LEGE din 20 octombrie 1864

de expropriaţiune pentru cauză de utilitate publică

EMITENT: PARLAMENTUL

- Cu modificările din 1900 şi 1913 -

Această lege este luată în cea mai mare parte după Legea franceză de
expropriere din 3 mai 1841. Articolele sale de la 38 la 58 inclusiv au fost
modificate prin Legea din 9 februarie 1900, iar art. 67 a fost completat prin Legea
interpretativă din 7 iunie 1913.

TITLUL I
Dispoziţiuni preliminare

ART. 1
Utilitatea publică pentru toate lucrările de interes general se declară de Puterea
Legiuitoare; pentru acelea de interes comun a mai multor judeţe, de către Consiliile
judeţene, şi la neunirea lor, de către guvern, luând avizul Consiliului de Stat;
pentru acelea de interes local al unui judeţ sau al mai multor comune, de către
consiliul judeţean; iar pentru lucrările de interes local în comună, utilitatea publică
se declară de consiliul comunal.
Se va proceda întru aceasta conform art. 61 şi 64 din Legea consiliilor
judeţene.*)
------------
*) În urma schimbării numerotaţiei articolelor Legii consiliilor judeţene, prin
modificarea din 31 mai 1894, aceste articole au devenit astăzi 62 şi 65.

ART. 2
Declaraţiunea de utilitate publică se face în urma unei cercetări.
Această cercetare se face, în caz de interes general, de administraţie; în caz de
interes judeţean, de consiliul judeţean, în caz de interes comunal, de consiliul
comunal.
Cercetarea nu se va întinde decât asupra consideraţiilor de interes general,
asupra avantajelor ce înfăţişează o lucrare publică oarecare, a consecinţelor ce
poate să aibă sub raporturile economice. Ea se face după formele ce se vor
statornici printr-un regulament de administraţie publică.

TITLUL II
Măsuri pregătitoare relative la expropriaţiune
 ART. 3
Inginerii sau agenţii tehnici însărcinaţi cu executarea lucrărilor, vor ridica
planurile pământurilor sau al edificiilor asupra cărora se propune a se aplica
expropriaţiunea, arătându-se şi numele proprietarului.
Un plan nu va cuprinde decât fondurile ce cad într-o comună.
ART. 4
Aceste planuri se depun spre cunoştinţa obştească, pe timp de 10 zile întregi, în
cancelaria comunei, unde se află situate proprietăţile în chestiune.
ART. 5
Termenul de 10 zile se va număra din ziua notificării ce se va face prin adresă
colectivă părţilor interesate sau reprezentanţilor lor, spre a lua cunoştinţă de planul
depus la comună.
Totodată notificarea se va publica în comună, conform art. 105 din Legea
comunală, şi se va afişa în copie legalizată pe uşa primăriei, despre care primarul
va încheia proces-verbal.
ART. 6
Primarul va încheia proces-verbal, în care va cuprinde lămuririle sau reclamaţiile
ce i se vor fi făcut verbal; dătătorii unor asemenea vor subscrie procesul-verbal.
Lămuririle şi reclamaţiile date în scris se vor alătura; a doua zi după expirarea
termenului de zece zile, se vor trimite aceste lucrări la subprefectură; iar fiind
comuna în reşedinţa prefecturii se vor trimite prefectului.
ART. 7
Îndată după primirea lucrărilor sus-zise, după invitarea subprefectului respectiv,
a prefectului, o comisie se va aduna la reşedinţa subprefecturii, sau în cazul
prevăzut la aliniatul al doilea, art. precedent, la reşedinţa prefecturii. Această
comisie se va compune din opt persoane trase la sorţi de către comitetul
permanent, din o listă de 16 proprietari ai plăşii care plătesc impozitul cel mai
mare, de primarul comunei şi de inginerul însărcinat cu executarea lucrărilor.
Proprietarii ce sunt a se expropria nu pot face parte din comisie.
Asemenea nu pot lua parte la comisie, miniştrii, directorii de ministere, membrii
consiliului de stat, prefecţii, subprefecţii, membrii consiliilor judeţene şi comunale;
aceştia din judeţul, plasa sau comuna unde este a se face expropriaţiunea; membrii
Curţii de casaţiune, membrii tribunalelor şi procurorii lor din judeţul unde urmează
expropriaţiunea.
Sunt scutiţi de a face parte din comisie, membrii corpurilor legiuitoare în cursul
sesiunii, şi toţi funcţionarii administrativi şi judiciari.
La reşedinţa subprefecturii, comisia se va prezida de subprefect; iar la reşedinţa
prefecturii de un delegat numit de prefect.
Ea nu va putea delibera decât fiind faţă cinci din membrii ei.
 Întâmplându-se să fie de faţă şase membri şi opiniile să fie împărţite, votul
preşedintelui va fi preponderent.
ART. 8
Întâmplându-se ca lucrările să se întindă peste teritoriul mai multor comune,
atunci primarii lor vor face parte din comisia citată la art. 7.
ART. 9
Comisia primeşte, în curs de zece zile întregi, observaţiile şi reclamaţiile
interesaţilor, îi cheamă de câte ori găseşte de cuviinţă.
După expirarea termenului, ea formulează părerea sa.
Ea trebuie să-şi termine lucrările în timp de 15 zile de la adunarea sa.
Preşedintele comisiei le va comunica fără întârziere prefectului, pe lângă procesul-
verbal cuprinzător opiniei comisiei. Întâmplându-se ca membrii comisiei să nu se
întrunească, sau întrunindu-se să nu-şi termine lucrările în termenul statornicit,
atunci se va trage la sorţi o altă comisie.
Aceia care au motivat numirea unei alte comisii, neputând justifica absenţa sau
neterminarea lucrărilor, se vor supune la o amendă de la 100 până la 500 lei.
Asupra acestui caz, statuează consiliul permanent al judeţului, cu dreptul de recurs
la consiliul de stat.
La caz de a nu se întruni sau de a nu sfârşi lucrările nici această a doua comisie,
atunci subprefectul în trei zile va constata aceasta printr-un proces-verbal, şi va
trimite prefecturii procesul-verbal şi toate actele relative, şi va decide comitetul
permanent.
ART. 10
Dacă comisia propune vreo schimbare la traseul făcut de inginer, subprefectul
este dator să înştiinţeze prin forma prescrisă prin art. 5 pe proprietarii interesaţi.
Procesul-verbal şi toate actele relative vor sta depuse la prefecturi în timp de 10
zile de la data înştiinţării prevăzută prin art. 10. Părţile interesate sunt în drept a
face reclamaţiile şi observaţiile lor până în cinci zile, numărate de la expirarea
acelui termen. Toate actele se vor trimite la prefectură.
ART. 11
După consultarea procesului-verbal şi a actelor relative, în caz când lucrările
publice vor privi interese judeţene sau interese a mai multor comune dintr-un judeţ,
consiliul judeţean, iar în lipsă comitetul permanent, va hotărî proprietăţile ce vor fi
a se cumpăra şi epoca în care se vor lua în posesiune.
Pentru lucrările privitoare pe mai multe judeţe şi la caz de neunire a consiliilor
respective, va decide guvernul, conform art. 61 din Legea consiliilor judeţene.
Pentru lucrările de interes general, prefectul va lua o decizie motivată în
comitetul permanent. Urmând însă ca părerea comisiei să fie pentru schimbarea
traseului, prefectul va raporta administraţiei superioare.
ART. 12
 Dispoziţiile art. 7, 8, 9 şi 10 nu se aplică la caz când expropriaţiunea se va cere
de o comună şi în interesul ei comunal, şi la caz de lucrări pentru deschiderea sau
îndreptarea drumurilor vecinale.
La aceste cazuri, consiliul comunal, pe puterea procesului-verbal arătat la art. 6,
vor hotărî proprietăţile ce vor fi a se cumpăra şi epoca în care se vor lua în
posesiune.

TITLUL III
Despre expropriaţiunea şi urmăririle ei în privinţa privilegiilor şi altor drepturi
reale

ART. 13
Expropriaţiunea pentru cauză de utilitate publică se face numai prin hotărâre
judecătorească.
Sub nici un cuvânt şi sub nici un titlu, tribunalele ordinare nu vor putea fi
înlocuite prin administraţie sau prin tribunale administrative, afară de cazurile
prevăzute prin legi.
ART. 14
Tribunalele nu pot hotărî expropriaţiunea decât numai după ce utilitatea publică
s-a constatat şi s-a declarat după formele prescrise în legea de faţă.
ART. 15
Dispoziţiunile art. 13 şi 14 nu vor avea aplicaţiune la alcătuirile de bunăvoie.
Aceste alcătuiri se vor legaliza de tribunal.
Când preţul va fi contestat de persoana a treia interesată, atunci estimaţiunea se
face de comisia arbitrară, conform titlului V, Cap. II.
ART. 16
Întâmplându-se ca măsura de expropriaţiune să aibă a se întinde asupra averilor
Statului, ale aşezămintelor publice, ale consiliilor districtuale şi consiliilor
comunale, ale nevârstnicilor, ale interdicţiilor, ale absenţilor, asupra averilor dotale
şi altele asemenea, tribunalul, ascultând pe reprezentanţii acestor averi şi
concluziile ministerului public, va hotărî asupra expropriaţiunei.
Totodată va regula şi măsurile de conservaţiune prescrise de dreptul comun în
privinţa tranzacţiunilor de acest fel de averi.
ART. 17
În cazul articolului precedent, preţul nu se va putea statornici decât prin forma
comisiei arbitrale arătat de titlul V, Cap. II.
ART. 18
După îndeplinirea celor mai de sus, autorităţile îndrituite cu determinarea
proprietăţilor de expropriat, sunt datoare a cere dobândirea prin alcătuiri de
bunăvoie.
 ART. 19
Dacă încercarea de dobândire prin alcătuire de bunăvoie va rămânea fără
rezultat, primarul, ori prefectul, trimite procurorului tribunalului, în a cărui
jurisdicţie sunt situate bunurile, titlul ce autoriză executarea lucrărilor şi decizia
menţionată la art. 11.
ART. 20
După trei zile, procurorul tribunalului, înfăţişând actele doveditoare îndeplinirii
formalităţilor prescrise la titlul I, art. 2 şi titlul II, va cere, şi tribunalul, fără a
chema pe părţi, care însă totdeauna vor putea fi ascultate, va hotărî expropriaţiunea
pentru cauză de utilitate publică a pământurilor sau edificiilor cuprinse în decizia
autorităţilor arătate la art. 11 şi 12.
Hotărârea expropriaţiunei lipseşte pe proprietar de dreptul de proprietate asupra
fondului, lăsându-i numai posesiunea până la plata îndemnităţii.
Dacă administraţia n-a urmărit exproprierea în timp de 6 luni, numărate de la
decizia autorităţilor arătată la art. 11 şi 12, oricare proprietar lovit prin ea va putea
reclama la tribunal.
Procurorul tribunalului va comunica această reclamaţie prefectului ori
primarului şi aceştia vor fi datori a trimite de îndată toate actele în chestiune.
Tribunalul va hotărî în trei zile.
Prin acea hotărâre se va numi un membru în funcţiune de judecător, director al
comisiei arbitrale prevăzut la titlul V, Cap. II.
La caz de împiedicare legală, preşedintele tribunalului va orândui un alt
judecător în locu-i, după o simplă petiţie a părţii interesate.
ART. 21
La caz, când proprietarii, care sunt a se expropria, învoiesc cesionarea fondului,
însă nu se mulţumesc cu preţul oferit, tribunalul, prin încheiere, va constata
învoirea şi va orândui pe membrul, director al comisiei arbitrale, preţiuitor, fără să
mai fie trebuinţă de a da hotărârea de expropriaţiune, nici de a constata că s-au
îndeplinit formalităţile prescrise de titlul I, art. 2 şi titlul II.
ART. 22
Hotărârea se publică şi se afişează în prescurtare prin comunele unde sunt situate
fondurile, după modul arătat la art. 5.
Totodată se va publica şi în unul din jurnalele oficiale.
Această prescurtare va cuprinde numele proprietarilor, motivele şi dispozitivul
hotărârii, şi se va notifica la domiciliul ce-şi vor fi ales proprietarii în plasa unde se
află fondurile printr-o declaraţie făcută la consiliul comunei unde sunt fondurile;
iar când alegerea domiciliului nu va fi avut loc, notificarea prescurtării se face în
copie îndoită, una către consiliul comunei şi alta către arendaşul, locatarul,
îngrijitorul proprietăţii.
 Toate celelalte notificări prescrise prin legea de faţă se vor face în forma sus
semnată.
ART. 23
Administraţia ca să desfacă proprietăţile de privilegii, ipoteci sau alte drepturi
ale unei a treia persoane, este datoare a cere transcripţia hotărârii prin care se
expropriază fondul în codicele respective ale tribunalului unde sunt situate aceste
fonduri.
ART. 24
În curs de 15 zile după împlinirea formalităţilor prescrise la art. precedent,
îndrituiţii vor cere şi tribunalul va face înscrierea privilegiilor, ipotecilor sau altor
drepturi.
Dacă îndrituiţii nu vor fi cerut înscrierea, în termenul prescris mai sus, atunci
imobilul expropriat va fi liberat de orice privilegiu, ipotecă sau alte drepturi, fără
prejudiciul drepturilor femeilor, nevârstnicilor şi altor interzişi asupra sumei de
indemnizare cuvenită proprietarului expropriat.
Creditorii care nu vor fi îndeplinit formalităţile prescrise mai sus vor avea
dreptul de reclamaţie în contra proprietarului expropriat.
Creditorii înscrişi nu vor avea la nici un caz facultatea de a propune preţul mai
mare, dar ei vor putea cere ca indemnizarea să se fixeze după titlul V.
ART. 25
Acţiunile de revendicare de protimisis, şi orice alte acţiuni reale, nu vor putea
opri exproprierea nici împiedica efectul ei. Dreptul reclamanţilor se va transporta
asupra preţului, şi imobilul va rămânea scutit.
ART. 26
Regulile aşezate la art. 22, 23 şi 24 sunt aplicabile pentru cazurile de alcătuire de
bunăvoie între administraţie şi proprietar.
Neîmplinirea formalităţilor pentru a desărcina imobilul de ipotecă, privilegii, sau
drepturi, nu împiedică cursul expropriaţiunei; însă părţile interesate îşi vor putea
urmări drepturile lor, după formele prescrise la titlul V, Cap. II.

TITLUL IV
Despre recurs

ART. 27
Hotărârea tribunalului declaratoare de expropriaţiune este fără opoziţie, fără apel
şi supus numai recursului în casaţie pentru următoarele cazuri:
a) Incompetenţă.
b) Exces de putere, şi
c) Viţiuri de formă prin hotărâre.
ART. 28
 Recursul în casaţie se va depune la grefa tribunalului în termen de opt zile,
numărate de la data notificării hotărârii, conform art. 22.
Grefierul va fi dator a libera îndată adeverinţa înregistrată.
ART. 29
Tribunalul va împărtăşi recursul până în opt zile proprietarului la domiciliu
semnată la art. 22, sau prefectului, ori primarului, după firea lucrărilor cu
deşteptare că până în treizeci zile să se înfăţişeze la curtea de casaţie însuşi sau prin
mandatar.
ART. 30
În termen de 15 zile ale notificării recursului, tribunalul este dator a expedia
recursul cu dosarul cauzei la curtea de casaţie.
ART. 31
În materii de expropriaţiune pentru cauză de utilitate publică, curtea de casaţie
judecă recursul după împlinirea a treizeci zile, numărate din ziua dărei recursului,
fără a chema pe părţi.
ART. 32
Recursul nu se poate face decât de părţile drept interesate, adică, sau de
expropriat sau de exproprietar.
Creditorii şi ceilalţi interesaţi nu pot face recurs. În această materie recursul în
casaţie se declară de urgenţă. Curtea îl va judeca şi în sesiune de vacanţă.

TITLUL V
Despre regularea indemnizării

CAP. 1
Măsuri pregătitoare

ART. 33
În zece zile de la data notificării hotărârii prescrise prin art. 22, proprietarul
fondului ce se expropriază este dator a face cunoscut administraţiei persoanele ce
au dreptul de arenzi, de chirii, de uzufruct, de uz sau locuinţă, şi pe acelea cu
drepturi de şerbire în puterea unui titlu dat de proprietar sau la care el a participat.
La din contra, proprietarul va rămânea singur răspunzător cu indemnizare către
aceştia.
Ceilalţi interesaţi vor fi datori a se arăta la administraţie în termenul de mai sus
de 10 zile; la din contra, ei nu vor mai fi ascultaţi la fixarea indemnităţii.
ART. 34
Dispoziţiile legii de faţă atingătoare de proprietari şi de creditorii lor, se vor
aplica la uzufructuari şi la creditorii lor.
ART. 35
 Administraţia notifică proprietarilor şi tuturor interesaţilor care au fost declaraţi,
sau care s-au arătat în termenul statornicit prin art. 33, sumele ce oferă drept
indemnitate. Ofertele se vor afişa conform art. 5 din legea de faţă; ele se vor face
îndeosebi pentru ca fiecare interesat să cunoască suma ce i se oferă pentru
privaţiunea dreptului său.
ART. 36
Până în zece zile de la notificarea prescrisă prin art. 33, proprietarii şi ceilalţi
interesaţi vor fi datori să declare în scris primirea lor, sau, dacă nu se mulţumesc cu
ofertele ce au făcut, să arate suma pretenţiei lor.
Tăcerea proprietarilor sau a interesaţilor va fi considerată ca o declaraţie de
mulţumire cu preţul oferit de administraţie.
ART. 37
La caz de expropriaţiune de averi de natura celor cuprinse la art. 18, se va urma
în conformitate cu prescripţiunile art. 17.
ART. 38*)
Dacă ofertele administraţiei nu sunt primite în termenul prescris de art. 36, sau
dacă va fi vorba de averi din cele arătate la art. 16 şi 17, cifra indemnităţii va fi
hotărâtă după regulile arătate în capitolul următor.
------------
*) Modificat prin Legea din 9 februarie 1900.

CAP. 2
Despre comisia de arbitri însărcinată cu fixarea indemnizării

ART. 39*)
În cazul când indemnitatea nu va putea fi regulată prin bună înţelegere, cifra ce
se cuvine a se plăti se va fixa de către o comisie de arbitri.
------------
*) Modificat prin Legea din 9 februarie 1900.

ART. 40*)
Această comisie se va alcătui din trei arbitri, numiţi: unul de către partea
expropriată, altul de către partea care urmăreşte exproprierea, şi cel de al treilea,
care va prezida comisiunea arbitrală, va fi primul prezident al tribunalului cu mai
multe secţiuni, prezidentul tribunalului cu o singură secţiune, şi, în caz de
împiedicare, prezidentul sau judecătorul care îi ţine locul.
------------
*) Modificat prin Legea din 9 februarie 1900.

ART. 41*)
 În cazul când vor fi mai multe părţi interesate în aceeaşi proprietate, ele se vor
înţelege între dânsele pentru numirea arbitrilor lor; la caz de neînţelegere, fiecare
parte interesată îşi va numi un arbitru şi prezidentul tribunalului va trage la sorţi, cu
trei zile înainte de scoaterea citaţiilor, care din aceşti arbitri va face parte din
comisia arbitrală, şi va cita numai pe acela ieşit la sorţi.
------------
*) Modificat prin Legea din 9 februarie 1900.

ART. 42*)
Prezidentul tribunalului va notifica părţilor interesate ca, în termen de 10 zile de
la primirea notificării, să i se comunice numele, prenumele, profesia şi domiciliul
arbitrilor aleşi de dânsele, precum şi declaraţia scrisă a arbitrilor aleşi că primesc
însărcinarea ce li s-a dat.
Această notificare se va face după cum se arată la art. 22.
Alegerea domiciliului arbitrilor nu va putea fi altundeva decât în oraşul de
reşedinţă al tribunalului situaţiei imobilului expropriat.
Când vreuna din părţi nu va fi notificat, în termenul prescris de articolul de mai
sus, numele şi consimţământul arbitrului ales de dânsa, prezidentul tribunalului va
trage la sorţi dintre magistraţii tribunalului pe arbitrul sau pe arbitrii care n-ar fi
fost aleşi de părţi.
În caz când vor fi fixate a se judeca în aceeaşi zi mai multe pricini în care să nu
fie arbitri desemnaţi de părţi se va face o singură tragere la sorţi, şi magistratul sau
magistraţii ieşiţi pentru o afacere vor judeca la toate exproprierile din acea zi.
Menţiune despre tragerea la sorţi se va face în procesul-verbal al fiecărei
judecăţi.
------------
*) Modificat prin Legea din 9 februarie 1900.

ART. 43*)
Comisia de arbitri va funcţiona la tribunalul situaţiunei imobilului.
După pronunţarea sentinţei de expropriere, administraţia va cere prezidentului
tribunalului trimiterea afacerii înaintea comisiei de arbitri.
Prezidentul tribunalului va fixa termenul de judecată.
În timpul cât funcţionează Curtea cu juraţi nu se va soroci nici un termen pentru
judecată exproprierilor.
------------
*) Modificat prin Legea din 9 februarie 1900.

ART. 44*)
 Prezidentul tribunalului trimite convocarea arbitrilor aleşi şi părţilor la
domiciliul ales, şi în caz de nealegere, în modul arătat la art. 22, cu cel puţin 10 zile
libere înainte, arătându-le ziua, ora şi locul întrunirii.
------------
*) Modificat prin Legea din 9 februarie 1900.

ART. 45*)
Arbitrul care, după ce a primit însărcinarea ce i se încredinţase, va lipsi fără
motiv legal, se va supune la o amendă de la 100 până la 500 lei, care se va
pronunţa de către arbitrul prezident.
Arbitrul condamnat are dreptul să facă opoziţie în termen de 8 zile de la
notificarea condamnării.
Această opoziţie se judecă definitiv de arbitrul prezident.
În caz de lipsa unui arbitru se va proceda conform art. 42, alin. IV, putându-se,
în asemenea caz, amâna judecata pentru a doua zi de lucru fără alte citaţii.
------------
*) Modificat prin Legea din 9 februarie 1900.

ART. 46*)
Arbitrul prezident va lua pe lângă sine pe un grefier sau un ajutor. Acesta va
supune pricinile de cercetat după rândul lor şi va încheia procesele-verbale.
------------
*) Modificat prin Legea din 9 februarie 1900.

ART. 47*)
Constituindu-se comisia, arbitrii care nu fac parte din magistratură vor depune în
şedinţă publică, cu mâna pe cruce, următorul jurământ:
"Jur pe Sfânta cruce şi în frica lui Dumnezeu că voiu judeca cu nepărtinire, cu
dreptate şi în cuget curat".
Formula jurământului se va putea schimba după religia arbitrului.
------------
*) Modificat prin Legea din 9 februarie 1900.

ART. 48*)
După depunerea jurământului, arbitrul prezident supune comisiei tabloul
ofertelor şi al cererilor, planurile, etc., fondurilor ce se expropriază, precum şi
dovezile aduse de părţi.
Părţile sau împuterniciţii lor îşi arată observaţiile.
 Comisia poate asculta toate persoanele de la care s-ar putea lumina. Ea poate
merge la faţa locului sau delega pe unul din membrii săi. Discuţia e publică; ea se
poate continua şi în alte şedinţe.
------------
*) Modificat prin Legea din 9 februarie 1900.

ART. 49*)
După cercetarea pricinii, arbitrul prezident ridică şedinţa şi comisia se retrage cu
grefierul sau ajutorul lui în camera de chibzuire. Acolo, fără a putea ieşi, arbitrii
hotărăsc în majoritate de voturi cifra indemnizărei.
La caz când fiecare din cei trei arbitri ar fixa o cifră deosebită, cifra
intermediară, adică nici cea mai mică, nici cea mai mare, se va considera ca votată
de majoritate. Spre exemplu, arbitrul A fixează cifra 10, arbitrul B cifra 50, arbitrul
C cifra 20; indemnizarea va fi de 20. Hotărârea va fi motivată. Dacă unul din
arbitri rămîne în minoritate şi el va fi dator a-şi motiva opinia, refuzul de a o
motiva va fi pedepsit cu amendă de 500 lei, pronunţată de arbitrul prezident, fără
ca lipsa de motivare a minorităţii să poată atinge nulitatea deciziei majorităţii.
------------
*) Modificat prin Legea din 9 februarie 1900.

ART. 50*)
Comisia arbitrală hotărăşte indemnităţi deosebite pentru fiecare reclamant, după
titlul lui.
Dacă este proces sau pretenţiune de orice fel asupra însăşi fondului ce se
expropriază, comisia arbitrală, fără a se împiedica de aceasta, hotărăşte numai
indemnizarea, rămânând ca reclamanţii să-şi urmărească dreptul lor numai asupra
preţului de indemnizare la instanţa competentă.
Uzuarul sau uzufructuarul este obligat a da cauţiune că, la finele uzului sau
uzufructului, va restitui suma ce înfăţişează valoarea imobilului expropriat.
------------
*) Modificat prin Legea din 9 februarie 1900.

ART. 51*)
Comisia arbitrală, în nici un caz, nu poate hotărî un preţ mai mic decât cel oferit,
sau mai mare decât cel cerut.
Dacă indemnizarea regulată de comisia arbitrală nu trece peste oferta
administraţiei, părţile care vor fi refuzat-o se vor condamna la plata cheltuielilor.
Dacă indemnizarea este egală cu cererea părţilor, administraţia va fi supusă la
plata cheltuielilor.
 Dacă indemnizarea este totodată superioară ofertei administraţiei şi inferioară
cererii părţilor, cheltuielile se vor compensa în mod a fi purtate de către părţi şi
administraţie în proporţie cu oferta sau cererea lor şi cu decizia comisiei arbitrale.
Orice individ care va fi cerut indemnizaţia, se va condamna la cheltuieli, oricare
ar fi estimaţia comisiei arbitrale dacă nu se va fi conformat dispoziţiilor art. 36.
------------
*) Modificat prin Legea din 9 februarie 1900.

ART. 52*)
Decizia comisiei se va semna îndată. Dacă unul din arbitri ar refuza să iscălească
decizia sau părerea sa osebită, acest refuz se va constata de arbitrul prezident în
josul hotărârii; constatarea va ţine loc de iscălitură.
Arbitrul-prezident va hotărî asupra cheltuielilor şi va ordona punerea
administraţiei în stăpânirea lucrului expropriat, cu îndatorire de a consemna preţul;
va putea ordona ca să se libereze, cu execuţie provizorie, părţii expropriate o parte
din preţ.
Arbitrul-prezident va taxa cheltuielile al căror tarif este determinat printr-un
regulament de administraţie publică. În taxă nu va cuprinde decât actele făcute în
urma ofertei administraţiei; cheltuiala actelor anterioare rămâne în tot cazul, în
sarcina administraţiei.
Tot dânsul va fixa definitiv plata arbitrilor, care nu fac parte din magistratură şi
care au funcţionat. Această plată nu va putea trece peste 200 lei de arbitru, în
fiecare zi de şedinţă, în fiecare afacere judecată.
Această indemnitate va fi totdeauna în sarcina administraţiei ce expropriază.
------------
*) Modificat prin Legea din 9 februarie 1900.

ART. 53*)
Hotărârea comisiei arbitrale este supusă apelului în termen de 10 zile de la
pronunţare.
Apelul se va face prin simplă declaraţie la grefa tribunalului.
Prezidentul tribunalului va fi obligat ca, în termen de trei zile de la declararea
apelului, să trimită dosarul şi cu toate actele la Curtea de apel respectivă.
Apelul se va judeca de Curtea de apel de urgenţă şi cu precădere, în termen de
15 zile de la primirea dosarului şi fără citaţii.
Decizia Curţii de apel, ca şi a comisiei de arbitri, se dă fără drept de opoziţie.
În caz de divergenţă, Curtea se va completa cu cinci membri, chiar în acea zi sau
cel mult în ziua următoare.
------------
*) Modificat prin Legea din 9 februarie 1900.
 ART. 54*)
Decizia Curţii de apel se va putea ataca cu recurs în casaţie, în termen de 10 zile
de la pronunţare, pentru violarea art. 50 şi 51 din această lege şi pentru toate
cazurile prevăzute în legea organică a Curţii de casaţie.
Prezidentul Curţii de apel va trimite dosarul la Curtea de casaţie în termen de
trei zile de la primirea recursului. Curtea de casaţie va judeca recursul de urgenţă şi
cu precădere în termen de 10 zile de la primirea dosarului fără opoziţie.
------------
*) Modificat prin Legea din 9 februarie 1900.

ART. 55*)
Dacă o decizie a Curţii se va casa, afacerea se va trimite la o altă Curte de apel,
care va judeca după aceeaşi procedură.
------------
*) Modificat prin Legea din 9 februarie 1900.

ART. 56*)
Deciziile comisiei de arbitri şi ale Curţilor de apel se vor trece într-un registru
special ce se va ţine la fiecare tribunal şi Curte de apel.
------------
*) Modificat prin Legea din 9 februarie 1900.

CAP. 3
Despre regulile după care urmează a se fixa despăgubirea

ART. 57*)
Comisia de arbitri va fixa în bani, pentru fondul cuprins în hotărârea de
expropriere a tribunalului, câtimea indemnităţii cuvenită proprietarului, după
valoarea fondului pentru proprietari în momentul exproprierii.
Comisia de arbitri judecă sinceritatea titlurilor şi efectul actelor care ar fi de
natură a modifica evaluarea indemnizării.
------------
*) Modificat prin Legea din 9 februarie 1900.

ART. 58*)
Arbitrii se vor baza, pentru fixarea indemnităţii, pe toate elementele de natură a
forma convingerea lor, cum: venitul imobilului astfel cum rezultă din rolurile
contribuţiunilor directe şi din contractele de închiriere sau arendare cu dată certă
anterioară, îndeplinirea formalităţilor prevăzute la art. 5, preţul cu care a fost
cumpărat rezultând din actele de cumpărare cu dată certă, preţul cu care se vând
obişnuit imobilele de acelaşi fel în localitate şi alte asemenea; vor fi în drept să ţină
socoteală şi de cheltuielile de lux sau de plăcere, chiar când dânsele n-ar fi sporit
valoarea venală a imobilelor; vor ţine în socoteală şi toate daunele rezultând pentru
expropriat din faptul deposedării lui.**)
------------
*) Modificat prin Legea din 9 februarie 1900.
**) La finitul Legii modificătoare din 9 februarie 1900, se află adăugat
următorul art. II care lămureşte următoarele:
"ART. 2
În toate articolele Legii din 20 octombrie 1864, care nu sunt modificate în vreo
altă dispoziţie a lor, se vor înlocui cuvintele: "jude-director, juriul şi jurat" prin
cuvintele: "arbitru-prezident, comisie-arbitrală şi arbitru".
Termenele din această lege se vor socoti pe zile libere. Procedura va fi gratuită
înaintea comisiei de arbitri şi a Curţii de apel.

ART. 59
Întâmplându-se ca însăşi administraţia să contesteze proprietarului expropriat
dreptul la o indemnitate, comisia arbitrală totuşi va fixa câtimea indemnităţii aşa ca
şi când i s-ar cuveni.
Arbitrul-prezident însă va regula ca banii indemnităţei să stea în depozit până la
terminarea procesului pe calea judecăţii sau învoielii.
ART. 60
Dacă din cauză de utilitate publică urmează a se cumpăra parte din edificiuri, iar
proprietarii lor prin o declaraţie formală adresată arbitrului-prezident în termenul
prevăzut la art. 36 ar cere cumpărare în total, atunci acelea se vor cumpăra în
întregime.
Asemenea vor avea proprietarii dreptul a cere cumpărarea pământului întreg, în
caz când prin expropriaţiune s-ar reduce partea rămasă la o a patra parte, şi dacă
această parte va fi mai mică de 10 arii, şi proprietarul nu va poseda nici un alt loc
alături.
ART. 61
Dacă partea de imobil ce rămâne proprietarului prin însuşi executarea lucrărilor
urmează a căpăta o sporire imediată şi specială, atunci juriul la evaluarea câtimei
indemnităţei, va ţinea în seamă această sporire până la compensaţiune.
ART. 62
Nu se va da nici o despăgubire pentru acele îmbunătăţiri, zidiri şi construcţiuni,
despre care, după epoca înfiinţării lor şi după alte împrejurări, juriul va dobândi
convicţiunea că s-au făcut cu scop de a spori câtimea indemnităţei.
 CAP. 4
Despre plata indemnităţei

ART. 63
Indemnizările regulate de comisia arbitrală se vor achita în mâna celor în drept,
înaintea luării în posesiune. Dacă aceştia refuză de a le primi, luarea în stăpânire va
avea loc după oferta reală prin depunerea preţului la casa de depozite şi
consemnaţiuni.
Dacă este a se executa lucrări de stat sau de district, ofertele reale se pot efectua
prin mijlocirea unui mandat egal cu suma de indemnizare regulată de comisia
arbitrală; acest mandat emis de către ordonatorul competent, se va plăti la casa
publică la care este îndreptat.
Nu se vor face oferte reale, dacă vor exista inscripţiuni asupra imobilului
expropriat sau alte piedici asupra vărsării banilor în mâna celor în drept. În acest
caz va fi îndestul ca sumele ce datorează administraţia să se consemneze, spre a se
împărţi în urmă după regulile dreptului comun.
ART. 64
Dacă în curs de 6 luni de la hotărârea de expropriere, administraţia nu cere de la
tribunal fixarea indemnizaţiei, atunci părţile sunt în drept a reclama.
Spre fixarea indemnităţei, dacă valoarea ei în timp de trei luni se va depune la
casa de depozite şi consemnaţiuni, spre a se slobozi celor în drept, după expirarea
acestui termen, părţile expropriate vor putea cere dobânzi relative conform codicei
civile.
Dispoziţiunea precedentă nu se va aplica la vânzările făcute de bună voie, deşi
din cauză de interes public. Acestea rămân sub imperiul dreptului comun.

TITLUL VI
Dispoziţiuni diferite

ART. 65
Toate contractele de vânzări, chitanţe şi altele relative la cumpărarea de fonduri
se vor face prin tribunal; copii legalizate după dânsele se vor trimite la
administraţia domeniilor sau la consiliile respective.
Toate cumpărările de imobile cu bani proveniţi din vânzarea fondurilor dotali a
minorilor, etc. cu un cuvânt, toate cazurile unde tribunalul va fi în drept şi va şi
hotărî chipul întrebuinţării indemnităţei, aceste tranzacţiuni vor fi scutite de orice
taxe relative cerute de lege.
ART. 66
Dacă un proprietar va fi primit ofertele administraţiei, suma indemnizărei va
trebui, dacă el o va cere şi dacă n-a fost nici o contestare din partea vreunei a treia
părţi în termenul prescris la art. 36, a se vărsa la casa de depozit şi ca să se dea sau
să se împartă celor în drept după regulile dreptului comun.
ART. 67
Dacă pământurile cumpărate pentru lucrările de utilitate publică, nu se vor mai
întrebuinţa spre acest finit, atunci foştii proprietari sau urmaşii lor vor fi în drept a
reclama înapoierea lor.
Preţul lor se va hotărî prin alcătuirea de bună voie; la caz de neînţelegere, prin
comisia arbitrală după formele mai sus arătate.
Niciodată însă comisia arbitrală nu va fi în drept a hotărî un preţ mai mare decât
indemnizarea dată pentru acele pământuri.
(Adaos. Legea din 7 Iunie 1913). Numai în cazul când autoritatea expropriantă
ar renunţa a mai face lucrarea de utilitate publică pentru care s-a făcut
exproprierea, foştii proprietari vor avea dreptul să se folosească de dispoziţiile art.
67 din Legea de expropriere.
În cazul în care însă lucrarea de utilitate publică a fost efectuată în parte sau în
total, foştii proprietari nu vor mai putea revendica resturile de terenuri rămase
autorităţii expropriante din exproprieri.
ART. 68
Administraţia, în privirea pământurilor arătate la art. precedent va trebui să
anunţe vânzarea lor în forma prescrisă la art. 5. În trei luni de la publicaţiune, foştii
proprietari ce vor voi a face întrebuinţarea de drepturi rezervat prin art. 67, vor
trebui să facă formal cunoscut intenţia lor, şi în o lună de la fixarea pretenţiunei,
vor fi datori de a depune la tribunal banii după care administraţia va fi datoare a le
slobozi actul de răscumpărare; la din contra, vor pierde dreptul rezervat prin art.
67.

TITLUL VII
Măsuri excepţionale

ART. 69
Urmând necesitate de a se lua în stăpânire de urgenţă pământuri fără clădiri, dar
supuse expropriaţiunei, urgenţa se va declara specială prin însuşi actul declarator
utilităţii publice, sau prin Ordonanţa Domnească la caz de interes general.
ART. 70
În acest caz, după hotărârea de expropriaţiune, se vor trimite la tribunalul
judeţului atât această hotărâre cât şi actele relative şi suma oferită de administraţie.
Preşedintele tribunalului va împărtăşi acestea atât proprietarului cât şi ţiitorului
fondului şi îl va cita cu termen cel puţin de trei zile.
ART. 71
 La termenul fixat, îndrituiţii asupra fondului sau datori a se înfăţişa şi a declara
suma ce pretind. Neînfăţişându-se, tribunalul procedează în lipsă.
ART. 72
Tribunalul fixează la termenul arătat la art. 70, în puterea dovezilor înfăţişate de
administraţie, sau cel mult în cinci zile de la acel termen, după o prealabilă
cercetare la faţa locului printr-un delegat al său, câtimea indemnităţei provizorie.
ART. 73
Câtimea indemnităţei hotărâtă de tribunal se va primi de dânsul, împreună cu o
sumă corespunzătoare la dobânda relativă pe timp de un an.
ART. 74
După depunerea indemnităţei şi după o citaţiune a părţilor interesate cu termen
de cinci zile, tribunalul hotărăşte punerea în stăpânire a administraţiei.
ART. 75
Ambele hotărâri ale tribunalului, atât cea relativă la indemnitate cât şi cea
relativă la punerea în stăpânire nu vor fi supuse nici opoziţiei, nici apelului.
ART. 76
După intrarea în posesiune a administraţiei, se va păşi, după cererea părţilor la
fixarea definitivă a indemnităţei conform titlului V din prezenta lege.
ART. 77
Dacă câtimea indemnităţei, ce se va hotărî, va fi mai mare decât cea statornicită
de tribunal, atunci diferenţa se va depune de administraţie în depozitul tribunalului,
în cincisprezece zile de la înştiinţarea ce îi va face tribunalul.
ART. 78
Formalităţile prescrise prin titlul I şi II din această lege, nu sunt aplicabile la
lucrările militare.
Pentru aceste lucrări o Ordonanţă Domnească va determina pământurile care
sunt supuse la expropriere.
ART. 79
Drumurile mari astăzi existente, afară de raza oraşului, trebuie să aibă o lărgime
de 26 metri.
Ele constituie o şerbire asupra fondurilor unde se află.

---------------