ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI

Standardul international IAS 19

“Beneficiile angajatilor”

Studenti: Ivan Ionela

Coordonator: Stefan Alin
Conf. univ. dr. Minu Mihaela Theodorescu Marina
 Beneficiile angajaților

INTRODUCERE
Din punct de vedere contabil, la nivel internațional norma care
dezbate problemele legate de beneficiile angajaților este Standardul
Internațional de Contabilitate, IAS 19. În țara noastră, societățile cotate
la bursă sunt obligate să recunoască beneficiile angajaților conform IAS
19, iar celelalte tipuri de societăți pot alege să înregistreze beneficiile, fie
conform Standardului, fie conform OMFP 1802/2015.
Standardul nu face distincţie între beneficiile acordate în formă
bănească (salarii, prime etc.) sau sub alte forme (avantaje în natură,
avantaje în servicii etc.).
În categoria beneficiilor se încadrează doar beneficiile suportate de
întreprindere; standardul vizează doar partea suportată de întreprindere,
nu şi cea suportată de stat sau de salariat.
Standardul IAS 19 are ca obiectiv principiile de recunoastere si
evaluare contabila, precum si cerintele de prezentare a avantajelor
angajatilor pe termen scurt sau lung si se bazeaza mai mult pe realitatea
economica a tranzactiei decât pe forma acordului.
DEFINIRE
Beneficiile angajaților sunt toate formele de contraprestații pe care
le acordă entitatea angajaților în schimbul muncii depuse.
Angajatul primește salariu și anumite beneficii, care se stabilesc
prin negocieri între angajator și angajați sau reprezentați de sindicate. În
urma negocierilor se încheie contracte colective și/sau individuale de
muncă, prin care angajații se obligă să efectueze activitățile prevăzute în
contract, iar angajatorul se obligă să-i remunereze pentru munca
prestată.
IAS 19, denumit „Beneficiile angajaților”, tratează problematica
drepturilor salariale ale angajaților privite sub toate aspectele economice.
Pentru contabilizarea, recunoașterea și evaluarea beneficiilor
angajaților, IAS 19 impune entităților să utilizeze contabilitatea de
angajament, deoarece este o metodă de contabilitate în care tranzacțiile
și alte evenimente sunt recunoscute atunci când au loc și nu atunci când
numerarul sau echivalentul acestuia este încasat sau plătit, iar
evenimentele sunt înregistrate în evidențele contabile și recunoscute în
situațiile financiare ale perioadelor la care se referă.
IAS 19 cere unei entități să recunoască :
- o datorie, atunci când un angajat a prestat servicii în schimbul
beneficiilor ce urmează a fi plătite în viitor;
- o cheltuială, atunci când entitatea consumă beneficiile economice ce
apar ca urmare a serviciului prestat de un angajat în schimbul beneficiilor.

CLASIFICAREA BENEFICIILOR

IAS 19 este aplicabil tuturor beneficiilor angajatilor, incluzând cinci categorii

de beneficii ale angajatilor, si anume :

1) beneficii pe termen scurt ale angajatilor ;

2) beneficii posterioare perioadei de munca ;

3) alte beneficii pe termen lung ale angajatilor ;

4) beneficii pentru terminarea contractului de munca ;

5) compensatii sub forma participatiilor la capitalul propriu.

Beneficiile posterioare perioadei de munca reprezinta pensiile si alte

beneficii de pensionare (asigurare de viata, asigurare de sanatate
posterioara perioadei de munca). Standardul IAS 19 distinge doua regimuri
de cotizatii, si anume :

a) regimurile de cotizatii definite, la care entitatea varsa o cotizatie

definita la un organism si nu va avea nici o obligatie legala sau
implicita de a plati o suma suplimentara

b) regimurile de prestatii definite, în care entitatea va trebui sa-si

asume varsarea unei prestatii

Alte beneficii pe termen lung ale angajatilor sunt acele beneficii care includ
plati în urma plecarilor pe termen lung din serviciu sau concedii de studii,
beneficii pentru perioade cu indisponibilitati pe termen lung si, daca nu sunt
platibile în totalitate în termen de 12 luni dupa încheierea perioadei,
participari la profit, planuri de prime si compensatii amânate. De asemenea
includ zile de concediu sabatic, prime jubiliare sau alte beneficii care decurg
din vechime, indemnizatii pentru incapacitatea de munca de lunga.

Beneficiile pentru terminarea contractului de munca sunt plati care trebuie

facute la încheierea angajarii în situatii definite, în general atunci când
angajatii sunt determinati sa paraseasca locul de munca înainte de vârsta
normala de pensionare. Ele apar în situatii precum :

- rezilierea de catre întreprindere a contractului de munca al angajatului

(indemnizatie pentru concediere) ;
- decizia unuia sau mai multor angajati de a pleca voluntar în schimbul
acestor indemnizatii.

Compensatiile sub forma participarii la capitalurile proprii sunt planuri de

optiuni pe actiuni, planuri de actiuni-fantoma si scheme similare de
compensatie care recompenseaza angajatii pe baza performantei preturilor
actiunilor companiei.

Diferentele actuariale rezulta din variatia ipotezelor de calcul (rata de

actualizare, rata cifrei de afaceri etc.). Câstigurile sau pierderile actuariale
pot sa fie semnificative, dar sunt susceptibile sa se compenseze sau sa se
inverseze pe o perioada lunga.

1. Contabilizarea beneficiilor pe termen scurt ale salariatilor

Beneficiile pe termen scurt includ indemnizatii si salarii normale,

concedii de odihna anuale platite si concedii medicale platite, prime si
participari la profit si beneficii nemonetare, ca de exemplu: asistenta
medicala, cazare, masini si bunuri sau servicii gratuite sau subventionate,
în masura în care acestea sunt oferite angajatilor curenti (nepensionati).

Pentru beneficiile pe termen scurt ale salariatilor, din moment ce ele

trebuie acordate la 12 luni de la sfârsitul perioadei în care angajatii si-au
prestat serviciile, standardul cere ca acestea sa fie raportate ca fiind
angajate. Ele fiind angajate în prezent, nu trebuie actualizate si nici nu
exista posibilitatea unui câstig sau unei pierderi actuariale.

În categoria beneficiilor pe termen scurt pot intra: servicii sau bunuri subvenţionate în totalitate
sau parţial de întreprindere, contribuţii pentru şomaj sau alte fonduri, de pe urma cărora beneficiază
angajatul (de exemplu, fostele contribuţii la fondul de învăţământ şi cel de solidaritate nu intrau în
această categorie a beneficiilor angajaţilor, deoarece aceştia nu beneficiau, în mod direct, de fondurile
respective), prime pentru naşterea unui copil sau pentru căsătorie etc., concedii de studii plătite, concedii
de maternitate, paternitate sau creşterea copiilor (în măsura în care sunt suportate de întreprindere; în
România nu este cazul, deoarece ele sunt suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat), telefoane
mobile; maşină; cheltuieli diverse; abonamente pentru transport; locuinţă; uniformă; zile libere;
grădiniţă pentru copii; prime şi cadouri pentru salariaţi sau dependenţii acestora; produse finite cu titlu
gratuit sau parţial subvenţionate etc.
Contabilizarea salariilor si cotizatiilor sociale nu ridica probleme speciale. Din acest motiv,
standardul pune accentual pe absente remunerate pe termen scurt (concedii medicale, concedii platite,
cumulabile sau nu) sip e regimurile de interesare si prime.
Absenţe compensate pe termen scurt

O întreprindere poate compensa angajaţii pentru absenţe din diferite motive, cum ar fi concedii,
disponibilităţi pe termen scurt şi pe caz de boală, maternitate sau paternitate, îndeplinirea datoriei de
jurat şi serviciu militar. Dreptul la absenţe compensate se împarte în două categorii:
(a) prin acumulare;
 (b) prin neacumulare.
Întreprinderea trebuie să recunoască costul previzionat al beneficiilor pe termen scurt ale
angajaţilor sub forma absenţelor compensate, după cum urmează:
(a) în cazul absenţelor compensate acumulate, când angajaţii prestează un serviciu ce măreşte
dreptul lor la absenţe compensate viitoare;
(b) în cazul absenţelor compensate neacumulate, când acestea au loc.

Exemplul 1:
Pentru un angajat care are dreptul legal la trei zile libere pentru diverse nevoi proprii până la
sfârşitul anului şi nu a beneficiat decât de o zi, putem avea următoarele situaţii:
a) Absenţele compensate acumulate – salariatul poate reporta cele două zile nefolosite şi
poate beneficia de ele anul următor, când va avea dreptul la cinci zile (două din trecut, trei din noul
an).

• Absenţele compensate acumulate legitime – dacă angajatul ar pleca din societate, ar avea
dreptul să ceară salariul cuvenit pentru cele două zile libere pe care nu şi le-a luat;

• Absenţele compensate acumulate nelegitime – dacă angajatul ar pleca din societate, nu ar

avea dreptul să ceară salariul cuvenit pentru cele două zile libere la care avea dreptul şi nu le-a luat,
beneficiul nefolosit ar fi pierdut.
b) Absenţele compensate neacumulate – anul următor salariatul nu ar mai putea pretinde cele
două zile nefolosite şi nu ar avea dreptul decât la trei zile din noul an.

Exemplul 2:
O întreprindere dă dreptul salariaţilor la trei zile libere pentru declararea copilului nou născut.
Zilele nu se reportează, nu sunt plătite în numerar, nu pot fi luate în alte scopuri. Întreprinderea are 20
de salariaţi.
Absenţele fiind neacumulate, în cursul anului întreprinderea nu recunoaşte nici o cheltuială sau
obligaţie. Cheltuiala este recunoscută la momentul în care salariaţii solicită zilele libere respective.

Planuri privind participarea la profit şi primele

O întreprindere trebuie să recunoască costul previzionat al participării la profit şi al primelor

cuvenite atunci, şi numai atunci, când:
(a) întreprinderea are o obligaţie legală sau implicită pentru a face astfel de plăţi ca rezultat al
evenimentelor anterioare;
(b) poate fi făcută o estimare certă a obligaţiei.
O obligaţie actualizată există atunci când întreprinderea nu are o altă alternativă realistă decât să
efectueze aceste plăţi. Participarea salariaţilor la profit este o modalitate de a stimula şi recompensa
salariaţii. Avantajul principal ar fi acela că recompensează angajaţii în funcţie de rezultatele
întreprinderii. Este evident că managementul va avea o cotă mai importantă.

Exemplul 3:
O întreprindere a acordat salariaţilor în anii trecuţi, 5% din profit. Participarea la profit nu este
prevăzută în contractul colectiv de muncă, dar în ultimii ani întreprinderea a acordat acest beneficiu
tuturor salariaţilor şi a indus o aşteptare în ceea ce priveşte achitarea acestei obligaţii implicite. Până la
data bilanţului, profitul recunoscut este de 200.000. Aceste prime din profit se
plătesc două-trei luni după aprobarea situaţiilor financiare.
În această situaţie, întreprinderea recunoaşte la data bilanţului o datorie şi o cheltuială în
valoare de 10.000 (5% din valoarea profitului, în funcţie de experienţa trecută). Cheltuiala se recunoaşte
în exerciţiul în care salariaţii au prestat serviciul şi şi-au câştigat dreptul la acest beneficiu, şi nu în
exerciţiul în care se face plata.

Exemplul 4:
O întreprindere acordă salariaţilor săi 3% din profitul brut, adică 10.000, conform contractului
colectiv de muncă. Înregistrarea pe care o face întreprinderea este:

“Cheltuieli cu beneficiile angajaţilor” = “Datorii faţă de angajaţi” 10.000

Exemplul 5:

Compania X acorda salariatilor o prima ce reprezinta 2,5% din rezultatul net. Rezultatul net
inainte de deducerea primei este 30000 u.m. Presupunand ca prima este deductibila fiscal si cota de
impozit pe profit este de 16% sa se determine valoare primei si contabilizati operatia.

Costul primei in procente este de: 2,5%*(100%-16%)=2,10%

Valoarea primei va fi: 30000*2,5%/102,10%=735
Contabilizarea primei:
“Cheltuieli cu personalul” = % 735
“Impozit pe profit” 118
(735*16%)
“Cheltuieli de platit” 617

2. Contabilizarea beneficiilor posterioare perioadei de munca

Beneficiile posterioare perioadei de munca desemneaza beneficiile

platibile dupa încetarea lucrului.

Ca regula generala, costul beneficiilor posterioare perioadei de munca

trebuie contabilizat în cheltuieli, pe parcursul perioadei de activitate a
salariatului si nu în momentul în care acesta primeste efectiv prestatiile.

Beneficiile post-angajare desemneaza avantajele (altele decat

indemnizatii pentru incheierea contractului de munca) care sunt platibile dupa inceterea lucrului.
Acestea includ:
(a) beneficii de retragere (pensile si alte prestatii de pensionare);
(b) asigurările de viaţă post-angajare
(c) asistenţa medicală post-angajare

Beneficiile post-angajare sunt reglementate de conventii, numite regimuri, care se clasifica in 2

categorii:
(a) regimuri cu cotizatii definite;
(b) regimuri cu prestatii definite.
Regimul cu cotizatii definite este un regim in care obligatia angajatorului este limitata la varsarea
cotizatiilor prevazute catre un fond. Altfel spus, el nu are obligatia de a plati cotizatii suplimentare, daca
fondul nu are suficiente active pentru a plati toate avantajele asteptate.
In cazul regimurilor cu cotizatii definite, intreprinderea este scutita de orice obligatie, din momentul
in care ea a platit cotizatiile catre fond.
Regimul cu prestatii definite este un regim in care obligatia angajatorului vizeaza marimea
prestatiilor viitoare.
 In cazul regimurilor cu prestatii definite costul avantajelor posterioare perioadei de munca depinde,
pe de o parte, de variatiile valorii angajamentelor intreprinderii pe parcursul perioadei si, pe de alta
parte, de evolutia valorii activelor fondului.
Exemplul 7: Un salariat, Ion, în vârstă de 30 de ani, lucrează de zece ani pentru o întreprindere şi are
un salariu anual de 100.000. Vârsta medie de pensionare anticipată de întreprindere este de 60 de ani în
cazul bărbaţilor şi durata de viaţă după pensionare este de zece ani. Este probabil ca Ion să lucreze
pentru întreprindere până la pensionare. Salariul maxim care se estimează că va fi obţinut de Ion este
de 150.000. Rata de actualizare utilizată de întreprindere este de 8%. Societatea contribuie la un plan
de pensii privat care asigură o pensie anuală egală cu: 1% din salariul anual maxim obţinut, pentru
fiecare an de serviciu.

Valoarea actualizată a obligaţiei pe care o are societatea se calculează:

Pasul 1: Calculăm pensia anuală anticipată: 0.01 * 10 * 150.000 = 15.000
Pasul 2: Calculăm valoarea actualizată a pensiei totale pe care o va obţine Ion după pensionare, la
momentul pensionării:

P=15000* ((1+0.08)^11-1)/((1+0.08)^11*(1.08-1))=100651

Pasul 3: Calculăm valoarea actualizată a pensiei totale, la momentul actual:

100651*1/(1+0.08)^30=10002

Dacă ar fi să calculăm peste un an valoarea actualizată a pensiei cuvenite lui Ion am avea:
Pasul 1: Calculăm pensia anuală anticipată: 0.01 * 11 * 150.000 = 16.500
Pasul 2: Calculăm valoarea actualizată a pensiei totale pe care o va obţine Ion după pensionare, la
momentul pensionării:

P=16500*((1+0.08)^11-1)/((1+0.08)^11*(1.08-1))=110716

Pasul 3: Calculăm valoarea actualizată a pensiei totale, la momentul actual:

110716*1/(1+0.08)^29=11883

Diferenţa între cei doi ani în ceea ce priveşte datoria întreprinderii este de:

11.883 – 10.002 = 1.881

Aceasta diferenţă este datorată atât faptului că a crescut costul serviciului, cât şi creşterii costului
dobânzii.

Creşterea costului dobânzii poate fi calculată prin două modalităţi:

1. Costul dobânzii = Obligaţia existentă * Rata de actualizare = 10.002* 8% = 800

2. Presupunând că salariatul nu a mai lucrat pentru întreprindere în anul scurs:

Pasul 1: Calculăm pensia anuală anticipată: 0.01 * 10 * 150.000 = 15.000

Pasul 2: Calculăm valoarea actualizată a pensiei totale pe care o va obţine Ion după pensionare, la
momentul pensionării:

P=15000*((1+0.08)^11-1)/((1+0.08)^11*(1.08-1))=100651

Pasul 3: Calculăm valoarea actualizată a pensiei totale, la momentul actual:

100651*1/(1+0.08)^29=10802

Creşterea datorată creşterii dobânzii este de: 10.802 - 10.002 = 800

Datorită anului suplimentar lucrat, salariatul a câştigat o pensie suplimentară de 1500*(0.01*1

an*150000)

P=1500*((1+0.08)^11-1)/((1+0.08)^11*(1.08-1))=10065

Calculăm valoarea actualizată a pensiei totale, la momentul actual:

 10065*1/(1+0.08)^29=1081

Cele două costuri sunt componente ale costului total cu pensiile:

1.881 = 880 + 1.081

Valoarea actualizată a obligaţiei la începutul anului 10.002

Costul dobânzii 800

Costul serviciului curent 1.081

Valoarea actualizată a obligaţiei la începutul anului 11.883

Exemplul 8: Societatea Alfa, decide, in anul N, sa modifice un regim de pensionare cu prestatii

definite, prin cresterea indemnizatiei forfetare de la 1,5% la 2,5% pe an de activitate. Modificarea va
fi rezervata persoanelor care au 9 ani vechime.

Cresterea valorii actuale a obligatiei care rezulta din modificarea regimului este:

- pentru salariati care au deja 9 ani vechime: 450 u.m.

- pentru ceilalti salariati: 280 u.m.
Durata medie de vechime a celorlalti salariati este de 6 ani.

Costul modificarii regimului de pensionare (costul serviciilor trecute) va fi repartizat astfel:

- in N: 450+280/2.5=562 u.m.
- in N+1: 280/2.5=112 u.m.
- in N+2:280/2.5=112 u.m.
Total 786

Existenta unui regim cu prestatii definite se traduce prin prezenta in bilant a unui sold egal
cu:

Valoarea actuala a obligatiei

+ Diferentele actuariale cumulate necontabilizate

- Costul serviciilor trecute necontabilizate inca

 - Valoarea justa a activelor regimului la inchiderea exercitiului

Cand soldul este pozitiv, el este inscris in categoria datoriilor. Un sold negativ ar trebui sa
antreneze insa o rambursare sau o diminuare a cotizatiilor intreprinderii. Altfel spus, este necesar sa
se contabilizeze un active asimilabil unei cheltuieli constatate in avans. IAS 19 solicita, totusi, ca
marimea activului sa fie plafonata in totalul obtinut din urmatoarea relatie:

Pierderi actuariale nete cumulate

+ Costul serviciilor trecute necontabilizate inca

+ Valoarea actuala a rambursarilor sau diminuarilor de cotizatii viitoare

Exemplul 9:

Un regim cu prestatii definite prezinta urmatoarea situatie:

Valoarea actuala a obligatiei la inchiderea exercitiului: 250000 u.m.

+ Castiguri actuariale cumulate necontabilizate: 22000 u.m.

- Costul serviciilor trecute necontabilizate inca: -16000 u.m.

- Valoarea justa a activelor regimului la inchiderea exercitiului: -370000 u.m.

= 114000 u.m.

Tinand cont de acest sold negative, intreprinderea se asteapta la o reducere a cotizatiilor de

30000 u.m./an, timp de 3 ani. Presupunem o rata de actualizare de 8%.

Valoare actuala a reducerii este:

30000/(1.08)^1+30000/(1.08)^2+30000/(1.08)^3= 77313 u.m.

Valoarea contabilizata in activ este cea mai mica dintre urmatoarele doua:

114000 u.m. si 16000+77313=93313 u.m.

Rezulata ca se contabilizeaza un activ in valoare de 93313 u.m.

Costul unui regim cu prestatii definite nu depinde direct de cotizatiile varsate ci de evolutia
soldului in bilant. In fapt, el cuprinde: costul serviciilor prestate in cursul exercitiului; costul financiar;
randamentul asteptat al activelor regimului, diferente actuariale contabilizate; costul serviciilor
trecute contabilizate; si , eventual, efectul unei reduceri sau lichidari a regimului.
3. Contabilizarea altor beneficii pe termen lung ale angajatilor

În privinta acestei categorii de beneficii, standardul IAS 19 impune

contabilizarea unui provizion pentru totalul lor. Pentru evaluarea acestui
provizion se interzice orice repartizare de diferente actuariale si de cost ale
serviciilor trecute (contabilizate imediat în rezultatul perioadei). În acest
caz diferenta de tratament se explica prin faptul ca :

- evaluarea categoriei de alte beneficii pe termen lung ale angajatilor nu

este supusa aceluiasi grad de incertitudine ca si beneficiile post-angajare ;

- modificarea sau introducerea altor beneficii pe termen lung genereaza

foarte rar un cost al serviciilor trecute.

Categoria alte alte avantaje pe termen lung desemneaza avantajele care nu sunt datorate
integral in urmatoarele 12 luni, care succed datei de inchidere a exercitiului, in timpul careia membrii
personalului a furnizat serviciile corespondente.
Conform standardului, alte beneficii pe termen lung includ:
(a) absenţe compensate pe termen lung, cum sunt plecările după un serviciu îndelungat sau
plecările pe termen lung cu şi fără garantarea locului de muncă;
(b) jubilee sau alte beneficii pe termen lung;
(c) beneficii pentru indisponibilitate pe termen lung;
(d) participarea la profit sau prime plătibile pe o durată de douăsprezece luni sau mai mult
după terminarea perioadei în care angajaţii pretează serviciul în cauză;
(e) compensaţii amânate plătite pe o durată de douăsprezece luni sau mai mult după
terminarea perioadei în care sunt câştigate.
Exemplu 8 - Încheierea de contract de muncă voluntară:
Societatea ARTIP are un număr 25 de angajaţi pentru care, prin contractul colectiv de
muncă este stipulată o clauză care prevede ca la vârsta
de pensionare angajaţii să primească în funcţie de vechime următoarele sume:
Vechimea la ARTIP SUMA în USD

Până în 10 ani 3.500

Între 10-20 ani 6.500

Peste 20 ani 9.000

Vârsta de pensionare este de 65 ani. Dintre cei 25 de angajaţi nici unul nu are peste 60 de ani,
fiecare având până la zece ani vechime. Se preconizează că la pensionare 20 vor avea vechime în muncă
la ARTIP peste 20 de ani, iar cinci între 10-20 ani vechime.
 Societatea trebuie să recunoască drept datorie ca urmare a acordării unor beneficii la
terminarea activităţii suma de
212.500 USD =( 20*9.000USD + 5*6.500USD).

4. Contabilizarea beneficiilor pentru terminarea contractului de

munca

Beneficiile pentru terminarea contractului de munca sunt

contabilizate sub forma unui provizion, daca si numai daca întreprinderea
se angajeaza în mod evident sa acorde astfel de beneficii, adica în situatia
în care întreprinderea dispune de un plan formalizat si detaliat de
concediere, fara sa existe o posibilitate reala de renuntare la planul
respectiv.

Indemnizatii pentru încheierea contractului de muncă desemneaza avantaje acordate unui membru al
personalului pentru urmatoarele considerente:
(a) rezilierea de catre intreprindere a contractului de munca al angajatului, inaintea varstei
normale de pensionare (indemnizatii pentru concediere);
(b) decizia unui sau mai multor angajati de a pleca voluntar in schimbul acestor indemnizatii.
Indemnizatiile pentru incheierea contractului de munca se contabilizeaza sub forma unui provizion
daca, si numai daca, intreprinderea este angajata in mod evident sa acorde astfel de avantaje.
5. Contabilizarea compensatiilor sub forma participarii la
capitalurile proprii

Pentru tranzactiile decontate din capitalurile proprii, abordarea

fundamentala este trecerea la cheltuieli a valorii optiunilor pe actiuni
acordate pe perioada în care angajatul câstiga optiunea, adica perioada
pâna la care optiunea este garantata. În aceasta abordare exista doua
dificultati practice :

- estimarea valorii optiunilor pe actiuni acordate ;

- posibilitatea ca nu toate optiunile acordate initial sa devina garantate în

cele din urma.

De asemenea, se pune problema determinarii urmatoarelor elemente:

 pretul de exercitare al optiunii ;

 pretul de piata actual al actiunii ;

 volatilitatea preconizata a pretului actiunii ;

 dividendele ce se asteapta a fi platite pentru actiuni ;

 rata dobânzii fara risc ;

 durata de existenta a optiunii.

Volatilitatea este comensurarea valorii cu care pretul unor actiuni

fluctueaza pe perioada exercitiului. Aceasta se exprima procentual,
deoarece se refera la fluctuatiile de pret ale actiunilor pe perioada la care
se raporteaza pretul actiunilor asupra pretului la începutul perioadei.