Sobolanul calator, Rattus norvegicus:

Sistematica:

Regnul:         Animalia
Increngatura:   Vertebrate Vertebrata
Clasa:          Mamifere  Mammalia
Subclasa:       Theria
Ordinul:        Rozatoare Rodentia
Familia:        Muridae
Genul:          Rattus
Specia:         Sobolanul calator Rattus norvegicus

Aspect / Menire:

Sobolanul calator ajunge la o lungime a corpului de 25cm, el cantarind intre 200 si 400gr. Blana
de pe spatele animalelor este gri-maronie, blana de pe burta este gri spre alb , iar picioarele lor au
culoarea pielii. Urechile lor sunt mai mici decat cele ale sobolanului de casa si aplecate in fata,
neajungand la ochi. Ei au o conformatie a corpului bondoaca si butucanoasa. Sobolanul calator
este forma de baza a sobolanului de laborator.

Aparitie:

Nu degeaba se foloseste pentru

sobolanul calator si numele de
sobolan de apa, fiindca cauta cu
predilectie locuri autohtone in
aprorierea apelor. Il gasim peste
tot unde populatia are hrana
suficienta si un loc de habitat
potrivit ii sta la dispozitie.
Adesea sunt gasiti in pivnite,
depozite, grajduri de vite si suri,
in gropi de gunoi, in apropiera
iazurilor, in canale, fluvii si
paraie. Pe camp deschis sau pe
grava campiilor sunt gauri si
scobituri care au o adancime de
pana la 75cm sub pamant.
Biologie /Evolutie:

Sobolanii calatori traiesc organizati ierarhic in turma pana la 100 de indivizii (unii
autori spun ca traiesc pana la 250 de animale). Cu ajutorul unui miros bine dezvoltat
se orienteaza si isi recunosc membrii clanului. Sunt fideli locului si mereu pregatiti
de lupta pentru a-si apara teritoriul impotriva altor clanuri. Masculul cel mai batran,
animalul Alpha, conduce clanul.

Sunt animale active noaptea si in amurg, sunt foarte intelgenti si capabili sa invete,
fapt pentru care combaterea lor poate fi ingreunata.

Cuiburile lor constau dintr-o albie intinsa si captusita. Femelele fata pe an de 2-7
ori, cate 5-8 pui. Dupa aproximativ 3 saptamani acestia parasesc cuibul, dupa care
femela este din nou pregatita pentru imperechere. Deja la varsta de 3 luni animalele
tinere sunt pubere. Iar ciclul de fatare ale femelelor este sincronizat, adica femelele
sunt gestante si fata in acelasi timp. Acest lucru are avantajul, ca atunci cand una din
femele nu mai are lapte, puii ei se pot hrani de la celelalte femele. Nu in ultimul
rand, rata de inmultire duce la raspandirea rapida si la supravietuirea sobolanului
calator.

Sobolanii calatori sunt omnivori, se multumesc si cu gunoaie si suporta chiar si

hrana alterata (al doilea factor de succes: insensibilitatea), ei prefera hrana animala,
in contradictie cu sobolanii de casa, care se hranesc cu hrana vegetala. Sobolanii
calatori sunt animale rapitoare, care se hranesc cu pasari mici. Adevarul este ca
sobolanii intrati in casa pot musca oamenii in timp ce acestia dorm.

In cautarea de hrana sobolanul calator parcurge des distante mari si daca este
posibil, hrana este dusa in cuib, pentru a fii consumata. Dusmanii naturali ai
sobolanului calator sunt pasarile rapitoare, nevastuica, jderul, iltisul si pisica.

Boli transmisibile:

Sobolanii transmit boli ca de exemplu boli virale: febra aftoasa, pesta porcina,
turbarea si infectii cu virusul Hanta, boli cauzate de bacterii precum: leptospiroza,
tuberculoza, salmonella, febra cauzata de muscatra de sobolan, lyme borelliose si
febra. Sunt purtatori de viermisori si pureci.

Sobolanii strica alimente si furaje prin carie si contaminare, precum si prin

transmiterea de ciuperci si paraziti. Ei produc si daune materiale prin rosul usilor si
a grinzilor de lemn, a mobilei, pana la rosul izolatilor si a cablurilor electrice. Acest
lucru poate duce rapid la daune mari economice, iar atunci cand se observa invazia
sobolanilor nu trebuie asteptat cu combaterea lor.

Combaterea:

O combatere devenita necesara se va face cu anticoagulante, prin concurenta cu

vitamina K, care impiedica coagularea sangelui. Se recomanda interventia unui
anticoagulant de generatia a doua, care duce la moartea rozatorului la primul
contact.(de ex. Brodifacoum). La expunerea preparatelor de prima generatie, ca de
exemplu Chlorophacinon, poate urma un esec al combaterii deoarece animalele nu
mananca decat o cantitate mica a substantei.

Exista diferite formule de momeli , care trebuie utilizate prin rotatie .

In ceea ce priveste periclitarea mediului inconjurator, utilizarea controlata si ascunsa

a momelii este cea mai inofensiva. Exista si forma care se poate turna direct in
gaurile sobolanilor. Pentru acoperirea statiilor cu momeala, este potrivita asa numita
momeala tip pasta cu continutul lui mare de grasime, pentru ca acesta este preferat
de animale. E drept ca nu ar trebui folosit in zone cu multa umezela si cu multi
melci , pentru ca melcii vor fi principalii consumatori .

In locuri cu o umiditate mare a aerului cum ar fi canalizarea sau pivnitele de pamant

se recomnda utilizarea de momeala profilata, care nu mucegaieste repede.

Sobolanii devin foarte suspiciosi in ceea ce priveste momeala, mai ales atunci, cand
sursa de alimentatie nu a fost inlaturata sau poate fi facuta neaccesibila, ca de
exemplu in depozite sau la gropile de gunoi.

In aceste cazuri va stau la dispozitie substante aderente ca pudra, spuma sau gel care
se pot pune pe poteci, locuri de trecere, sau in gauri. Animalele isi vor insusi otrava
cand se vor curata.

Momeala lichida se va dilua cu apa si va fi oferita la locurile de adapare. Ideal in

locuri cu putina apa , locuri ca depozite de grane, pentru ca sobolanii beau regulat.

Odata ce sobolanii accapta o momeala, mananca intr-un loc pana sau saturat, aceasta
inseamna ca, cantitatea la un loc trebuie sa fie de cel putin de 150-200g si controlat
regulat saptamanal.

Pentru ca momeala sa fie acceptata, ea trebuie plasata in locuri bine gandite cum ar
fi locuri de adunare, pe carari sau direct la gaurile vizuinelor.

In cazul in care este un singur animal sau daca s-a descoperit repede invazia, atunci
momeala care va avea succes sunt clucsele cu unt de arahide sau cu sunca afumata.

Bineinteles pentru prevenirea unei noi invazii trebuie astupate pe cat posibil gaurile
de vizitare. La geamuri, in scocuri, la canale si gauri de aerisire, se pot monta
garduri de otel aliat cu o largime a ochiului de 2 cm. Gaurile si crapaturile trebuie
astupate cu mortar de ciment. Gunoiul trebuie adunat in asa fel incat sa nu miroasa
si sa nu fie accesibil si mancarea animalelor trebuie indepartata in timpul noptii sau
cel putin acoperita. Nu trebuie aruncate resturi de mancare gatita in locuri unde se
arunca gunoiul si bineinteles nu se vor arunca resturi de mancare in vasul toaletelor.
Portret: gandacul rosu de
bucatarie - Blatella germanica

gandacul cafeniu de bucatarie

Sistematica:

Regnul:         Articulata
Increngatura:   Artropode, Arthropoda
Clasa:          Insecte, Insecta
Subclasa:       Hexapoda (hexa = sase, podos =
picior)
Ordinul:        Blattaria
Familia:        Blatide, Blattidae
Specia:         Gandacul rosu de bucatarie,
Blatella germanica
Aspect/Menire:

Gandacul rosu de bucatarie are, ca toti gandacii de bucatarie, un corp oval si plat, cu
doua antene lungi setiforme. Capul este partial ascuns sub piept iar la sfarsitul
abdomenului se afla doi muguri de apendici, asa numitele cerci cu un rol in
facilitarea copulatiei.

Prin lobi speciali de aderenta la baza picioarelor, gandacul rosu de bucatarie, spre
deosebire de gandacul negru de bucatarie ( Blatta orientalis ), are capacitatea de a
merge /urca pe suprafete netede verticale precum sticla sau gresie. In ciuda aripilor
care acopera total corpul, ambele specii sunt incapabile sa zboare dar sunt alergatori
rapizi.

Animalele adulte au o lungime de pina la 15mm, au culoarea maro-aurie, cu doua

dungi tipice maro inchis pe scutul gitului. Primele stadii de larve sunt inchise,
stadiile mai tarzii sunt colorate galben spre maro, dar toate fara aripi.

Cateodata gandacul rosu de bucatarie este confundat cu speciile de gandaci de

padure inofensivi, Ectobius species, care este deasemenea maro deschis, dar fara
cele doua dungi tipice, maro inchis, pe scutul gitului. Gandacii de padure sunt
singura specie care provine din Europa, acestea se misca incet si traiesc in iarba, pe
tufe si pomi.

Ocazional zboara masculul, femelele nu pot zbura.

Ei se mai pot confunda cu o specie de gandaci, Supella longipalpa ( gandacul de

mobila ). Aceasta are doar 11mm, este mai inchisa si are pe scutul gitului o pata
mare, rotunda neagra.

Aparitie:

Initial gandacul rosu de bucatarie provine din zone tropice sau subtropice. Din acest
motiv el poate fi gasit in toate incaperile incalzite, pana in prezent in afara cladirilor
sa constatat doar la locuri de depositare a gunoaielor. Prefera incaperi cu
temperaturi constante, de peste 20 grade celsius si 65% umiditate a aerului precum
si izvoare de umiditate: bucatarii mari, bucatariile hotelurilor si a restaurantelor sau
a locuintelor private, in camere de spalare, gradini zoologice, brutarii.
Ascunzatoarele lor sunt dupa chiuvete, frigidere, dupa tocurile usilor si faianta
defecta dar si in aparate electrice sau tablouri de comanda.

Extinderea lor in cladire are loc prin canalele cablurilor, dealungul conductelor de
apa si a tevilor de incalzire, intre cladiri prin ambalaje sau utilaje.

Biologie /Dezvoltare:

Dezvoltarea embrionala dureaza aproximativ 4 saptamani. In acest timp femela duce

pachetul cu oua agatat de partea dorsala a corpului si aprovizioneaza ouale cu apa si
substante nutritive. Cu putin inainte de ecloziune, femela, prin absorbtia de apa
inmultita creste presiunea ganglinilor abdominali , in asa fel incat sa poata sa
respinga ooteca.

Larvele eclozeaza la scurt timp dupa ce pachetul de oua a fost depus si dupa 5 pâna
la 10 naparliri , in timp de 3 pâna maxim 7 luni, sunt pubere (metamorfoza
hemimetabola).

Gandacii adulti traiesc câteva luni. In aceasta perioada, femelele produc aproximativ
4 - 6 (unele surse spun ca pâna la 8) ooteci, in care din nou jumatate devin femele,
care produc din nou ooteci si asa mai departe, acest lucru determina inmultirea
rapida a gandacului rosu de bucatarie.

Combinatia vitezei de inmultire cu o adaptabilitate enorma neschimbata pâna astazi,

sunt secretul succesului acestei ierarhii straveche de insecte.

Gandacul rosu de bucatarie este activ noaptea. Ziua stau ascunsi in grupuri stranse
ale aceeasi specie. Aceasta orientare sociala inlesneste substante aromatice
specifice, care sunt cultivate in stomacul tuturor stadiilor de evolutie si sunt
eliminate cu fecalele. Gandaci care sunt vazuti umblând ziua indica o invazie mare.
Ei se hranesc cu materiale organice, preferand carbohidrati.

Gandacul rosu de bucatarie absoarbe apa separat.

Hrana este mestecata si predigerata cu saliva, ceea ce duce des la vomare. Simtul
mirosului la gandacii de bucatarie este bine dezvoltat, acesta este localizat in
antenele lor si cu ajutorul caruia ei isi pot localiza hrana la intuneric. De asemenea
au un instinct de curatare dezvoltat, isi curata instrumentele gurii, antenele si
picioarele. Prin firele olfacitive de pe cerci pot percepe miscarea aerului si fug
repede.

Gandacii de bucatarie nu sunt doar o povara scârboasa, ei au si o semnificatie

majora, ca daunatori igienici. Prin obiceiurile lor de hranire si de trai, cauta des
locuri cu bacterii, precum gunoaie, colturi mucegaite sau chiar toilette.

Combaterea:

In bucatari si locuinte private, invazia gandacilor de bucatarie se combate prin

procedeul cu momeala. Gelul de momeala se aplica direct pe spatiul gol al
aparatelor electrice, masinilor de spalat si instaltiile de spalare, in tablouri de
comanda, sub mese de spalat si clatit, dupa gresie ,,in rostuiri defecte" sau dupa
dulapuri. Acesta va fi preluat bine de insecte si in general, depinzand de intensitatea
invaziei, aceasta este oprita dupa 2 aplicari.

Doar in cazul in care, de exemplu, in brutarii cu linii de productie si incaperi de

dospire, unde igiena este deficitara si sunt spatii goale dupa carcasele aparaturilor
unde gelul se usuca din cauza temperaturii inalte, poate fi necesara o combinatie cu
gel de momeala si pudra insecticida. Deasemenea se pot lua masuri de sopire /
pulverizare in preajma locurile de iesire, prin crearea barierelor.
Totdeauna trebuie luate masuri pentru controlul invaziei cu statii de monitorizare.

Bineinteles trebuie astupate rostuirile si gaurile, locuri umede trebuie eliminate,

curatate regulat locurile greu accesibile, si alimentele nu trebuie lasate deschise in
timpul noptii.