Sunteți pe pagina 1din 13

Prolog

Josh
Cdnd am oprit la semafor,la interseclia dintre Holly Road gi ]ack-
son Avenue, nu m[ gAndeam decdt si fac un dug fierbinte Ei si beau
o bere cu colegul meu, Quinn. Meritam din plin dup[ ce zi avusese-
rim, in care ajutaserim la salvarea a treisprezece pasageri dintr-un
autobuz r5sturnat.
Tocmai ciutam printre contactele mele o tipi dispusi s[ ni se
aliture, cdnd telefonul mi s-a luminat in palmd. Mi-ar fi prins bine
un pic de companie ca si nu mi mai gdndesc la ale mele. M-am oprit
gi am apisat cu degetul pe chipul Carei, o blondin[ vopsit[, cu gura
slobod[, care se-ntAmpla s[ fie foarte flexibile. Me mai vlzusem cu
Cara de cAteva ori inainte gi gtiam ci trebuie s[ pun capit intdlnirilor
noastre pAn[ nu incepeau si devind ceva serios pentru ea.
Felicitarea de ziua mea, primitd de la Quinn, inci mai era pe
bord, unde o aruncasem cu o slptimAnd inainte. Dou[zeci si sase de
ani inseamni destul timp in care si-|i glsegti dragostea, s[ te aqezi la
si te maturizezi. Munceam intr-o ambulan{I gi nu eram doar
casa ta gi
martor la cele mai oribile qi mai tragice evenimente din philadelphia,

6 foapte de iubire
)onie Mciuie,Tercso tlummert 7

ci eram direct implicat in ele. imi cdqtigasem dreptul si mi descarc,

chiar daci asta insemna s[ mi si mi ajute s[


folosesc de cineva care
uit. incl de cind mi mutasem in Philadelphia, incepusem si ignor
sentimentul ugor de vinovlfie ce mi cuprindea de fiecare dat[ cind
mi gAndeam la clte un flirt fbrl nicio implicare.
M-am uitat in treacit la Priusul urelel din stdnga mea privirea
9i
mi s-a incrucigat cu cea a asistentei infepate care-mi ftcuse viala amarl

cu numai citeva ore inainte. ln ziua aceea, Quinn gi cu mine ii adu-


seserim patru pacienfi la urgenfe, qi ea mi luase tare, spunindu-mi
cum s[-mi fac treaba.
Nu pot s[ cred! am rAnjit, deqi abia miL mai miqcam dupi ati-
-
tea ore de stat in spatele ambulanlei.
Jacobs, nu? De la St. Ann?
-
Fala i s-a incruntat toati, plinl de dezgust.
Nu te face cd nu-mi gtii numele.
-
Mi-am agezat mai bine mAna pe volanul jerpelit al maqinii mele
din 1969, o Alpine Barracuda Fastback alb6, 9i am apisat pe ambreiaj,
lisand motorul s[ toarcd.
Buzele lui Jacobs s-au arcuit. imi dideam seama c[ 9i ea avusese o
zi greala urgenfe. Cocul meticulos pe care-l vizusem cu doar citeva
ore in urmi ii atdrna acum ln guvile plouate, incadrdndu-i faJa obo-
sit[. Uniformaeirozinc[ mai avea pata maronie lAngl guler de cdnd
dlduse peste mine qi budinca i se imprlgtiase peste tot, ficind-o si
injure obscen cu buzele ei pline. MI luase la rost pentru ci nu m[
uitam pe unde merg, fir[ si flirteze nicio clipi cu mine. Nu mi pl6-
cea... iar asta era pe gustul meu. Mult de tot.
Am deschis gura s[ mai spun ceva, dar ea a cllcat tare pe accele-
raiie ca si-gi ambaleze micuful ei Prius verde. Cu toate astea, motorul
a scos un sunet slab.
Geamul a scArliit pulin cand l-am llsat gi mai jos, ftcAndu-i 9i
lui Jacobs semn sd mi imite. Geamul ei a alunecat uqurel de tot qi ea
gi-a scos capul ca s[ audi ce aveam de spus.
Md baga in seamd. M-a surprins cdt de agitat m[ simleam. ]acobs
mi ignorase intenfionat inci de prima datl cAnd ii adusesem un
pacient la urgenfe. Acum, ci eram singuri gi ci ea chiar stitea de
vorbi. cu mine, nu-mi treceau prin cap porciriile la care mi gdn-
deam de obicei. Mulfumitl birfelor de la cafea gi sllbiciunii mele
pentru asistentele medicale, facobs auzise probabil de jumitate din-
tre aventurile mele.

- Vrei s[-mi zici ceva? m-a intrebat Iacobs.


Nu gtiu ce zgomot a fost ista, dar cred ci ma$ina ta tocmai s-a
-
inecat, am glumit eu.
S-a prefrcut enervati.

- Tin si te informez cI maqina mea are o rati de consum exce-


lentl gi emisii toxice minime.
Pe bune? Aqa qtii tu s[ vorbegti urAt? Sunt cam dezamdgit,
-
sori Ratched.
|acobs mi-a aritat degetul mijlociu, dar nu s-a putut abline s[ nu
chicoteasci. Era distractiv s-o vld relaxdndu-se.
- Haide. Lasi-md mlcar sI te invit la cini inainte si te arunci
pe mine.
M-am uitat la culoarea rogie a semaforului gi apoi m-am intors
iarigi spre ea.
Rimisese cu gura ciscatl, incapabili s[ dea un rlspuns t6ios.

- Merg cu nigte prieteni la O'Malley. De ce nu vii qi tu?


Me invifi la o intdlnire?
-
Mi-am adus aminte de prima dati cdnd o vizusem pe facobs
la urgenle. Atunci se striduia si nu se holbeze prea tare la doctorul
Rosenberg. Nimeni altcineva nu plrea sI observe, dar eu i-am yizut
privirea languroasi gi verigheta sublire de argint de pe inelarul lui.
facobs, in schimb, nu purta bijuterii.
Nu eram in aceeagi ligi cu doctorul Rose, chiar daci el era de
neatins pentru ea. |acobs nu era prea bogati, dar fintea sus. Era atrasi
de birba[ii cu uniforma albd qi cravat[, de birbafii stabili gi sofisticafi.
Iar eu eram tipul de birbat care aveam doar cit ii trebuie, nici mai

8 goapte de iubire
)onie ilciuie,Tereso lll.]1rinett 9

mult, nici mai purin. $i, ca s[ fiu cinstit, trebuie si recunosc c[ tata
trisese nigte sfori ca si am, cdt de cdt, o carieri. O finusem numai in
petreceri gi cheltuisem micile economii pe care mi le lisase bunicul
cind murise.
Fusesem un cliqeu banal gi jalnic. Aproape in fiecare noapte m[
intorceam cu vreo boboac[ pe care o dddeam afarl dupd ctteva ore, cu
scuza nesimtiti ci aveam de lucru dimineala. Nu aveam relafii, nu-mi
imp[rt[geam emoliile gi nici nu aYeam vreun motiv s[ fac asta. Dar
apoi, cdnd am terminat facultatea, totul s-a schimbat. Am fost arun-
cat, singur-singurel, in lumea real6. lntr-un fel m-am bucurat. Daci
nu te apropii de cineva, nu vei fi rdnit cind te va pdrlsi.
masindu-mi ceafa care m[ durea.
- Nu e o intAlnire,nuamarltspus,
ca un idiot disperat' Nu mergeam la
Md chinuiam s[
intilniri, qi ea era mult peste nivelul meu, dar ceva din fata asta mi
{hcea sl-mi doresc s-o cunosc mai mult
- 9i nu mi refeream doar
la chiloleii ei.
Me gAndeam... c[ [i-ar prinde bine sI bei ceva.
-
Da, mi-ar prinde bine.
-
M-am uitat lung la gura ei gi, firi sd vreau, am cilcat accelerafia.
Chicotul ei a acoperit zgomotul puternic al motorului.
Deci? Ai chef de-o bere? am intrebat.
- plrul
$i-a dat guvifele de culoarea mierii dupi ureche. Deqi avea
ciufulit gi machiajul nu mai era atAt de proaspit, era frumoasi.
Slav[ Domnului c[ am o sticl[ de vin acasi care mi aqteapt[.
-
E o invitafie? am intrebat-o.
-
Nu, in niciun caz.
-
Micar di-mi numlrul tlu de telefon, am implorat-o cind am
-
auzit claxonul maqinii din spatele meu, care a a$teptat doar cdteva
secunde inainte si se strecoare in falI, prin dreapta mea.
M-am uitat la lumina verde gi am injurat, sperind si mai am timp.
Ca gi cum ruglciunile mi-ar fi fost ascultate, s-a ficut galben 9i mi-am
indreptat din nou atenlia sPre ea, doar ca s[ m[ dezumflu imediat. Nu
pirea deloc impresionatl. Trebuia sI' fac mai multe eforturi.
Se-ti dau numirul? a intrebat, amuzati. Ca si fiu un nume in
-
plus pe lista ta de femei?
$i-a mugcat buza de jos cu dinfii.
Tu chiar crezi cd, asistentele nu yorbesc intre ele?
-
Am chicotit neryos, vlzind cum zAmbetul i se transforma intr-o
incruntlturd. Devenea din ce in ce mai furioasl pe mine, dar nu m5.
puteam abline. Atita timp cit vorbea cu mine, inc[ mai eram in joc.
Rdzi de mine?
-
Nu, nu, facobs. RAd de mine. Ar fi trebuit si-mi dau seama.
-
M-am aplecat, am luat un binu{ de pe jos qi l-am aruncat in scru-
mieri. Mi-am trecut mina prin plrul scurt, negru gi am vdzut cd ten-
siunea din privire nu-i dispiruse.
Egti prea serioasl.
-
Binuiesc ci n-o si afli niciodati cum sunt cu adevirat, a spus
-
gi s-a inscris in bandi, ca si traverseze interseclia cu maEina ei silen-
fioas6.
M-am intins spre ea,ydzdnd deja ceea ce ea urma s[ vadd abia
intr-o fracliune de secundi, cdnd avea si fie prea tdrziu. Semaforul
se fbcuse deja rogu gi mAinile i-au incremenit pe volan; se uita nepu-
tincioasl cum un camion se apropia de ea cu peste 6o de kilometri la
ori. Fafa i s-a schimonosit de oroare cdnd sunetul de metal sfhrimat
din cauza impactului a umplut aerul.
Degetele mi s-au agifat aga de strdns de volan, incAt am simlit
ci oasele ar putea s[ mi se frangi din cauza presiunii. Am v[zut cum
parbrizul s-a flcut fandiri gi cum ceea ce mai rlmisese din Priusul
ei a fost proiectat spre mine. Frdnele au scrAgnit protestdnd qi numele
lui |acobs mi-a fdgnit din piept ca un avertisment yenit prea tirziu.
Era mult preatdrzit.
Eram obignuit sI salvez oameni din accidente tragice, dar e mai
ugor si te detagezi de suferinfa lor cAnd nu egti tu martor la gocul gi
la gr ozdv ia intAmplirii.

ro soaptede iubire
Jomie Mciuie,Tueso Mummert I

Ultimele cuvinte pe care mi le spusese facobs mi se invirteau in


cap cAt timp m-am chinuit si-mi trag magina din calea ghemului de
fiare vechi care venea cu vitez[ spre mine.
Eram deja resemnat in fala sorfii, cdnd magina mi-a fost proiec-
tati in in clipa in care maqina
spate gi gAtul mi s-a izbit de speteazi.
s-a opritin sfbrgit, lumea a incremenit. Tlcerea era mai asurzitoare
decdt oribilul accident. Am reugit si deschid portiera abia dupi mai
multe incerclri. Am impins-o cu umdrul, izbutind astfel si m[ strecor
afard ca si alerg la |acobs, care era prinsiL intre fiarele maginii' CIl-
c:rm pe sticli spartS. Aveam s-o salvez. Aveam si ne salv[rn amAndoi.

Stiteam in sala de agteptare, aproape de salonul ei, rozindu-mi


unghiile gi tropiind agitat din picioare. Asistente, doctori, insolitori
ai pacienlilor treceau nepisitori, negtiind c[ lumea se d[rdmase in
jurul meu. Totul se schimbase.

- |osh, a zis Quinn, apirdnd brusc.


S-a aqezat pe scaunul de langn mine gi m-a bitut pe umlr.
Eqti bine?
-
N-am r[spuns, continuind si fixez podeaua.
prietene.
- O sI fie bine. Rezisti,chiar aici, iar in clipa urmitoare n-a mai
in clipa asta era aici,
-
fost, am spus.
Quinn m-a privit, agteptind si vorbesc mai departe.
- Mi-am dorit si m[ remarce inc[ de cAnd i-am adus primul
pacient. In sftrqit imi vorbea gi... chiar nu in(eleg.
Cred ci a fost ingrozitor s[ o vezi aga. E un miracol c[ eqti bine.
-
M-am infiorat.
mi gindeam
- Chiar gi cand eram la semaforzisgi giimiamvorbea,
clitinat din cap, dez-
cum s[ fac sI o aduc in patul meu, am
gustat de mine insumi. Avery e fata aceea intangibil[, gtii? Sti acolo,
zdmbitoare, remarcdnd pentru prima datl cI exist, 9i eu nu m[ gdn-
desc decit la prostii.
Nu fi atit de dur cu tine, Josh, a spus Quinn, ridicdnd din
-
umeri. Avery eo femeie frumoasi. Toli bnrbalii de pe ambulanld vor-
besc despre ea. E siguri pe ea, hotirAti qi are ochii iia...
M-am incruntat la el.
Scuzi-ml, a spus Quinn gi gi-a dres glasul. Toatd lumea gtie
-
ci ili place de ea. Vreau doar s[ spun ci, deqi [i-a trecut prin cap sl o
duci la tine acasi, nu inseamni ci asta ar fi fost tot.
Nu mai voiam s[ gtiu ce-ar fi fost sau nu. Nu mai exista loc pen-
tru regrete in povestea mea, care se materializase in fa[a ochilor mei.
Mi- am frecat t6.mplele.
E numai vina mea.
-
Quinn s-a migcat in scaun, incurcat.
- Nu, Josh, nu gdndi aqa. Nu te poli invinovili pentru asta.
- Eram acolo. Dac[ n-ag fi linut-o de vorbi... !i-am spus cd
atunci cind oamenii devin prea apropia[i...
Quinn a pufnit, exasperat.
Scoate-fi chestia asta din mine, omule. Nu eqti responsabil
-
pentru tot universul.
Am clitinat din cap.

- N-am ajuns la ea suficient de repede. Era rlnitl, am alergat cit


de repede am putut, dar parci mi migcam cu incetinitorul. Iar apoi -
in ciuda experienlei mele - am luat-o in brafe qi am mangiiat-o. Asta
e tot ce am putut si fac.
Am simfit mina lui Quinn pe urnir.

- Doar o singurl dati in viall m-am mai simlit atit de neajuto-


rat. M-am siturat sI ajung prea tirziu.
To(i paramedicii procedeazdaga, frate. Asta meseria noastrl.
- e

Nu, de data asta a fost altfel. Nu-mi flceam doar meseria.


-
Aveam nevoie sd qtiu cd,eae bine, Quinn. Am nevoie s[ gtiu ci e bine.
Trebuie neapirat si o vid din nou.

u goaptedeiubire
lomiellcGuie,Tuen Munneft B

Va fi bine, a spus Quinn incet, privindu-mI finti. Dar tu egti


-
bine?
Da. $i qtiu ce crezi despre mine.
-
Ce !i s-au aprins cilciiele mai tare decAt mi-ag fi imaginat?
-
Da, aga e, a recunoscut el.
Am vizut cum aizbit-o un camion. Am crezut cI am pierdut-o.
-
Mi-am zis ci toatl lumea trece prin pierderi gi suferi din dra-
goste. E parte din viafl qi invifim destul de repede sd apreciem acele
momente prefioase pe care le avem inainte sI ni se ia tot. Expresia de
pe chipul lui Quinn m-a infiorat.
Nu te uita aga la mine.
-
inleleg ce vrei si spui. Uneori mi gindesc Ia oamenii pe care
-
i-am pierdut gi asta md face si m[ striduiesc din rlsputeri si nu mai
las sI se intimple aqa ceva, a spus el.
Nu despre asta e vorba. Am luat o hotirire in cele zece minute
-
in care am ascultat sirenele ambulanlelor care se apropiau.
Ce fel de hotirAre?
-
Nu-mi trecuse niciodatl prin minte posibilitatea de a pierde ceva
inainte chiar de a-mi aparfine. E suficient si vezi cum ceea ce ai fi
putut avea [i se strecoari printre degete gi ajunge si te distrugl. Dar
experienla asta mi-a dat gi gansa si mI mdntuiesc, si devin demn de
ea, in cazul in care chiar am fi reugit si avem clipa noastri impreuni.
O sI vezi.
-
I
Avery
Mugchii md dureau inainte si deschid ochii. Nu visasem gi nici nu-mi
aminteam momentul impactului. Tot ce-mi aminteam era durerea.
Dar am uitat totul cAnd m-am putut concentra gi am vizut camera.
Tapetul hidos, cu maroniu gi violet, se destrlma pe la colpri.
Plantele artificiale gi afigele ili llsau impresia ci erai intr-o sufragerie
din anii'8o, degi oricine igi putea da seama numai dupi miros unde
se afla, de fapt.
Asistenta Michaels a intrat cu stetoscopul atirnat de uniforma
inflorat[. Avea aceleagi cearcine intunecate pe care le aveam gi eu cAnd
m[ uitam in oglind[ la jum[tatea turei. De obicei, Michaels lucra la
terapie intensivl, dar uneori mai muncea suplimentar la urgen]e, cu
mine, chiar daci nu se descurca deloc. Era nelinigtitor sl fiu acum
in grija ei.
Branula micull s-a migcat pu]in sub pielea sublire a mAinii cind
Michaels a acoperit cu leucoplast punctul de intrare al perfuziei. M-am
incruntat gi m-am uitat in sus cu greutate: i-am vizut mai intii plrul
cref, oribil de portocaliu, gi apoi camera. Mda, sigur eram la recuperare.
Din plcate, se pdrea cI seclia de recuperare a pacienfilor stabili-
se afla langl cea de terapie intensivi, nu avea destul personal,
zali, care
iar Michaels, ca de obicei, incerca s[ fac[ fa]I.
Ar[fi bine, facobs. Jine-te tare. Ne facem cu totii griji pentru
-
tine, a spus ea gi apoi a tras din nou de leucoplast.
La naiba, Michaels, mai ugor, i-am zis.
-
Vocea imi suna ca doudbuclfi de glaspapir frecate una de alta gi
gitul imi ardea.
- Ah, a frcut ea qi-a tres[rit.
$i-a fixat mai bine ochelarii cu ram[ neagrl. Avea o voce mai
degrabd surprins[ decAt enervatl.

- Daci tu eqti aici, atunci cine mi-a preluat tura? am intrebat-o.


- O si...
S-a intins din nou spre leucoplast.
M-am ferit.
- N-ai de gdnd sI te opreqti? am izbucnit, simfindu-m[ deja
vinovatd.
Era adevirat: asistentele sunt cei mai rdi pacienli.
Deodati am auzit zgomotul ficut pe gresie de pantofii italieneqti,
din piele, ai doctorului Rosenberg. A scos un sunet de ingrijorare gi
inima mi-a treslrit. Ochii lui albagtri ca oceanul au scinteiat, chiar daci
eram imbrdcat[ intr-o biatl cimag[ de spital. Probabil ci fafa imi arita
ca o rogie turtit6, dar tot am incercat s6-mi aranjez p[rul ciufulit, spe-
rand c[ o coafurl decentd avea si-l distragd de restul aspectului meu.
Am refuzat si oftez sau si m[ holbez la sprincenele lui perfecte
sau la maxilarul lui p[tri]os
sau sd mirdi la Michaels, care ficea tot ce
refuzasem eu s[ fac. Oricum, doctorul Rosenberg nu-mi aparfinea. ii
apar[inea doamnei Rosenberg Ei fiicei lor adolescente. Dar, spre deo-
sebire de Michaels, nu trebuia s[ am fantezii ci doctorul Rosenberg
va avea griji de mine. Chiar avea grijd de mine. Stitea la cip[tAiul
meu, cercetAndu-mi prin cimaga mea de noapte stdnjenitor de sub-
fire, destul de ingrijorat, chiar dac[ era obignuit cu munca din sectia
de urgenle, aflati la doar trei etaje mai jos.

16 Soapte de iubire