EREDITATE-MEDIU-EDUCAȚIE

Ereditatea  însuşirea fundamentală a materiei vii de a transmite, de la o generaţie la

alta, mesajele de specificitate (ale speciei, grupului, individului) sub forma codului genetic.
Materialul eredităţii este nuclear (la nivelul cromozomilor) şi citoplasmatic şi constituie
genotipul individului. Organismele se diferenţiază între ele prin genotip şi fenotip. Genotipul
reprezintă totalitatea informaţiei genetice aflată în stare latentă, înainte de intervenţia
factorilor externi. Fenotipul reprezintă totalitatea caracteristicilor dobândite ca rezultat al
interacţiunii genotipului cu mediul.
 moştenirea ereditară apare ca un complex de predispoziţii şi potenţialităţi şi nu ca
transmitere a însuşirilor antecesorilor;
 ereditatea caracterelor morfologice şi biochimice este mult mai bine cunoscută decât
ereditatea însuşirilor psihice;
 diversitatea psihologică umană are cu certitudine o rădăcină ereditară dar nu se reduce la
aceasta;
 ceea ce este ereditar nu coincide întotdeauna cu ceea ce este înnăscut (care cuprinde şi
elemente dobândite pe baza experienţei dinaintea naşterii);
 ceea ce ţine de ereditate se poate manifesta oricând sau poate rămâne în stare latentă toată
viaţa;
 potenţialul genetic al unui individ se selectează prin hazard;
 ereditatea conferă unicitate biologică ca premisă a unicităţii psihice;
 ereditatea creează premisele unor momente de optimă intervenţie din partea mediului
educativ;
 rolul eredităţii nu se exprimă în aceeaşi măsură în diversele aspecte ale vieţii psihice;
Rolul eredităţii în dezvoltare este de premisă naturală a acesteia. Ea poate oferi o şansă
sau o neşansă (ereditate normală sau ereditate tarată).
Mediul  totalitatea elementelor cu care individul interacţionează direct sau indirect
pe parcursul dezvoltării sale.  influenţele mediului pot fi natural-generale sau sociale.
 Acţiunea mediului poate fi directă (climă, alimentaţie) sau indirectă (nivel de trai, grad de
cultură şi civilizaţie, activitatea dominantă etc.)
 Factorii de mediu  realităţi fizice (persoane şi obiecte care înconjoară individul şi în
funcţie de care trebuie să se modeleze) sau ansamblu de relaţii şi semnificaţii care vor fi
interiorizate şi vor permite dezvoltarea psihică.
 Nu este importantă doar prezenţa sau absenţa factorilor de mediu ci dacă subiectul
interacţionează sau intră în rezonanţă cu aceştia.
Mediul apare ca principalul furnizor al materialului ce stimulează potenţialul ereditar,
Acţiunea lui poate fi aleatoare deoarece poate fi o şansă a dezvoltării (mediu favorabil) sau o
frână a acesteia (mediu ostil, substimulativ).
Educaţia  activitatea specializată, specific umană, care mijloceşte şi diversifică
raportul dintre om şi mediul său (societate) favorizând dezvoltarea omului prin intermediul
societăţii şi a societăţii prin intermediul omului.
 Este un mecanism special creat de societate care are rolul de a diminua imprevizibilul şi
de a creşte controlul asupra dezvoltării individuale.
 Educaţia apare ca liantul dintre potenţialitatea de dezvoltare (propusă de ereditatea
individului) şi oferta de posibilităţi a mediului.
Cel puţin teoretic, faţă de plusul şi minusul oferit aleator de ereditate şi mediu
procesualităţii dezvoltării, educaţia ca activitate umană specializată în dezvoltare propune
doar plus.
Citiți cu atenție următoarele enunțuri și spuneți dacă enunţul este
adevarat fals!

1. Educabilitatea se referă la posibilitatea persoanei de a fi receptivă la

influenţele modelatoare şi la acţiunile educaţiei.

2. Ereditatea este factor extern al dezvoltării personalității, cuprinzând

un complex de elemente de ordin biologic.

3. Rolul eredităţii se exprimă în mod egal în raport cu diferite aspecte ale

vieţii psihice (aptitudini, temperament, voinţă, caracter).

4. Formarea și dezvoltarea personalității umane sunt influențate numai

de mediul social apropiat.

5. Culoarea ochilor este o trăsătură generală care asigură continuitatea

speciei.

6. Fenotipul este doar una dintre variantele posibile ale unui acelaşi
genotip.

7. Ceea ce ţine de ereditate se poate exprima numai în condiţiile prezenţei

unui factor activator de mediu sau educaţie.

8. Potenţialul genetic al persoanei se selectează prin hazard.

9. Procesele de creştere şi maturizare împiedică momentele de maximă
intervenţie pentru formarea unor conduite.

10. Mediul, ca factor al dezvoltării umane, se referă numai la

aspectele sociale ce influenţează distinct personalitatea.

11. Un factor de mediu determină dezvoltarea doar în măsura în care

primeşte o semnificaţie din partea persoanei.

12. Acțiunile educative spontane, incidentale sunt expresia

nemijlocită a mediului de viață și a ambianței microsociale în care se
află o persoană.
 DREPTUL LA EDUCAȚIE
Constituția României
Dreptul la ARTICOLUL 32
învăţătură (1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul
general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel
profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin
alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.
(2) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba
română. În condiţiile legii, învăţământul se poate
desfăşura şi într-o limbă de circulaţie internaţională.
(3) Dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale
de a învăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi
instruite în această limbă sunt garantate; modalităţile de
exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.
(4) Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul
acordă burse sociale de studii copiilor şi tinerilor proveniţi
din familii defavorizate şi celor instituţionalizaţi, în
condiţiile legii.
(5) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în
unităţi de stat, particulare şi confesionale, în condiţiile
legii.
(6) Autonomia universitară este garantată.
(7) Statul asigură libertatea învăţământului religios,
potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat,
învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.
 CONVENŢIA ONU CU PRIVIRE LA DREPTURILE COPILULUI
adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989

ARTICOLUL 28

1. Statele părţi recunosc dreptul copilului la educaţie şi, în vederea asigurării exercitării
acestui drept în mod progresiv şi pe baza egalităţii de şanse, în special, statele membre
vor avea obligaţia:
a) de a asigura învăţământul primar obligatoriu şi gratuit pentru toţi;
b) de a încuraja crearea diferitelor forme de învăţământ secundar, atât general, cât şi
profesional şi de a le pune la dispoziţia tuturor copiilor şi de a permite accesul tuturor
copiilor la acestea, de a lua măsuri corespunzătoare, cum ar fi instituirea gratuităţii
învăţământului şi acordarea unui ajutor financiar în caz de nevoie;
c) de a asigura tuturor accesul la învăţământul superior, în funcţie de capacitatea
fiecăruia, prin toate mijloacele adecvate;
d) de a pune la dispoziţie copiilor şi de a permite accesul acestora la informarea şi
orientarea şcolară şi profesională;
e) de a lua măsuri pentru încurajarea frecventării cu regularitate a şcolii şi pentru
reducerea ratei abandonului şcolar.

2. Statele părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura aplicarea
măsurilor de disciplină şcolară într-un mod compatibil cu demnitatea copilului ca fiinţă
umană şi în conformitate cu prezenta Convenţie.

3. Statele părţi vor promova şi vor încuraja cooperarea internaţională în domeniul

educaţiei, mai ales în scopul de a contribui la eliminarea ignoranţei şi a
analfabetismului în lume şi de a facilita accesul la cunoştinţe ştiinţifice şi tehnice şi la
metode de învăţământ moderne. În această privinţă se va ţine seama, în special, de
nevoile ţărilor în curs de dezvoltare.
 LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE NR. 1 / 2011

ART. 1 Prezenta lege asigură cadrul pentru exercitarea sub autoritatea statului român
a dreptului fundamental la învăţătură pe tot parcursul vieţii. Legea reglementează
structura, funcţiile, organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de învăţământ de
stat, particular şi confesional.

ART. 2
(4) Statul asigură cetăţenilor României drepturi egale de acces la toate nivelurile şi
formele de învăţământ preuniversitar şi superior, precum şi la învăţarea pe tot parcursul
vieţii, fără nicio formă de discriminare.

ART. 12
(6) Statul garantează dreptul la educaţie al tuturor persoanelor cu cerinţe educaţionale
speciale. Învăţământul special şi special integrat sunt parte componentă a sistemului
naţional de învăţământ preuniversitar.

ART. 20
(3) Statul garantează dreptul la educaţie diferenţiată, pe baza pluralismului educaţional,
în acord cu particularităţile de vârstă şi individuale. (4) Elevii cu performanţe şcolare
excepţionale pot promova 2 ani
 Carta drepturilor fundamentale a UE
2010

Articolul 14 - Dreptul la educație

(1) Orice persoană are dreptul la educație, precum și la accesul la

formare profesională și formare continua
(2) Acest drept include posibilitatea de a urma gratuit învățământul
obligatoriu.
(3) Libertatea de a înființa instituții de învățământ cu respectarea
principiilor democratice, precum și dreptul părinților de a asigura
educarea și instruirea copiilor lor, potrivit propriilor convingeri
religioase, filozofice și pedagogice, sunt respectate în conformitate
cu legile interne care reglementează exercitarea acestora.