Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sistematica:
Regnul: Animalia
Increngatura: Vertebrate Vertebrata
Clasa: Mamifere Mammalia
Subclasa: Theria
Ordinul: Rozatoare Rodentia
Familia: Muridae
Genul: Rattus
Specia: Sobolanul calator Rattus norvegicus
Aspect / Menire:
Sobolanul calator ajunge la o lungime a corpului de 25cm, el cantarind intre 200 si 400gr. Blana
de pe spatele animalelor este gri-maronie, blana de pe burta este gri spre alb , iar picioarele lor au
culoarea pielii. Urechile lor sunt mai mici decat cele ale sobolanului de casa si aplecate in fata,
neajungand la ochi. Ei au o conformatie a corpului bondoaca si butucanoasa. Sobolanul calator
este forma de baza a sobolanului de laborator.
Aparitie:
Sobolanii calatori traiesc organizati ierarhic in turma pana la 100 de indivizii (unii
autori spun ca traiesc pana la 250 de animale). Cu ajutorul unui miros bine dezvoltat
se orienteaza si isi recunosc membrii clanului. Sunt fideli locului si mereu pregatiti
de lupta pentru a-si apara teritoriul impotriva altor clanuri. Masculul cel mai batran,
animalul Alpha, conduce clanul.
Sunt animale active noaptea si in amurg, sunt foarte intelgenti si capabili sa invete,
fapt pentru care combaterea lor poate fi ingreunata.
Cuiburile lor constau dintr-o albie intinsa si captusita. Femelele fata pe an de 2-7
ori, cate 5-8 pui. Dupa aproximativ 3 saptamani acestia parasesc cuibul, dupa care
femela este din nou pregatita pentru imperechere. Deja la varsta de 3 luni animalele
tinere sunt pubere. Iar ciclul de fatare ale femelelor este sincronizat, adica femelele
sunt gestante si fata in acelasi timp. Acest lucru are avantajul, ca atunci cand una din
femele nu mai are lapte, puii ei se pot hrani de la celelalte femele. Nu in ultimul
rand, rata de inmultire duce la raspandirea rapida si la supravietuirea sobolanului
calator.
In cautarea de hrana sobolanul calator parcurge des distante mari si daca este
posibil, hrana este dusa in cuib, pentru a fii consumata. Dusmanii naturali ai
sobolanului calator sunt pasarile rapitoare, nevastuica, jderul, iltisul si pisica.
Boli transmisibile:
Sobolanii transmit boli ca de exemplu boli virale: febra aftoasa, pesta porcina,
turbarea si infectii cu virusul Hanta, boli cauzate de bacterii precum: leptospiroza,
tuberculoza, salmonella, febra cauzata de muscatra de sobolan, lyme borelliose si
febra. Sunt purtatori de viermisori si pureci.
Combaterea:
Sobolanii devin foarte suspiciosi in ceea ce priveste momeala, mai ales atunci, cand
sursa de alimentatie nu a fost inlaturata sau poate fi facuta neaccesibila, ca de
exemplu in depozite sau la gropile de gunoi.
In aceste cazuri va stau la dispozitie substante aderente ca pudra, spuma sau gel care
se pot pune pe poteci, locuri de trecere, sau in gauri. Animalele isi vor insusi otrava
cand se vor curata.
Odata ce sobolanii accapta o momeala, mananca intr-un loc pana sau saturat, aceasta
inseamna ca, cantitatea la un loc trebuie sa fie de cel putin de 150-200g si controlat
regulat saptamanal.
Pentru ca momeala sa fie acceptata, ea trebuie plasata in locuri bine gandite cum ar
fi locuri de adunare, pe carari sau direct la gaurile vizuinelor.
In cazul in care este un singur animal sau daca s-a descoperit repede invazia, atunci
momeala care va avea succes sunt clucsele cu unt de arahide sau cu sunca afumata.
Bineinteles pentru prevenirea unei noi invazii trebuie astupate pe cat posibil gaurile
de vizitare. La geamuri, in scocuri, la canale si gauri de aerisire, se pot monta
garduri de otel aliat cu o largime a ochiului de 2 cm. Gaurile si crapaturile trebuie
astupate cu mortar de ciment. Gunoiul trebuie adunat in asa fel incat sa nu miroasa
si sa nu fie accesibil si mancarea animalelor trebuie indepartata in timpul noptii sau
cel putin acoperita. Nu trebuie aruncate resturi de mancare gatita in locuri unde se
arunca gunoiul si bineinteles nu se vor arunca resturi de mancare in vasul toaletelor.
Portret: gandacul rosu de
bucatarie - Blatella germanica
Sistematica:
Regnul: Articulata
Increngatura: Artropode, Arthropoda
Clasa: Insecte, Insecta
Subclasa: Hexapoda (hexa = sase, podos =
picior)
Ordinul: Blattaria
Familia: Blatide, Blattidae
Specia: Gandacul rosu de bucatarie,
Blatella germanica
Aspect/Menire:
Gandacul rosu de bucatarie are, ca toti gandacii de bucatarie, un corp oval si plat, cu
doua antene lungi setiforme. Capul este partial ascuns sub piept iar la sfarsitul
abdomenului se afla doi muguri de apendici, asa numitele cerci cu un rol in
facilitarea copulatiei.
Prin lobi speciali de aderenta la baza picioarelor, gandacul rosu de bucatarie, spre
deosebire de gandacul negru de bucatarie ( Blatta orientalis ), are capacitatea de a
merge /urca pe suprafete netede verticale precum sticla sau gresie. In ciuda aripilor
care acopera total corpul, ambele specii sunt incapabile sa zboare dar sunt alergatori
rapizi.
Aparitie:
Initial gandacul rosu de bucatarie provine din zone tropice sau subtropice. Din acest
motiv el poate fi gasit in toate incaperile incalzite, pana in prezent in afara cladirilor
sa constatat doar la locuri de depositare a gunoaielor. Prefera incaperi cu
temperaturi constante, de peste 20 grade celsius si 65% umiditate a aerului precum
si izvoare de umiditate: bucatarii mari, bucatariile hotelurilor si a restaurantelor sau
a locuintelor private, in camere de spalare, gradini zoologice, brutarii.
Ascunzatoarele lor sunt dupa chiuvete, frigidere, dupa tocurile usilor si faianta
defecta dar si in aparate electrice sau tablouri de comanda.
Extinderea lor in cladire are loc prin canalele cablurilor, dealungul conductelor de
apa si a tevilor de incalzire, intre cladiri prin ambalaje sau utilaje.
Biologie /Dezvoltare:
Larvele eclozeaza la scurt timp dupa ce pachetul de oua a fost depus si dupa 5 pâna
la 10 naparliri , in timp de 3 pâna maxim 7 luni, sunt pubere (metamorfoza
hemimetabola).
Gandacii adulti traiesc câteva luni. In aceasta perioada, femelele produc aproximativ
4 - 6 (unele surse spun ca pâna la 8) ooteci, in care din nou jumatate devin femele,
care produc din nou ooteci si asa mai departe, acest lucru determina inmultirea
rapida a gandacului rosu de bucatarie.
Gandacul rosu de bucatarie este activ noaptea. Ziua stau ascunsi in grupuri stranse
ale aceeasi specie. Aceasta orientare sociala inlesneste substante aromatice
specifice, care sunt cultivate in stomacul tuturor stadiilor de evolutie si sunt
eliminate cu fecalele. Gandaci care sunt vazuti umblând ziua indica o invazie mare.
Ei se hranesc cu materiale organice, preferand carbohidrati.
Hrana este mestecata si predigerata cu saliva, ceea ce duce des la vomare. Simtul
mirosului la gandacii de bucatarie este bine dezvoltat, acesta este localizat in
antenele lor si cu ajutorul caruia ei isi pot localiza hrana la intuneric. De asemenea
au un instinct de curatare dezvoltat, isi curata instrumentele gurii, antenele si
picioarele. Prin firele olfacitive de pe cerci pot percepe miscarea aerului si fug
repede.
Combaterea: