantică,
erotică este probabil una dintre iubirile omenești cele mai puternice) – pot să se stingă în momentul în care
sinele este amenințat. Amnon, fiul lui David, s-a îndrăgostit de prințesa Tamar. A pus la cale un plan viclean
prin care a atras-o în dormitorul lui, unde a violat-o. Apoi, pasiunea lui s-a transformat în otravă și „a urât-o
foarte mult, mai mult decât o iubise” (2 Samuel 13:15). Deși este un caz extrem, el ilustrează totuși perfect
ideea pe care dorim s-o evidențiem: întotdeauna, dragostea omenească separată de Dumnezeu se deteriorează
în cele din urmă.
O a doua nevoie a omului înstrăinat este de stabilitate/consecvență în alegerile bune făcute pentru relație.
Cu alte cuvinte, să nu spunem „nu” relației de familie din cauza neplăcerilor, plictiselii, neajunsurilor, supă-
rărilor.
Să discutăm aspectele negative care apar în relație. Să încercăm să rezolvăm dificultățile împreună, ca fa-
milie. Să-I cerem ajutorul lui Dumnezeu. Să le cerem ajutorul unor persoane bine intenționate și competente
în domeniu. Să căutăm să ajungem la o înțelegere, nu la compromisuri imorale, desigur.
Să credem în posibilitatea păstrării dragostei, în posibilitatea schimbării. Să avem răbdare. Să luptăm și să
mergem înainte. Cu El se poate. Să ascultăm de tot ce El ne învață.

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 20 31/07/2017 14:42:46


21
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE
1. Ce înseamnă pentru voi expresia „vrednici să fim urâți și urându-ne unul pe altul”?
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2. Umanismul susține că ființele umane sunt în esență bune. Experiența voastră de viață dovedește acest
lucru ca fiind adevărat sau fals?
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3. Dacă ființele omenești sunt egoiste din fire, ce anume le face să fie bune?
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

4. Ce credeți că a vrut să spună Isus prin a fi născuți din nou?


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5. Ce consecințe ați suferit ca urmare a viețuirii în afara limitelor relației cu Dumnezeu?


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

6. V-ați îndrăgostit vreodată? Cât a durat?


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Î N S T R Ă I NA R E ȘI R E FAC E R E

Doar impreuna.indd 21 31/07/2017 14:42:46


22
7. Amintiți-vă un timp în care ați simțit dragostea lui Dumnezeu deși erați de neiubit.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

8. Cum v-a schimbat viața cunoașterea dragostei jertfitoare a lui Dumnezeu?


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

9. Ce efect credeți că are asupra relațiilor omenești așezarea lui Dumnezeu în centrul acestor relații?
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

10. Sunteți dispuși să faceți acest pas?


. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 22 31/07/2017 14:42:46


Lecția 4

SURSA DRAGOSTEI

N oi toți avem capacitatea de a simți atracție față de cineva; aceste impulsuri puternice ne propulsează în
relații de toate felurile.
Pe de altă parte, supraviețuirea și sănătatea unei relații (cum este familia) depinde de Sursa iubirii, de Dum-
nezeu, și nu doar de atracția față de cineva, atracție care vine și pleacă. Fără Dumnezeu, relațiile se îmbolnăvesc
și mor. Cu El, înfloresc.

DRAGOSTEA NE ȚINE ÎMPREUNĂ


Dragostea lui Dumnezeu are formă. Nu este un curent electric, curgând pretutindeni, fără deosebire. Dum-
nezeu reglementează procesul de iubire potrivit unor standarde/principii stabilite de El și prezentate în Biblie.
El le dă putere să iubească celor ce iubesc respectând limitele iubirii.
Redusă la forma ei cea mai simplă, a doua lege a termodinamicii, sau legea entropiei, afirmă că pierde-
rea ordinii înseamnă pierderea energiei. Atunci când o unitate își pierde structura, își pierde puterea. Tigaia

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 23 31/07/2017 14:42:46


24
fierbinte se răcește, fierul ruginește, aerul din anvelopă iese printr-un orificiu cât vârful unui ac, gheața
se topește. Entropia este valabilă și în cazul relațiilor. Atunci când ne abatem de la ordinea de la început,
așezând simțurile și emoțiile înaintea rațiunii și conștiinței, noi ne irosim dragostea.
Pavel spune: „Căci dragostea lui Hristos ne strânge, fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toți,
toți deci au murit. Și El a murit pentru toți, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru
Cel ce a murit și a înviat pentru ei” (2 Corinteni 5:14,15, sublinierea autorului).
Pe scurt, Dumnezeul care ține laolaltă universul fizic, ca să nu se dezintegre-
,
ze și să nu se prăbușească, ține și relațiile. Dragostea lui Hristos ne constrânge să Fără Dumnezeu c
ln es
ăv
trăim și să iubim la fel ca El. Și El face lucrul acesta, în parte prin stabilirea unor relațiile se îmbo
principii în inima noastră, care ne direcționează gândurile și faptele. Dragostea și mor.
are formă. Dragostea este proiectată, clădită, structurată. Dragostea are legi. De
fapt, Legea lui Dumnezeu este legea dragostei.

FORMELE DRAGOSTEI
Dumnezeul dragostei ne-a conceput cu capacitatea de a iubi, iubire care ia diferite forme. Adesea, cercetă-
torii Bibliei vorbesc despre patru tipuri de iubiri, reprezentate de cuvintele grecești: storge – dragostea famili-
ală; phileo – dragostea dintre prieteni; eros – dragostea romantică, erotică; agape – dragostea divină.
Pentru dragostea divină, dragostea lui Dumnezeu, Biblia folosește termenul din limba greacă: agape.
Agape nu moare niciodată (1 Corinteni 13:8). Scoateți dragostea divină din iubirile omenești și ele vor
muri. Departe de a fi un tip de iubire între alte tipuri de iubire, agape este hârtia pe care sunt scrise toate ce-
lelalte. Departe de a fi un fel de mâncare la masa de prietenie, agape este întregul meniu. Agape slujește drept
fundament pentru toate tipurile de dragoste, conferind structură și energie tuturor relațiilor noastre. Agape le
dă formă și putere tuturor celorlalte tipuri de iubire.
Orice relație începe cu sentimente pozitive. Bebelușii se cuibăresc în siguranța brațelor mamei, copilașii
chiuie de bucurie când își văd tatăl, prietenii râd și se joacă, îndrăgostiții alunecă pe râuri de fericire. Ce fru-

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 24 31/07/2017 14:42:46


25
mos ar fi dacă nu s-ar sfârși niciodată! Dar se termină! Uneori, mamele obosesc, tații trebuie să pedep-
sească, prietenii nu se înțeleg, îndrăgostiții se ceartă. Deși Dumnezeu ne-a înzestrat cu substanțele chimice
care ne atrag în relații, creierul nu poate susține starea de euforie la nesfârșit. Mai mult, ingerințele cărnii și
ale lumii decăzute, laolaltă cu stresul, își fac partea lor pentru a face dragostea omenească să frâneze brusc.
De fapt, acesta este un lucru bun. Dacă plăcerea nu s-ar termina niciodată, relațiile ar fi probabil în întregi-
me egocentrice (J. J. Schwirzer, 13 Weeks to Love). Fiorul afectivității sau romantismul sau plăcerea ar fi sufici-
ente pentru a propulsa relația înainte, la nesfârșit. Nu că „faza romantică” ar fi inerent rea; în multe cazuri este
chiar inocentă! Însă dragostea neîncercată nu are greutate. Este prea umflată cu simțăminte plăcute pentru a
se îmbrăca cu haina de agape.

SCÂNTEIA DRAGOSTEI
O lecție interesantă se desprinde din 1 Corinteni 13, capitol pe care am putea să-l socotim scânteia dragos-
tei biblice. Citiți și observați descrierea centrală a dragostei în 1 Corinteni 13:4-8.
Cum se prezintă relația voastră raportată la acest standard? Cum vă prezentați voi înșivă? Se observă că mai
mult de jumătate dintre aceste descrieri sunt exprimate în formă negativă.
Dragostea în formă negativă – nu pizmuiește; nu se laudă; nu se umflă de mândrie; nu se poartă necuviin-
cios; nu caută folosul său; nu se mânie; nu se gândește la rău; nu se bucură de nelegiuire; nu va pieri niciodată.
Dragostea în formă pozitivă – este îndelung răbdătoare; este plină de bunătate; se bucură de adevăr; acoperă
totul; crede totul; nădăjduiește totul; suferă totul.
Chiar și descrierile pozitive implică ceva negativ – de ce altceva ar trebui dragostea să rabde, să sufere, să
nădăjduiască? Ideea este că acest pasaj ne explică ce anume este dragostea, spunându-ne ce nu este. Lucrul
acesta ne transmite că adesea învățăm cum s-o manifestăm bine, învățând cum să n-o manifestăm greșit. Învă-
țăm ce să facem, învățând ce să nu facem.

SU R S A DR AG O S T E I

Doar impreuna.indd 25 31/07/2017 14:42:46


26
Toți am încălcat legea dragostei; toți am dat greș în relații. Am căutat dragostea în afara limitelor
morale lăsate de Dumnezeu și s-a disipat. Sau chiar în relațiile legitime s-au format tipare nesănătoase.
Indiferent de situație, am putea fi tentați să credem că suntem fără speranță. Nu vă dați bătuți! Mergeți înainte
cu speranță în EL!

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE

1. Vi s-a întâmplat să rămâneți fără dragoste într-o relație? Descrieți acea experiență.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2. Ați avut experiența repunerii relației în legătură cu Dumnezeu și a vindecării ei? Descrieți experiența
aceea.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3. Relațiile omenești sunt de mai multe tipuri. Numiți câteva.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 26 31/07/2017 14:42:46


27
4. Descrieți agape în propriile cuvinte.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5. Gândiți-vă la o metaforă pentru legătura dintre agape și dragostea omenească.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6. Dintre toate descrierile dragostei din 1 Corinteni 13, care este cea mai convingătoare pentru voi? În care
domeniu din 1 Corinteni 13 ați cunoscut creșterea cea mai mare?
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7. S-a întâmplat ca eșecurile dintr-o relație să fie o binecuvântare pentru voi? Dacă da, în ce mod?
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
8. Cum credeți că v-ar putea influența dragostea lui Dumnezeu agape sentimentele pentru cineva?
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9. Ce simțiți știind că relațiile voastre depind, în ultimă instanță, de Dumnezeu? Ușurare? Dezamăgire?
Descrieți-vă simțământul.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

SU R S A DR AG O S T E I

Doar impreuna.indd 27 31/07/2017 14:42:46


Lecția 5

IERARHIE SAU PARTENERIAT?

Î ntr-un an, a apărut la știri cazul unui cetățean care a divorțat și care, dorind să împartă bunurile perfect egal,
a tăiat casa în două cu drujba, a încărcat partea lui într-un camion şi şi-a instalat jumătatea lui de cămin în
curtea fratelui său. Asta să însemne oare că familia este formată din două părți egale?
Prin căsătorie, Dumnezeu a creat o capodoperă, o sinergie în care unirea dintre soţ şi soţie este mai mare
decât suma părţilor ei. Nimic nu poate reprezenta dragostea lui Dumnezeu mai bine decât mariajul.
La început, Dumnezeu a declarat: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta
sa, și se vor face un singur trup” (Geneza 2:24; sublinierea autorului). Acesta este planul Său cu familia și astăzi.
Vrăjmaşul a încercat însă să scindeze familia în două, încă din momentul în care prima pereche a păşit spre altar.
Care sunt câțiva dintre pașii către idealul un singur trup?

BĂRBAT ŞI FEMEIE: CREAȚI DUPĂ CHIPUL SĂU


„Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte
femeiască i-a făcut” (Geneza 1:27). De două ori repetă Biblia „după chipul…”, pentru a sublinia şi mai mult

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 28 31/07/2017 14:42:46


29
ideea. Cuvântul ebraic pentru chip, tselem, înseamnă „reprezentare”. Dumnezeu a creat rasa omenească,
parte bărbătească şi parte femeiască, pentru a-L reprezenta pe El. Legământul marital oferă cadrul propice
pentru ca bărbatul şi femeia să devină una. Această uniune descoperă cu multă forţă caracterul lui Dumnezeu.
Acesta este motivul pentru care vrăjmaşul nu a precupeţit niciun efort pentru a mutila şi a distruge căsătoria.
Din nefericire, a reuşit s-o facă în Eden. Păcatul a fracturat această relaţie sacră dintre Adam şi Eva. Cer-
turile au izbucnit în Paradis. Şi bărbatul, şi femeia au început să se apere şi să acuze. Chipul lui Dumnezeu era
ferfeniţe atunci când Creatorul îndurerat le-a comunicat consecinţele. Omul avea să trudească din greu şi să
se confrunte cu realitatea dură a morţii. Femeia avea să se supună bărbatului şi să nască cu multă suferinţă.
Adam, câştigătorul pâinii, şi Eva, născătoarea de copii, aveau să se lupte cu viaţa într-un nou cadru ierarhic.
Până atunci nu mai fusese necesară o diferenţiere de putere, dar acum a devenit imperativă pentru a se păstra
ordinea. Bărbatul şi femeia se bucurau de egalitate ontologică şi ierarhică (egalitate de fiinţă şi egalitate de
putere); acum, consecinţele păcatului le-au schimbat relaţia într-o structură descendentă de putere, cu soţul
mai degrabă comandant decât tovarăş de viaţă.
Însă Dumnezeu avea un plan de restaurare. Prin Isus, cei doi puteau fi guvernaţi de o dragoste care se dăru-
ieşte pe sine. Hristos trăind în inima bărbatului şi a femeii poate face loc pentru armonia edenică, astfel încât
dezechilibrul de putere să nu se facă simţit. Plin de duhul acestei Evanghelii glorioase, Pavel i-a văzut pe soț și
pe soție supunându-se unul altuia „în frica lui Hristos. Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului,
căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul bisericii, El, Mântuitorul trupului. Şi, după
cum biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile. Bărbaţi-
lor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea” (Efeseni 5:21-25).
Un soţ conducător-slujitor, un bărbat care îşi iubeşte soţia, aşa cum Hristos iubeşte biserica, îşi va ri-
dica soţia pe o poziţie de egalitate şi va reinstaura configuraţia orizontală a mariajului. Aşa cum spune
Ellen G. White: „Femeia trebuie să ocupe poziţia pe care Dumnezeu i-a desemnat-o la început, ca egală a
soţului ei” (Căminul adventist, ed. 2010, p. 192). Egalitatea restaurată dintre soţ şi soţie avea să dovedească
puterea lui Dumnezeu de răscumpărare.

I erar h ie sau parteneriat ?

Doar impreuna.indd 29 31/07/2017 14:42:46


30
Cei mai mulți terapeuți care au auzit, văzut, observat și lucrat cu multe cupluri mărturisesc că atunci
când unul dintre soţi deţine „controlul” sau când pasivitatea unuia îl sileşte pe celălalt la un excedent de ac-
tivitate, mariajul suferă. Aceste realități conduc la pierderea intimităţii. Împărtăşirea reciprocă a gândurilor şi
simţămintelor ia sfârşit. Cooperarea cu bucurie ajunge în impas. Însă un mariaj între egali dă la iveală ce este mai
bun şi în soţ, şi în soţie. Mariajul, în formă optimă, arată mai mult ca un parteneriat, și nu ca o ierarhie.

ȘI TOTUȘI DIFERIŢI
Totuşi, în dorinţa de a adopta idealul biblic de egalitate în relaţie, nu trebuie să trecem cu vederea deosebi-
rile dintre sexe. Există două pericole: ignorarea deosebirilor şi exagerarea lor.
Multe trăsături masculine şi feminine sunt transformate în argumente ale superiorități și inferiorității și nu
dovezi ale complementarității. Iată ce ştim din studiile efectuate până în prezent:
Deosebirile biologice sunt evidente. De exemplu, bărbaţii tind să fie fermi din punct de vedere psihologic și
nu doar, în vreme ce femeile tind către flexibilitate. Bărbaţii deţin forţa fizică, în vreme ce tăria puterii femeii
stă în abilitatea de a se adapta. Este adevărat că femeile au doar 55% din forţa fizică a jumătăţii superioare a
corpului masculin, însă femeile cresc fiinţe omeneşti în trupul lor.
Deosebirile intelectuale au fost subiectul multor dezbateri. Mai întâi de toate, trebuie să înţelegem că in-
teligenţa sfidează instrumentele de măsurare. Multe tipuri de inteligenţă nu pot fi cuantificate prin teste IQ.
Bărbaţii au creierul cu 6-10% mai mare, însă femeile au conexiuni sinaptice mai dense. Bărbaţii tind să aibă
aptitudini matematice şi spaţiale mai bune, în timp ce femeile îi întrec la limbă şi comunicare.
Deosebirile emoţionale îşi au sursa la nivel hormonal. Estrogenii sensibilizează centrii pentru procesarea
emoţională din creier, făcându-le pe femei mai conştiente/receptive la aspectele sociale şi informaţia cu rele-
vanţă emoţională. Chiar şi la vârsta prunciei, femeile dovedesc această orientare către oameni, reacţionând
mai mult la voci şi feţe decât bărbaţii, care au tendinţa să răspundă mai mult la obiecte. De la început, hipo-
campul implicat în stocarea informaţiei emoţionale este mai mic la băieţi, care ca atare rămân cu mai puţine
amintiri emoţionale. În plus, regiunile implicate în procesarea emoţională sunt mai mici şi cu mai puţine co-
nexiuni la bărbați decât la femei, astfel că, în cazul bărbaţilor, capacitatea de a simţi emoţiile este fizic separată

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 30 31/07/2017 14:42:46


31
de abilitatea lui de a şi le exprima verbal. Lucrul acesta poate fi unul dintre motivele pentru care bărbaţii
sunt înclinaţi spre agresiunea fizică, iar femeile, spre cea verbală. De asemenea, bărbaţii au tendinţa de a-şi
exterioriza stresul, în timp ce femeile îl internalizează. S-ar putea spune aici că femeia se atacă pe ea însăşi şi
ajunge la terapie, iar bărbatul îi atacă pe alţii şi ajunge la puşcărie.
Deosebirile în comunicare îşi au sursa în faptul că, pentru femei, conexiunea cu ceilalţi este liniştitoare.
Acesta poate fi motivul pentru care femeile vorbesc mai mult acasă, comparativ cu bărbaţii, care vorbesc mai
mult în public, apoi vin acasă şi intră în bârlog. În condiţii de stres, femeile
tratează şi pansează, în timp ce bărbaţii se retrag sau atacă. Femeilor le place
ţ şi soţie să vorbească faţă în faţă, exprimându-şi onomatopeic susţinerea şi aprobarea,
Unirea dintre so cât în timp ce bărbaţii preferă să dezbată stând unul lângă altul (J. J. Schwirzer,
este mai mar e de
r ei . 13 Weeks to Love).
suma părţilo
Diferențele de care am amintit și multe altele dau ocazia de a ne aprecia re-
ciproc pentru ceea ce suntem, în loc să încercăm să ne schimbăm. Tentativa de
a-ţi schimba partenerul de căsătorie are tendinţa de a se întoarce împotriva ta. Bărbaţii în mod special au sim-
ţământul că soţiile lor vor ca ei să fie mai degrabă femei. Dr. Anne Moir observă: „Să tuni şi să fulgeri pentru
că bărbatul tău este bărbat este la fel de fără rost cu a te enerva pe vreme sau pe existența munților Himalaya”
(Brain Sex: The Real Difference Between Men and Women, p. 128).

PLANUL LUI DUMNEZEU


Obiectivul pe care Dumnezeu îl pune înaintea fiecărui cuplu căsătorit este de a reveni la Edenul pierdut și
de a se pregăti pentru Edenul restaurat. În Eden au existat o armonie şi o dragoste depline, iar competiţia şi
certurile au lipsit cu desăvârşire. Însă cât de adesea mariajul devine un câmp de luptă, fiecare soţ luptând să
câştige control asupra celuilalt.
De multe ori, după ce valul de dopamină al romantismului începe să scadă – de obicei în primul an de
căsnicie – cuplul se trezeşte la realitatea că fiorul romantic nu le va putea propulsa relaţia la nesfârşit. Starea de

I erar h ie sau parteneriat ?

Doar impreuna.indd 31 31/07/2017 14:42:46


32
bine i-a determinat iniţial să se poarte afectuos cu partenerul. Emoţiile au precedat alegerea. Au simţit
tandreţe şi au ales să-şi exprime tandreţea. Trandafiri, ciocolată, cuvinte de laudă, mici atenţii, toate au
curs la fel de natural, ca apa pe făgaşul ei.
Însă, după ce s-au instalat în relaţia maritală, un lucru ciudat s-a întâmplat. Procesele s-au răsturnat. Nu
că emoţiile ar fi dispărut pentru totdeauna, numai că de-acum ele vin după alegere şi nu o mai precedă. Dacă
soţii și soțiile înțeleg acest lucru şi îl aplică, pot preveni o grămadă de dureri de cap.
Mecanismele de adaptare nesănătoase ajung adesea să se învârtă în gol. Cu-
plurile cad în capcane sau tipare reactive negative. Când unul face ceva, celălalt
i pot fi
reacţionează. Celălalt reacţionează la reacţie şi declanşează o nouă reacţie din Prin Isus, cei do oste
o dr ag
partea celuilalt. Rapid, bulgărele de zăpadă se face tot mai mare şi situaţia scapă guvernaţi de sine.
şte pe
de sub control. Tiparul a dobândit o viaţă proprie şi cei doi simt că nu pot să-i care se dăruie
pună capăt.
În astfel de situații, se recomandă să facem două lucruri simple:
• Cei doi trebuie mai întâi să se angajeze în întreruperea tiparului. Trebuie să vadă că problema este ciclul
vicios, și nu partenerul. Trebuie să înceteze să se mai atace unul pe altul şi să înceapă să atace problema.
Imaginaţi-vă doi oameni care stau faţă în faţă, arătând cu degetul și certându-se cine a lăsat să se strângă
ditamai grămada de gunoi în curte. Apoi, imaginaţi-vă că se opresc din ceartă, se uită la gunoi şi fac
planuri cum să scape de el. Aceasta este tranziţia pe care trebuie s-o facă acel cuplu pentru a se ocupa
de „gunoiul” din relația lor. Iar în termeni de terapie maritală, acesta este un pas uriaş către vindecare.
• În al doilea rând, pentru a face aceasta, fiecare să adopte o traiectorie verticală. Aceasta presupune să-şi
cultive legătura cu Dumnezeu, clipă de clipă, pas cu pas. Astfel, atunci când începe tiparul dăunător, ei
îşi activează această conexiune şi, în loc să reacţioneze direct la partenerul lor, Îl întreabă pe Dumnezeu
ce anume doreşte El să facă. Astfel, se ia controlul din mâinile celuilalt (pentru că atunci când reacţi-
onezi faţă de cineva, îi dai voie să te controleze) şi este plasat în mâinile lui Dumnezeu. Întotdeauna
Dumnezeu ne returnează liberul-arbitru, rafinat şi purificat, astfel că după aceea alegem să facem aşa

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 32 31/07/2017 14:42:46


33
cum ne-a învăţat El. Lucrul acesta sună simplu, însă necesită multă, multă practică. Fiţi realişti!
Poate că tiparul negativ s-a format de-a lungul multor ani şi nu se va schimba peste noapte. Iarăşi
şi iarăşi, cuplul care s-a angajat să rupă ciclul negativ va recidiva în vechile tipare. Însă nu vă temeţi!
Persistaţi! Prin practicare se ajunge la desăvârşire.

DRAGOSTEA ÎNFLOREŞTE ÎN LIBERTATE


Dumnezeu ne-a înzestrat cu capacitatea de control. Noi trebuia „să stăpânim” peste animale (Geneza 1:26).
Totodată, exercităm autocontrol, luăm decizii în armonie cu planul lui Dumnezeu. După ce am căzut în starea
de păcat însă, această înclinație naturală pentru control s-a asociat cu dorinţa de a-i controla pe alţii. Vedem
lucrul acesta foarte clar în mariaje. Ellen G. White vorbeşte despre acest scenariu des: „Nu încerca să-l sileşti
pe celălalt să facă ce vrei tu. Nu poţi face acest lucru şi încă să te mai bucuri de dragostea celuilalt” (Căminul
adventist, ed. 2010, p. 89). Chiar faptul că încercaţi să vă constrângeţi partenerul înăbuşă dragostea. Noi înă-
buşim dragostea pe care dorim să o primim. Gândiţi-vă cum ar fi dacă cineva v-ar ţine un pistol la tâmplă şi
v-ar cere să îl iubiţi. Pistolul acela v-ar face incapabili să iubiți. În moduri mai subtile, permanent ne punem
unii pe alţii în această poziţie.
Gary Chapman a înţeles acest principiu atunci când a scris Cele cinci limbaje ale dragostei. El a identificat
cinci căi de a iubi: cuvinte de încurajare, timp de calitate, cadouri, acte de slujire, atingeri fizice. Distincția
aceasta este ingenioasă, însă ideea cu adevărat genială a cărţii este schimbarea fundamentală în gândire care
se petrece atunci când cuplurile se gândesc cu adevărat la nevoile celuilalt. Prin cele cinci limbaje ale dragostei,
mulţi au învăţat să dăruiască dragoste și nu să o pretindă.
În încercări şi în biruinţe, cei doi să vină la El, Izvorul dragostei nepieritoare, şi vor primi ceea ce ei înşişi
nu au. Iar dragostea lor, venind de la El, va curge prin ei şi se va întoarce la El în valuri de recunoştinţă. Astfel,
cei doi vor deveni una, iar Dumnezeu va fi proslăvit.

I erar h ie sau parteneriat ?

Doar impreuna.indd 33 31/07/2017 14:42:46


34
ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUŢIE

1. Dumnezeu ne-a creat după chipul Lui, bărbaţi şi femei. Ce înseamnă aceasta?
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2. Gândiţi-vă la mariajele cele mai sănătoase pe care le cunoaşteţi. Cei doi soţi funcţionează ca egali sau
ierarhic?
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3. Ce înseamnă pentru voi conducere prin slujire?
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4. Aţi observat situaţii în care deosebirile de gen erau exagerate? În ce mod?
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5. Aţi observat situaţii în care deosebirile de gen erau ignorate sau minimalizate? În ce mod?
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6. Descrieţi un ciclu reactiv care s-a dezvoltat în viaţa voastră.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 34 31/07/2017 14:42:46


35
7. Aţi reuşit vreodată „să atacaţi problema, nu persoana”? Cum ați reușit?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

8. Aveţi vreo experienţă în care aţi acţionat pe verticală?



. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

9. Vi se pare convingător sfatul de a oferi dragoste și nu de a o pretinde? Aţi pretins vreodată dragoste?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

1 0. Îl vedeţi pe Dumnezeu iubindu-vă în aşa fel încât vă invită să Îi întoarceţi dragostea, lăsându-vă în acelaşi
timp libertatea de a alege?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

I erar h ie sau parteneriat ?

Doar impreuna.indd 35 31/07/2017 14:42:46


Lecția 6

ARTA PIERDUTĂ A CONVERSAȚIEI

D escompuse până la nivelul cel mai elementar, cuvintele sunt unităţi de bază ale gândirii în formă articu-
lată sau codificată. Mormăielile, mârâielile, râsetele, oftările exteriorizează emoțiile și gândurile, dar doar
până la un anumit nivel. Dumnezeu ne-a creat să înţelegem şi să folosim limbajul. Cuvântul Său cel mai eloc-
vent a fost El Însuşi, Fiul întrupat. În Isus, Dumnezeu a purtat o conversaţie extinsă cu omenirea. Dumnezeul
nostru, Cuvântul, ştie cum să vorbească cu noi.
Dar noi ştim cum să vorbim unul cu altul? Temelia celor mai multe relaţii se găseşte în conversaţie. Într-o
mare măsură, abilitatea noastră de a conversa determină abilitatea noastră de a iubi. Este vremea să reînviem
arta pierdută a conversaţiei!
Potrivit planului lui Dumnezeu, geneza ataşamentului are loc în braţele părintelui. Piele lângă piele, şoaptă
la ureche, ne privim cu dragoste bebeluşul şi el ne priveşte pe noi. După câţiva ani, sporovăim cu copilaşul
nostru, conectând minte cu minte prin sunetul imponderabil al cuvintelor. Şi pentru tot restul vieţilor noastre,
cuvintele vor fi substanţa comunicării noastre unul cu celălalt. Cum să facem bine acest lucru, iată întrebarea
care ne stă înainte.

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 36 31/07/2017 14:42:46


37
VIAŢA CA O CEAPĂ
Avem tendinţa să socializăm în straturi, pe măsură ce trecem de la experiența în plan public la experiența în
plan personal (J. J. Schwirzer, 13 Weeks to Love). În mod ideal, cu cât mai intimă și dedicată este relația, cu atât ar
trebui să ajungem la stratul cel mai adânc. Cu un străin, în staţia de autobuz, putem atinge stratul exterior, conver-
sând despre vreme. Cu o cunoștință, putem să ne împărtăşim gândurile şi observaţiile cu privire la evenimentele
curente. Însă ne rezervăm sentimentele şi experienţele personale pentru prieteni şi familie şi doar relaţiile cele mai
dedicate – familie, soţi şi prietenii cei mai buni – pot face faţă vulnerabilităţii de a vorbi despre relaţia însăşi.
Stratul exterior: Realitatea noastră fizică – evenimente, condiţii şi situaţii pe care ambele persoane le îm-
părtăşesc: vremea; alegerile locale sau naţionale; situaţia curentă, cum ar fi un zbor întârziat sau un lift defect;
evenimente mondiale recente, cum ar fi dezastrele, războaiele şi foametea.
Stratul median: Mintea noastră – gânduri, opinii şi observaţii: probleme morale; tendinţe sociale; reflecţiile
personale asupra evenimentelor recente.
Stratul lăuntric: Inima noastră – sentimentele şi experienţele personale: copiii din viața noastră – ai noștri
sau ai altora; animalele de companie; evenimentele monumentale precum căsătoria sau absolvirea facultăţii;
credinţe spirituale.
Stratul cel mai profund: Sufletul nostru – relaţia însăşi. Cum trăim relaţia: speranţele şi visurile pe care le
avem în privinţa relaţiei; durerile şi dezamăgirile pe care le avem în relaţie; regretele pe care le simţim pentru
ceea ce am făcut în relaţie.
Cercetătoarea Brené Brown spunea: „Pentru a găsi drumul înapoi unul către celălalt, vulnerabilitatea tre-
buie să fie calea pe care să mergem” (Listening to Shame). Pentru a ajunge în miezul cepei este nevoie de vul-
nerabilitate. Lucrul acesta sună bine, atâta doar că vulnerabilitatea este la fel de confortabilă ca pânza de sac
direct pe piele. Teama de vulnerabilitate i-a condus pe Adam şi Eva să se acopere cu frunze de smochin, să se
ascundă după câte un tufiş şi să-şi arunce unul altuia acuze.
Noi, copiii lui Adam şi ai Evei, ne temem să apărem „goi” unul înaintea altuia. Preferăm să ne acoperim.
Ne place să fim vrednici, să fim îndreptăţiţi. Impulsul acesta, de a fi suficient de buni, acţionează în majori-

A RTA P I E R D U TĂ A C ON V E R S AȚ I E I

Doar impreuna.indd 37 31/07/2017 14:42:46


38
tatea departamentelor vieţii. Mergem la lucru, primim salariu. Îngrijim peluza din faţa casei, vecinii ne
respectă. Ne plătim impozitele, ne ţinem departe de închisoare. Toate bune şi frumoase. Însă în domeniul
relaţiei noastre cu Dumnezeu şi, îndrăznesc să spun, în domeniul relaţiilor apropiate cu alți oameni, pro-
gramul vredniciei dă rateuri. Pentru relaţiile intime, trebuie să lepădăm frunzele de smochin, să stăm goi şi
să aşteptăm să fim îmbrăcaţi în dragostea şi aprobarea celuilalt. Lucrul acesta este dificil, foarte dificil pentru
fiinţele omeneşti autoprotective.
Vulnerabilitatea este un risc imens, însă, dat fiind că nu putem fi sănătoşi fără relaţii intime, ea este un
risc necesar. Riscul înseamnă că lucrurile pot să meargă prost şi vor merge prost! Ne putem ajuta pe acest
parcurs acceptând incertitudinea şi disconfortul implicite. Putem, de asemenea, să convenim să nu ne umilim
atunci când ceva nu merge bine în procesul căutării intimităţii. Chirurgii plătesc sute de mii de dolari preju-
dicii atunci când operaţiile nu reuşesc. Faceţi-vă asigurare, acordându-vă şansa de a greşi şi a eşua fără să vă
reproşaţi excesiv şi să pronunţaţi sentinţe despre imposibilitatea iubirii. Mai devreme sau mai târziu, clădirea
relaţiilor intime va funcţiona.

DESCHIDEŢI O „CAMERĂ DE LUCRU”


Mulți terapeuți își sfătuiesc clienţii să-şi deschidă o „cameră de lucru” în relaţiile apropiate. Aceasta în-
seamnă să stabilească un precedent pentru discuţiile despre relaţia însăşi. Odată aşezată această temelie, so-
luţionarea conflictelor şi repararea daunelor devin tot mai uşoare. În camera de lucru, ne putem întrebări de
investigare, precum: Cum crezi că funcţionează relaţia noastră? Cum a fost pentru tine să fii într-o relaţie cu
mine? Ai vrea să auzi cum a fost pentru mine să mă găsesc într-o relaţie cu tine? Ce putem face pentru a ne îm-
bunătăţi relaţia? Care ar fi lucrurile bune din relaţia noastră?
Ştiu că vă crispaţi, mai ales bărbaţii. Dar relaxați-vă, camera de lucru operează după un set de reguli: fără
acuzaţii; fără umiliri; fără insulte; fără discreditări; fără invalidări; fără interpretări greşite; fără închideri între
ziduri de piatră.
Pe scurt, exersaţi tratarea celuilalt aşa cum v-ar plăcea vouă să fiţi trataţi. Aceasta este o regulă de aur a
camerei de lucru.

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 38 31/07/2017 14:42:46


39
Atunci când doi oameni deschid acest spaţiu de lucru, ei încetează să-l mai vadă pe celălalt ca fiind
problema şi încep să distingă dificultatea în sine, dincolo de aportul fiecăruia la ea.
Uneori vorbim despre creşterea personală ca şi cum s-ar petrece în vid. În realitate, noi creştem în relaţie
unii cu alţii. De fapt, relaţiile constituie solul fertil, contextul dezvoltării caracterului. Învăţând cum să iubim și
să ne lăsăm iubiți ne pregătim pentru viaţa din cer care va fi caracterizată de o dragoste neegoistă. În camera de
lucru, ne îmbunătăţim nu doar relaţia, ci şi pe noi înşine. Dezvoltați o relaţie şi persoanele din cadrul relaţiei
se vor dezvolta și ele.

EMPATIE
Empatia stă la baza bunei comunicări. Din lipsa de empatie, relaţiile cu potenţial mare eşuează. Persoanele
care nu au nicio fărâmă de empatie sunt diagnosticate cu tulburarea personalităţii antisociale sau sociopatie.
Însă, dacă e să spunem adevărul până la capăt, noi toţi suntem puțin sociopaţi, în adâncul nostru. De ce să mai
simt şi suferinţa altuia? Nu o simt destul pe-a mea? Tendinţa firească de a evita durerea ne trage înapoi de la
empatie şi intimitate, ca o mână care ne smulge din preajma unei flăcări.
Poate că totuşi creştem şi ajungem să evităm mai puţin durerea. Poate chiar
ajungem capabili de o compasiune profundă. Înaintarea în vârstă şi experienţa
ţăm vieţii îi înmoaie pe cei mai mulţi.
Trebuie să învă
să empatizăm O maturitate de un alt ordin ne aşteaptă pe aceia dintre noi care ne do-
nţa pe care rim să ne ducem relaţia la nivelul următor. Empatia trebuie să se ridi-
cu suferi
am ca u zat- o. ce şi mai sus – sau mai bine zis să se plece şi mai jos – atunci când ne chea-
mă să empatizăm cu durerea pe care am pricinuit-o. Însă tocmai aceasta ne
va costa intimitatea, mai devreme sau mai târziu. Cine ne răneşte mai mult,
cel apropiat sau cel străin de noi? Relaţiile cele mai apropiate – familia, prietenii cei mai buni, copiii, so-
ţiile, soții – prin chiar faptul că sunt apropiate au potențialul de a ne face rănile cele mai adânci. Cum să
reparăm astfel de răni? Noi, păcătoşii autodefensivi şi mândri, trebuie să învăţăm pur şi simplu să empa-

A RTA P I E R D U TĂ A C ON V E R S AȚ I E I

Doar impreuna.indd 39 31/07/2017 14:42:46


40
tizăm cu suferinţa pe care am cauzat-o, chiar dacă a fost fără intenţie şi chiar dacă durerea este
nejustificată.

ASCULTAŢI CA SĂ REZOLVAŢI CONFLICTUL


Ostilitatea devine dominantă atunci când empatia este barată. La fel ca animalele care își marchează teri-
toriul, îi atacăm cu venin pe cei care ne ameninţă. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune: „Orice om să fie grabnic
la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie” (Iacov 1:19).
În aceste 13 cuvinte simple găsim un întreg tratat de psihologie. În mod natural dorim să ne facem auziţi,
aşa că suntem grabnici la vorbire. În mod natural evităm durerea, mai ales durerea pe care o provocăm, aşa că
suntem înceţi la a asculta. Şi pentru că răsturnăm primele două îndemnuri, suntem grabnici la mânie.

CUM SĂ NE OCUPĂM DE SIMŢĂMINTE


Comunicarea empatică are tendinţa de a penetra rapid straturile cepei până în miezul fiinţei noastre – gându-
rile, sentimentele, aspiraţiile şi chiar motivele cele mai profunde. Ascultarea reflexivă creează o plasă de siguranţă
conversaţională atât de puternică, încât ne simţim în siguranţă să lăsăm informa-
ţiile personale profunde să se reverse în afară. Negociatorii specialişti în situaţii de
criză folosesc această aptitudine pentru a-i calma pe terorişti. Cu cât mai mult o
ție și
putem folosi pentru a duce la sol în siguranţă avionul relaţiei noastre? Dezvoltați o rela ul ei
cadr
persoanele din
În mod tipic, fiinţele omeneşti, în special bărbaţii, au mari dificultăţi în a r dezvolta și ele.
se vo
vorbi despre ceea ce simt. Şi au o scuză bunicică – părţile emoţionale ale creie-
rului lor nu au o conexiune bună cu centrul vorbirii. Se face mult caz de această
diferenţă între psihologia feminină şi masculină. Problema este că în comunica-
re, şi bărbaţii, şi femeile prezintă anumite carenţe. Recunoaşterea sentimentelor poate fi dificilă pentru ambele
sexe, dat fiind că cere din partea noastră asumarea responsabilităţii pentru propriile emoţii, fără să aruncăm

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 40 31/07/2017 14:42:46


41
vina pe celălalt. În această privinţă, cred că una dintre cele mai importante propoziţii pe care o putem
învăţa este: „Mă simt frustrat(ă), rănit(ă), derutat(ă), speriat(ă)…”
Poate că unii râd de această idee, ca fiind nimic mai mult decât smiorcăială siropoasă. Înţelegeţi însă că
toate actele de violenţă – de la pumnul dat partenerului de viață până la al Doilea Război Mondial – au început
cu emoţia. Este o chestiune de onestitate. De câte ori nu ne acuzăm unii pe alţii pentru că ne simţim răniţi?
Psihologii numesc mânia „emoţie secundară”, pentru că, în mod obişnuit, apare pe fondul fricii, frustrării sau
durerii. Formează un fel de scut protector, un atac defensiv, precum atacul înfricoşător al şarpelui cu clopoţei.
Şi cu rare excepţii, mânia înrăutăţeşte situaţia. Sentimentele noastre însă, oricât de necuantificabile, sunt sufi-
cient de reale pentru a ucide. Iar primul pas în gestionarea lor este să le recunoaştem.
Trebuie să începem prin crearea unei noi culturi la nivel personal și în relațiile noastre cele mai apropiate.
Disciplinaţi-vă pe voi înşivă să vă recunoaşteţi sentimentele, începând cu a le recunoaşte faţă de Dumnezeu şi
faţă de voi înşivă, după care le veţi recunoaşte faţă de anumiţi prieteni şi persoane dragi. La urma urmei, orice
ar fi făcut o altă persoană pentru a contribui la sentimentele voastre, acestea sunt încă sentimentele voastre.
Aveţi dreptul şi responsabilitatea de a le gestiona cu har.

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUŢIE

1. Aţi folosit bine sau rău darul vorbirii, mai ales în familie?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2. Alegeţi versetul biblic despre vorbire care vi se pare cel mai relevant.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3. Dintre cele patru straturi ale cepei, care este preferatul vostru?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

A RTA P I E R D U TĂ A C ON V E R S AȚ I E I

Doar impreuna.indd 41 31/07/2017 14:42:46


42
4. Ce anume vi se pare mai dificil în primă fază: să lăsaţi problemele relaţionale nerezolvate sau să
vorbiţi deschis despre ele?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5. Care dintre cele două lucruri este mai dificil pe termen lung?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6. Descrieţi o ocazie în care aţi acceptat să fiţi vulnerabili.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7. Cum vă simţiţi atunci când observaţi că ceva ce aţi făcut a provocat suferinţă altcuiva, deşi nu aţi avut
această intenţie?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
8. Ce anume la ascultarea reflexivă vă face mai uşor să vă deschideţi şi să împărtăşiţi?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9. Folosiți expresia „Mă simt...” pentru a exprima ce simțiți chiar acum.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
10. Credeţi că Isus poate fi descris ca fiind vulnerabil? Dacă da, daţi exemple de scene din viaţa Lui în care s-ar
putea spune că a fost vulnerabil.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 42 31/07/2017 14:42:46


Lecția 7

RELAȚIA INTIMĂ ÎN TERMENI SIMPLI

S ubiectul relațiilor intime ne face pudici. Despre subiectul acesta obișnuim să discutăm în glumă (uneori
glumim urât), alteori discutăm în termenii păcatului, dar nu în termenii creației Lui, ai neprihănirii, ai
bucuriei, ai împlinirii.

SĂ VORBIM DESPRE DRAGOSTEA ROMANTICĂ


Dragostea romantică a inspirat multe mituri, filme, cântece. Cine a cunoscut-o realizează de ce creatorii
de mituri credeau, sau cred, că dragostea romantică ne poate transporta în supranatural. Îndrăgostiţii par să
trăiască pe un alt tărâm, paradiziac. Fior, fluturi în stomac, tremuratul mâinilor ș.a.m.d.
Însă îndrăgostiţii ajung și în văile iadului, torturaţi fizic, mintal şi spiritual atunci când se lasă târâţi de
pasiune acolo unde principiul spune „nu”. Acelaşi foc care dă viaţă aduce și moartea dacă este lăsat să pârjo-
lească în afara limitelor. Datorită pasiunii sexuale, ființa umană se înmulţeşte. Însă aceeaşi pasiune poate să şi
distrugă, aşa cum focul mistuie o casă, un câmp ori un corp. Acesta este motivul pentru care Biblia prezintă o

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 43 31/07/2017 14:42:46


44
viziune foarte reţinută a sexualităţii omeneşti, stabilind limite morale stricte şi penalităţi severe pentru
încălcarea lor. Asemenea unui gard de sârmă ghimpată ce străjuieşte la marginea hăului, aceste interdicţii
şi avertismente sunt totuși mai blânde decât par.

DUMNEZEU A CREAT RELAȚIA INTIMĂ


Din nefericire, unii au interpretat greşit Cuvântul lui Dumnezeu şi au clădit pe aceste interdicţii o aversiune
generală faţă de actul sexual, ca şi cum Cel care a creat sexul l-a găsit dezgustător mai târziu. Nu, nu! De fapt,
Dumnezeul creaţiei (şi al sexualității) – continuă să spună despre acesta că este foarte bun (Geneza 1:31).
Prin apostolul Pavel, El foloseşte dragostea dintre soț și soție drept metaforă pentru dragostea lui Hristos
pentru mireasa Lui, biserica: „Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos biserica și S-a dat pe Sine
pentru ea, ca s-o sfințească, după ce a curățit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt” (Efeseni 5:25,26). „Taina
aceasta este mare (vorbesc despre Hristos şi despre biserică)” (Efeseni 5:32).
Ellen G. White, scriitoarea inspirată din secolul al XIX-lea, scria: „Legătura căsătoriei este folosită pentru a re-
prezenta unirea sfântă şi iubitoare dintre Hristos şi poporul Său” (Viaţa lui Iisus, ed. 2015, p. 121). În acelaşi timp,
ea a predicat viguros împotriva „poftei carnale”, chiar şi în cadrul relaţiei maritale.
În mintea ei, o prăpastie uriaşă se găsea între „uniunea tandră şi sacră” şi „pofta ală
carnală”. Şi nu este aşa? Dragostea curată înnobilează cuplul. Pofta îl înjosește. Dependenţa sexu le
re
distruge echilib -a
Sexualitatea, în special sexualitatea masculină, are tendinţa de a fi îmboldită eu le
pe care Dumnez ăria
de noutate. Şobolanii masculi copulează până când obosesc şi încetează orice in
integrat în maş c.
activitate sexuală. Atunci cercetătorii introduc în cuşcă o nouă femelă, şi mas- corpului omenes
culii o iau de la capăt. Şi vor face astfel cu fiecare nou partener introdus în cuşcă
până când vor muri de epuizare (Alberta Mazat, Captivated By Love, p. 43). Evident, această sexualitate condu-
să de noutate merge în direcţia opusă fidelităţii față de un singur partener, prevăzută de Dumnezeu în planul
Lui. Din nefericire, omul despărţit de Dumnezeu nu este mai breaz decât şobolanul. Dacă se lasă condus de
poftă, nu-i trebuie mult ca să ajungă dependent de sex.

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 44 31/07/2017 14:42:46


45
Iată cum se instalează dependenţa: plăcerea excesivă duce la un exces de dopamină în creier, iar
dopamina, la rândul ei, blochează mecanismele senzaţiei de saturaţie, fapt ce generează acumularea unei
substanţe Delta FosB în circuitul recompensei, cauzând o diminuare a răspunsului la plăcere. Această „desen-
sibilizare” înseamnă că creierul are nevoie de mai mult din acelaşi stimul pentru a ajunge la acelaşi nivel de
plăcere. Cu fiecare doză crescută, căutătorul de plăcere face un pas mai aproape de dependenţă.
Dependenţa sexuală distruge toate echilibrele delicate şi procesele pe care Dumnezeu le-a integrat în ma-
şinăria deosebită a corpului omenesc. Pornografia de pe internet, mai cu seamă, ia cu asalt creierul, oferind
posibilitatea unui „partener” virtual nou în fiecare secundă. Niciodată în istoria omenirii nu au existat astfel
de resurse practic infinite pentru dependenţa sexuală, la dispoziţia oricui. Atunci când se produce desensibili-
zarea, creierul suferă de „hipofrontalitate” sau activitatea scăzută a lobul frontal – partea conştientă, raţională,
gânditoare a creierului.
Apostolul Pavel spunea: „Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de
sine..., iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu” (2 Timotei 3:1-4).
Specialiştii neurologi numesc circuitul dopaminic „sistemul care caută recompensa”. Dumnezeu a creat
acest sistem ca să ne ajute să Îl căutăm pe El și să căutăm relațiile cu semenii. În mod tragic, aşa cum observa
Gerald May, „adicţia este duşmanul psihic cel mai puternic al dorinţei omului după Dumnezeu” (Addiction
and Grace, p. 118).

PLANUL LUI DUMNEZEU


Departe de a fi nişte reguli arbitrare și restrictive, limitele cu privire la viaţa sexuală pe care le găsim
în Scriptură reflectă grija pe care ne-o poartă Dumnezeu. El doreşte să ne păzească de pagubele
pe care le poate produce „focul” pasiunii atunci când este lăsat să ardă la întâmplare. Planul Său pen-
tru dragostea umană sexuală urmărește ca ea să înlesnească bunăstarea noastră şi a celorlalţi, iar nu să o
diminueze (J. J. Schwirzer, 13 Weeks to Love).
Idealul Lui este simplu: un partener de sex opus pe viaţă. Stabilirea acestui ideal nu îi condamnă fără
drept de apel pe cei care s-au abătut de la el, ci oferă posibilitatea pocăinței și refacerii, deși consecințele

R E L AȚ IA I N T I M Ă Î N T E R M E N I SI M P L I

Doar impreuna.indd 45 31/07/2017 14:42:46


46
pot fi dureroase. Ştiinţa confirmă acest plan (planul divin), demonstrând beneficiile urmării acestui
ideal:
Viaţă sexuală mai bună. Din nou, studiile arată că persoanele căsătorite au o viaţă sexuală mai satisfăcă-
toare. Lucrul acesta a fost demonstrat recent de un studiu desfăşurat la Universitatea Brigham Young asupra
a 2 035 de persoane căsătorite (D. M. Busby et. al., Compatibility or Restraint: The Effects of Sexual Timing on
Marriage Relationships). La cuplurile căsătorite s-au remarcat următoarele:
• stabilitate relaţională cu 22% mai ridicată;
• satisfacţie relaţională cu 20% mai ridicată;
• calitatea relației sexuale cu 15% mai bună;
• comunicarea cu 12% mai bună.
Este uşor de înţeles de ce sexualitatea prosperă în cadrul legământului marital. Mai mult, prin amânarea
începerii activităţii sexuale până la căsătorie, cuplurile au posibilitatea de a dezvolta alte aspecte ale relaţiei
lor. Unii se tem de incompatibilitate sexuală şi doresc să facă un test înainte de căsătorie, însă viaţa sexuală
împlinită a celor care au aşteptat până la căsătorie dovedeşte ca nefondată această temere.
În mod clar, Dumnezeu a proiectat actul sexual ca să aibă loc în cadrul unei relaţii de legământ dedicate
şi loiale. Actul sexual reprezintă doar o mică părticică din viaţa oamenilor căsătoriţi; marea parte a interacţi-
unilor lor au de-a face cu alte aspecte cotidiene ale vieţii. În ultimă instanţă, abilitatea de a fi buni tovarăşi şi
prieteni are un impact mai mare asupra căsătoriei decât ceea ce se întâmplă în dormitor.

EVITĂ DIVERSIUNILE VRĂJMAȘULUI


Deoarece planul lui Dumnezeu pentru sexualitatea omenească slujeşte aşa de bine fericirii şi bunăstării
noastre, vrăjmaşul omenirii încearcă să ne abată de la acest plan. Răzvrătirea este însoţită de o anumită stare
de beţie. Evrei 11:25 vorbeşte despre „plăcerile păcatului”, dar care durează „o clipă”. Ceea ce adesea începe cu
un fior de plăcere se încheie cu inimi şi trupuri frânte. Din dragoste pentru noi, Dumnezeu aşază aceste forme

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 46 31/07/2017 14:42:46


47
de plăcere „în afara limitelor”. „Trupul nu este pentru curvie, el este pentru Domnul și Domnul este pen-
tru trup… Cine curveşte păcătuieşte împotriva trupului său” (1 Corinteni 6:13,18). Adulterul, desfrâna-
rea, homosexualitatea, poligamia, autoerotismul, pornografia, prostituţia, sexul
marital fără dragoste şi sexul deviant de toate felurile aduc consecinţe cumplite.
şman ul Odată ce ducem actul sexual în afara limitelor stabilite de Dumnezeu, deviaţiile
Adicţia este du rnic se înmulţesc. Atunci, vrăjmaşul ne convinge să ne identificăm cu aceste deviaţii,
te
psihic cel mai pu după lăsând ca „sexualitatea noastră alternativă” să ne definească. Odată ce ne captu-
lui
al dorinţei omu rează identitatea, ne ia în stăpânire sufletul.
Dumnezeu.
Nu-i permiteţi vrăjmaşului să vă atragă pe calea încumetării sau să vă înro-
bească în păcatele voastre! Potrivit Evangheliei, identitatea voastră nu se reduce
la sexualitatea voastră. Voi sunteţi făpturi noi în Hristos, cu abilitatea de a alege să vă dirijați sexualitatea.
Dumnezeu v-a creat după chipul Lui, ca să trăiţi în armonie cu planul Lui divin. Atunci când îmbrăţişăm acest
plan, cooperăm cu planul lui Dumnezeu sub aspect fizic, mintal, moral, social şi spiritual. Nimic nu aduce o
fericire mai durabilă.

INFORMEAZĂ-TE DIN SURSE SIGURE (ÎN ACORD CU PRINCIPIILE SIGURE ALE BIBLIEI) DE-
SPRE SEXUALITATEA UMANĂ.

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUŢIE

1. Capitolul acesta v-a atins unde vă doare?



. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2. Aţi experimentat direct şi personal, forţa seducătoare a erosului?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

R E L AȚ IA I N T I M Ă Î N T E R M E N I SI M P L I

Doar impreuna.indd 47 31/07/2017 14:42:46


48
3. În baza celor citite în acest capitol, voia lui Dumnezeu este ca actul sexual să fie lipsit de plăcere sau
pe cât posibil o desfătare?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4. Care sunt beneficiile relației sexuale (în cadrul moralei biblice) în cadrul relaţiei maritale?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5. Mesajul despre sexualitate transmis de familia în care v-aţi născut, era unul sănătos sau nesănătos?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6. Aţi fost afectaţi de adicţii sexuale, direct sau indirect? Cum credeți că se pot birui acestea în general?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7. Sunteți şocaţi de statisticile legate de pornografia pe internet? Ce se poate face?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
8. Ce ar trebui să facă cei vinovați de încălcarea limitelor sexuale?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9. Toţi ne-am rătăcit şi am căzut pradă poftelor. Credeţi că Isus vă poate vindeca şi vă poate da puterea de a
vă bucura de sexualitate doar potrivit cu planul Lui?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
10. Care credeți că sunt efectele evitării discuțiilor decente, principiale, informate despre sexualitate în cadrul
cuplului?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 48 31/07/2017 14:42:46


Lecția 8

PĂRINȚI PĂCĂTOȘI CU COPII SUPUȘI PĂCATULUI

C opiii ne fac viața mult mai frumoasă. Psalmistul David spunea: „Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul,
rodul pântecelui este o răsplată dată de El…” (Psalmii 127:3-5).
De multe ori însă simţim remuşcări ca părinți – groaza aceea viscerală că am ratat lucrul cel mai important
din viaţă. Ne cutremurăm la gândul că un păcătos trebuie să crească alt păcătos. Cu toate acestea, Dumnezeu
le încredinţează părinţilor exact acest privilegiu şi această responsabilitate. Nicio altă ființă din viaţa copilului
nu va deţine mai multă putere de a-L reprezenta corect sau greşit pe Tatăl ceresc.

SUSŢINERE ŞI CONTROL
Din fericire, Dumnezeu Se dă pe El ca exemplu de părinte perfect. În modul în care Se îngrijeşte de noi,
vedem un model fără cusur de dreptate şi milă, atribute îngemănate ale dragostei.
Revenind la sfera omenească, experţii în parenting au identificat două trăsături parentale complementare.
Gândiţi-vă la acestea ca la niște corespondente în sfera omenească ale dreptăţii şi milei: control și suport.

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 49 31/07/2017 14:42:46


50
Controlul se referă la abilitatea de a stabili regulile, a defini aşteptările şi apoi de a administra conse-
cinţele corespunzătoare – ceea ce numim de obicei disciplină. Suportul se referă la dispoziția de a valida, a
încuraja, a relaţiona afectuos cu copiii, şi în general de a stabili o conexiune cu aceştia. S-a arătat că nivelurile
ridicate de control şi suport cresc probabilitatea unui rezultat pozitiv în educația copiilor.
Studiile arată că lucrul acesta îl ajută pe copil să-şi formeze o imagine completă despre Dumnezeu (T. Clin-
ton şi J. Straub, God Attachment, p. 64). Părinţii, individual şi în echipă, au la dispoziție o fereastră de mare preţ
prin care pot reflecta dragostea lui Dumnezeu, inoculând în conştiinţa copilului caracterul lui Dumnezeu.
Modul de combinare între control și suport conduce la mai multe stiluri parentale care au fost amplu studiate,
accentul căzând pe cât de bine funcţionau copiii. Iată câteva rezultate:
Părinţi neglijenţi. Jack şi Judith Balswick spun: „Majoritatea celor recrutaţi de
rea
cultele mistice autoritare provin din familii cu părinţi neglijenţi” (The Family: A Părinții au pute rect
en ta co
Christian Perspective on the Contemporary Home, p. 99). Aceste persoane tânjesc, de a-L reprez tăl
sau greşit pe Ta
se pare, după conducerea de care nu au avut niciodată parte. Dată fiind legătura .
cere sc
slabă cu părinţii, întâmpină dificultăţi în formarea unor legături solide cu ceilalţi.
Acest stil parental poate contribui şi la dificultăţile mai mari în controlul emoţiilor.
Părinţi permisivi. Aceşti părinţi au tendinţa de a se teme de confruntări şi renunţă la controlul asupra
copilului. Pentru că disciplina parentală în primii ani aşază o bază pentru autodisciplină la vârsta adul-
tă, acest stil parental tinde să formeze copii care nu deţin deloc sau foarte puţin autocontrol. Controlul
de sine generează respect de sine; copiii crescuţi de părinţi permisivi au tendinţa de a nu avea nici con-
trol, nici respect de sine. Totodată, pot avea dificultăţi în formarea responsabilităţii şi interdependenţei
sociale.
Părinţi autoritari. Acest stil parental: „Ori faci ca mine, ori pleci” are tendinţa de a forma copii cu dificultăţi
în a lua decizii şi a-şi găsi direcţia în viaţă. Pentru că li se spune tot ce trebuie să facă, nu au ocazia să-şi flexeze
„muşchiul” decizional, care, în consecinţă, se atrofiază. Aceştia fie vor căuta un mediu deosebit de controlat,
cum ar fi armata, fie vor avea dificultăţi în a se supune autorităţii.

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 50 31/07/2017 14:42:46


51
Părinţii democratici. Parentingul care prezintă un echilibru între niveluri ridicate de control şi suport
tinde să aibă cele mai bune rezultate. Copiii ce provin din astfel de case tind să aibă o bună valoare de sine,
respect faţă de autoritate, o mai mică vulnerabilitate la influenţele nesănătoase şi o mare probabilitate de a
îmbrăţişa sistemul de valori al părinţilor.

ÎNDRĂZNIŢI SĂ DISCIPLINAŢI – CU LIBERTATE


Părinţii sunt primii mentori ai copilului. Parentingul divin este calculat de aşa manieră, încât să ne păstreze
libertatea fără a legitima anarhia. Dumnezeu menţine acel echilibru delicat între dreptate şi milă, libertatea
noastră fiind preocuparea Sa centrală în toate interacţiunile pe care le are cu noi. El este de aceea Părintele şi
Conducătorul-Slujitor suprem (J. J. Schwirzer, 13 Weeks to Love).
În Vechiul Testament, ni se prezintă una dintre cele mai bune explicaţii ale acestui principiu de conducere.
Chiar înainte de moartea sa, Moise le-a enumerat copiilor lui Israel binecuvântările şi blestemele. Blestemele
le-a prezentat în detaliu, ca şi cum ar fi vrut ca evreii să vadă cât de rău avea să le fie dacă făceau alegeri greşite.
După ce a terminat cu aceasta, le-a spus: „Ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul.
Alege viața ca să trăiești, tu și sămânța ta” (Deuteronomul 30:19).
Dramatismul şi solemnitatea scenei au întipărit un adevăr sacru în memoria colectivă a oamenilor: alegeri-
le noastre au consecinţe. Totodată, au reflectat un adevăr central despre modul în care Dumnezeu guvernează:
El nu obligă, El ne lasă să alegem, apoi ne lasă să culegem consecinţele.
Iată ce tindem noi părinţii să facem:
• să implorăm; să pledăm; să mituim; să cicălim; să înghiontim; să ameninţăm; să abuzăm; să ne târguim; să
jignim; să speriem.
Aceste metode îi epuizează şi pe părinţi, şi pe copii. În ceremonia binecuvântărilor şi blestemelor, Dumne-
zeu Tatăl a prezentat o cale nespus mai bună:
• alegerile corecte; alegerile greşite; răsplata pentru alegerile corecte; pedeapsa pentru alegerile greşite.

PĂ R I N Ț I PĂC ĂTO ȘI C U C OP I I SU P U ȘI PĂC AT U LU I

Doar impreuna.indd 51 31/07/2017 14:42:46


52
După ce a amintit aceste patru lucruri, Moise i-a îndemnat să aleagă. Părinţii care îşi iubesc copiii nu
stau pasivi; ei stăruiesc pe lângă copiii lor să facă alegerea bună. Însă îi acordă copilului spaţiu pentru a lua
decizia şi a alege, şi nu decid ei înşişi în locul lor.
Evident, această chestiune trebuie cumpănită cu multă grijă. Nu spun că atunci când copilul pune în gură
un chiştoc de ţigară, mama nu ar trebuie să-l smulgă. Nu spun că un adolescent care consumă droguri nu tre-
buie înscris într-un program de reabilitare. Ceea ce vreau să spun este că părinţii trebuie să se îndepărteze cât
mai mult și cât mai repede posibil de stilul autoritar, fără a periclita siguranţa copilului.

CONSECINŢE NATURALE ŞI APLICATE


Modelul parental care garantează libertatea copiilor necesită o aplicare judicioasă a consecinţelor. Încercaţi
să faceţi aceste consecinţe cât mai fireşti posibil. Sunt:
• consecinţe naturale – părinţii nu fac nimic, doar avertizează;
• consecinţe aplicate – părinţii avertizează şi aplică.

CONSECINŢE CREATIVE
Părinţii trebuie să fie creativi în ce priveşte consecinţele. Luaţi-vă o oră şi încercaţi să identificaţi:
• Care sunt cele mai frecvente comportamente problematice cu care vă confruntaţi?
• Ce consecinţe ar fi potrivite pentru acele comportamente?
Dar consecinţele pozitive pentru ascultare? Nu uitaţi să răsplătiţi şi să validaţi alegerile bune.
O formulă pentru libertate: (1) spuneți-i copilului care este comportamentul dorit; (2) spuneți-i copilului
care este răsplata pentru acel comportament; (3) spuneți-i copilului care este comportamentul nedorit;
(4) spuneți-i copilului care este consecinţa pentru acel comportament; (5) spuneți-i copilului să facă alegerea
corectă.

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 52 31/07/2017 14:42:46


53
Această metodă parentală îl așază pe copil faţă în faţă cu el însuşi, cu alegerile sale şi, în cele din urmă,
cu Dumnezeu şi nevoia de El. Controlarea unei alte fiinţe omeneşti ajunge să fie o povară şi poate conduce
la parenting rece sau abuziv. Dirijarea cu dragoste, conducerea prin slujire a
copilului creează un mediu în care părintele poate clădi relaţia de ataşament cu
el în timp ce îl instruieşte.
lătiţi
Nu uitaţi să răsp ile Tot ce putem face ca părinţi, în afară de citirea de stive de cărţi, sfătuirea cu
aleg er
şi să validaţi părinţi cu mai multă experienţă şi participarea la seminare, este să ne suflecăm
bune. mânecile şi să trecem la treabă, străduindu-ne să-L descoperim pe Tatăl nostru
ceresc copiilor pe care ni i-a dat. Vor fi şi nereuşite, însă, dacă vom sta la picioa-
rele Lui, aşa zdrobiţi, El va străluci prin noi. La urma urmei, nici noi nu suntem
mai breji decât copiii noştri; suntem doar nişte părinţi păcătoşi care cresc nişte copii supuşi păcatului.

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUŢIE

1. Vă puteţi aminti o ocazie în care părinţii au lucrat în echipă pentru a-L reprezenta pe Dumnezeu?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2. În ce fel de familie aţi crescut? Neglijentă? Autoritară? Democratică? Permisivă? Sau „mixtă”?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3. Ce fel de părinte eşti sau ţi-ar plăcea să fii?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4. Ce contribuție are severitatea extremă a unui părinte sau profesor la împietrirea inimii unui copil?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

PĂ R I N Ț I PĂC ĂTO ȘI C U C OP I I SU P U ȘI PĂC AT U LU I

Doar impreuna.indd 53 31/07/2017 14:42:46


54
5. Ce efecte are lipsa de disciplină asupra respectul de sine al copilului?
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6. Descrieţi deosebirea dintre parentingul bazat pe libertate şi încercarea de a controla copilul în maniera
obişnuită – implorare, ameninţare etc.?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7. Ce efect are încercarea de a impune dragostea?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
8. Dacă Dumnezeu ar fi fost un Dumnezeu al forţei, cum ar arăta cerul?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9. Care este deosebirea dintre coerciţie şi consecinţe?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
10. V-aţi format o imagine mai clară despre dragostea şi bunătatea Tatălui din ceruri?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 54 31/07/2017 14:42:47


Lecția 9

CÂND MÂNIA AMENINȚĂ FAMILIA

E xprimarea și experimentarea mâniei este un alt obstacol foarte important cu care familiile trebuie să se
confrunte. Este, de fapt, cea mai des întâlnită emoţie exteriorizată de cupluri și constituie manifestarea su-
premă a luptei pentru putere și control în toate relaţiile apropiate. Atunci când se mânie, indivizii sunt animaţi
de o putere care îi poate copleși și le poate lua în stăpânire întreaga fiinţă. Mulţi nu-și dau seama cât de mult
le poate influenţa ea caracterul și cum le poate afecta felul în care se percep pe ei înșiși, lumea și pe ceilalţi.
Nu vor să recunoască sub nicio formă cât de repede le poate distruge ea relaţiile de căsătorie și dragostea unul
pentru celălalt.
Mânia este adesea o problemă mult mai mare în căsătorie decât în orice alt tip de relaţie, deoarece parte-
nerii trăiesc într-o legătură apropiată și interacţionează unul cu celălalt în fiecare zi. Ei pot să se supere sau
să se mânie unul pe celălalt foarte ușor când ajung la neînțelegeri. Pot deveni frustraţi ori supăraţi dacă unul
dintre parteneri nu se schimbă sau nu se supune influenţei și controlului celuilalt. Mai mult decât atât, relaţia
lor de căsătorie poate deveni extrem de vulnerabilă la tensiuni și la stres atunci când se descarcă și aruncă

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 55 31/07/2017 14:42:47


56
unul asupra celuilalt sentimentele de mânie, care aparţin, de fapt, altor persoane, situaţii sau membrilor
familiei extinse.

MÂNIA ÎN LUMINA BIBLIEI


Biblia spune: „«Mâniaţi-vă și nu păcătuiţi!» Să n-apună soarele peste mânia voastră și să nu daţi prilej Diavo-
lului” (Efeseni 4:26,27). Aici, Pavel nu condamnă emoţia mâniei ca fiind păcat. El o acceptă ca o parte normală a
experienţei umane – o experienţă pe care facem bine că o recunoaștem și pe care ar trebui să o controlăm.
Cu toate acestea, el se grăbește să arate că modul în care gestionăm sentimentele de mânie ne poate con-
duce cu ușurinţă să alegem comportamente distructive, capabile să ne afecteze grav relaţiile cu ceilalţi și să
încurajeze răul să ia în stăpânire inima și viaţa noastră. El continuă, așadar, poruncindu-ne să facem tot ce ne
stă în putere, prin harul și puterea lui Dumnezeu, pentru a ne gestiona mânia, evitând acele alegeri care ne
fac să păstrăm amărăciunea și ura, să căutăm răzbunarea sau să izbucnim de ostilitate și furie (Efeseni 4:31).

UN MODEL DE ÎNŢELEGERE A MÂNIEI


O înţelegere potrivită a mâniei și a modului în care funcţionează este absolut
esenţială, dacă partenerii vor o relaţie de căsătorie stabilă și sănătoasă. Eșecul
terea
lor de a conștientiza rolul puternic pe care îl joacă mânia în căsătoria lor poate Prin harul și pu ne

fi extrem de tulburător pentru ei și de riscant pentru sănătatea și bunăstarea lor lui Dumnezeu,
core ct mânia.
emoţională. Mulţi pot cunoaște din experienţă cum este mânia, dar știu ei cum gestionăm
funcţionează? Mânia a fost definită ca un sentiment puternic de supărare, stâr-
nit de o rană reală sau presupusă, adesea însoţit de o dorinţă de răzbunare sau
de a obţine satisfacţie de la cel care a produs ofensa. Această definiţie sugerează că sunt trei componente ale
mâniei și că aceste concepte ne ajută să înţelegem ce este mânia și cum funcţionează:
a. O rană. Suntem frustraţi, ameninţaţi sau răniţi de cineva sau de ceva care ne atacă sau pare să ne atace
scopurile, planurile sau stima de sine.

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 56 31/07/2017 14:42:47


57
b. Un sentiment puternic. Mânia este un sentiment secundar, ce ne previne că am fost atacaţi personal.
c. O dorinţă de răzbunare sau rezolvare. Avem de ales cu privire la modul în care ne vom gestiona sen-
timentele și reacţiile emoţionale.

CAUZELE MÂNIEI
Orice incident, oricât de neimportant ar fi, poate fi un factor declanșator pentru anxietate, frustrare sau
ura stocată. Atunci când mânia explodează, cuplurile sunt adesea surprinse și năucite de tăria sentimentului
eliberat. Principalele patru cauze ale mâniei sunt:
1. Frustrarea. Orice îl împiedică pe individ să-și atingă scopurile sau să obţină ce are nevoie sau ce își
dorește are un potenţial de a da naștere la mânie. Aceste obstacole pot fi fizice (un robot de bucătărie stricat)
ori sociale (pierdem ceva sau pe cineva important pentru noi; cineva refuză să ne respecte) ori personale (sen-
timente de imperfecţiune sau de stimă de sine scăzută) și pot include situaţii conflictuale, în care un individ
trebuie să aleagă între două sau mai multe scopuri concurente.
2. Durerea. O altă cauză importantă a mâniei este durerea fizică, dar și psihică. Durerea pe care o trăim
atunci când cineva ne înjosește, ne minimalizează, ne umilește, ne critică sau când folosește sarcasmul pentru
a ne abuza ori ridiculiza poate declanșa nu doar o reacţie de mânie, ci și o dorinţă puternică de a ne apăra și
de a riposta, rănind-o pe cealaltă persoană la fel de mult pe cât ne-a rănit ea pe noi. Reacţionarea exagerată la
faptul de a fi rănit este, probabil, cea mai obişnuită cauză a mâniei în relaţii, în special în căsătorie, şi este în
mod special distructivă când este asociată cu tăcere sau dispreţ faţă de partener.
3. Reacţii condiţionate. De timpuriu în viaţă, învăţăm cum să ne manifestăm mânia ca metodă de a obţi-
ne ce ne dorim de la alţii. Aceste forme de mânie „condiţionată” pot include îmbufnări, ameninţări, crize
de isterie, retragere, negativism, lipsă de cooperare şi abuz ori folosirea şantajului emoţional ca metodă de
a-i manipula pe ceilalţi să cedeze sau să răspundă cererilor noastre. Învăţăm rapid că aceste comportamente
funcţionează pentru noi atunci când sunt întărite şi recompensate de faptul că ceilalţi cedează sau ne dau ceea
ce dorim.

C Â N D M Â N IA A M E N I N ȚĂ FA M I L IA

Doar impreuna.indd 57 31/07/2017 14:42:47


58
4. Protejarea instinctivă. Atunci când ne confruntăm cu obstacole care ne ameninţă viaţa și când su-
pravieţuirea noastră este în pericol, mânia ne poate oferi energia și motivaţia necesare pentru a îndepărta
ameninţarea.
Când indivizii reacţionează din punct de vedere emoţional la una dintre aceste cauze, mânia care rezultă
este, de fapt, o emoţie secundară. Cu alte cuvinte, este emoţia care rezultă în urma altor evenimente și senti-
mente anterioare. Mânia a fost declanșată de o altă emoţie care este mult mai adâncă și doar când ne întoar-
cem la emoţia primară și ne confruntăm cu ea, numai atunci poate fi localizată, clarificată și îndepărtată sursa
specifică a mâniei noastre.
Una dintre regulile principale ale cuplurilor în rezolvarea problemelor de mânie este să recunoască prezen-
ţa mâniei și apoi să devină conștiente de frustrarea, durerea și suferinţa din spatele mâniei. Mânia lor nu este
decât un semnal că sursa durerii lor este mult mai adâncă. Recunoscând mânia și explorând motivele durerii
și ale suferinţei, cuplurile găsesc drumul care duce spre înţelegere, rezolvare și conexiune.

CUM SĂ GESTIONĂM MÂNIA ÎN CĂSĂTORIE


Apostolul Pavel ne încurajează: „Luaţi seama bine [...] ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amără-
ciune” și ne poruncește să ne opunem prompt mâniei, imediat ce apare: „Să n-apună soarele peste mânia
voastră.” El ne învaţă în continuare să nu întoarcem „nimănui rău pentru rău” și să nu ne răzbunăm singuri,
ci, mai degrabă, să descoperim ce este frumos în oameni și „să urmărim ce este bine înaintea tuturor oameni-
lor” (Evrei 12:15; Efeseni 4:26; Romani 12:17,19). În mod clar, el vede mânia ca pe un instrument de viaţă – o
unealtă capabilă să producă un mare rău sau, dimpotrivă, armonie.
Iată câteva sugestii pentru o gestionare mai atentă și mai eficientă a mâniei, astfel încât să nu scape de sub
control și să devină distructivă.
1. Recunoaşte că eşti mânios. Deoarece mulţi dintre noi încercăm să evităm și să negăm mânia din relaţi-
ile noastre, adesea ni se pare greu să-i recunoaștem prezenţa, în special înainte să escaladeze și să explodeze.
Pentru a admite că există mânie în tine sau în partenerul tău, e nevoie de empatie, onestitate și disponibilitatea

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 58 31/07/2017 14:42:47


59
de a comunica deschis unul cu celălalt referitor la ceea ce simţiţi. Dacă îţi ascunzi mânia sau pretinzi că
nu există, nu faci decât să complici lucrurile și să îngreunezi ajungerea la o rezolvare.
2. Fii atent la atitudinea ta. Când te simţi atacat, reacţia naturală este să
devii defensiv. O atitudine defensivă te face să te concentrezi mai mult pe pro-
O atitudine pria integritate şi supravieţuire şi mai puţin pe nevoia de a stabili o legătură,
ate
răzbunătoare po l de de a înţelege şi de a fi receptiv la îngrijorările și sentimentele partenerului tău.
entu
distruge sentim nală Generează de asemenea o dorinţă puternică de a te lansa într-un contraatac
io
siguranţă emoţ fulgerător pentru a te răzbuna. Această atitudine răzbunătoare poate deveni
din rela ţie.
un obstacol în două moduri: (a) arată o lipsă de respect faţă de îngrijorările și
sentimentele partenerului tău și (b) tinde să distrugă sentimentul de siguranţă
emoţională din relaţie, creând o atitudine defensivă din ambele părţi.
3. Concentrează-te pe a crea o legătură, nu pe a câştiga. Deoarece mânia are capacitatea de a crea o ati-
tudine defensivă, încearcă să vorbești calm și rar, exprimându-ți sentimentele rănite și nu subliniind erorile
celuilalt. Nu începe să dai vina pe celălalt sau să-l ataci în punctele slabe, ci încearcă să-i înţelegi punctul de
vedere. Permite-i să explice ce simte, în timp ce asculţi și încerci să rezonezi cu frustrarea și durerea lui. Nu sta
și emite judecăţi referitoare la motivele și intenţiile lui, ci caută să parafrazezi ceea ce auzi și oferă un feedback
care să îi transmită că îl înţelegi.
4. Păstrează-ţi concentrarea. Nu te lăsa supărat de orice lucru mărunt care se spune. Admite faptul că,
atunci când suntem mânioși, cu toţii exagerăm sau ameninţăm. Rămâi concentrat. Ascultă intensitatea îngri-
jorării. Încearcă să identifici cauza principală a mâniei partenerului, diagnostichează în mod corect ce a pro-
vocat-o și concentrează-te pe acel subiect sau pe acea problemă. Învaţă să răspunzi doar la problema impor-
tantă și să păstrezi liniștea în ceea ce privește lucrurile mărunte. Mânia este mai ușor de gestionat atunci când
îţi stăpânești (nu negi sau reprimi) reacţiile emoţionale, când controlezi aspectele emoţionale ale discuţiei și
încerci să preîntâmpini escaladarea sentimentelor, exagerarea îngrijorărilor sau proliferarea de ameninţări
(cum ar părăsirea sau terminarea relaţiei).

C Â N D M Â N IA A M E N I N ȚĂ FA M I L IA

Doar impreuna.indd 59 31/07/2017 14:42:47


60
5. Recunoaşte-ţi rolul în problema în cauză. Pe măsură ce explorezi problema și rezonezi cu senti-
mentele celuilalt, fii dispus să-ţi asumi responsabilitatea pentru rolul pe care l-ai jucat în acea problemă.
Este cu adevărat important ca, pe măsură ce vă împărtășiţi criticile și nemulţumirile, să-ți asumi responsabi-
litatea pentru acele lucruri pe care le-ai făcut și care au produs răni, jigniri și neînţelegeri.
6. Fii dispus să spui că-ţi pare rău. Fii pregătit să-l ierți pe celălalt pentru rănile provocate și pentru greșe-
lile comise și „împăcaţi-vă”. A spune că-ţi pare rău nu înseamnă neapărat că-ţi asumi întreaga responsabilitate
(în special dacă greșelile au fost de ambele părţi), dar „îmi pare rău” trebuie să fie spus prompt, sincer și ne-
condiţionat. Justificarea, amânarea sau retragerea, fără a oferi asigurări că problema este înţeleasă și rezolvată,
pot fi folosite ca metode în plus de a-ţi pedepsi partenerul și de a menţine problema.
7. Repară sentimentele rănite. Odată cearta încheiată, este timpul pentru refacerea relaţiei și pentru re-
pararea sentimentelor rănite care persistă. Există trei moduri de bază pentru a aborda procesul de vindecare:
(a) cere iertare pentru tot ce a fost nedrept, exagerat sau spus sub impulsul momentului, lucruri care ţi-ar
putut răni sau jigni partenerul; (b) asigură-ţi partenerul că îl iubești, îl respecţi și îl susţii și că apreciezi relaţia
voastră, chiar dacă aveţi păreri diferite cu privire la o anumită problemă și (c) acceptă că ideile, sentimentele
și explicaţiile partenerului tău pot fi diferite de ale tale, dar că acest lucru este în regulă. Nu trebuie să existe un
învingător total sau un perdant total. Acceptă că s-ar putea să fie nevoie de mai
mult timp pentru a ajunge la o înţelegere deplină.
l mai
8. Învaţă să ierţi. Iertarea este antidotul pentru mânie – cel mai important Iertarea este ce
pas în neutralizarea puterii distructive a mâniei într-o relaţie de căsătorie. Aces- important pas în i
teri
ta este motivul pentru care cuplurile căsătorite trebuie să înţeleagă ce este ierta- neutralizarea pu iei
ân
rea, să înveţe ce implică și să o practice în căsnicia lor. Iertarea este o alegere vo- distructive a m
într-o relaţie.
luntară – o atitudine care duce la vindecare și împăcare. Nu este un sentiment,
ci un proces comportamental care cuprinde:
a. Acceptarea durerii și a mâniei – nu o neagă și nici nu pretinde că nu există ori că nu este reală.
b. Revendicarea dreptului de a-ți căuta dreptatea în faţa celeilalte persoane pentru faptul că a abuzat de tine.

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 60 31/07/2017 14:42:47


61
c. Alegerea de a renunţa la dreptul de a te răzbuna.
d. Acceptarea faptului că iertarea este un gest de har – un gest uman nenatural, care izvorăște din dorinţa
de a renunţa la trecut. Acest lucru nu înseamnă să uiţi ce s-a întâmplat, ci să te detașezi de durerea care
leagă sufletul de acea suferinţă.
e. Încercarea de a te confrunta cu abuzatorul (lucru nu întotdeauna posibil) pentru a cunoaște vindecarea
şi un sentiment nou de bunăstare în relaţie. Această acţiune caută să deschidă un nou viitor şi să resta-
bilească de fapt comuniunea prin iertare şi acceptare reciprocă.
Scopul suprem al iertării este de a vindeca răni vechi, astfel încât să fie restabilită comuniunea și să ne pu-
tem continua vieţile, bucurându-ne de o mai mare intimitate și satisfacţie în căsătorie.

ÎNTREBĂRI DE DISCUȚIE
1. După acest seminar, cum percepeți mânia și cum credeți că Se raportează Dumnezeu la mânie?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2. Cum reacționați când sunteți mânioși?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3. Ce modalități de rezolvare a mâniei ați încercat până acum și cu ce efecte?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

C Â N D M Â N IA A M E N I N ȚĂ FA M I L IA

Doar impreuna.indd 61 31/07/2017 14:42:47


62
4. Aveți reacții necontrolate când sunteți mânioși? Ce puteți face?
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5. Ce anume vă mânie cel mai mult în familie? Ce se poate face? Ați discutat între voi?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6. Ce emoții trăiți când sunteți mânioși?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7. Credeți că este posibil să vă mâniați fără să păcătuiți?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
8. Cum evaluați afirmația că într-un conflict fiecare are partea lui de vină? Exemplificați.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9. Vă este ușor să vorbiți despre cauzele mâniei personale? De ce? Ce se poate face?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
10. Cum plănuiți să faceți din iertare calea de vindecare a mâniei?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 62 31/07/2017 14:42:47


Lecția 10

CUM SĂ CONSTRUIEȘTI O FAMILIE PUTERNICĂ

T impul în care trăim, standardele societății din care facem parte, realitățile și tendințele în domeniul vieții
de familie ne imprimă în minte ideea că idealul căsătoriei în care el şi ea „trăiesc fericiţi până la adânci
bătrâneţi” şi au parte de legătură emoţională, împlinire sexuală, tovărăşie şi prietenie este un mit, o poveste și
nimic altceva. Multe persoane presupun că a fi îndrăgostit și căsătorit este o modalitate sigură de a găsi împli-
nirea emoţională și sexuală și de a se bucura de o relaţie care să garanteze tovărășie și prietenie.
Prin urmare, familiile care sunt și care se întemeiază sunt nepregătite pentru frustrările, supărările, con-
flictele şi problemele pe care le poate aduce căsătoria. Multe familii se trezesc total nepregătite să gestioneze
conflictele și problemele care încep să se adune treptat în căsătoria lor. Fără să știe exact care este problema,
partenerii devin conștienţi de o frustrare și o durere tot mai mari și de un sentiment tot mai profund de neli-
niște, generat de pierderea intimităţii și a înţelegerii. Pe măsură ce relaţia lor devine copleșită de sentimente de
dezamăgire și înfrângere, ei încep să creadă că au făcut o mare greșeală atunci când s-au căsătorit. Sentimentul
de încredere, starea de bine, simțământul de uniune sunt spulberate și faptul că sunt răniţi îi îndepărtează pe
unul de celălalt. Se trăiește parcă inconștient sau chiar voit împotriva declarației lui Dumnezeu care spune:

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 63 31/07/2017 14:42:47


64
„Căci Eu urăsc despărţirea în căsătorie, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel” (Maleahi 2:16). Conform Bi-
bliei, planul lui Dumnezeu este ca, odată încheiat, angajamentul căsătoriei să fie pentru întreaga viaţă. „Aşa
că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei 19:6).
Totuși multe familii ajung și sfârşesc în divorţ, deoarece soţul și soția nu recunosc semnele timpurii ale
unei căsnicii cu probleme și nu luptă pentru ca familia lor să se dezvolte, să se
maturizeze. Potrivit specialiștilor în domeniul vieții de familie, semnele unui
nezeu
eșec previzibil în viața de familie sunt: Planul lui Dum tul
ga ja m en
• Abandonarea activităţilor comune – Cei doi încep să trăiască vieţi para- este ca an ntru
să fie pe
lele. Un fel de străini la aceeași adresă. căsătoriei
întreaga vi aţ ă.
• Plângeri legate de pierderea simţămintelor – Unul dintre soţi vorbeşte
despre faptul că nu se mai simte îndrăgostit de celălalt.
• Pierderea interesului sexual. Actul intim este privit ca un rău necesar. Se caută motive de evitare –
O aventură, o legătura emoţională şi sexuală cu altcineva. Dacă nu se întâmplă fizic, real se întâmplă imagi-
nar. Isus a spus că „oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a și preacurvit cu ea în inima lui” (Matei 5:28).
• Certuri recurente care nu sunt rezolvate niciodată – De abia ajung la capăt și se reiau aparent fără motiv.
• Simţăminte de insatisfacţie şi nefericire – Cuvântul „acasă” nu mai trezește emoții de bucurie. Nu am
nicio atracție să merg acasă, dar, deocamdată, nu am soluții.
• Preocupări şi activităţi în afara căsătoriei – În consecinţă, celălalt se simte neglijat.
• Certuri legate de creşterea copiilor. – Acestea dezbină cuplul şi conduc la o alianţă cu copiii.
• Oboseală crescută şi abilitate diminuată de îndeplinire a îndatoririlor de serviciu.
Cusinato și L’Abate (Bryan Craig, În căutarea intimităţii, pp. 170–171) propun următoarele două abilități
importante pentru o relaţie sănătoasă și funcţională:
1. Abilitatea de a iubi şi de a dezvolta intimitatea – care este demonstrată prin: (a) gradul de apropiere
emoţională și de disponibilitate unul pentru celălalt, în special când lucrurile se înrăutăţesc și (b) importanţa
pe care fiecare dintre parteneri o atribuie unul altuia și relaţiei lor.

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 64 31/07/2017 14:42:47


65
2. Abilitatea de a negocia – care cuprinde modul în care își controlează emotivitatea, își rezolvă proble-
mele și iau hotărâri. Cercetările arată că relaţiile de cuplu care reușesc să clădească și să menţină o relaţie să-
nătoasă și funcţională fac acest lucru printr-un proces de creștere personală, negociere reciprocă și acomodare.
Eșecul celor doi de a comunica, de a stabili o legătură și de a crea sentimentul de intimitate generează teama că
relaţia ar putea fi în pericol de fragmentare și posibil de dezintegrare. Acest lucru în sine poate deveni un obstacol
puternic care blochează și inhibă alte eforturi de stabilire a unității, apropierii între cei doi.
Sunt recunoscute zece calități, aptitudini, alegeri pe care cuplul le poate face pentru ca relația lor, familia lor
să fie puternică, să reziste la încercările care pot veni și oferă în același timp împlinire și bucurie.
1. Bunăvoinţa. Prima și cea mai importantă calitate pentru adâncirea relației de căsătorie este o atitudine
de bunăvoinţă și de cooperare. A da dovadă de bunăvoinţă faţă de partenerul tău este un lucru absolut funda-
mental pentru supravieţuirea și sănătatea relaţiei. A-i arăta bunăvoinţă partenerului tău înseamnă că ești de
partea lui și la fel de preocupat să împlinești nevoile sale pe cât ești de preocupat să le împlinești pe ale tale.
Înseamnă să ai sufletul deschis faţă de el și să empatizezi cu punctul lui de vedere.
2. Respectul reciproc şi încrederea. Respectul reciproc este un ingredient important al tuturor relaţiilor
de căsătorie satisfăcătoare și de durată. A avea respect înseamnă „a privi” la celălalt și a vedea cu adevărat ce
este acolo și ce potenţial are. Așadar, a avea respect pentru partenerul tău înseamnă că îl recunoști și îl accepţi
ca individ separat și să-l apreciezi pentru ceea ce este, și nu pentru ceea ce poţi obţine de la el.
3. Comunicarea eficientă. Capacitatea de a comunica eficient este probabil cea mai importantă abilitate
de supravieţuire umană pe care cuplurile o au la dispoziţie pentru a relaţiona. Cuplurile care se bucură de
relaţia lor de căsătorie sunt cele care continuă să dialogheze atât în vremurile bune, cât și în momentele grele
din relaţia lor.
O comunicare eficientă presupune următoarele abilităţi: a fi sensibil la sentimentele partenerului și a em-
patiza cu el; a vorbi cinstit referitor la sentimentele tale și la propria experienţă interioară; a asculta activ; a
vorbi și a reacţiona într-o manieră nondefensivă; a reuși să validezi ceea ce tocmai ai auzit, înţeles și acceptat ca
fiind mesajul partenerului tău; a reuși să-ţi susţii și să-ţi încurajezi partenerul și să-ţi arăţi afecţiunea faţă de el.

C UM S Ă C ON S T RU I E Ș T I O FA M I L I E P U T E R N IC Ă

Doar impreuna.indd 65 31/07/2017 14:42:47


66
4. Angajamentul reciproc. Angajamentul este singura calitate care contribuie în cea mai mare măsu-
ră la dezvoltarea continuă a intimităţii în căsătorie. În căsătoriile care durează, intimitatea și angajamentul
merg mână în mână. O lipsă a angajamentului din partea unuia sau a ambilor parteneri este una dintre
metodele cele mai sigure și mai rapide de subminare a relaţiei de căsătorie. Orice indiciu referitor la vreun fel
de ambivalenţă sau prefăcătorie cu privire la dedicarea, loialitatea sau credincioșia unuia dintre parteneri ge-
nerează un sentiment de nesiguranţă și-l face pe celălalt să devină îngrijorat cu privire la un posibil abandon.
5. Exprimarea aprecierii şi a afecţiunii. John Gottman a subliniat cât de important este pentru cupluri
ca în permanenţă să facă sau să spună lucruri care oferă sprijin emoţional și îl încurajează în mod pozitiv pe
partenerul de căsătorie (Bryan Craig, În căutarea intimităţii, pp. 192–193). Alţi cercetători scot în evidenţă
faptul că exprimarea afecţiunii, tandreţea și atingerile libere și frecvente au și un efect pozitiv puternic asupra
relaţiei de căsătorie și reprezintă legătura și respectul dintre parteneri. Aceste atitudini și comportamente pline
de afecţiune au o importanţă vitală în alimentarea sentimentului de romantism și pasiune care menţine vie și
proaspătă relaţia și pentru crearea sentimentului de voioșie și de prietenie în căsătorie.
Cuplurile care petrec timp împreună, bucurându-se de activităţi recreative sau care petrec în mod constant
timp de calitate împreună au tendinţa de a promova un sentiment de fericire și de satisfacţie maritală mai mari
decât acelea care au puţin timp la dispoziţie pentru ele. Iată câteva lucruri care pot fi făcute:
• Arată-i partenerului că-i accepţi ideile, sugestiile, soluţiile și sentimentele.
• Dă glas sentimentelor tale de dragoste și de pasiune romantică. Spune „te iubesc” cel puţin o dată pe zi.
• Exprimă-ţi aprecierea – fă-i complimente și confirmă-i partenerului tău cel puţin o dată pe zi ceea ce simţi.
• Împărtășește-ţi sentimentele. Îmbrăţișează-ţi partenerul cel puţin o dată pe zi, atingeţi-vă tandru unul pe
celălalt în fiecare zi, pentru a vă exprima dragostea și aprecierea.
6. Flexibilitatea. Trăinicia relației de familie este în strânsă legătură cu abilitatea de a fi deschis(ă) la schim-
bare și de a accepta idei noi. Abilitatea de a-ţi schimba atitudinea sau comportamentul, pentru a te confrunta
cu circumstanţe schimbătoare și pentru a face faţă stresului și crizelor, sunt aspecte importante pentru menţi-
nerea vie a dragostei. Persoanele rigide care insistă să aibă întotdeauna dreptate nu sunt de obicei foarte iubite.
Acest lucru poate în special a fi adevărat în cazul căsătoriilor în care partenerul crede de obicei că există doar

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 66 31/07/2017 14:42:47


67
o singură cale corectă de a vedea și de a face lucrurile, care dezvoltă o atitudine rigidă, dogmatică și in-
flexibilă, distructivă pentru relaţie.
7. Rezolvarea conflictelor. Partenerii care sunt dispuși să-și accepte diferen-
ţele și să-și rezolve conflictele, pentru a găsi soluţii acceptate de amândoi, fără
sp ir itu al e și a fi copleșiţi de emoţii negative și fără a-l face pe celălalt mânios ori să se simtă
Valorile ro l
e jo ac ă un criticat, neînţeles, ignorat sau defăimat, au găsit metoda de a spori sentimentul
religioas ta te a
t în st ab ili
importan de înţelegere și apropiere. Capacitatea de a oferi și de a primi iertare pentru
itală.
și fericirea mar greșelile și indiscreţiile din trecut joacă un rol vital în a ajuta cuplurile să găseas-
că o rezolvare la durerile și suferinţele lor și să treacă mai departe în relaţia lor
către o și mai mare apropiere.
8. Satisfacţia sexuală. A exprima pasiunea sexuală este un aspect de bază al căsătoriei și include o dorinţă
pentru intimitate și apropiere, atât fizică, cât și emoţională. Nivelul de intimitate sexuală atins este în sine in-
fluenţat de starea generală a relaţiei și arată cât de dispus este fiecare partener să-l respecte pe celălalt, să aibă
încredere în celălalt și să coopereze cu celălalt. Partenerii care investesc într-o viaţă sexuală sănătoasă știu că
unul dintre secretele menţinerii romantismului și a pasiunii este acela de a scoate la iveală lucrurile atractive
ale fiecărui partener. Ei știu totuși că o viaţă sexuală reușită nu ţine de pasiune sau de performanţă, ci este
adesea o problemă de a rezona la sentimentele și dorințele partenerului.
9. Valorile spirituale. Valorile spirituale și religioase joacă un rol mult mai important în stabilitatea și feri-
cirea maritală decât ar putea crede majoritatea oamenilor. Adevărul este că orientarea spirituală a partenerilor
din cuplu îi ajută să înţeleagă viaţa și oferă importanță și scop practic oricărui aspect al vieţilor lor. Deși o per-
soană poate fi virtuoasă fără a fi religioasă, religia potențează totuși acele calităţi pe care cei mai mulţi dintre
noi le considerăm virtuoase: cinstea, integritatea, responsabilitatea, dedicarea, iertarea și compasiunea. Socio-
logul Andrew Greeley a emis ipoteza conform căreia cu cât o persoană este mai fervent în susținerea concep-
ției sale religioase, cu atât mai fervent va fi devotamentul său față de căsătorie. El vede o legătură directă între
apropierea din cadrul familiei și concepția despre Dumnezeu (Bryan Craig, În căutarea intimităţii, p. 195).

C UM S Ă C ON S T RU I E Ș T I O FA M I L I E P U T E R N IC Ă

Doar impreuna.indd 67 31/07/2017 14:42:47


68
10. Relaţionarea socială. În toate fiinţele umane există o pornire interioară de a relaţiona una cu
cealaltă. Cuplurile care dezvoltă și menţin o relaţie sănătoasă cu familia extinsă și cu prietenii și care se
simt o parte din comunitatea mai mare în care trăiesc descoperă că această
implicare în alte relaţii le pune la dispoziţie în mod normal resurse în plus, care ului în
dau energie și forţă căsătoriei lor, creând un sentiment mai mare de adaptabi- Implicarea cupl tinsă
a ex
litate, toleranţă și deschidere spre a împărtăși. Îmbunătăţirea stimei de sine și a relaţii cu famili
te ni i de zvoltă
abilităţilor de relaţionare face cuplurile în stare să urmărească și să atingă un ni- și cu prie ,
adaptabilitatea a
vel de apropiere mai crescut în propria căsnicie. Partenerii care dezvoltă aceste și de schide re
to leranța
legături reușesc să menţină o apropiere relaţională care crește și se întărește de-a i.
spre a împărtăș
lungul căsătoriei lor. Pot colabora, negocia și comunica eficient unul cu celălalt.
Sunt capabili să se încurajeze reciproc, să se atingă, să se îmbrăţișeze, să se privească, să se încurajeze, să se
asculte, să se sprijine și să se respecte unul pe celălalt și, prin urmare, să creeze un mediu emoţional propice,
în care dragostea să poată crește.

ÎNTREBĂRI PENTRU DISCUȚIE


1. Ce reprezintă căsătoria pentru societatea de astăzi? Analizează concepțiile existente.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2. Ce reprezintă căsătoria pentru tine? De ce?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3. Care sunt semnele că o familie nu funcționează bine?
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 68 31/07/2017 14:42:47


69
4. Ce rol are Dumnezeu, credința în El în armonia unei familii? Cum putem să apelăm la Dumnezeu?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5. Cum credeți că se pot depăși conflictele care apar în familie?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6. Care sunt valorile spirituale ale familiei voastre sau ce valori spirituale ar trebui să aibă?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7. Cum se pot îmbunătăți, întări relațiile familiei voastre cu ale familiei extinse?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
8. Cum vă puteți arăta respectul în cadrul familiei, față de soț, soție, copii, părinți?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9. Care sunt zonele în care sunteți mai rigizi, de neînduplecat în relațiile cu cei din familie?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
10. Ce rol credeți că are credința (un set de valori, principii) în experimentarea unității familiei?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

C UM S Ă C ON S T RU I E Ș T I O FA M I L I E P U T E R N IC Ă

Doar impreuna.indd 69 31/07/2017 14:42:47


Concluzie

DRAGOSTEA NU MOARE NICIODATĂ

A i ajuns la capăt. Ai poposit şi ai meditat la fiecare dintre cele zece fundamente ale unui cămin fericit. Ţi-ai
pus întrebări, te-ai confruntat cu îndoieli și neputinţe reale sau aparente. Ai descoperit sau redescoperit
însă că este adevărat, că merită, că se poate. Continuă! Fiecare pas făcut înainte, conform acestor zece funda-
mente, fac dragostea de familie nu doar posibilă, ci singura modalitate de a avea o familie. Făgăduinţa solidă a
lui Dumnezeu este că Dragostea nu moare niciodată.

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 70 31/07/2017 14:42:47


Bibliografie

Balswick, J. O., şi Balswick, J. K., The Family: A Christian Perspective on the Contemporary Home, Baker Book House,
Grand Rapids, Michigan, 1989. Accesibil la: http://family.adventist.org/resources-for-family-ministries---seminars---pa-
renting-seminar-resources---parenting-to-empower-chil.html (accesat pe data de 25.07.2017).
Bevere, L., Mânie-te, dar nu strica totul!, Metanoia, Oradea, 2009.
Brown, B., Listening to Shame, martie 2012 [material video]. Disponibil la https://www.ted.com/talks/brene_brown_lis-
tening_to_shame [accesat pe 26.07.2017].
Busby, D. M., Carroll J. S., Willoughby, B. J., „Compatibility or Restraint: The Effects of Sexual Timing on Marriage Re-
lationships”, în Journal of Family Psychology, vol. 24, decembrie 2010. Accesibil la: https://www.researchgate.net/profile/
Brian_Willoughby/publication/49696287_Compatibility_or_Restraint_The_Effects_of_Sexual_Timing_on_Marriage_
Relationships/links/0c960526f0b2099273000000/Compatibility-or-Restraint-The-Effects-of-Sexual-Timing-on-Marria-
ge-Relationships.pdf (accesat pe data de 25.07.2017).
Chapman, G., Mânia, abordarea corectă a unei emoții puternice, Metanoia, Oradea, 2012.
Clinton, T., şi Straub, J., God Attachment, Howard Books, New York, 2010.
Craig, B., În căutarea intimității în căsătorie, Editura Viață și Sănătate, Pantelimon, 2015.
Griffin, J., The Lonely Society?, 2010. Accesibil la: https://www.mentalhealth.org.uk/publications/the-lonely-society (ac-
cesat pe data de 25.07.2017).

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 71 31/07/2017 14:42:47


72
Holt-Lunstad, J., Smith, T. B., şi Layton, J. B., „Social Relationships and Mortality Risk: A Meta-Analytic Review”,
PLoS Medicine 7, nr. 7, 2010. Accesibil la: http://scholarsarchive.byu.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1093&contex-
t=facpub (accesat pe data de 25.07.2017).
Kross, E., et. al., „Facebook Predicts Declines in Subjective Well-Being in Young Adults”, PLoS ONE 8, 2013. Accesibil la:
http://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0069841&mbid=synd_msnhealth (accesat pe data de
25.07.2017).
Kuzma K., Primii 7 ani de viață, Editura Viață și Sănătate, Pantelimon, 2016.
May, Gerald, Addiction and Grace, HarperCollins, New York, 1988.
Mazat, Alberta, Captivated By Love, General Conference Ministerial Association, Silver Spring, Maryland, 1996.
Moir, Anne, şi Jessel, D., Brain Sex: The Real Difference Between Men and Women, Dell, New York, 1992.
Schwirzer, J. J., 13 Weeks to Love, Pacific Press Publishing Association, 2014.
Swindoll, C. R., Familia puternică sau înțelepciunea în viața de familie, Life Publishers International, 1997.
White, E. G., Căminul adventist, Casa de Editură Viață și Sănătate, București, 2010.
White, E. G., Viața lui Iisus, Editura Viață și Sănătate, Pantelimon, 2015.
Wilson, C., şi Moulton, B., Loneliness among Older Adults: A National Survey of Adults 45+, 2010. Accesibil la: https://
assets.aarp.org/rgcenter/general/loneliness_2010.pdf (accesat pe data de 25.07.2017).

D OA R Î M P R E U NĂ ! – Z E C E F U N DA M E N T E A L E U N E I FA M I L I I F E R IC I T E

Doar impreuna.indd 72 31/07/2017 14:42:47