Sunteți pe pagina 1din 100

OptionButton1

L-11

REGULAMENTUL MENTENANŢEI TEHNICII MILITARE,


LA PACE ŞI PE TIMPUL ACŢIUNILOR MILITARE

BUCUREŞTI
3
2000

CUPRINS

PAG.
Capitolul I. PRINCIPII GENERALE ………………………………. 9

Capitolul II. CONDUCEREA MENTENANŢEI TEHNICII


MILITARE............................................................................
17
.

1. Generalităţi ………………………………………………………….. 17
2. Atribuţiile direcţiilor din structurile centrale, statelor majore ale
categoriilor de forţe ale armatei şi comandamentelor.......................... 18
3. Atribuţiile personalului cu diferite funcţii din cadrul marilor unităţi
(unităţilor) operative (tactice) la pace……………………………….. 19
3.1. Atribuţiile personalului din structurile logistice şi
compartimentele de mentenanţă a tehnicii militare……… 19
3.2. Atribuţiile personalului cu diferite funcţii din cadrul
unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de reparaţii a
tehnicii militare…………………………………………. 22
4. Atribuţii şi activităţi specifice de conducere a mentenanţei tehnicii pe
timpul acţiunilor militare…………………………………………. 31
4.1. Atribuţiile specifice ale personalului cu diferite funcţii în
cadrul structurilor logistice ale unităţilor pe timpul
acţiunilor militare ………………………………………... 31
4.2. Activităţile specifice ale structurii logistice şi ale
compartimentului de mentenanţă a tehnicii pe timpul
acţiunilor militare……………………………………….. 34

Capitolul III. PREGĂTIREA TEHNICĂ A PERSONALULUI …….


39
Capitolul IV. ORGANIZAREA ŞI REALIZAREA EXPLOATĂRII
TEHNICII MILITARE ……………………………....... 42

1. Planificarea, organizarea şi evidenţa exploatării tehnicii militare ….. 42


2. Planificarea, organizarea şi realizarea întreţinerilor tehnice ………... 46
3. Testarea tehnicii militare ……………………………………………. 50

4
Capitolul V. AVARII ŞI DEFECŢIUNI LA TEHNICA MILITARĂ
ŞI MODUL DE REMEDIERE (REZOLVARE) A
52
ACESTORA PE TIMP DE PACE......................................

1. Definirea şi clasificarea avariilor şi defecţiunilor …………………... 52


2. Cercetarea şi modul de rezolvare a avariilor şi defecţiunilor ……….. 53
3. Măsuri de prevenire a avariilor şi defecţiunilor …………………….. 54
4. Raportarea şi reclamarea avariilor şi defecţiunilor …………………. 54
5. Modul de rezolvare a avariilor şi defecţiunilor la tehnica nouă aflată în
termenul de garanţie………………………………….. 56
6. Modul de rezolvare a defecţiunilor şi avariilor la tehnica militară reparată,
aflată în termenul de garanţie……………………... 57
7. Modul de rezolvare a avariilor şi defecţiunilor la tehnica militară care nu
se află în termen de garanţie………………………............... 60
Capitolul VI. EVACUAREA TEHNICII MILITARE
DETERIORATE ŞI IMOBILIZATE………………...... 62
Capitolul VII. REPARAREA TEHNICII MILITARE………………. 66

1. Reguli privind organizarea reparării tehnicii militare ………………. 66


2. Organizarea procesului de reparaţie, fabricaţie şi recondiţionare …... 73
3. Planificarea reparaţiilor, fabricaţiei şi recondiţionărilor ……………. 74
4. Predarea (primirea) tehnicii în (din) reparaţie ………………………. 75
4.1. Pregătirea şi trimiterea tehnicii în reparaţie …………………….. 75
4.2. Predarea tehnicii în reparaţie ……………………………………. 76
4.3. Primirea şi recepţia tehnicii militare reparate …………………... 79
5. Transportul tehnicii militare la (de la) reparat ……………………… 80
6. Timpul de imobilizare în reparaţie ………………………………….. 81
7. Garantarea calităţii reparaţiilor ……………………………………… 82

Capitolul VIII. ASIGURAREA ACŢIUNILOR ŞI PROTECŢIA


UNITĂŢILOR, SUBUNITĂŢILOR ŞI
FORMAŢIUNILOR DE MENTENANŢĂ ................. 83

Capitolul IX. MENTENANŢA TEHNICII MILITARE ÎN LUPTA


ARMATĂ ……………………………………………... 85

1. Organizarea mentenanţei tehnicii militare în operaţie (luptă) ………. 85


2. Mentenanţa tehnicii militare în operaţia (lupta) de apărare ………… 86
3. Mentenanţa tehnicii militare în operaţia (lupta) ofensivă …………... 89

Capitolul X. MENTENANŢA TEHNICII MILITARE PE TIMPUL


ACŢIUNILOR MILITARE NONVIOLENTE ………… 93

1. Mentenanţa tehnicii militare în misiuni internaţionale ……………... 93


2. Mentenanţa tehnicii militare în situaţii de criză …………………….. 95
5
Capitolul XI. MENTENANŢA TEHNICII PE TIMPUL
ACŢIUNILOR MILITARE ASOCIATE LUPTEI ŞI
ACŢIUNILOR MILITARE NONVIOLENTE …….... 96

1. Mentenanţa tehnicii militare pe timpul deplasării şi staţionării trupelor


96
………………………………………………………………
1.1. Mentenanţa tehnicii militare pe timpul marşului pe autovehicule 97
1.2. Mentenanţa tehnicii militare pe timpul transportului trupelor ….. 100
1.3. Mentenanţa tehnicii militare pe timpul staţionării trupelor ……... 101
2. Mentenanţa tehnicii militare pe timpul regrupării şi înlocuirii trupelor
……………………………………………………………… 102

Capitolul XII. MENTENANŢA TEHNICII MILITARE PENTRU


ALTE ACTIVITĂŢI EXECUTATE ÎN TIMP DE PACE
………………......................................................... 105

1. Mentenanţa tehnicii militare pe timpul pregătirii şi desfăşurării


aplicaţiilor…………………………………………………………… 105
1.1. Activităţi executate de structura logistică din conducerea
aplicaţiei, pe linia mentenanţei, pentru pregătirea şi
desfăşurarea aplicaţiilor…………………………………... 105
1.2. Pregătirea tehnicii participante la aplicaţie ………………. 109
1.3. Activităţi de mentenanţă desfăşurate de structura logistică din
conducerea aplicaţiei la eşalonul executant …………. 110
2. Mentenanţa tehnicii militare la paradele militare…………………… 112
2.1. Selecţionarea personalului şi tehnicii……………………. 112
2.2. Organizarea şi realizarea mentenanţei pe timpul pregătirii şi
desfăşurării paradei……………………………………. 113
Glosar ……………………………………………………………………... 116

6
Capitolul I

PRINCIPII GENERALE

Art.1. Mentenanţa este componenta logisticii care contribuie direct la menţinerea şi


refacerea capacităţii de luptă a unităţilor, reprezentând totalitatea acţiunilor întreprinse
pentru a menţine şi / sau restabili caracteristicile specifice tehnicii militare ( potrivit
destinaţiei ) prin:
a) - luarea de măsuri pentru utilizarea eficientă şi menţinerea în permanentă stare
de funcţionare a tehnicii din înzestrarea unităţilor militare;
b) - organizarea şi executarea activităţilor pentru repunerea în stare de
funcţionare a tehnicii deteriorate.
Activităţile de mentenanţă se organizează şi execută la tehnica şi materialele din
înzestrare, având în vedere particularităţile constructive, de funcţionare, reparare ale
acestora.
Art.2. Răspunderea pentru asigurarea mentenanţei la tehnica din înzestrarea
unităţilor, revine comandantului (şefului) unităţii şi şefului structurii logistice.
Art.3. În timp de pace şi pe timpul ducerii acţiunilor militare, tehnica din înzestrare
poate fi scoasă din starea de operativitate ca urmare a:
a) - deficienţelor de fabricaţie (reparaţie);
b) - întrebuinţării necorespunzătoare;
c) - necompletării la timp cu carburanţi-lubrifianţi, lichide speciale şi muniţii;
d) - uzurii normale sau datorate unei utilizări intensive în condiţii severe de
funcţionare (temperatură, umiditate, praf, teren accidentat etc.);
e) - loviturilor executate de adversar, cu diferite categorii de tehnică şi armament.
Mentenanţa are rolul de a contracara diminuarea posibilităţilor de acţiune a unităţilor
militare, ca urmare a defecţiunilor tehnice provocate de cauzele enumerate mai sus.
Art.4. Activitatea de mentenanţă se organizează pe baza:
a) - ordinului pentru logistică al eşalonului superior;
b) - fondurilor planificate şi asigurate prin buget cu această destinaţie şi stocului
de piese de schimb asigurate;
c) - deciziei comandantului pentru îndeplinirea misiunii;
d) - regulamentelor, instrucţiunilor, precizărilor comandantului şi eşaloanelor
superioare;
e) - altor dispoziţii legale ce reglementează această activitate.
Art.5. În funcţie de starea tehnicii militare, momentul efectuării lucrărilor şi costurile
aferente acestora, mentenanţa poate fi preventivă, corectivă şi complexă.
Mentenanţa preventivă cuprinde verificările, întreţinerile tehnice şi reparaţiile,
planificate la intervale de timp (km rulaţi, mile parcurse, ore de funcţionare, ore zbor,
lovituri trase etc.) care, riguros determinate şi executate, conduc la disponibilitate
operaţională mai mare, dar şi costuri relativ ridicate, lucrările efectuate nefiind întotdeauna
în concordanţă cu nevoile reale.
Mentenanţa corectivă cuprinde reparaţii de mică, medie sau mare amploare, cu
caracter accidental, ce au ca scop repunerea în stare de funcţionare a tehnicii militare
7
deteriorate, ca urmare a uzurii normale sau participării la acţiunile de luptă. Este mai
ineficientă operaţional şi presupune costuri ridicate.
Mentenanţa complexă îmbină operaţiile de mentenanţă preventivă cu cele ale
mentenanţei corective. Verificarea parametrilor echipamentelor, agregatelor şi sistemelor
principale, cu aparatură de diagnoză tehnică, întreţinerile zilnice şi observaţiile făcute de
operatori, determină “punctul critic” la care trebuie intervenit cu lucrări de mentenanţă
corectivă (înlocuirea sau repararea unor componente, înainte de defectarea acestora).
Art.6. Mentenanţa tehnicii militare include următoarele activităţi: controlul,
testarea, întreţinerea, clasificarea operaţională, recuperarea şi evacuarea, repararea,
reconstrucţia, reclamaţiile.
Art.7. Controlul reprezintă totalitatea activităţilor efectuate în scopul stabilirii
nevoilor de întreţinere pentru menţinerea tehnicii la nivelul operaţional. Se execută, de
regulă, de către operatorul tehnicii militare (mecanic conductor, servant, echipaj, conducător
auto, specialist etc), reprezentând principala sursă de informaţii pentru mentenanţa tehnicii.
Art.8. Testarea reprezintă totalitatea activităţilor efectuate pentru determinarea
stării tehnice şi de întreţinere a echipamentului şi refacerea unor reglaje, în limitele
prescrise. Se execută de personalul specializat în domeniul mentenanţei, periodic, ca urmare
a constatărilor rezultate în urma controlului sau la încheierea reparaţiilor.
Art.9. Întreţinerea reprezintă ansamblul de activităţi prin care se realizează:
a) - menţinerea stării de operativitate a tehnicii;
b) - siguranţa în funcţionare (evitarea defecţiunilor şi avariilor);
c) - durata maximă de funcţionare între două reparaţii;
d) - înlăturarea defecţiunilor şi a eventualelor deteriorări apărute pe timpul
utilizării;
e) - consumul minim de carburanţi, lubrifianţi, lichide speciale, piese de schimb,
materiale, energie etc.
Art.10. Clasificarea operaţională constă în evaluarea funcţionalităţii tehnicii,
gradului de imobilizare, defecţiunilor sau deteriorărilor survenite la tehnică şi stabilirea
nivelului de mentenanţă la care tehnica trebuie evacuată, în vederea operaţionalizării.
Art.11. Recuperarea şi evacuarea tehnicii militare deteriorate (împotmolite,
suspendate, răsturnate, înecate etc.) cuprinde măsurile şi activităţile planificate, organizate şi
desfăşurate pe timpul pregătirii şi ducerii operaţiei (luptei), cu scopul de a scoate tehnica de
sub focul inamicului, din raioanele ameninţate, din imobilizare şi, dacă starea ei tehnică
impune, de a o transporta sau tracta, după caz, de pe locul imobilizării în raionul (locul) în
care va fi reparată.
Art.12. Repararea tehnicii militare cuprinde totalitatea activităţilor pentru
restabilirea operaţionalităţii, recondiţionarea ansamblurilor, agregatelor, precum şi
fabricarea pieselor (reperelor) de mică complexitate.
În funcţie de caracterul deteriorărilor, gradul de uzură şi volumul de manoperă, de
regulă, reparaţiile pot fi de nivelul 1, nivelul 2 şi nivelul 3.
Art.13. Reconstrucţia reprezintă totalitatea măsurilor luate pentru construirea de
tehnică din elemente recuperate de la tehnica care nu mai poate fi reparată.
Art.14. Reclamaţiile reprezintă totalitatea măsurilor întreprinse pentru urmărirea
comportării tehnicii la utilizator, centralizarea şi transmiterea constatărilor privind
neîndeplinirea condiţiilor operaţionale prevăzute prin specificaţiile tehnice, fiabilitatea şi
defecţiunile simptomatice care apar şi a propunerilor de îmbunătăţire.
Art.15. Nivelul de mentenanţă este asociat locului unde sistemul (tehnica, produsul,
echipamentul) poate fi supus operaţiunilor de mentenanţă, în raport de complexitatea
tehnicii, amploarea defecţiunilor, competenţele unităţilor(subunităţilor) şi formaţiunilor
8
productive; competenţele sunt determinate de existenţa personalului specializat, utilajelor,
echipamentelor de testare etc.
Activităţile de mentenanţă pot fi executate de beneficiarul tehnicii:
- pe locul scoaterii din funcţionare sau în locuri apropiate acestuia;
- în ateliere, secţii şi baze de reparaţii (unităţi productive subordonate unităţilor,
marilor unităţi tactice şi operative, comandamentelor, statelor majore ale categoriilor de
forţe ale armatei, direcţiilor din structura centrală a Ministerului Apărării Naţionale) ;
- la agenţii economici specializaţi.
Sistemul operaţional de mentenanţă este format din intervenţii de mentenanţă (I.M.),
de la nivelul 0 la 3, astfel:
a) - intervenţia de mentenanţă de nivel zero (I.M. 0) - lucrări de verificare,
întreţineri tehnice curente, (întreţineri tehnice zilnice, întreţineri tehnice înainte şi după
îndeplinirea unei misiuni), care sunt executate, de regulă, la nivelul subunităţii de către
operator, folosind sculele, dispozitivele şi materialele din loturile de bord individuale,
tehnica devenind disponibilă de regulă în aceeaşi zi de luptă;
b) - intervenţia de mentenanţă de nivel unu (I.M. 1) – operaţiuni de întreţineri
tehnice de volum mare şi rep
c) - araţii de nivel 1, de mică amploare executate cu forţe şi mijloace specializate
din unitate (B., Dn., similar), tehnica devenind disponibilă, de regulă, în ziua următoare;
d) - intervenţia de mentenanţă de nivel doi (I.M. 2) - reparaţii de nivel 1 cu
volum de muncă mare, executate cu forţe şi mijloace specializate din marea unitate tactică,
tehnica devenind disponibilă, de regulă în ziua următoare;
e) - intervenţia de mentenanţă de nivel trei (I.M. 3) - reparaţii de nivel 2 şi/sau
de nivel 3 (funcţie de categoria tehnicii), cu volum mic de lucrări şi complexitate redusă,
executate de forţele şi mijloace aflate la dispoziţia marii unităţi operative, tehnica devenind
disponibilă pentru luptă după 3 – 4 zile de la primirea în reparaţie;
f) - intervenţia de mentenanţă de nivel patru (I.M.4) – lucrări de reparaţii de
nivel l, 2 şi 3 (care depăşesc posibilităţile eşalonului operativ ), executate de forţele şi
mijloacele mobile de reparaţii din subordinea Bazelor Teritoriale de Administraţie, în fâşiile
de acţiune ale marilor unităţi operative, precum şi în baze centrale fixe din zona interioară,
uzine şi întreprinderi de reparaţii sau fabricaţie de tehnică militară şi civilă, etc. Perioada de
imobilizare depăşeşte 4 zile, iar după reparare tehnica poate fi distribuită altor unităţi,
potrivit ordinelor eşaloanelor superioare de conducere.
Duratele de imobilizare precizate pentru cele 5 nivele de mentenanţă se aplică pe
timpul ducerii acţiunilor militare. Pe timp de pace, aceste durate sunt reglementate în norme
specifice elaborate de structurile cu atribuţiile în domeniu.
Art.16. Pentru fiecare nivel de mentenanţă (mai puţin cel de nivel zero), la forţele şi
mijloacele proprii de mentenanţă se adaugă şi cele primite ca întărire de la eşaloanele
superioare sau din economia naţională, rechiziţionate temporar, potrivit competenţelor
legale, atunci când forma de acţiune permite.
Art.17. Principalii factori care condiţionează volumul şi cantitatea lucrărilor de
mentenanţă a tehnicii în operaţie (luptă) sunt :
a) - valoarea adversarului, numărul şi natura unităţilor luptătoare, înzestrarea cu
tehnică de luptă şi materiale specifice ale acestora;
b) - intenţiile probabile de acţiune ale adversarului şi intensitatea acestora;
c) - evoluţia ameninţărilor/riscurilor N.B.C.;
d) - situaţia tactică (operativă) a trupelor proprii: locul unităţii în dispozitivul de
luptă al eşalonului superior, gradul de înzestrare cu armament, muniţii şi tehnică specifică
fiecărui gen de armă, asigurarea conducerii, realizarea misiunilor logisticii, stabilirea
9
legăturilor cu eşaloanele superioare, subordonate sau cu vecinii, starea psiho-morală a
militarilor;
e) - misiunea unităţii, locul şi rolul ei în cadrul misiunii eşalonului superior;
situaţia din care unitatea trece la îndeplinirea misiunii;
f) - timpul avut la dispoziţie pentru pregătirea noii misiuni;
g) - decizia comandantului în vederea îndeplinirii misiunii;
h) - concepţia eşalonului superior privind modul de organizare a mentenanţei şi
consecinţele acesteia pentru eşalonul propriu;
i) - posibilităţile de completare cu armament, muniţii, tehnică de luptă specifică
armelor, precum şi cu materialele necesare efectuării mentenanţei;
j) - situaţia tehnică a trupelor proprii;
k) - cantitatea de forţe şi mijloace primite ca întărire de la eşalonul superior,
pentru efectuarea mentenanţei;
l) - situaţia economică a raionului în care acţionează unitatea şi posibilităţile
oferite de aceasta:
-capacităţi de producţie şi mijloace de evacuare şi transport care se pot
rechiziţiona temporar, sau pune la dispoziţie de organele locale de apărare
pentru efectuarea unor lucrări de mentenanţă;
-capacităţi de depozitare şi piesele de schimb ale agenţilor economici
de stat şi privaţi care pot fi folosite;
-clădiri industriale şi cu diferite destinaţii, utilaje, instalaţii de ridicat şi
transportat, surse de energie electrică, surse de apă etc., care pot fi folosite în
executarea unor activităţi productive;
-personal calificat şi necalificat care poate fi folosit temporar pentru
executarea unor activităţi de mentenanţă, realizarea unor piese de schimb,
recondiţionarea unor subansambluri, ansambluri sau a unor lucrări genistice
de mascare etc.
m) - cantitatea şi calitatea agregatelor, subansamblurilor şi pieselor de schimb care
poate fi folosită de pe tehnica nerecuperabilă sau din capturi;
n) - caracterul terenului şi natura reliefului (tare, nisipos, mlăştinos, şes, deluros,
muntos etc.);
o) - existenţa căilor de comunicaţie, orientarea şi starea acestora, existenţa şi
dispunerea punctelor obligatorii de trecere şi posibilităţile de varientare ;
p) - felul, cantitatea şi amploarea lucrărilor de hidroamelioraţii şi orientarea
acestora;
q) - condiţiile de climă, timp (zi, noapte), anotimp şi starea vremii temperatură,
viteza şi direcţia vântului, existenţa şi posibilitatea producerii de intemperii (ploi, ninsori,
ceaţă, chiciură etc.).
Art.18. Comandanţii (şefii) poartă întreaga răspundere pentru menţinerea în
permanentă stare de operativitate a tehnicii militare din înzestrarea unităţilor militare
subordonate şi sunt obligaţi să asigure, în toate situaţiile, forţele, timpul şi mijloacele
necesare pentru realizarea oportună şi de calitate a activităţilor de mentenanţă a tehnicii.
Art.19. Şefii structurilor logistice, conduc activitatea de mentenanţă şi răspund de
executarea acesteia la timp şi de calitate, cu luarea măsurilor de siguranţă şi protecţie a
personalului din subordine, potrivit prevederilor regulamentelor şi instrucţiunilor în
vigoare, deciziilor primite de la comandant şi a dispoziţiilor eşaloanelor superioare.
Art.20. Şefii compartimentelor de specialitate (specialiştii) răspund pe linie de
specialitate, nemijlocit de starea de operativitate a tehnicii militare şi respectiv de a
instalaţiilor şi echipamentelor specifice armelor, instalate pe tehnica de luptă (autovehicule,
10
aeronave, nave maritime şi fluviale etc.), sau în locuri de depozitare (clădiri, încăperi,
containere, amenajări speciale etc.).
Art.21. În raport cu eşaloanele în subordinea cărora se află şi misiunile pe care le au
de îndeplinit, unităţile (subunităţile) şi formaţiunile de mentenanţă a tehnicii pot fi:
a) - de evacuare;
b) - de întreţinere tehnică şi reparaţii ;
c) - de reparaţii.
Art.22. Pentru restabilirea operativă a stării tehnicii, executarea lucrărilor de
întreţinere, evacuare şi reparare şi pentru paza şi apărarea raioanelor de dispunere a
unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă a tehnicii, pot fi folosite forţe şi
mijloace din economie rechiziţionate sau puse la dispoziţie temporar. Acestea se folosesc în
cazul instituirii stării de urgenţă, de necesitate, la declararea mobilizării parţiale sau
generale, în situaţii de criză, ori război, cu acordul consiliilor locale de apărare, potrivit
competenţelor.
Pentru ca unităţile productive din economie să poată executa lucrări de reparaţii la
categorii de tehnică altele decât cele din profilul lor de activitate, se iau măsuri
corespunzătoare de pregătire din timp de pace, potrivit planurilor de mobilizare.
Pentru unităţile economice care nu au fost incluse în planuri, dar la nevoie se
preconizează să fie folosite, organele de logistică, împreună cu structurile cu atribuţii pe
linie de înzestrare şi mobilizare, vor pune la dispoziţia acestora, documentaţii tehnice şi
strictul necesar de personal specializat, scule, dispozitive, piese de schimb şi materiale
specifice, care să asigure desfăşurarea activităţilor necesare unităţilor şi calitatea
corespunzătoare lucrărilor executate.
Art.23. În timp de pace, activităţile de mentenanţă se execută în cazărmi sau în afara
acestora, pe timpul aplicaţiilor, taberelor de instrucţie etc. Unele activităţi se pot executa la
agenţi economici potrivit reglementărilor în vigoare.
Art.24. În timpul pregătirii şi ducerii acţiunilor de luptă, unităţile (subunităţile) şi
formaţiunile de mentenanţă a tehnicii, în raport cu eşalonul în compunerea căruia se află, îşi
pot desfăşura activitatea în apropierea punctelor de observare tehnică, pe itinerarii de
evacuare, pe axe de evacuare-reparare, în raioanele de adunare a tehnicii deteriorate sau în
raioane ale bazelor de mentenanţă a tehnicii.
Art.25. Punctul de observare tehnică se organizează în cadrul dispozitivului
subunităţilor, în scopul observării şi cercetării tehnice a câmpului de luptă, pentru
identificarea locului scoaterii din funcţionare a tehnicii şi evacuarea acesteia de sub focul
adversarului în cele mai apropiate acoperiri unde, în raport de forţele, mijloacele şi timpul
avut la dispoziţie, se execută reparaţii cu volum mic de lucrări pentru repunere în
funcţionare sau se pregătesc pentru evacuare în raioane de adunare a tehnicii deteriorate.
Art.26. Itinerarul de evacuare se organizează şi foloseşte la subunităţi, unităţi şi
mari unităţi şi este calea de comunicaţie pe care se tractează sau transportă tehnica militară
deteriorată, până la axele de evacuare-reparare sau în raioanele de adunare (concentrare) a
tehnicii deteriorate.
Art.27. Axul de evacuare-reparare se organizează la mari unităţi şi unităţi şi este
itinerarul principal de evacuare stabilit şi amenajat pe căi de comunicaţie orientate în
direcţiile de acţiune a trupelor şi către raioanele de adunare (concentrare) a tehnicii
deteriorate sau raioanele bazelor de mentenanţă a tehnicii. Axul de evacuare-reparare se
poate suprapune, uneori, cu calea de aprovizionare, situaţie în care se denumeşte ax de
aprovizionare - evacuare- reparare.
În unele situaţii, axele de evacuare-reparare ale diferitelor eşaloane pot coincide
integral sau pe unele porţiuni.
11
Art.28. Raionul de adunare a tehnicii deteriorate (organizat de unităţi şi mari
unităţi) şi raionul bazei de mentenanţă a tehnicii (organizat la eşalon strategic), sunt
suprafeţe de teren pe care se dispune tehnica deteriorată, care nu poate fi reparată pe locul
scoaterii din funcţiune şi în care se desfăşoară şi lucrează unităţi (subunităţi) şi formaţiuni
de reparare a tehnicii.
Art.29. Raionul (locul) de concentrare a tehnicii deteriorate este suprafaţa de
teren pe care se dispune temporar tehnica scoasă din funcţiune, în vederea preluării acesteia
de către eşaloanele superioare.
Art.30. Zona de mentenanţă a tehnicii se stabileşte la nivel strategic şi este
suprafaţa de teren în care se desfăşoară activităţi de mentenanţă de mare complexitate, la
care sunt angajate forţe din structurile de mentenanţă existente sau constituite la nivel
strategic, forţe din baze teritoriale, ale altor structuri de apărare din zonă şi respectiv din
economie. Zona de mentenanţă a tehnicii se stabileşte de regulă pe principiul teritorial,
corespunzător acţiunilor de luptă care se duc sau planifică la nivel strategic, şi este
delimitată de factori geografici de relief, care au valoare de obstacol la nivel strategic. Zona
de mentenanţă a tehnicii se propune şi hotărăşte la nivel strategic având în vedere
dispozitivul strategic al forţelor angajate, scopul strategic planificat, structurile de forţe în
sprijinul cărora acţionează, direcţiile de acţiune, obstacolele naturale importante care
dezavantajează sau avantajează acţiunile structurilor de mentenanţă şi a celor militare în
folosul cărora acţionează, cantitatea de forţe şi mijloace de mentenanţă la dispoziţie,
resursele din economie existente şi care se preconizează a se folosi. Conducerea acţiunilor
din zona de mentenanţă a tehnicii se realizează de către şeful structurii logistice a frontului,
prin dispoziţii ale acestuia sau grupe operative de conducere desemnate.
Art.31. Estimarea nivelului stării tehnice şi de operativitate a tehnicii militare,
specifice diferitelor genuri de arme, se calculează, cu preponderenţă, pentru acele categorii
de tehnică care intră în calculul rapoartelor de forţe (blindate, tunuri, rachete, avioane,
elicoptere, nave maritime şi fluviale, mijloace antitanc etc.) folosindu-se următorii indicatori
(coeficienţi):
a) INDICATORUL (COEFICIENTUL) GRADULUI DE COMPLETARE (C c)
se defineşte ca fiind raportul dintre existentul de tehnică militară (E) şi necesarul de tehnică
militară (N):
Cc E /N

Din existent, nu fac parte cantităţile de tehnică militară nerecuperabilă şi cea cu


nevoi de reparaţii (de mare amploare), care se predă pentru reparaţii.
Completarea necesarului până la nivelul prevăzut în statul de organizare se realizează
prin completarea de către eşaloanele superioare, prin rechiziţii şi prin utilizarea tehnicii
provenite din capturi – care se execută numai cu aprobarea eşaloanelor superioare.
b) INDICATORUL (COEFICIENTUL) DE STARE TEHNICĂ (C st) se
defineşte ca fiind raportul dintre cantitatea de tehnică militară operativă şi cea existentă la
momentul la care se stabileşte.
CstB/E
Coeficientul de stare se stabileşte pe eşaloane şi pe categorii de tehnică.
Indicatorul scade, în special, pe timpul luptei, când tehnica este scoasă din operativitate,
ca urmare a loviturilor executate de adversar cât şi ca urmare a rulajului. Indicatorul creşte
pe măsură ce se execută reparaţii la tehnica deteriorată şi se completează cu materialele
specifice.
c) INDICATORUL (COEFICIENTUL) DE OPERATIVITATE (C op) arată
proporţia de tehnică militară de o anumită categorie avută la dispoziţie, operativă la un
12
moment dat, faţă de necesarul prevăzut în statele de organizare.
Cop B/N
Este indicatorul de sinteză al mentenanţei tehnicii, întrucât include pe ceilalţi doi – de
completare şi respectiv de stare tehnică.
CopCc X Cst
Acest indicator defineşte capacitatea combativă a unităţii pentru o anumită categorie de
tehnică militară şi permite comandantului să cunoască cantitatea de tehnică de luptă
operativă de care dispune, la un moment dat, pentru o nouă misiune, faţă de cea prevăzută în
statele de organizare.
Valoarea acestui coeficient trebuie să fie avută permanent în atenţie de către
comandanţi în procesul de planificare a misiunilor (lărgimea fâşiei de acţiune, adâncimea
misiunilor, ritmul acestora etc).
N - necesarul de tehnică militară de un anumit tip, conform statului de
organizare;
E - existentul de tehnică militară în evidenţă ;
B - tehnica militară operativă.
Art.32. Indicatorii pentru estimarea nivelului stării tehnice şi de operativitate a
tehnicii militare pot fi reprezentaţi prin grafice, pe zile, etape, ieşiri etc. ale pregătirii şi
ducerii acţiunilor militare. Se calculează pe baza rapoartelor de informare logistică, primite
de la subordonaţi, pentru data şi ora misiunii. Totodată, aceştia se estimează prin calcule de
prognoză la momentele: gata de luptă, terminarea misiunii, alte termene ordonate.

13
C a p i t o l u l II

CONDUCEREA MENTENANŢEI TEHNICII MILITARE

1. Generalităţi

Art.33. Conducerea mentenanţei tehnicii militare face parte integrantă din sistemul
de conducere a logisticii acţiunilor militare.
Ea se realizează de către şeful structurii logistice, prin decizii şi ordine ale
comandantului şi proprii, având la bază, regulamentele militare şi instrucţiunile în vigoare,
dispoziţiile şi precizările eşaloanelor superioare.
Art.34. Conducerea mentenanţei cuprinde totalitatea măsurilor ce se iau pentru
planificarea, organizarea, comanda, coordonarea şi controlul realizării mentenanţei tehnicii
şi are ca scop: menţinerea permanentă a unei stări tehnice ridicate; transmiterea la timp a
misiunilor mentenanţei tehnicii; conducerea fără întrerupere a unităţilor (subunităţilor) şi
formaţiunilor de mentenanţă şi manevra forţelor şi mijloacelor acestora, în raport cu
schimbările produse în situaţia operativă (tactică) şi tehnică; asigurarea acţiunilor şi
protecţia unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă; controlul permanent
asupra îndeplinirii misiunilor unităţilor (subunităţilor)şi formaţiunilor de mentenanţă.
Art.35. Conducerea mentenanţei tehnicii se realizează prin:
a) - cunoaşterea permanentă şi înţelegerea justă a situaţiei operative (tactice) şi
tehnice, prevederea schimbării acesteia, organizarea cu operativitate a activităţii
compartimentului de mentenanţă, elaborarea şi transmiterea la timp a ordinelor pentru
logistică la subordonaţi, în raport cu situaţia şi misiunile primite; controlul şi îndrumarea
oportună şi eficientă a modului de îndeplinire a misiunilor şi sarcinilor;
b) - menţinerea unor legături permanente cu şefii structurilor logistice ale
eşaloanelor superioare şi subordonate, cu unităţile (subunităţile) şi formaţiunile de
mentenanţă a tehnicii din subordine, organizarea şi îndrumarea activităţii acestora;
c) - informarea oportună şi reciprocă între compartimente din comandamentul
unităţii;
d) - executarea întocmai a ordinelor pentru logistică şi luarea măsurilor necesare,
în raport cu schimbările survenite;
e) - întocmirea şi prezentarea la timp a rapoartelor de informare.
Art.36. Funcţie de mărimea eşalonului, structura logistică va cuprinde, un
compartiment de mentenanţă cu organizare adecvată specificului unităţii.
Personalul ce încadrează compartimentul de mentenanţă, indiferent de specialitate,
trebuie să cunoască şi să poată conduce activităţile care privesc mentenanţa, pentru toate
categoriile şi tipurile de tehnică din înzestrarea unităţii, pentru a fi în măsură, la nevoie, să
se înlocuiască reciproc.

2. Atribuţiile direcţiilor din structurile centrale, statelor majore ale categoriilor


de forţe ale armatei şi comandamentelor

Art.37. Direcţia Logistică este organul specializat al Statului Major General, de


14
concepţie, analiză şi sinteză, care organizează şi coordonează logistica militară la pace şi pe
timpul acţiunilor militare.
Are următoarele atribuţii şi responsabilităţi pe linia mentenanţei:

a) - elaborează împreună cu Departamentul Înzestrare şi Servicii şi statele majore


ale categoriilor de forţe ale armatei, concepţia generală privind mentenanţa tehnicii militare
la pace şi război şi urmăreşte încadrarea acesteia în concepţia logistică;
b) - coordonează activitatea de elaborare a regulamentelor, normelor şi
instrucţiunilor pe linia mentenanţei;
c) - propune direcţiile şi priorităţile pe linia mentenanţei tehnicii militare, pentru
Carta Albă a Guvernului şi directiva de planificare, corespunzător strategiei Ministerului
Apărării Naţionale pe termen mediu şi lung şi fondurilor alocate;
d) - elaborează împreună cu Departamentul Înzestrare şi Servicii concepţii (planuri)
de folosire (redislocare, resubordonare etc.) a capacităţilor de producţie existente pentru
activităţile de mentenanţă la pace, pe timpul mobilizării şi acţiunilor de luptă;
e) - asigură interoperabilizarea informaţiilor din domeniul mentenanţei şi a
documentelor de conducere cu cele ale armatelor ţărilor membre NATO;
f) - monitorizează starea de operativitate a tehnicii militare prin informările primite
de la Departamentul Înzestrare şi Servicii şi categoriile de forţe ale armatei şi propune anual
sau ori de câte ori este nevoie soluţii de îmbunătăţire a acesteia;
g) - avizează propunerile de disponibilizare a tehnicii militare, în vederea
valorificării sau casării;
h) - avizează Documentul cu Nevoile de Misiuni (DNM) şi Documentul cu
Cerinţele Operaţionale (DCO) pentru tehnica militară care urmează să fie achiziţionată sau
modernizată;
i) - participă la activităţi de control şi îndrumare şi în echipe de testare-evaluare,
audit a configuraţiei funcţionale şi analiza omologării oficiale la tehnica nouă sau
modernizată;
j) - colaborează la activităţile de standardizare în domeniul mentenanţei;
Art.38 Departamentul Înzestrare şi Servicii este structura centrală a Ministerului
Apărării Naţionale care răspunde de managementul resurselor materiale şi serviciilor. În
domeniul mentenanţei tehnicii din înzestrarea armatei are următoarele competenţe şi
atribuţii:
a) – coordonează activitatea de reparare a tehnicii în unităţile productive subordonate
şi agenţii economici;
b) – coordonează asigurarea tehnico - materială a activităţilor de mentenanţă a tehnicii
din înzestrarea structurilor armatei şi a activităţilor administrative, în vederea îndeplinirii
programului pregătirii pentru luptă;
c) – coordonează activităţile de standardizare în domeniul mentenanţei;
d) – urmăreşte comportarea în exploatare a tehnicii noi sau modernizate din
înzestrarea armatei şi întreprinde măsuri de îmbunătăţire a fiabilităţii acesteia;
e) – alte atribuţii specifice pentru domeniile proprii de activitate.
Art.39 Statele majore ale categoriilor de forţe ale armatei (direcţii centrale şi
comandamente care au în subordine structuri înzestrate cu tehnică) au următoarele
atribuţii pentru realizarea mentenanţei tehnicii:
a) - pentru tehnica comună:
- organizează, îndrumă şi controlează desfăşurarea activităţilor de mentenanţă
din unităţile subordonate, urmăreşte îndeplinirea de către structurile de conducere a
atribuţiilor funcţionale prevăzute în regulamente, ordine şi instrucţiuni şi folosirea eficientă
15
a personalului de specialitate;
- monitorizează starea tehnicii, ia măsuri pentru menţinerea acesteia în stare de
funcţionare, executarea întreţinerilor tehnice la timp şi în volum complet; stabileşte
necesarul şi repartizează resursele pentru desfăşurarea activităţilor unităţilor din subordine;
- organizează şi asigură perfecţionarea pregătirii tehnice a personalului,
operatorilor şi specialiştilor reparatori;
- urmăreşte realizarea, pe baza programelor şi fondurilor aprobate, a
construcţiilor şi amenajărilor necesare pentru executarea activităţilor de mentenanţă şi
păstrarea tehnicii;
- organizează şi conduce acţiunea de prevenire a avariilor şi defecţiunilor la
tehnică.
b) - pentru tehnica specifică armei :
- elaborează proiecte de reglementări, norme şi instrucţiuni privind mentenanţa
tehnicii specifice;
- colaborează la elaborarea concepţiei de înzestrare a unităţilor cu tehnică
specifică;
- elaborează documentele necesare modernizării tehnicii din înzestrare sau
achiziţionării de tehnică nouă (Documentul cu Nevoile de Misiuni şi Documentul cu
Cerinţele Operaţionale), precum şi documentele de testare şi evaluare operaţională a
tehnicii specifice ;
- elaborează programe pentru pregătirea de specialitate a cadrelor inginereşti,
tehnice, operatori şi specialişti reparatori; organizează şi îndrumă pregătirea acestora, cu
accent pe cunoaşterea tehnicii noi, intrată în înzestrare;
- colaborează cu alte structuri şi instituţii la pregătirea specialiştilor.

3. Atribuţiile personalului cu diferite funcţii din cadrul marilor unităţi (unităţilor)


operative (tactice) la pace

3.1. Atribuţiile personalului din structurile logistice şi compartimentele de


mentenanţă a tehnicii militare

Art.40. Comandantul (şeful) unităţii (subunităţii) poartă întreaga răspundere


pentru menţinerea în stare de operativitate (disponibilitate) a tehnicii din înzestrare şi este
obligat să asigure forţele, timpul şi mijloacele necesare pentru realizarea la timp şi în volum
complet a lucrărilor de mentenanţă, potrivit reglementărilor în vigoare şi normelor elaborate
de furnizor.
Art.41. Şeful structurii logistice este şeful întregului personal pe linie de
specialitate şi coordonează activitatea unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor din
subordine.
El este obligat:
a) - să cunoască construcţia şi caracteristicile tehnicii din înzestrarea unităţii,
regulile şi normele de exploatare, evacuare şi reparare;
b) - să cunoască necesarul, existentul, starea tehnică şi de întreţinere a tehnicii din
înzestrarea unităţii, situaţie pe care o raportează ierarhic, la termen; să urmărească primirea,
rodajul şi introducerea în serviciu a tehnicii;
c) - să dispună măsuri pentru repunerea în stare de funcţionare a tehnicii defecte
şi asigurarea unui coeficient de operativitate cât mai ridicat;
d) - să avizeze promovarea în carieră a personalului ingineresc şi tehnic al unităţii
şi să participe la activitatea de încadrare a acestuia pe funcţii corespunzătoare nivelului de
16
pregătire profesională;
e) - să urmărească asigurarea operatorilor de tehnică, precum şi încadrarea
unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă cu personal calificat; să propună
acordarea titlurilor de specialist de clasă personalului de mentenanţă;
f) - să organizeze pregătirea de specialitate a personalului unităţii, şedinţe
demonstrative, de instructaj pe linie de întreţinere, evacuare şi reparare a tehnicii şi de
cunoaştere a tipurilor noi intrate în înzestrare;
g) - să îndrume şi controleze desfăşurarea pregătirii de specialitate din unităţile
subordonate, şcolile de pregătire operatori, cursurile şi convocările de specialitate a
operatorilor de tehnică şi a specialiştilor reparatori;
h) - să organizeze şi să îndrume activitatea de întocmire a documentelor de
exploatare şi reparaţii;
i) - să facă propuneri pentru repartizarea corectă a resurselor, încadrarea în
drepturile alocate şi să urmărească legalitatea folosirii tehnicii;
j) - să organizeze şi să conducă exploatarea corectă, evacuarea la timp şi repararea
de calitate a tehnicii;
k) - să controleze, personal sau prin comisii, starea tehnică şi de întreţinere a
tehnicii, ţinerea la zi a documentelor de exploatare şi reparaţii şi să raporteze comandantului
constatările făcute şi măsurile luate;
l) - să controleze calitatea carburanţilor, iar dacă s-au constatat deprecieri să
dispună trimiterea de probe la laboratoarele de specialitate, propunând comandantului,
funcţie de situaţie, măsurile ce trebuie luate;
m) - să organizeze şi controleze lucrările ce se execută în ziua de verificare şi
întreţinere a tehnicii militare; marea unitate va controla şi îndruma această activitate, cel
puţin o dată într-un semestru, în fiecare unitate subordonată;
n) - să ia măsuri de prevenire a defecţiunilor şi avariilor, să organizeze cercetarea,
ţinerea evidenţei şi prelucrarea lor; să analizeze, la termenele prevăzute, situaţia avariilor şi
să urmărească recuperarea pagubelor de la cei vinovaţi;
o) - să propună şi să urmărească amenajarea şi dotarea locurilor de dispunere şi
păstrare a tehnicii (incinte tehnice, parcuri de autovehicule, parcuri de artilerie, linii de
avioane etc); să verifice măsurile privind asigurarea securităţii acestora, prevenirea şi
stingerea incendiilor, ordinea interioară şi modul în care personalul de serviciu cunoaşte şi
aplică atribuţiile ce-i revin, măsurile de protecţia muncii, necesare desfăşurării activităţilor
de mentenanţă;
p) - să urmărească comportarea în exploatare a tipurilor noi de tehnică, să
informeze şi să facă propuneri pentru perfecţionarea şi modernizarea tipurilor existente în
înzestrare;
q) - să ia măsuri de organizare şi desfăşurare la timp a pregătirii personalului şi
tehnicii din înzestrarea unităţii, în vederea trecerii la exploatarea de sezon;
r) - să controleze ordinea interioară, starea locurilor şi încăperilor unde-şi
desfăşoară activitatea forţele şi mijloacele de mentenanţă;
s) - să analizeze şi să propună, la termen, tehnica ce urmează a fi asigurată
facultativ şi de răspundere civilă, şi să urmărească modul de rezolvare a litigiilor pe această
linie;
t) - să controleze respectarea normelor de protecţie a muncii, precum şi activităţile
de supraveghere tehnică a instalaţiilor sub presiune şi de ridicat, aparatelor consumatoare de
combustibil şi mijloacelor de măsurare, în cadrul unităţilor (subunităţilor)şi formaţiunilor de
mentenanţă;
u) - să organizeze activităţile ce se desfăşoară cu tehnică militară pentru
17
îndeplinirea unor misiuni în situaţii de criză, calamităţi naturale etc.
Art.42. Personalul ce încadrează compartimentul de mentenanţă este subordonat
şefului structurii logistice şi răspunde de conducerea şi desfăşurarea acestei activităţi.
Are următoarele obligaţii:
a) - să cunoască construcţia şi caracteristicile tehnico-tactice ale tehnicii,
prevederile actelor normative care reglementează activitatea de mentenanţă;
b) - să cunoască existentul, starea tehnică şi de întreţinere a tehnicii din înzestrare,
să organizeze şi să urmărească folosirea corectă a acesteia, precum şi repunerea în stare de
funcţionare a tehnicii defecte;
c) - să întocmească (centralizeze) documentele de planificare a mentenanţei,
conform reglementărilor în domeniu;
d) - să facă propuneri şi să urmărească asigurarea necesarului de documentaţie
tehnică, pentru activitatea de mentenanţă;
e) - să stabilească sarcinile de plan pentru unităţile (subunităţile) şi formaţiunile de
reparaţii, să coordoneze întocmirea programelor anuale de producţie ale acestora şi să
urmărească îndeplinirea acestora;
f) - să facă propuneri şi să urmărească înzestrarea unităţilor (subunităţilor) şi
formaţiunilor de mentenanţă cu utilaje, dispozitive şi aparate de măsură şi control;
g) - să organizeze trimiterea/primirea în/din reparaţie a tehnicii din înzestrare;
h) - să controleze organizarea şi calitatea reparaţiilor, starea utilajelor, mijloacelor
de evacuare şi atelierelor mobile de reparaţie;
i) - să îndrume activitatea punctelor de diagnosticare tehnică de pe lângă
structurile de reparat tehnică militară;
j) - să organizeze şi să controleze modul cum se execută pregătirea specialiştilor
reparatori de tehnică, ce se desfăşoară în unităţile (subunităţile) şi formaţiunile de reparaţii
subordonate;
k) - să cunoască necesarul şi existentul operatorilor de tehnică şi specialiştilor
reparatori şi să ţină evidenţa lor;
l) - să propună măsuri şi să îndrume pregătirea întregului personal al unităţii în
problemele de mentenanţă ;
m) - să verifice completarea corectă a documentelor de evidenţă, referitoare la
folosirea, exploatarea şi repararea tehnicii;
n) - să ia măsuri pentru prevenirea defecţiunilor, avariilor, accidentelor de muncă
şi îmbolnăvirilor profesionale, să ţină la zi evidenţa acestora, să participe la cercetarea şi
rezolvarea lor, urmărind recuperarea pagubelor;
o) - să participe la dezmembrarea tehnicii, utilajelor, subansamblurilor şi
materialelor, aprobate pentru casare;
p) - să urmărească comportarea în exploatare a tehnicii, noi intrată în înzestrarea
armatei, modernizată sau reparată, să analizeze cauzele defecţiunilor care apar la aceasta şi
să facă propuneri pentru îmbunătăţirea calităţii şi performanţelor acesteia.

3.2. Atribuţiile personalului cu diferite funcţii din cadrul unităţilor


(subunităţilor) şi formaţiunilor de reparaţii a tehnicii militare

Art.43. Comandantul (şeful) unităţii (subunităţii) de reparaţii este şeful


întregului personal şi răspunde de toate activităţile desfăşurate în unitatea productivă.
Pe linie de specialitate, se subordonează nemijlocit şefului structurii logistice a
eşalonului de care aparţine.
El este obligat:
18
a) - să cunoască actele normative care reglementează activitatea de reparaţii,
tehnica pentru care unitatea (subunitatea) productivă are competenţe de reparaţie, utilajele,
aparatura de testare, măsură şi control, necesare pentru repararea şi întreţinerea tehnicii;
b) - să asigure îndeplinirea, la termenele planificate, a programelor de producţie şi
a altor sarcini legate de activitatea unităţii productive, conform actelor normative;
c) - să organizeze şi să conducă deplasarea, instalarea şi activitatea de producţie a
unităţii, pe timpul aplicaţiilor sau îndeplinirii altor misiuni;
d) - să coordoneze întocmirea programelor lunare de producţie;
e) - să ia măsuri pentru asigurarea la timp a unităţii productive cu utilaje,
dispozitive, scule necesare, fond de reparat, agregate, piese de schimb, materiale,
carburanţi şi lubrifianţi, urmărind folosirea corectă şi cu economie a acestora;
f) - să se preocupe de încadrarea unităţii cu personal calificat, precum şi de
ridicarea calificării acestuia;
g) - să ia măsuri de respectare cu stricteţe a regulilor de protecţia muncii, pe
timpul executării lucrărilor în unitate sau în afara acesteia;
h) - să ia măsuri pentru menţinerea în stare de funcţionare a atelierelor mobile şi a
mijloacelor de evacuare din înzestrare;
i) - să organizeze controlul de calitate şi încadrarea în normele de lucru a
personalului productiv;
j) - să organizeze şi conducă cursurile de reparatori, ce se desfăşoară în cadrul
unităţii;
k) - să organizeze şi conducă activitatea de perfecţionare şi modernizare a
producţiei.

Art.44. Inginerul şef este subordonat comandantului (şefului) unităţii de reparaţii,


fiind şef al întregului personal productiv. Răspunde de organizarea şi realizarea producţiei,
calitatea reparaţiilor şi fabricaţiei, menţinerea în stare tehnică bună a utilajelor şi sculelor,
dispozitivelor şi verificatoarelor (S.D.V.), folosirea spaţiilor productive şi organizarea
locurilor de muncă, precum şi de ridicarea nivelului profesional al personalului din
subordine.
El este obligat:
a) - să cunoască caracteristicile constructive şi funcţionale ale categoriilor de
tehnică ce se repară în unitate, procesele tehnologice de reparare a acestora, precum şi
instrucţiunile, ordinele şi documentaţia tehnică referitoare la repararea tehnicii militare;
b) - să participe la întocmirea programelor de producţie şi să conducă activitatea
de întocmire a programelor lunare, urmărind realizarea colaborărilor între secţii (ateliere,
grupe);
c) - să coordoneze activitatea de producţie a secţiilor, atelierelor, grupelor şi
celorlalte compartimente subordonate, cunoscând în permanenţă stadiul îndeplinirii
programului de producţie;
d) - să asigure o judicioasă încărcare a secţiilor (atelierelor, grupelor) şi a
utilajelor;
e) - să ia măsuri de asigurare a procesului de producţie cu documentaţia tehnică
necesară;
f) - să avizeze şi să propună spre aprobare comandantului (şefului) unităţii de
reparaţii documentaţia tehnică întocmită în unitate;
g) - să urmărească şi să controleze calitatea reparaţiilor, recondiţionărilor şi
fabricaţiei;
h) - să asigure exploatarea raţională şi repararea utilajelor de atelier, S.D.V-urilor,
19
atelierelor mobile şi instalaţiilor (de forţă, iluminat, apă, canalizare, încălzire, ventilaţie etc);
i) - să urmărească respectarea normelor de consum, piese de schimb şi materiale;
j) - să studieze şi să introducă în producţie cele mai perfecţionate metode de
reparaţii, recondiţionări şi fabricaţii;
k) - să analizeze, împreună cu organul de control tehnic de calitate, reclamaţiile
referitoare la reparaţiile necorespunzătoare, rebuturile şi defecţiunile constatate în procesul
de producţie, luând măsuri pentru înlăturarea acestora;
l) - să urmărească respectarea normelor de protecţia muncii şi mediului, stabilind
măsuri specifice unităţii;
m) - să coordoneze afluirea (defluirea) la timp a tehnicii militare, urmărind
respectarea timpilor de imobilizare;
n) - să urmărească desfăşurarea în bune condiţiuni a activităţii de supraveghere a
instalaţiilor sub presiune, de ridicat şi mijloacelor de măsurare;
o) - să participe la întocmirea tematicii de invenţii şi inovaţii;
p) - să întocmească planul anual de mentenanţă a tehnicii militare din înzestrare şi
să urmărească îndeplinirea lui;
q) - să ia măsuri pentru prevenirea defecţiunilor, avariilor, accidentelor de
circulaţie şi catastrofelor la utilajele şi tehnica militară din înzestrare;
r) - să urmărească executarea la timp a şedinţelor de analiză şi bilanţurilor
periodice de producţie;
s) - să urmărească întocmirea, verificarea şi înaintarea la timp a dărilor de seamă
periodice pe linie de producţie, supraveghere tehnică şi protecţia muncii.
Art.45. Şeful compartimentului plan-producţie şi normarea muncii este
subordonat inginerului şef şi răspunde de organizarea producţiei, planificarea şi realizarea
programelor de producţie.
El este obligat:
a) - să întocmească proiectele programelor de producţie, în concordanţă cu
capacităţile de producţie şi indicatorii de plan aprobaţi; să întocmească programul lunar,
centralizat pe unitate şi defalcat pe secţii (ateliere, grupe);
b) - să urmărească ca în program să fie cuprinse toate sarcinile ordonate de
eşalonul superior şi să ia măsuri de rezolvarea sarcinilor ce intervin pe parcurs;
c) - să ţină evidenţa capacităţilor de producţie, pe meserii şi specialităţi, global şi
pe secţii (ateliere, grupe);
d) - să ia măsuri pentru utilizare raţională a capacităţilor de producţie, realizarea
ritmică a programului de producţie şi respectarea timpilor de imobilizare;
e) - să facă propuneri de modificare a planificării, în cazuri justificate, în condiţiile
respectării ordinelor şi dispoziţiunilor în vigoare;
f) - să lanseze la timp producţia prin programe lunare şi comenzi;
g) - să introducă în reparaţie, în prima urgenţă, tehnica militară avariată sau
accidentată, în scopul cercetării şi recuperării pagubelor respective;
h) - să fundamenteze şi susţină propunerile de reaşezare a programului de
producţie;
i) - să ia măsuri de îmbunătăţire continuă a indicilor de utilizare a maşinilor
unelte, utilajelor şi instalaţiilor;
j) - să colaboreze cu compartimentul personal în planificarea şi asigurarea forţei
de muncă, în scopul realizării numărului mediu scriptic de personal, care ia parte la
activitatea de producţie;
k) - să facă propuneri pentru asigurarea documentaţiei tehnice şi S.D.V-urilor,
necesare realizării programelor de producţie;
20
l) - să participe la analizele (bilanţurile) de producţie la nivel unitate (secţie,
atelier, grupă);
m) - să urmărească respectarea programului şi să propună măsuri concrete pentru
realizarea ritmică a planului;
n) - să urmărească folosirea raţională a forţei de muncă, spaţiului de producţie,
maşinilor unelte, utilajelor şi instalaţiilor, pieselor de schimb şi materialelor, fondurilor
băneşti alocate;
o) - să urmărească încadrarea în norme a lucrărilor, consumurilor specifice de
energie, combustibil, piese şi materiale;
p) - să întocmească dările de seamă privind realizarea programului de producţie;
q) - să urmărească afluirea şi defluirea la ( de la) reparat a tehnicii militare, în
condiţiile stabilite de prezentele instrucţiuni;
r) - să participe la stabilirea costului reparaţiilor la tehnica militară, care a suferit
accidente de circulaţie, defecţiuni sau avarii.
Art.46. Şeful compartimentului de proiectare este subordonat inginerului şef şi
asigură îndeplinirea sarcinilor în domeniul proiectării produselor, prototipurilor,
tehnologiilor. În activitatea sa urmăreşte ridicarea nivelului tehnic al produselor fabricate,
introducerea proceselor şi procedeelor tehnologice moderne, precum şi reducerea preţului de
cost.
El răspunde de:
a) - modernizarea continuă a produselor, asimilarea procedeelor şi tehnologiilor
noi;
b) - modernizarea proceselor de producţie;
c) - creşterea gradului de dotare cu S.D.V-uri;
d) - reducerea consumurilor de materii prime, materiale, combustibil şi energie;
e) - proiectarea şi execuţia de S.D.V.-uri şi utilaje ce se realizează prin autoutilare;
f) - introducerea în procesele tehnologice a invenţiilor şi inovaţiilor aprobate;
g) - elaborarea şi îmbunătăţirea continuă a normelor de timp;
h) - proiectarea produselor noi şi modernizarea celor existente;
i) - asigurarea asistenţei tehnice pentru execuţia şi omologarea produselor;
j) - elaborarea şi modernizarea tehnologiilor de fabricaţie, funcţie de competenţele
în domeniu, proiectele proprii şi, la cerere, proiectele elaborate de alte unităţi de proiectare.
El este obligat:
a) La proiectarea produselor noi şi modernizarea celor existente:
-să facă propuneri pentru introducerea progresului tehnic şi îmbunătăţirea
calităţii produselor;
-să elaboreze documentaţia tehnică pentru produsele noi şi modernizarea celor
existente;
-să studieze evoluţia necesităţii în domeniul concepţiei constructive a
produselor similare şi să urmărească ridicarea nivelului tehnic al produselor fabricate în
unitate;
-să elaboreze caiete de sarcini şi fişe tehnologice pentru produsele ce se
execută;
-să analizeze şi avizeze înlocuirile de materiale şi derogările de la
documentaţia de execuţie, ţinând seama de încadrarea în condiţiile tehnice impuse;
-să participe la încheierea contractelor cu unităţile de cercetare şi proiectare,
pentru elaborarea de studii sau proiecte de specialitate necesare (atunci când este cazul prin
eşalonul superior);
-să asigure respectare strictă a disciplinei de plan privind asimilarea de
21
produse noi;
-să elaboreze documentaţia tehnică şi de omologare pentru prototipuri şi seria
“zero”;
-să definitiveze documentaţia în conformitate cu prevederile actelor de
constatare şi omologare a seriei “zero”;
-să completeze, cu elementele necesare introducerii în fabricaţie, proiectele
elaborate de alte unităţi de proiectare;
-să întocmească specificaţia de materiale (din ţară şi import) pentru produsele
prevăzute a fi executate în anul de plan;
-să completeze biblioteca tehnică a unităţii, colecţia de norme interne,
standarde, documentaţii şi studii cu caracter de specialitate;
-să actualizeze documentaţia de execuţie a produselor de fabricaţie curentă, în
conformitate cu prevederile standardelor sau normelor noi apărute.
b) La asigurarea asistenţei tehnice pentru execuţia şi omologarea produselor:
-să urmărească realizarea prototipurilor şi să asigure verificarea şi încercarea
acestora;
-să prezinte prototipurile încercate şi să le susţină în cadrul comisiei de
omologare, să obţină avizele şi actul de omologare a prototipului;
-să acorde asistenţă tehnică pentru realizarea seriei “zero” şi să întocmească
documentaţia pentru producţia de serie;
-să răspundă de introducerea în fabricaţie numai a produselor omologate;
-să analizeze documentaţiile beneficiarilor şi să stabilească cu aceştia
condiţiile tehnice de realizare a produselor.
c) La elaborarea şi modernizarea tehnologiilor de fabricaţie, documentaţiei tehnice
de reparaţii şi recondiţionări:
-să întocmească planul de proiectare a documentaţiei de execuţie şi
tehnologice şi să urmărească realizarea lui;
-să elaboreze tehnologiile de fabricaţie, recondiţionări şi reparaţii ale
produselor şi să ia măsuri pentru reducerea ciclului de fabricaţie, reparaţii şi recondiţionări
şi a consumurilor tehnologice;
-să elaboreze norme şi instrucţiuni pentru procedeele şi procesele tehnologice
noi;
-să stabilească încadrarea lucrărilor în norme tehnice de timp, pe faze, operaţii
şi categorii de livrări;
-să elaboreze, împreună cu organul controlului tehnic de calitate, condiţiile
tehnice de control;
-să facă propuneri privind asigurarea colaborărilor pentru operaţiunile
tehnologice care nu se pot realiza în cadrul unităţii, datorită lipsei unor utilaje;
-să asigure omologarea procedeelor tehnologice noi şi să întocmească
documentaţia necesară;
-să acorde asistenţă tehnologică în timpul desfăşurării procesului de producţie;
-să rezolve reclamaţiile şi sesizările asupra calităţii produselor, datorate unor
cauze tehnologice;
-să elaboreze propuneri privind modernizarea sau scoaterea din funcţiune a
unor utilaje, înzestrarea cu noi utilaje şi punerea lor în funcţiune, să furnizeze date tehnice
necesare la întocmirea fişelor tehnice pentru utilaje;
-să asigure multiplicarea documentaţiei tehnologice şi distribuirea acesteia la
compartimentele interesate, precum şi ţinerea la zi a acestora cu modificările introduse pe
parcurs;
22
-să asigure elaborarea normelor de consum de materii prime, piese, materiale,
combustibil şi energie, în cazurile în care acestea nu sunt stabilite de normativele în vigoare.
d) La proiectarea constructivă şi tehnologică a SDV-urilor:
-să stabilească necesarul de SDV-uri pe repere, subansambluri şi produse;
-să urmărească execuţia, experimentarea şi omologarea SDV-urilor, asigurând
documentaţia tehnologică necesară;
-să efectueze lucrări de tipizare a SDV-urilor, pentru creşterea eficienţei în
proiectare şi execuţie.
e) La proiectarea utilajelor ce se execută prin autoutilare:
-să întocmească proiectele tehnice şi de execuţie la utilajele, instalaţiile şi
dispozitivele ce se realizează prin autoutilare;
-să asigure documentaţia pentru asimilarea pieselor de schimb necesare
utilajelor şi instalaţiilor din înzestrarea unităţii;
-să elaboreze teme de proiectare pentru lucrările de autoutilare cuprinse în
studiile tehnico-economice aprobate;
-să elaboreze studii tehnico-economice pentru mecanizarea operaţiilor grele,
care se execută manual sau cu consum mare de manoperă.
f) La invenţii şi inovaţii:
-să urmărească întreaga activitate de invenţii şi inovaţii în scopul
perfecţionării proceselor tehnologice şi calităţii producţiei; să ajute autorii la întocmirea
dosarelor de invenţii;
-să avizeze propunerile de invenţii şi inovaţii şi să participe la omologarea
acestora;
-să asigure introducerea în procesele tehnologice a invenţiilor şi inovaţiilor
aprobate.
Art.47. Şeful (responsabilul) compartimentului control tehnic de calitate este
subordonat comandantului (şefului) unităţii productive şi răspunde de calitatea lucrărilor de
reparaţii, fabricaţii .şi recondiţionări, urmărind ca produsele să se livreze
cu respectarea strictă a prevederilor standardelor, documentaţiei tehnice sau a caietelor de
sarcini.

El este obligat:
a) - să urmărească ca în tehnologiile elaborate în unitate să fie precizate condiţiile
de calitate şi metodele de control, iar pe timpul executării operaţiilor să verifice respectarea
acestora;
b) - să controleze, la sosirea în unitate de la furnizor, dacă materialele, aparatura şi
utilajele aprovizionate răspund condiţiilor de calitate prevăzute în documentaţia tehnică,
normativele şi standardele în vigoare, aprobând introducerea în producţie numai a celor care
corespund calitativ; să pună la dispoziţia compartimentului aprovizionare datele necesare
pentru formularea reclamaţiilor către furnizori, la produsele care nu corespund;

c) - să informeze operativ pe comandantul (şeful) unităţii în cazul în care se refuză


cantităţi importante din produsele aprovizionate;
d) - să asigure amplasarea corespunzătoare a posturilor de control, dotarea
acestora cu aparatura necesară şi să stabilească lucrările obligatorii ce se verifică;
e) - să încadreze ca rebut sau produs declasat reperele care nu corespund
documentaţiei tehnice; să înapoieze executanţilor reperele care se pot remedia pentru a fi
recuperate şi să întocmească fişele de rebut pentru cele nerecuperabile;
23
f) - să raporteze inginerului şef despre abaterile de la documentaţie constatate şi să
facă propuneri pentru prevenirea acestora, dispunând totodată refacerea lucrărilor
necorespunzătoare;
g) - să analizeze cauzele care produc rebuturi sau lucrări de calitate slabă, în
scopul prevenirii acestora;
h) - să efectueze toate verificările, analizele, probele şi încercările de laborator,
precum şi măsurătorile prevăzute în documentaţia tehnică, pentru determinarea precisă a
calităţii produselor finite, după care să ateste îndeplinirea cerinţelor de calitate;
i) - să elaboreze documentele de certificare a calităţii, numai pentru cele care
corespund şi să respingă pe cele necorespunzătoare;
j) - să consemneze în cărţile de exploatare (formulare) lucrările principale sau
felul reparaţiei executate la tehnica militară, termenele de garanţie acordate acestora şi unele
indicaţii specifice, care trebuie respectate pe timpul exploatării acestora;
k) - să urmărească ca produsele să se livreze însoţite de documentele legale
(instrucţiuni de folosire, de punere în funcţiune şi exploatare sau alte observaţii care trebuie
respectate);
l) - să participe în comisia de omologare a prototipurilor, modelelor experimentale
sau seriei “zero”;
m) - să ţină evidenţa reclamaţiilor unităţilor beneficiare, abaterilor de la calitate
constatate pe flux sau la recepţia finală, precizând cauzele care le-au produs, în registrul de
evidenţa rebuturilor şi reclamaţiilor;
n) - să participe la elaborarea şi îmbunătăţirea normelor interne, a caietelor de
sarcini şi a tehnologiilor de reparaţii, fabricaţii şi recondiţionări, la nivelul tehnicii moderne;
o) - să urmărească rezolvarea operativă a reclamaţiilor primite de la beneficiari.
Art.48. Şeful de secţie (atelier) este subordonat inginerului şef şi răspunde de
întreaga activitate de producţie.
El este obligat:
a) - să rezolve toate problemele tehnice, economice şi administrative ale secţiei;
b) - să organizeze realizarea ritmică a programelor de producţie pe sortimente;
răspunde de calitatea produselor realizate;
c) - să defalce programul de producţie pe ateliere (grupe) şi să asigure încărcarea
la capacitatea de producţie a acestora;
d) - să colaboreze cu compartimentul plan-producţie şi normarea muncii, serviciul
aprovizionare materiale tehnice şi colectivul de proiectare la întocmirea planurilor de
aprovizionare şi asigurarea producţiei cu tot ce este necesar (documentaţie, SDV-uri, piese,
materiale etc);
e) - să urmărească, prin sondaj, modul de aplicare a normelor de timp şi să facă
propuneri de îmbunătăţire a acestora, acolo unde constată că există posibilităţi;
f) - să urmărească permanent stadiul îndeplinirii programului de producţie al
secţiei (atelierului), stabilind măsurile necesare pentru îndeplinirea ritmică a acestuia;
g) - să organizeze şi să urmărească activitatea de producţie pe schimburi (când
primeşte ordin de la eşalonul superior), asigurând folosirea optimă a capacităţilor de
producţie şi a utilajelor din dotare; să controleze, prin sondaj, modul în care personalul din
schimburi îşi desfăşoară activitatea;
h) - să asigure şi să urmărească folosirea judicioasă a pieselor şi materialelor, în
scopul reducerii costului producţiei şi creşterii productivităţii muncii;
i) - să asigure folosirea eficientă a S.D.V.-urilor şi materialelor;
j) - să facă propuneri de substituire a unor materiale deficitare sau costisitoare, cu
altele mai rentabile;
24
k) - să asigure respectarea măsurilor de aplicarea normelor tehnice de securitate a
muncii, de prevenirea a accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale;
l) - să urmărească executarea verificărilor periodice la instalaţiile sub presiune, de
ridicat şi mijloacele de măsurare;
m) - să urmărească permanent aplicarea măsurilor de prevenirea incendiilor în
colaborare cu responsabilul pichetului de pompieri pe unitate şi să instruiască periodic
personalul, pentru a fi în măsură să intervină cu promptitudine la nevoie;
n) - să organizeze însuşirea de către subordonaţi a documentaţiei tehnice
corespunzătoare lucrărilor ce le execută.
Art.49. Şeful de grupă (similar) este subordonat nemijlocit şefului de secţie
(atelier) şi răspunde de activitatea de producţie din cadrul grupei.
El este obligat:
a) - să planifice sarcinile primite, pe specialişti şi utilaje şi să urmărească
realizarea lor;
b) - să ia măsuri pentru aprovizionarea locurilor de muncă cu materiale,
semifabricate, scule şi documentaţia necesară;
c) - să urmărească întreţinerea şi exploatarea raţională a utilajelor;
d) - să asigure respectarea şi aplicarea cu stricteţe a normelor de protecţie a muncii
pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale;
e) - să studieze documentaţia tehnică primită, asigurând respectarea întocmai a
proceselor tehnologice, să propună modificarea şi îmbunătăţirea acesteia, să ia măsuri
pentru respectarea consumurilor specifice şi reducerea rebuturilor;
f) - să urmărească încadrarea în normele de timp, îmbunătăţirea lor şi respectarea
disciplinei în muncă;
g) - să execute constatarea şi trierea pieselor, conform documentaţiei tehnice, la
unităţile productive la care în statul de organizare nu sunt prevăzute funcţiile de controlor
tehnic de calitate;
h) - să ia măsuri pentru completarea cunoştinţelor profesionale, precum şi de
ridicarea calificării muncitorilor din subordine;
i) - să ţină evidenţa zilnică a orelor lucrate pe comenzi şi să sesizeze din timp
imposibilitatea executării unor sortimente la datele planificate, din motive întemeiate.
Art.50. Şeful compartimentului mecano-energetic este subordonat inginerului şef
şi răspunde de organizarea şi desfăşurarea activităţii de întreţinere şi reparare a utilajelor,
precum şi alimentarea cu energie, apă, aburi, în scopul funcţionării continue, sigure şi
eficiente a acestora.
El este obligat:
a) - să urmărească menţinerea în funcţiune, la parametrii tehnici proiectaţi, a
utilajelor din înzestrarea unităţii:
b) - să elaboreze şi execute planurile anuale de întreţinere, revizie şi reparaţie a
utilajelor;
c) - să execute lucrările de modernizare a utilajelor, prin completarea acestora cu
dispozitive de automatizare, de protecţia şi tehnica securităţii muncii;
d) - să controleze sistematic utilizarea raţională a lubrifianţilor şi să ia măsuri
pentru îmbunătăţirea continuă a normelor de consum a acestora;
e) - să urmărească aplicarea metodelor moderne de întreţinere şi reparare a
utilajelor;
f) - să urmărească realizarea indicilor de utilizare a utilajelor;
g) - să întocmească şi să ţină la zi documentele de evidenţă a activităţii de
întreţinere şi reparaţii;
25
h) - să asigure dispozitivele şi instrucţiunile de protecţie a muncii la utilajele din
înzestrare, conform normativelor în vigoare;
i) - să întocmească, periodic, lista utilajelor disponibile şi să facă propuneri pentru
transferarea lor, când este cazul;
j) - să facă propuneri privind elaborarea şi îmbunătăţirea normativelor tehnice de
reparaţii a utilajelor;
k) - să stabilească utilajele ce urmează să fie reparate în întreprinderile
specializate, să solicite eşalonului superior fondurile băneşti necesare şi să urmărească
predarea utilajelor la reparaţii, conform contractelor încheiate;
l) - să analizeze accidentele tehnice apărute la utilaje, să stabilească cauzele şi
răspunderile; să ia măsuri operative pentru repunerea lor în funcţiune şi prevenirea altor
avarii; să raporteze imediat cauzele care au dus la producerea accidentelor şi măsurile luate;
m) - să urmărească aplicarea cu stricteţe a instrucţiunilor privind supravegherea
tehnică a instalaţiilor sub presiune şi de ridicat;
n) - să organizeze şi execute lucrările de întreţinere şi reparaţie la utilaje, în
schimburile neprogramate;
o) - să ia măsuri pentru montarea şi darea în folosinţă a noilor utilaje;
p) - să stabilească necesarul anual de piese de schimb pentru lucrările de
întreţinere şi reparaţie a utilajelor şi să-l transmită compartimentului de aprovizionare;
q) - să elaboreze propuneri de norme privind consumul de piese de schimb pentru
utilajele din dotare, la care nu există normative şi să le înainteze ierarhic spre aprobare;
r) - să stabilească piesele de schimb ce pot fi recondiţionate în condiţii de eficienţă
economică şi siguranţă în funcţionare şi să asigure recondiţionarea lor;
s) - să asigure aplicarea măsurilor stabilite pentru creşterea randamentelor la
instalaţiile consumatoare de energie, combustibili şi lubrifianţi;
t) - să analizeze defecţiunile din sistemele de alimentare cu combustibil, energie,
apă, abur, stabilind măsuri de eliminare a acestora ;
u) - să întocmească documentaţiile necesare pentru obţinerea avizelor,
autorizaţiilor şi acordurilor privind consumul de combustibili şi energie, precum şi pentru
instalarea de utilaje energetice care necesită aprobări;
v) - să elaboreze planul anual privind verificările, încercările şi măsurătorile
preventive la utilajele şi instalaţiile mecanice, energetice şi de automatizare din unitate;
w) - să controleze şi verifice, periodic, existenţa şi starea tehnică a dispozitivelor
de protecţie a muncii, luând măsuri pentru repararea şi completarea lor;
x) - să ia măsuri pentru oprirea utilajelor şi instalaţiilor energetice a căror
funcţionare prezintă pericol de avarii, incendii sau accidentarea personalului.

4. Atribuţii şi activităţi specifice de conducere a mentenanţei tehnicii pe timpul


acţiunilor militare

4.1. Atribuţiile specifice ale personalului cu diferite funcţii în cadrul


structurilor logistice ale unităţilor, pe timpul acţiunilor militare

Art.51. Personalul care încadrează structurile logistice trebuie să cunoască din timp
de pace modul de organizare şi realizare a mentenanţei tehnicii la război, pentru a fi în
măsură să conducă această activitate pe timpul acţiunilor militare şi să asigure permanent un
înalt grad de operativitate a tehnicii.
Art.52. Şeful structurii logistice a unităţii este obligat:
a) - să cunoască în permanenţă situaţia operativă (tactică) şi tehnică a eşalonului
26
propriu şi a unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor subordonate;
b) - să întocmească împreună, cu personalul din subordine, planul logistic care să
cuprindă şi elementele de mentenanţă, pe care să-l actualizeze permanent;
c) - să reţină datele din ordinele logistice primite de la eşalonul superior şi din
orientarea făcută de comandant asupra misiunii primite;
d) - să desprindă concluziile pe linie operativă (tactică) şi tehnică din însuşirea
misiunii şi să facă calculul şi planificarea timpului la dispoziţie;
e) - să orienteze personalul structurii logistice asupra misiunii primite şi să
organizeze activitatea acestuia pentru elaborarea măsurilor pe linia mentenanţei tehnicii;
f) - să stabilească concepţia de organizare şi conducere a mentenanţei tehnicii;
g) - să întocmească şi să transmită operativ ordinele logistice preliminare;
h) - să cunoască capacităţile de producţie ale agenţilor economici din zona de
luptă;
i) - să pregătească şi să prezinte comandantului prin şeful de stat major(locţiitor),
raportul de informare pe linie de mentenanţă, necesar luării deciziei;
j) - să participe la recunoaşteri în teren, pentru precizarea elementelor de
mentenanţă a tehnicii;
k) - să elaboreze şi să transmită oportun ordine logistice pe timpul pregătirii şi
ducerii acţiunilor militare, să organizeze controlul îndeplinirii acestora şi să îndrume
activitatea pe linie de mentenanţă a tehnicii;
l) - să stabilească priorităţile în repararea tehnicii deteriorate şi să le comunice
unităţilor reparatoare subordonate;
m) - să întocmească şi să înainteze, la termen, documentele ordonate prin ordinele
logistice ale eşaloanelor superioare;
n) - să urmărească în permanenţă asigurarea legăturilor necesare şi respectarea
regulilor de conducere în secret a mentenanţei tehnicii;
o) - să ţină legătura cu unităţile (subunităţile) şi formaţiunile de mentenanţă a
tehnicii din subordine, cu structura logistică a eşalonului superior;
p) - să fie în măsură, în orice moment, să raporteze situaţia mentenanţei tehnicii.
Art.53. Şeful compartimentului de mentenanţă este obligat:
a) - să pregătească datele pe linie de mentenanţă necesare şefului structurii
logistice şi să facă propuneri privind dispunerea şi folosirea unităţilor (subunităţilor)şi
formaţiunilor de mentenanţă a tehnicii;
b) - să participe la întocmirea ordinelor logistice şi a planului logistic
completându-l cu problemele de mentenanţă pe care să-l actualizeze permanent;
c) - să participe la controlul şi îndrumarea activităţilor pe linie de mentenanţă la
eşaloanele subordonate;
d) - să ţină legătura cu statul major, locţiitorii comandantului, pentru stabilirea
unor măsuri de întrebuinţare judicioasă a tehnicii din înzestrare (funcţionare, rulaj, consum
de carburanţi-lubrifianţi, materiale etc.);
e) - să cunoască în permanenţă: încadrarea cu personal, înzestrarea, starea tehnică
şi de întreţinere a tehnicii, precum şi posibilităţile de lucru ale unităţilor (subunităţilor) şi
formaţiunilor de mentenanţă a tehnicii organice, primite ca întărire (sprijin) şi a agenţilor
economici existenţi în zona de luptă; itinerariile de evacuare şi axele de evacuare-reparare
ale eşalonului propriu şi superior; repartiţia şi posibilităţile de manevră a forţelor şi
mijloacelor de evacuare şi reparaţii; locul de dispunere a raioanelor de adunare a tehnicii
deteriorate, pe timpul ducerii acţiunilor militare;
f) - să cunoască şi să urmărească completarea unităţilor (subunităţilor) de
evacuare şi reparaţii subordonate cu personal, tehnică şi utilaje.
27
Art.54. Comandantul (şeful) unităţii (subunităţii) productive este obligat:
a) - să cunoască în permanenţă, în părţile ce-l privesc, situaţia operativă (tactică) a
eşalonului din care face parte sau la care a fost dat ca întărire (sprijin) şi să-şi însuşească
ordinele logistice primite de la eşalonul superior;
b) - să cunoască principiile de întrebuinţare a unităţilor (subunităţilor) de reparaţii
pe timpul acţiunilor militare, în diferite condiţii de timp şi stare a vremii;
c) - să cunoască capacităţile de producţie ale agenţilor economici în zona
acţiunilor de luptă şi, la ordinul şefului structurii logistice, să organizeze folosirea acestora;
d) - să organizeze şi să conducă activităţile în raionul de adunare a tehnicii
deteriorate;
e) - să orienteze personalul direct subordonat asupra: misiunii primite şi
termenului de îndeplinire a acesteia; elementelor de mentenanţă ale eşalonului superior,
unităţii proprii şi ale eşaloanelor subordonate; sarcinilor de reparaţii, forţelor şi mijloacelor
din zona acţiunilor de luptă, care pot fi folosite în sprijinul evacuării şi reparării tehnicii
deteriorate, măsurilor de pază şi apărare a unităţii (subunităţii) de reparaţii; modului de
realizare a legăturii cu eşalonul superior şi subordonaţii; semnelor şi semnalelor de
recunoaştere şi alarmare şi modului de acţiune în cazul folosirii de către adversar a armelor
de distrugere în masă, N.B.C. şi sistemelor incendiare;
f) - să organizeze întreţinerea şi repararea autoatelierelor, utilajelor şi
dispozitivelor din dotarea unităţii (subunităţii);
g) - să urmărească pregătirea operatorilor de pe mijloacele de evacuare proprii şi
primite ca întărire, asupra modului de acţiune în diferite situaţii de luptă, şi să verifice
completarea cu mijloace de autoscoatere, tractare, îmbarcare, încărcare şi transport;
h) - să organizeze grupele de evacuare, reparaţii, evacuare-reparaţii sau grupele
mixte de reparat tehnică militară, ce se dau ca întărire (sprijin);
i) - să ia în primire forţele şi mijloacele date în sprijin din zona acţiunilor de luptă
(agenţi economici, formaţiuni locale) şi să organizeze activitatea acestora;
j) - să întocmească şi să actualizeze permanent planul logistic cu elementele de
mentenanţa tehnicii, asigurarea acţiunilor şi protecţia unităţii (subunităţii);
k) - să organizeze şi să conducă deplasarea unităţii (subunităţii) de reparaţii,
conform dispoziţiunilor şefului structurii logistice;
l) - să execute recunoaşterea noilor raioane în care va lucra unitatea (subunitatea)
de reparaţii;
m) - să cunoască tehnica din înzestrarea adversarului pentru a fi în măsură să
organizeze repararea şi repunerea în stare de funcţionare a capturilor;
n) - să întocmească şi să înainteze la timp raportul de informare logistică.
Art.55. Comandantul unităţii (subunităţii) de evacuare este şef direct al întregului
personal şi răspunde de pregătirea pentru luptă şi specialitate, educarea, disciplina militară,
starea morală şi de sănătate a acestuia, stare tehnică şi de întreţinere a tehnicii şi
armamentului din înzestrare.
El este obligat:
a) - să cunoască în permanenţă, în părţile ce-l privesc, situaţia operativă (tactică) a
eşalonului din care face parte sau la care a fost dat ca întărire (sprijin);
b) - să cunoască itinerariile de evacuare, axele de evacuare-reparare, locul de
dispunere a raioanelor de adunare (concentrare) a tehnicii deteriorate ale eşalonului superior,
propriu şi ale eşaloanelor subordonate şi, pe cât posibil, să execute recunoaşterea lor;
c) - să cunoască principiile de folosire pe timpul acţiunilor militare a unităţilor
(subunităţilor) respective, precum şi metodele şi procedeele de evacuare şi scoatere din
imobilizare a tehnicii deteriorate;
28
d) - să cunoască în permanenţă încadrarea, gradul de asigurare cu tehnică şi
materiale, posibilităţile de lucru ale unităţii (subunităţii) de evacuare şi să ia la timp măsuri
de completare a deficitelor;
e) - să orienteze personalul din subordine asupra: misiunilor primite şi termenelor
de îndeplinire a acestora, elementelor de mentenanţă a tehnicii eşalonului superior, propriu
şi eşaloanelor subordonate; forţelor şi mijloacelor existente în zona acţiunilor de luptă, puse
la dispoziţie, care pot fi folosite în sprijinul activităţilor de evacuare; semnalelor de
conducere şi înştiinţare; modului de realizare a legăturilor, în special cu grupele care
lucrează în sprijinul eşaloanelor subordonate;
f) - să organizeze întreţinerea şi repararea mijloacelor de evacuare şi a celorlalte
categorii de tehnică din înzestrarea unităţii (subunităţii) proprii;
g) - să organizeze şi să conducă evacuarea tehnicii deteriorate şi gruparea acesteia
în raioanele de adunare (concentrare) a tehnicii deteriorate (similare) sau pe axele de
evacuare-reparare (similare) ordonate;
h) - să organizeze şi să urmărească completarea cu carburanţi-lubrifianţi, lichide
speciale, scule, dispozitive, piese de schimb şi materiale necesare executării reparaţiilor la
tehnica din înzestrarea unităţii, precum şi cu mijloace şi materiale de transport, genistice şi
auxiliare pentru sporirea capacităţii de trecere a mijloacelor (tractoarelor) de evacuare;
i) - să pregătească subunităţile (mijloacele) de evacuare care se dau ca întărire
(sprijin), precum şi pe cele destinate pentru asigurarea trecerilor prin punctele obligatorii sau
la sectoarele de folosire;
j) - să întocmească şi să actualizeze permanent planul logistic;
k) - să stabilească măsurile de protecţie şi asigurare a acţiunilor unităţii
(subunităţii) şi modul de acţiune în cazul folosirii de către adversar a armelor de distrugere
în masă, N.B.C. şi sistemelor incendiare;
l) - să întocmească şi să înainteze raportul de informare logistică a unităţii
(subunităţii) de evacuare, la termenele stabilite;
m) - să cunoască, pe cât posibil, tehnica de evacuare din înzestrarea adversarului,
pentru a fi în măsură s-o folosească, în cazul când este capturată.

4.2. Activităţile specifice ale structurii logistice şi ale compartimentului


de mentenanţă a tehnicii pe timpul acţiunilor militare

Art.56. Pe timpul pregătirii şi ducerii acţiunilor militare, şeful structurii logistice


execută un ansamblu de activităţi specifice, în următoarea succesiune:
a) -însuşirea misiunii unităţii din care face parte şi a ordinului logistic al eşalonului
superior, calculul şi planificarea timpului în care trebuie organizată mentenanţa tehnicii;
b) -orientarea subordonaţilor asupra misiunii primite;
c) -elaborarea şi transmiterea ordinelor logistice preliminare, cu măsurile de
mentenanţă a tehnicii în perioada pregătirii operaţiei (luptei);
d) -analiza situaţiei operative (tactice) şi tehnice, stabilirea concluziilor şi măsurilor
referitoare la mentenanţa tehnicii în operaţie şi luptă;
e) -pregătirea informaţiilor şi estimărilor privind mentenanţa tehnicii militare,
necesare comandantului pentru luarea deciziei;
f) -participarea la recunoaşteri (dacă s-a hotărât aceasta);
g) -stabilirea măsurilor de mentenanţă a tehnicii pe baza deciziei comandantului şi
întocmirea planului logistic;
h) -elaborarea şi transmiterea planului logistic pe timpul pregătirii şi ducerii
acţiunilor militare, precum şi controlul asupra executării lui;
29
i) -conducerea unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă a tehnicii, pe
timpul pregătirii şi ducerii acţiunilor militare.
Art.57. Din însuşirea misiunii, şeful structurii logistice reţine: locul şi rolul unităţii în
dispozitivul de luptă al eşalonului superior, adâncimea şi lăţimea zonei acţiunilor de luptă;
termenul când trebuie să fie gata de luptă; direcţia de efort; gruparea forţelor şi mijloacelor;
ideea de manevră a trupelor; probabilitatea folosirii de către adversar a armelor de distrugere
în masă, N.B.C. şi sistemelor incendiare; măsurile de primă urgenţă pentru mentenanţa
tehnicii militare, în vederea îndeplinirii misiunii primite.
Din ordinele logistice ale eşalonului superior, şeful structurii logistice reţine:
măsurile care trebuie luate în perioada pregătirii şi ducerii acţiunilor militare; termenele la
care trebuie înaintate rapoartele; forţele şi mijloacele primite ca întărire (sprijin), capacităţile
de producţie ale agenţilor economici puse temporar la dispoziţie şi modul de folosire a lor;
itinerariile de evacuare şi axele de evacuare-reparare; locul raioanelor de adunare
(concentrare) a tehnicii deteriorate (similare), de bază şi de rezervă; modul de predare a
tehnicii deteriorate ce depăşeşte posibilităţile proprii de reparaţii şi staţiile de îmbarcare şi
debarcare (similare) a acestora; modul de realizare a legăturilor.
În calculul şi planificarea timpului disponibil pentru organizarea mentenanţei
tehnicii, şeful structurii logistice va ţine seama de timpul afectat pregătirii trupelor în
vederea acţiunilor de luptă ce vor avea loc, termenul până la care trebuie să fie gata de luptă,
precum şi de termenul la care trebuie să raporteze comandantului modul de organizare a
mentenanţei tehnicii.
Art.58. La orientarea subordonaţilor asupra misiunii primite, şeful structurii logistice
prezintă principalele probleme rezultate din situaţia operativă (tactică) a eşalonului propriu,
precum şi date despre situaţia tehnică, stabilind măsurile imediate ce trebuie luate şi
sarcinile ce revin fiecăruia dintre ei.
Art.59. Elaborarea şi transmiterea ordinelor logistice preliminare de către şeful
structurii logistice se face în timpul cel mai scurt, după primirea misiunii de luptă a
eşalonului din care face parte. La baza întocmirii acestora stau concluziile reieşite din
situaţia operativă (tactică) şi tehnică a eşalonului propriu, însuşirea misiunii de luptă a marii
unităţi (unităţii), calculul şi planificarea timpului şi ordinele logistice ale eşalonului superior.
De regulă, ordinele logistice preliminare cuprind măsurile imediate ce trebuie luate în
vederea pregătirii acţiunilor militare, precum şi cele referitoare la completări, evacuări şi
reparaţii. În unele situaţii, la acestea se adaugă datele rezultate în urma recunoaşterilor.
Ordinele logistice preliminare, puse de acord cu statul major, pot fi transmise verbal
sau scris, personal de către şeful structurii logistice (ajutoarele acestuia) sau prin mijloacele
de transmisiuni, integral sau parţial şi succesiv. De la eşalonul unitate în sus, ordinele
verbale se confirmă şi în scris. La subunităţi, aceste ordine se transmit verbal. În acelaşi
mod se pot transmite şi ordinele logistice pe timpul ducerii acţiunilor militare.
Art.60. Din analiza situaţiei operative (tactice) şi tehnice, şeful structurii logistice
reţine:
a) - situaţia şi caracterul probabil al acţiunilor adversarului;
b) - situaţia şi acţiunile de luptă probabile ale trupelor proprii;
c) - situaţia tehnică a trupelor proprii şi a celor primite ca întărire (sprijin);
d) - date despre posibilităţile de folosire a capacităţilor de producţie ale agenţilor
economici din fâşia acţiunilor de luptă;
e) - posibilităţile de folosire a formaţiunilor de apărare din fâşia acţiunilor de luptă
pentru protecţia şi asigurarea acţiunilor unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de
mentenanţă a tehnicii;
f) - date despre relief;
30
g) - condiţiile meteorologice;
h) - alte date considerate ca necesare pentru asigurarea mentenanţei tehnicii.
Pe baza acestora, şeful structurii logistice stabileşte măsurile ce se impun pentru
organizarea şi realizarea exploatării, evacuării şi reparării tehnicii, realizarea măsurilor
pentru protecţia şi asigurarea acţiunilor unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de
mentenanţă şi pentru executarea conducerii mentenanţei tehnicii.
Art.61. Pentru realizarea conducerii mentenanţei tehnicii militare se stabilesc
următoarele:
a) - modul de realizare a legăturilor cu structura logistică a eşalonului superior şi
structurile logistice ale marilor unităţi (unităţilor) subordonate, precum şi cu unităţile
(subunităţile) şi formaţiunile de mentenanţă a tehnicii proprii;
b) - documentele necesare conducerii în secret a activităţii de mentenanţă a
tehnicii;
c) - termenele de înaintare, de către structurile logistice subordonate, a rapoartelor
de informare logistică;
d) - activităţile structurii logistice proprii pentru realizarea măsurilor de
mentenanţă, elaborarea documentelor ce trebuie înaintate eşalonului superior şi a celor
necesare conducerii în cadrul eşaloanelor subordonate;
e) - manevra forţelor şi mijloacelor de mentenanţă, în funcţie de evoluţia situaţiei
operative (tactice), pe timpul îndeplinirii misiunilor.
Art.62. Pentru luarea deciziei, şeful structurii logistice întocmeşte şi prezintă
comandantului informaţiile şi estimările care includ şi elemente de mentenanţă, referitoare
la:
a) - gradul de asigurare cu diferite tipuri de tehnică militară şi starea de
operativitate a acesteia, pe misiuni şi în raport cu situaţia operativă (tactică);
b) - volumul de întreţineri tehnice, evacuări, reparaţii, predări sau preluări de
tehnică şi modul de executare a acestora pe timpul pregătirii şi ducerii acţiunilor militare;
c) - rezerva de resurse a principalelor tipuri de tehnică, concluziile ce se desprind
în raport cu misiunea primită de marea unitate (unitate) şi măsurile ce trebuie luate pentru a
asigura îndeplinirea misiunii;

d) - gradul de completare a unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de


mentenanţă cu personal;
e) - itinerariile de evacuare, axele de evacuare-reparare, raioanele de adunare a
tehnicii deteriorate (similare);
f) - raioanele de dispunere şi modul de folosire a unităţilor (subunităţilor) şi
formaţiunilor de mentenanţă;
g) - repartiţia forţelor şi mijloacelor de mentenanţă, rezervele ce se creează,
întăririle necesare;
h) - modul de folosire a capacităţilor de producţie ale agenţilor economici
existente în zona marii unităţi (unităţii);
i) - măsurile de protecţie împotriva armelor de distrugere în masă, N.B.C. şi a
sistemelor incendiare, pentru realizarea protecţiei şi asigurarea acţiunilor unităţilor
(subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă;
j) - forţele şi mijloacele de mentenanţă a tehnicii ce urmează a fi cerute de la
eşalonul superior sau de la consiliile locale;
k) - organizarea conducerii unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de
mentenanţă.
În raport de situaţia şi caracterul acţiunilor de luptă executate de trupe, şeful
31
structurii logistice trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea comandantului, şi alte
probleme ale mentenanţei tehnicii.
Art.63. Şeful structurii logistice de la marea unitate strategică (operativă) poate
executa recunoaşteri pe baza unui plan dinainte stabilit, iar cel de la marea unitate (unitate)
tactică participă la recunoaşteri cu statul major. Rezultatul acestora se raportează
comandantului.
În raport cu misiunea de luptă, timpul la dispoziţie şi situaţie, de regulă, la
recunoaşteri se precizează:
a) - itinerariile de evacuare şi axele de evacuare-reparare (similare), itinerariile de
deplasare, drumurile de rocadă, punctele obligatorii de trecere, zonele greu accesibile sau
inaccesibile, precum şi varientare sau amenajarea acestora;
b) - raioanele de adunare a tehnicii deteriorate (similare), de bază şi rezervă;
c) - raioanele în care se primesc unităţile (subunităţile) de întărire, precum şi cele
din care se predau tehnica şi materialele deteriorate;
d) - locurile unde trebuie să se asigure mijloacele de evacuare şi reparaţii pentru
asistenţă tehnică la afluirea (defluirea) coloanelor (convoaielor) de tehnică;
e) - agenţii economici existenţi în zona marii unităţi (unităţii) care au clădirile,
maşinile-unelte şi instalaţiile utilizabile pentru executarea activităţilor de întreţinere şi
reparare a tehnicii; modul de asigurare a legăturii cu conducerile acestora şi consiliile locale
de apărare;
f) - posibilitatea folosirii specialiştilor din cadrul unor formaţiuni locale de
apărare, pentru prestări servicii în sprijinul activităţilor unităţilor şi formaţiunilor de
mentenanţă a tehnicii.
Art.64. Atât în perioada de pregătire, cât şi pe timpul ducerii acţiunilor militare,
şeful structurii logistice pune de acord cu alţi factori de răspundere din marea unitate
(unitate) dispunerea elementelor de mentenanţă în cadrul dispozitivului marii unităţi
(unităţii) şi modul de cooperare în luarea măsurilor de menţinere a tehnicii militare în bună
stare de funcţionare.
Art.65. Şeful structurii logistice prezintă şefului de stat major propuneri referitoare
la :
a) - data şi locurile unde se execută lucrările de mentenanţă pe timpul pregătirii şi
ducerii acţiunilor de luptă, ţinând seama de concepţia organizării şi ducerii acţiunilor
militare;
b) - consumul probabil de resurse pe timpul pregătirii şi ducerii acţiunilor militare
şi măsurile pentru reducerea acestuia;
c) - marile unităţi (unităţile) care necesită măsuri urgente de mentenanţă a tehnicii
pentru refacerea capacităţii , în vederea folosirii ei pe timpul acţiunilor militare;
d) - locul unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă a tehnicii în
cadrul dispozitivului trupelor;
e) - locurile de dispunere a raioanelor de adunare a tehnicii deteriorate şi axele de
evacuare-reparare;
f) - raioanele probabile în care se vor înregistra cele mai multe deteriorări de
tehnică;
g) - posibilităţile de evacuare şi reparare;
h) - punctele obligatorii de trecere şi zonele greu accesibile, la care este necesară
luarea unor măsuri de mentenanţă a tehnicii;
i) - folosirea unor clădiri, drumuri, mijloace şi resurse existente în fâşia de apărare
(ofensivă);
j) - marile unităţi (unităţile) care intră (ies) din compunerea eşalonului propriu,
32
precum şi măsurile de primire-predare a acestora;
k) - formaţiunile de apărare destinate pentru paza şi apărarea unităţilor
(subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă a tehnicii;
l) - modul de executare a deplasării de către unităţile (subunităţile) şi formaţiunile
de mentenanţă a tehnicii.
Art.66. Cu şeful cercetării, şeful structurii logistice pune de acord:
a) - nevoile de cercetare pe linia mentenanţei, modalitatea primirii datelor şi
informaţiilor de cercetare care interesează pe şeful structurii logistice;
b) - modul de executare a cercetării itinerariilor de evacuare şi axelor de evacuare-
reparare, a punctelor obligate de trecere şi posibilităţilor de varientare a acestora;
c) - mentenanţa tehnicii aparţinând unităţilor (subunităţilor), formaţiunilor şi
elementelor de cercetare.

C a p i t o l u l III

PREGĂTIREA TEHNICĂ A PERSONALULUI

Art.67. Pregătirea tehnică a personalului reprezintă ansamblul de măsuri şi


activităţi care se planifică, organizează şi execută pentru însuşirea temeinică a cunoştinţelor
privind caracteristicile tehnico-tactice, construcţia, funcţionarea, utilizarea, evacuarea şi
repararea tehnicii militare, precum şi pentru realizarea deprinderilor necesare de conducere
şi execuţie.
Art.68. Pregătirea tehnică a personalului are ca scop:
a) - formarea personalului de specialitate şi perfecţionarea pregătirii acestuia cu
solide cunoştinţele tehnico-tactice, care să asigure mentenanţa tehnicii, operabilitatea în
permanenţă, o diagnosticare rapidă şi precisă, precum şi repunerea ei în stare de funcţionare,
în cel mai scurt timp de la apariţia unor defecţiuni;
b) - asigurarea cunoaşterii, de către personalul din alte arme şi specialităţi, a
problemelor de bază privind folosirea şi utilizarea tuturor categoriilor de tehnică militară;
c) - formarea şi specializarea operatorilor şi responsabililor de tehnică militară.
Pregătirea tehnică a personalului trebuie să aibe caracter intensiv, practic-aplicativ,
pluridisciplinar, în vederea realizării activităţii de mentenanţă în deplină securitate, cu
consumuri reduse de materiale, piese de schimb, carburanţi, lubrifianţi şi energie.
Art.69. Pregătirea tehnică a personalului în domeniul mentenanţei, atât în timp de
pace, cât şi la război, se face în instituţiile militare de învăţământ de profil, prin cursuri de
perfecţionare şi specializare în unităţi, aplicaţii, antrenamente de stat major şi demonstrativ-
metodice, stagii şi practică la unităţi militare productive sau la diverşi agenţi economici,
lucrări personale, examene de grad etc.
Art.70. Pregătirea tehnică a personalului se desfăşoară diferenţiat, pe categorii de
personal, în raport cu eşaloanele şi funcţiile pe care sunt încadraţi şi se referă în principal la:
33
a) - cunoaşterea principiilor şi cerinţelor doctrinei militare naţionale şi aplicarea
acestora la îndeplinirea scopurilor activităţii de mentenanţă, în cooperare cu celelalte
elemente ale logisticii trupelor;
b) - perfecţionarea cunoştinţelor referitoare la conducerea activităţii de
mentenanţă, manevra de forţe şi mijloace a unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de
mentenanţă, în raport de eşalon şi misiunile primite, deteriorările produse şi fondul de
evacuat şi reparat;
c) - cunoaşterea caracteristicilor tehnico-tactice, construcţia, funcţionarea,
întreţinerea şi repararea tehnicii din înzestrare, a celei primite din economia naţională la
mobilizare, precum şi principiile de folosire eficientă a tehnicii de luptă, mijloacelor de
evacuare, utilajelor şi aparaturii de testare;
d) - cunoaşterea prevederilor actelor normative referitoare la mentenanţa tehnicii
militare;
e) - cunoaşterea regulilor privind organizarea parcurilor de tehnică,
particularităţile mentenanţei în diferite anotimpuri, punându-se accent pe funcţionarea
sigură a acesteia în toate condiţiile, prevenirea avariilor şi defecţiunilor;
f) - organizarea activităţii de mentenanţă în condiţiile încadrării incomplete cu
efective şi aprovizionării parţiale cu carburanţi şi materiale;
g) - măsurile ce se impun pe timpul pregătirii şi ducerii luptei privind:
decontaminarea, paza şi parcarea tehnicii, cunoaşterea semnelor şi semnalelor de
recunoaştere , realizarea sistemului informaţional;
h) - cunoaşterea şi aplicarea măsurilor specifice şi regulilor de protecţie a muncii
şi supravegherea tehnică a instalaţiilor sub presiune şi de ridicat, aparatelor consumatoare
de combustibil şi a mijloacelor de măsurare, precum şi a măsurilor de prevenire şi stingere a
incendiilor;
i) - cunoaşterea caracteristicilor tehnico-tactice a tehnicii din înzestrarea armatelor
străine, posibilitatea folosirii tehnicii capturate de la adversar.
Art.71. Pentru reîmprospătarea cunoştinţelor privind construcţia şi caracteristicile
tehnico-tactice ale tehnicii din înzestrare şi a regulilor de exploatare a acesteia, în fiecare
ciclu (an) de instrucţie, prin grija comandanţilor de unităţi, se vor organiza convocări de
pregătire tehnică la care vor participa comandanţii de subunităţi şi ofiţerii din statul major.
Perioadele şi durata convocărilor se stabilesc de şefii direcţiilor din structura
centrală, statelor majore ale categoriilor de forţe ale armatei, comandamentelor, pentru
marile unităţi şi unităţile din subordine, funcţie de specificul şi dotarea cu tehnică,
respectând dispoziţiunile eşaloanelor superioare cu atribuţii în acest domeniu.
Art.72. Cu personalul tehnic şi ingineresc, care răspunde de starea tehnicii militare,
cu comandanţii de subunităţi care o au în primire şi cu operatorii (mecanici conductori,
servanţi, echipaje, conducători auto, specialişti) se organizează şi desfăşoară, prin grija
şefului structurii logistice, şedinţe practic-aplicative privind executarea lucrărilor de
întreţinere şi a reglajelor. Şedinţele se vor organiza, de regulă, cu ocazia convocărilor pentru
trecerea tehnicii la exploatarea de sezon şi în cadrul zilei de verificare şi întreţinere a
tehnicii militare, în timpul destinat pregătirii de specialitate a personalului, precum şi cu
ocazia pregătirii aplicaţiilor sau a altor activităţi la care se prevede folosirea unui număr
mare de tehnică militară.
Art.73. Cu personalul tehnic şi ingineresc, precum şi cu comandanţii de subunităţi,
absolvenţi ai instituţiilor militare de învăţământ, după prezentarea în unităţi, se va executa o
convocare pentru desăvârşirea cunoaşterii tehnicii din înzestrarea unităţii respective, a
modului de executare a întreţinerilor şi controalelor tehnice, precum şi pentru cunoaşterea
reglementărilor privind folosirea acesteia. Convocările se vor executa diferenţiat, în raport
34
de funcţiile unde urmează a fi încadrat personalul respectiv.
Art.74. Când se prevede dotarea cu noi tipuri (mărci) de tehnică militară, direcţiile
din structurile centrale, statele majore ale categoriilor de forţe ale armatei şi
comandamentele organizează pregătirea unui număr de cadre din structurile proprii
subordonate, privind cunoaşterea tehnicii noi, a principiilor de folosire şi a regulilor de
întreţinere şi reparare. Aceste cadre vor instrui restul personalului din marile unităţi,
unităţile şi şcolile de aplicaţii subordonate, care urmează a primi în înzestrare (sau a repara)
noile tipuri de tehnică.
Art.75. În cadrul pregătirii de specialitate, ce se execută la unităţile şi subunităţile de
reparaţii şi evacuare, se va pune un accent deosebit pe antrenarea personalului prin exerciţii
în teren, pentru executarea lucrărilor practice de instalare şi lucru cu autoatelierele şi
mijloacele de evacuare din înzestrare.
Art.76. Formarea, specializarea şi perfecţionarea operatorilor şi specialiştilor
(reparatori de tehnică militară) se organizează şi se desfăşoară conform reglementărilor
elaborate de direcţiile din structurile centrale, statele majore ale categoriilor de forţe ale
armatei şi comandamente atât pentru tehnica militară specifică, cât şi pentru tehnica comună
(reglementările în acest caz fiind elaborate de comun acord).
Art.77. Comandanţii şi şefii structurilor logistice, care organizează cursuri de
perfecţionare, specializare, convocări de pregătire tehnică, răspund de calitatea procesului
instructiv-educativ, operativitatea tehnicii şi materialelor militare utilizate în procesul de
învăţământ.
Art.78. Pregătirea tehnică a personalului, în perioada de pregătire a acţiunilor
militare, se planifică de statul major, la propunerea şefului structurii logistice şi se aprobă de
comandantul eşalonului respectiv, punându-se accent pe:
a) - cunoaşterea şi însuşirea datelor şi prognozelor de mentenanţă a tehnicii, de
către personalul structurii logistice;
b) - manevra de forţe şi mijloace a unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de
mentenanţă, în funcţie de situaţia eşaloanelor subordonate, amploarea acţiunilor
adversarului şi a deteriorărilor probabile;
c) - cunoaşterea şi însuşirea concepţiei de organizare a mentenanţei tehnicii pentru
îndeplinirea deciziei comandantului, îndeosebi a axelor de evacuare- reparare (similare),
itinerariilor de evacuare şi a raioanelor (locurilor) de adunare a tehnicii deteriorate a
eşalonului superior, propriu şi a celor subordonate;
d) - organizarea mentenanţei tehnicii, atunci când este cazul, pentru pregătirea
deplasării unităţilor prin marş (pe jos sau autovehicule), transportate (pe mijloace C.F.,
aeriene, navale), sau combinat;
e) - însuşirea modului de întrebuinţare şi manevră a forţelor şi mijloacelor de
mentenanţă în anumite condiţii de stare a vremii, ziua sau noaptea, anotimp şi relief, în
localităţi şi zone (platforme) industriale, în raioane fortificate, zone libere etc.;
f) - cunoaşterea caracteristicilor tehnico-tactice, a particularităţilor de exploatare a
tehnicii militare noi introdusă în înzestrare, precum şi a celei capturate, care urmează să fie
folosită în acţiunile militare;
g) - modul de realizare a legăturilor, de strângere a informaţiilor, de pregătire şi
prezentare a rapoartelor de informare logistice;
h) - măsurile şi activităţile necesare organizării protecţiei personalului şi tehnicii,
pe timpul executării acţiunilor de mentenanţă, prevenirea şi lichidarea urmărilor atacului
adversarului cu armele de distrugere în masă, N.B.C. şi / sau cu sisteme incendiare,
organizarea decontaminării personalului şi tehnicii.
Art.79. Pe timpul ducerii acţiunilor militare, pregătirea tehnică a personalului se
35
execută în funcţie de necesitate, situaţie şi timpul la dispoziţie.

C a p i t o l u l IV

ORGANIZAREA ŞI REALIZAREA EXPLOATĂRII TEHNICII MILITARE

1. Planificarea, organizarea şi evidenţa exploatării tehnicii militare

Art.80. Planificarea şi evidenţa exploatării au ca scop punerea de acord a


necesarului de resurse pentru îndeplinirea planului pregătirii pentru luptă cu cele asigurate şi
cuprinde complexul de măsuri ce se iau pentru:
a) - stabilirea necesarului de resurse şi, pe baza acestuia, a cantităţilor de
carburanţi-lubrifianţi şi lichide speciale aferente;
b) - stabilirea numărului de întreţineri tehnice şi reparaţii periodice, eşalonarea lor
în timp;
c) - întrebuinţarea tehnicii conform destinaţiei şi resurselor alocate;
d) - stabilirea tehnicii care se va păstra în conservare, în funcţie de prevederile
ordinelor şi regulamentelor în vigoare;
e) - menţinerea unei cantităţi cât mai mare de tehnică cu rezerva de resursă
ridicată;
f) - cunoaşterea permanentă a situaţiei consumului de resursă, a stării tehnice şi de
întreţinere a tehnicii.
Art.81. Organizarea exploatării tehnicii militare se realizează în funcţie de
prevederile planului pregătirii pentru luptă, de nevoile de învăţământ, gospodăreşti şi de
producţie ale unităţilor, în limita resurselor alocate şi a normelor de funcţionare între
reparaţii şi se concretizează în planul anual de mentenanţă.
Calitatea exploatării tehnicii depinde, în principal, de:
a) - gradul în care personalul cunoaşte construcţia, caracteristicile tehnico-tactice,
normele şi regulile de folosire, întreţinere şi păstrare a acesteia;
b) - executarea în volum complet, la timp şi de calitate, a verificărilor şi
întreţinerilor tehnice;
c) - folosirea eficientă a tehnicii la parametrii prevăzuţi în documentaţia tehnică;
d) - planificarea corectă şi evidenţa strictă a folosirii tehnicii;
e) - executarea sistematică şi la timp a controalelor asupra stării tehnice şi de
întreţinere;
f) - respectarea cu stricteţe a regulilor de prevenire a avariilor şi defecţiunilor;
g) - asigurarea condiţiilor de păstrare corectă a tehnicii pe timpul parcării
(staţionării), depozitării şi conservării.
Art.82. Planul anual de mentenanţă (exploatare şi reparaţii) constituie
documentul de bază pentru întrebuinţarea, întreţinerea şi repararea tehnicii unităţii în cursul
unui an.
Art.83. Metodologia elaborării planului anual de mentenanţă al tehnicii militare este
următoarea:
a) - şeful de stat major al unităţii, împreună cu locţiitorul comandantului şi
compartimentele subordonate, stabilesc necesarul de tehnică şi resurse, pe activităţi, luni,
subunităţi, tipuri, parcuri şi grupe de destinaţie;
b) - şeful structurii logistice ia măsuri pentru întocmirea de către compartimentul
de specialitate a planului de mentenanţă pe baza datelor primite de la statul major, a
36
existentului, stării tehnice şi rezervei de resurse a tehnicii din înzestrare. În plan, drepturile
de resurse alocate se repartizează pe luni şi tehnică, inclusiv pentru cea aflată în păstrare, la
care urmează să se execute probe de funcţionare.
Art.84. Planul anual de mentenanţă, pentru anul următor, se întocmeşte după
primirea resurselor repartizate, se avizează de şeful de stat major şi se aprobă de
comandantul unităţii. În cazul când se produc modificări în planul pregătirii pentru luptă al
unităţii sau subunităţilor, se vor face corecturile corespunzătoare şi în planul anual de
mentenanţă.
Art. 85. În planul anual de mentenanţă se prevede necesarul de întreţineri
tehnice periodice, inspecţii tehnice, reparaţii de nivel 1,2 şi 3, cu eşalonarea acestora în
timp.
Art. 86. La subunităţi, tehnica se foloseşte în conformitate cu extrasul lunar din
planul anual de mentenanţă al unităţii.
Săptămânal, comandantul subunităţii comunică operatorilor din subordine, drepturile
de resurse şi tehnica planificată să desfăşoare activităţi în săptămâna următoare.
Art. 87. Nu participă la activităţi tehnica care este planificată pentru executarea
întreţinerilor tehnice sau reparaţiilor în perioada respectivă, precum şi cea la care se constată
consumuri de carburanţi-lubrifianţi, energie peste normă.
Art. 88. Planificarea exploatării tehnicii în timpul acţiunilor militare este
inclusă în “Planul logistic”. În această situaţie nu se mai întocmeşte planul anual de
mentenanţă a tehnicii. Tehnica se planifică eşalonat, pe baza ordinului comandantului,
ordinului logistic al eşalonului superior, situaţiei cu existentul şi starea tehnică la primirea
misiunii, consumul probabil de resurse, stabilit în raport de acţiunile prevăzute a se
desfăşura şi rezervei de resurse la data respectivă.
Consumul probabil de resurse se calculează pe categorii şi tipuri de tehnică, în
raport cu misiunea primită de unitate, caracterul zonei de luptă şi acţiunile adversarului. El
permite să se stabilească: rezerva minimă de resurse pe care trebuie să o aibă tehnica pentru
îndeplinirea misiunii, nevoile de întreţineri tehnice şi reparaţii datorate uzurii normale prin
funcţionare (rulaj, zbor, navigare).
Situaţia consumului de resurse se întocmeşte separat pentru perioada de pregătire şi
pentru ducerea acţiunilor militare, pe misiuni, categorii şi tipuri de tehnică.
Rezerva de resurse reprezintă numărul de kilometri, ore de zbor, ore de funcţionare
etc., pe care tehnica le mai are până la prima reparaţie de nivel 2 sau 3.
Situaţia cu rezerva de resurse se întocmeşte:
a) - la subunităţi, nominal, pe categorii, tipuri de tehnică şi serii (numere) de
înmatriculare;
b) - la unităţi şi mari unităţi tactice, numeric, pe eşaloane subordonate, categorii,
tipuri de tehnică, grupe de rezervă de resurse;
c) - la mari unităţi operative, numeric la tehnica de luptă şi procentual la celelalte
categorii de tehnică, pe mari unităţi tactice (unităţi) subordonate nemijlocit.
În funcţie de consumul probabil de resurse pentru îndeplinirea misiunii şi de
cantitatea de tehnică cu rezerva mai mică decât consumul mediu prevăzut, se stabilesc
măsuri pentru asigurarea rezervei minime, prin verificare şi, după caz, prelungirea duratei de
funcţionare, dacă tehnica are starea tehnică bună care îi permite funcţionarea până la
îndeplinirea misiunii; înlocuirea unor subansambluri sau piese de schimb uzate; schimbarea
agregatului energetic, dacă uzura acestuia nu permite funcţionarea în continuare până la
îndeplinirea misiunii.
Pentru documentarea comandantului, în vederea luării deciziei şi stabilirea măsurilor
ce se vor include în planul logistic al unităţii, şeful structurii logistice întocmeşte situaţia cu
37
existentul şi starea tehnică a tehnicii, care constituie şi document de evidenţă statistică a
tehnicii unităţii în timpul acţiunilor militare.
Situaţia cu existentul şi starea tehnică se întocmeşte pe eşaloane şi poate fi exprimată
nominal, numeric sau prin coeficienţi, astfel:
a) - la subunităţi, nominal, pe categorii, tipuri şi numere de înmatriculare (serii);
b) - la marea unitate (unitate) numeric şi prin coeficienţi, pe categorii şi tipuri de
tehnică şi pe eşaloane subordonate;
c) - la marea unitate operativă, prin coeficienţii de completare, de stare tehnică şi
de operativitate.
Evidenţa stării tehnice a tehnicii, scoaterii (repunerii) din (în) funcţiune a acestora se
realizează atât la pace, cât şi la război, conform metodologiei stabilite, în cadrul sistemului
informatic al mentenanţei tehnicii.
Art.89. Evidenţa funcţionării tehnicii atât la pace, cât şi pe timpul acţiunilor militare,
se ţine pe formulare tipizate, conform normativelor în vigoare elaborate de către direcţiile
din structurile centrale, categoriile de forţe ale armatei, comandamente, folosind ca unitate
de măsură motokilometru, moto-ora, ora de zbor, numărul loviturilor trase etc.
Art.90. Timpul de funcţionare al agregatelor energetice în scopul acţionării celorlalte
agregate, instalaţii, aparatură sau utilaje montate pe tehnică, se echivalează, conform
prevederilor normativelor privind exploatarea categoriei de tehnică respectivă.
Art.91. Unele categorii de tehnică, care au îndeplinit norma de funcţionare între
reparaţii, se verifică de către comisia tehnică a unităţii care, funcţie de starea ei, dispune
introducerea în reparaţie sau propune prelungirea normei de funcţionare. Propunerile se
aprobă potrivit competenţelor, după care se înscriu în cartea tehnică (livretul, jurnalul etc.).
Art.92. Datele privind funcţionarea tehnicii, consumul de carburanţi-lubrifianţi,
numărul loviturilor trase etc. se înscriu în documentele de evidenţa exploatării, specifice
fiecărei categorii de tehnică.
Art.93. Pentru utilizarea tehnicii militare, personalul trebuie să aibă atestată
pregătirea de specialitate necesară categoriei şi tipului de tehnică respectivă.
Art.94. Tehnica din înzestrarea unităţilor militare se foloseşte în strictă conformitate
cu destinaţia ce i s-a dat prin statul de organizarea şi iese în misiune pe
baza aprobărilor reglementate, specifice categoriei de armă, dacă au prevăzute resurse în
planul anual de mentenanţă.
Art.95. În situaţii deosebite, aplicaţii, verificarea capacităţii de luptă, exerciţii
demonstrative, parade militare, calamităţi naturale, situaţii de criză etc. se poate folosi,
temporar, tehnica de la o grupă de destinaţie la alta, precum şi cea existentă peste
prevederile statelor de organizare sau de la stocul de mobilizare, cu aprobarea eşaloanelor
care au competenţe, stabilite prin instrucţiunile Statului Major General.
Resursele consumate în perioada respectivă se vor scădea din drepturile anuale,
alocate pentru grupa de destinaţie la care s-au folosit temporar.
În timpul acţiunilor militare, pentru îndeplinirea misiunilor primite, cu aprobarea
eşalonului superior, se poate folosi, la deficit, tehnică de la o grupă de destinaţie la alta.
Art.96. Folosirea tehnicii militare în alte scopuri, decât cele care asigură nevoile
pregătirii pentru luptă, de producţie şi gospodăreşti, se face numai cu aprobarea eşaloanelor
în drept.
Unităţile care ordonă executarea unor activităţi ce nu sunt prevăzute în planul unităţii
(formaţiunii) comunică şi modul de asigurare a resurselor, carburanţilor şi lubrifianţilor
necesari. Folosirea ilegală şi neraţională a tehnicii militare atrage răspunderea materială,
disciplinară sau penală a vinovaţilor.
În cazuri excepţionale (calamităţi naturale), când se impune intervenţia imediată şi nu
38
există legătură cu eşalonul superior sau când urgenţa nu permite aşteptarea aprobării,
comandanţii de unităţi pot, după caz, hotărî folosirea tehnicii.
Art.97. În scopul de a se preveni depăşirea drepturilor de resurse alocate şi de se a
lua din timp măsurile ce se impun, periodic se va analiza modul cum se realizează planul
anual de mentenanţă, astfel:
a) - lunar, la unitate, în una din şedinţele de lucru ale comandantului, şeful
structurii logistice prezintă analiza consumului de resurse şi carburanţi-lubrifianţi pe luna
precedentă, modul de încadrare în drepturile alocate, cauzele neîndeplinirii planului, dacă
este cazul, abaterile în folosirea tehnicii şi propune măsuri pentru încadrarea activităţilor ce
urmează să se desfăşoare în luna următoare în drepturile alocate şi, la nevoie, măsuri de
corectare corespunzătoare a planului anual de mentenanţă. Trimestrial, situaţia consumului
de resurse se înaintează eşalonului ierarhic superior;
b) - marea unitate centralizează situaţiile primite de la eşaloanele subordonate şi
analizează modul în care acestea s-au încadrat în drepturile alocate şi planificate. Funcţie de
concluziile rezultate, se vor lua măsuri pentru folosirea raţională a tehnicii şi încadrarea în
drepturile de resurse şi carburanţi-lubrifianţi. Semestrial, înaintează eşalonului superior
situaţia consumului de resurse;
c) - direcţiile din structurile centrale, statele majore ale categoriilor de forţe ale
armatei, comandamentele analizează semestrial modul cum au fost folosite resursele
repartizate unităţilor subordonate luând măsuri, pentru semestrul următor, de încadrare
activităţilor în drepturile alocate.
Art.98. Anual, până la 31.03. statele majore ale categoriilor de forţe ale armatei şi
structurile subordonate Statului Major General, întocmesc şi înaintează, la Direcţia
Logistică, pe baza dărilor de seamă anuale raportate ierarhic de structurile subordonate,
pentru anul încheiat, “Darea de seamă anuală asupra organizării şi realizării activităţii de
mentenanţă”.
Art.99. Pentru evaluarea stării tehnice la nivelul Statului Major General, structurile
subordonate şi statele majore ale categoriilor de forţe ale armatei, întocmesc şi înaintează la
Direcţia Logistică, potrivit metodologiei în vigoare, “Situaţia stării tehnice şi de întreţinere”
la următoarele categorii de tehnică:
a) - aeronave, nave maritime şi fluviale, pe structuri subordonate - trimestrial;
b) - pentru toate categoriile de tehnică aflate în înzestrare, centralizat - semestrial;
c) - la termen, pentru tehnica stabilită de dispoziţiile date de Direcţia Operaţii din
Statul Major General, pentru situaţiile de criză şi calamităţi naturale.
Aceste situaţii pot fi solicitate şi la alte termene, stabilite de structurile cu atribuţii în
domeniu.

2. Planificarea, organizarea şi realizarea întreţinerilor tehnice

Art.100. Pe timp de pace, la tehnica militară se execută verificări şi întreţineri


tehnice periodice, după un sistem preventiv-planificat, în scopul menţinerii acesteia în
permanentă stare de operativitate, funcţionării sigure la parametrii nominali, prelungirii
duratei de funcţionare între reparaţii şi încadrării în normele de consum carburanţi-
lubrifianţi. Verificările şi întreţinerile tehnice se execută obligatoriu atât pe timpul folosirii
tehnicii, după efectuare unui anumit rulaj (funcţionare) sau a unei perioade stabilite, cât şi
pe timpul păstrării în conservare.
Art.101. În raport cu volumul, periodicitatea lucrărilor şi categoria de tehnică, de
regulă, se execută următoarele verificări şi lucrări de întreţinere tehnică:
a) - verificarea tehnică înaintea ieşirii în misiune (curs, zbor, marş şi luptă,
39
executarea tragerilor, intrarea în regim de funcţionare pentru tehnica de radiolocaţie, de
transmisiuni etc.);
b) - întreţinerea tehnică zilnică (similare);
c) - întreţinerea tehnică cu ocazia zilei de verificare şi întreţinere a tehnicii
militare;
d) - întreţinerea tehnică nr.1 (similare);
e) - întreţinerea tehnică nr.2 (similare);
f) - întreţinerea tehnică de sezon;
g) - alte tipuri de întreţinere specifice atât ca denumire, cât şi conţinut (lunare,
trimestriale, semestriale etc).
Art.102. Normele de rulaj (funcţionare), de timp şi de consum carburanţi-lubrifianţi,
lichide speciale şi materiale, volumul tip de lucrări pentru executarea întreţinerilor tehnice,
precum şi personalul care efectuează lucrările respective sunt prevăzute în normativele şi
instrucţiunile elaborate de structurile abilitate.
Art.103. În timpul acţiunilor militare, funcţie de tipul şi complexitatea tehnicii, de
regulă se execută lucrările strict necesare pentru restabilirea sau menţinerea stării de
operativitate a tehnicii, alimentarea cu carburanţi-lubrifianţi, completarea cu muniţie, lichide
speciale şi de răcire şi remedierea unor eventuale defecţiuni etc.

Art.104. La tehnica care se află în conservare se execută verificările şi întreţinerile


tehnice prevăzute în normativele privind păstrarea în conservare a tehnicii militare.
Art.105. Pentru trecerea tehnicii la exploatarea de sezon se execută operaţiunile de
întreţinere tehnică prevăzute în normativele privind exploatarea tehnicii respective şi
lucrările suplimentare specifice anotimpului.
Art.106. Cu ocazia întreţinerilor tehnice, dacă s-au îndeplinit termenele scadente, se
execută şi verificările periodice ale instalaţiilor sub presiune şi de ridicat, aparatelor de
măsură şi control, precum şi la aparatura din compunerea instalaţiilor speciale. O atenţie
deosebită se va acorda instalaţiei de stins incendiu, înglobată în compunerea unor categorii
de tehnică.
Art.107. La efectuarea lucrărilor de întreţinere se interzice scoaterea sau deteriorarea
sigiliilor aplicate de constructor sau de unităţile reparatoare la agregatele, instalaţiile sau
mecanismele tehnicii. Aceleaşi restricţii se aplică şi la sigiliile rezervoarelor de combustibil.
Art.108. Carburanţii, lubrifianţii şi lichidele speciale se folosesc numai după
verificarea şi avizarea buletinelor de analiză de către şeful structurii logistice.
Art.109. În tancodromuri, aerodromuri de rezervă, poligoane şi tabere, când se
prevede folosirea unui timp mai îndelungat a tehnicii fără înapoierea ei în unitate, se
organizează sector de întreţinere; întreţinerile tehnice se execută de către utilizatorii
(operatorii) de tehnică, ajutaţi de personalul grupelor de întreţinere şi al atelierului de
reparaţii, folosind utilajele şi aparatura de pe atelierele mobile, după o planificare aprobată
de comandantul unităţii.
Şeful structurii logistice va verifica, periodic, modul cum se desfăşoară activitatea de
întreţinere a tehnicii aflată în afara unităţii.
Art.110. Pe timpul executării întreţinerilor tehnice, personalul destinat, inclusiv
comandanţii de subunităţi care conduc lucrările, nu vor fi folosiţi la efectuarea altor lucrări.
Art.111. La raportul subunităţii şi bilanţurile săptămânale, comandanţii de subunităţi
analizează şi modul cum s-a folosit tehnica în săptămâna respectivă, activitatea utilizatorilor
pentru întreţinerea tehnicii şi sectoarelor de parcare (acostare), stabilind măsuri pentru
îmbunătăţirea stării tehnice şi de întreţinere, prevenirea abaterilor, defecţiunilor şi avariilor
la tehnică.
40
Art.112. Întreţinerile tehnice se execută, de regulă, la subunităţi de către utilizatorii
(operatorii) ce au în primire tehnica, cu participarea personalului specializat din cadrul
subunităţii de mentenanţă.
Întreţinerile tehnice se prevăd în planurile anuale de mentenanţă şi în planurile de
producţie ale atelierelor de reparat tehnică militară.
De executarea la timp şi în volum complet a întreţinerilor tehnice răspund şefii
compartimentelor de mentenanţă şi comandanţii subunităţilor care au în primire şi
exploatează tehnica.
Art.113. La subunităţile aflate în dispozitivul de luptă şi pe timpul aplicaţiilor tactice,
întreţinerea tehnică se efectuează pe locul de dispunere a tehnicii. Succesiunea operaţiunilor
poate fi schimbată în funcţie de situaţia concretă în care se găseşte unitatea, de către
comandantul subunităţii. Atelierele mobile de întreţinere şi personalul care le încadrează se
deplasează, pe baza planificării şefului structurii logistice a unităţii, la locul de dispunere a
tehnicii.
Art.114. În timpul acţiunilor militare, întreţinerile tehnice se execută pe baza deciziei
comandantului şi a ordinelor pentru logistică primite de la eşalonul superior.
Comandanţii de unităţi, la propunerea şefilor structurilor logistice, sunt obligaţi să
prevadă timpul necesar şi raioanele unde urmează să se execute întreţinerile tehnice la
tehnica din înzestrare.
Art.115. Volumul lucrărilor de întreţineri tehnice, în perioada de pregătire şi ducere a
acţiunilor militare se stabileşte funcţie de: timpul disponibil, situaţia în care se găsesc
trupele, starea tehnică a tehnicii, rulajul (orele de funcţionare) de la ultima întreţinere
tehnică şi consumul probabil de resurse necesare executării misiunii, adâncimea misiunilor
şi caracterul acţiunilor de luptă, raioanele în care ies (intră) unităţile (subunităţile) după
îndeplinirea misiunii şi timpul cât stau în acestea, forţele şi mijloacele din dotare şi cele
primite ca întărire sau de la agenţii economici aflaţi în fâşia eşalonului respectiv, terenul pe
care se duc acţiunile de luptă, timpul (ziua, noaptea), anotimpul şi starea vremii.
Art.116. În perioadele de pregătire a acţiunilor militare, în funcţie de situaţie, se vor
executa întreţinerile tehnice cu volumul de lucrări cel mai mare, cu prioritate la tehnica care
participă nemijlocit la luptă, fără a se ţine seama de rulajul (orele de funcţionare) efectuat
(e).
Pe timpul acţiunilor militare se execută doar întreţinerile tehnice care condiţionează
funcţionarea tehnicii.
Lucrările de întreţinere, locul unde se execută, timpul afectat şi forţele participante se
planifică de comandantul subunităţii. Întreţinerile tehnice se execută în timpul cel mai scurt,
în adăposturi, în pauzele dintre lupte, la lăsarea întunericului sau după îndeplinirea misiunii,
pe locul dispunerii subunităţii şi în afara zonelor contaminate.
Art.117. Ziua de verificare şi întreţinere a tehnicii militare se execută în fiecare
unitate, periodic conform prevederilor dispoziţiilor elaborate pe linia fiecărei categorii de
armă, privind pregătirea pentru luptă a fiecărei arme.
Ziua de verificare şi întreţinere a tehnicii militare se va desfăşura sub conducerea
comandantului unităţii, cu participarea întregului personal care are în primire, răspunde sau
foloseşte tehnica din înzestrare.
Zilele de verificare şi întreţinere a tehnicii militare vor fi prevăzute în planul
pregătirii pentru luptă al unităţii (subunităţii). Activitatea se va desfăşura după un plan
întocmit de statul major, împreună cu şeful structurii logistice şi comandanţii de subunităţi şi
aprobat de comandant, cu cel puţin o săptămână înainte.
Pe baza planului, comandanţii de subunităţi stabilesc sarcinile şi le comunică
executanţilor cu cel puţin 2 zile înaintea desfăşurării activităţii.
41
Art.118. Întreţinerea tehnică de sezon se execută în perioadele stabilite prin
dispoziţiuni privind pregătirea pentru luptă şi se prevăd în planul pregătirii pentru luptă,
precum şi în planul de mentenanţă.
În cadrul perioadelor stabilite, direcţiile din structura centrală, statele majore ale
categoriilor de forţe ale armatei, comandamentele şi marile unităţi stabilesc intervalele de
timp în care se execută lucrările practice de trecere a tehnicii la exploatarea de sezon pentru
unităţile din subordine, în aşa fel încât să se asigure permanent capacitatea de luptă a
unităţilor.
Art.119. Comandantul (şeful) unităţii (formaţiunii), pe baza ordinului eşalonului
superior, stabileşte prin ordin de zi pe unitate perioada în care se execută pregătirea
personalului şi lucrările practice la tehnică, componenţa echipelor specializate şi comisia
pentru controlul calităţii operaţiunilor.
Şeful structurii logistice întocmeşte planul de activitate, avizat de şeful de stat major,
se aprobă de comandantul unităţii şi va cuprinde: controlul prealabil al tehnicii, organizarea
convocării de pregătire şi instructaj, termenele de execuţie, participanţii şi problemele
teoretice şi practice ce se vor prezenta; perioada executării operaţiunilor de întreţinere, pe
subunităţi şi categorii de tehnică; asigurarea materială; pregătirea elementelor parcului
(incintei tehnice); termenele de executare a controlului calităţii lucrărilor.
Activităţile vor fi conduse de către comandanţii de subunităţi şi şefii structurilor
logistice.
Art.120. Planificarea pe unităţi a convocărilor de pregătire şi instructaj şi a lucrărilor
de trecere la exploatarea de sezon se va raporta ierarhic, până la nivelul direcţiilor din
structura centrală, statelor majore ale categoriilor de forţe ale armatei, comandamentelor, de
către unităţile subordonate, cu cel puţin 20 zile înainte.
Art.121. Convocarea de pregătire şi instructaj pentru trecerea tehnicii la exploatarea
de sezon se organizează şi execută cu întregul personal care are în primire, răspunde sau
foloseşte tehnica, astfel:
a) - la unităţi, cu 5-10 zile înainte de executarea operaţiunilor de trecere a tehnicii
la exploatarea de sezon, cu durata de 2-3 zile, la care participă locţiitorii comandantului,
comandanţii de subunităţi, personalul tehnic, ingineresc şi utilizatorii tehnicii;
b) - la marile unităţi (tactice şi operative), o zi, de regulă, odată cu convocările de
pregătire tactic-operative la care participă personalul din comandamentul respectiv.
Art.122. Lucrările pentru trecerea tehnicii la exploatarea de sezon se execută de către
operatorii acesteia şi personalul atelierului de reparat tehnică militară, constituit pe echipe
specializate.
Art.123. Volumul lucrărilor de pregătire a tehnicii pentru exploatarea de sezon este
cel stabilit în manualele de exploatare şi întreţinere, precum şi în normativele privind
exploatarea tehnicii militare. La locurile de executare a întreţinerilor tehnice se dispun
panouri (fişe) cu operaţiunile ce se efectuează.
Art.124. Pe timpul cât se execută lucrările de trecere la exploatarea de sezon, se
interzice ca personalul care are în primire sau răspunde de tehnică să execute alte activităţi,
nelegate de întreţinerea acesteia. Comandanţii de subunităţi vor conduce nemijlocit lucrul la
tehnică.
Pentru tehnica aflată în dispozitiv, lucrările se efectuează de către echipe sau grupe
specializate, care se deplasează la locul de dispunere a acesteia, după o planificare aprobată
de comandantul unităţii.
Art.125. Executarea lucrărilor de trecere la exploatarea de sezon nu trebuie să ducă
la scăderea capacităţii de luptă a unităţilor. În acest scop, tehnica se planifică eşalonat, în
perioada stabilită, pe subunităţi, astfel încât zilnic să se execute lucrări la maximum o treime
42
din existentul în tehnică. Operaţiunile ce se execută la tehnică se vor stabili în aşa fel încât
la terminarea programului de lucru toată tehnica unităţii să fie adusă în stare de funcţionare.
Art.126. Comandanţii de subunităţi vor controla calitatea lucrărilor de întreţinere, pe
timpul executării şi după terminarea lor.
Comisia tehnică a unităţii, organizată pe subcomisii (categorii şi tipuri de tehnică)
execută, pe timpul desfăşurării operaţiunilor şi după terminarea acestora (în maximum 5
zile), controlul calităţii lucrărilor, după ce comandanţii de subunităţi au raportat ierarhic,
verbal, comandantului unităţii că lucrările de trecere a tehnicii la exploatarea de sezon s-au
terminat şi că aceasta este în perfectă stare tehnică şi de întreţinere. În cadrul controlului se
verifică şi modul de completare a documentelor de exploatare, amenajarea sectoarelor şi
elementelor parcului (incintei tehnice) în vederea exploatării în sezonul care urmează.
Comisia tehnică va fi formată din personalul tehnic al structurii logistice şi specialişti
din compunerea atelierului (secţiei) de reparat tehnică militară şi va fi condusă de şeful
structurii logistice.
Rezultatul controlului se va raporta comandantului şi consemna în registrul de
evidenţă a controalelor şi verificărilor, împreună cu eventualele măsuri ce trebuie luate
pentru remedierea deficienţelor, precum şi în cartea tehnică (livretul, jurnalul), sub
semnătura şefului structurii logistice.
Despre încheierea lucrărilor de trecere a tehnicii la exploatarea de sezon şi rezultatele
controlului se va raporta în scris eşalonului superior.
Comandanţii de mari unităţi tactice şi operative vor organiza, la toate unităţile din
subordine, controale privind executarea completă şi de calitate a operaţiunilor de trecere a
tehnicii la exploatarea de sezon.
Eşaloanele superioare vor verifica, prin sondaj, la unităţile subordonate modul de
desfăşurare a convocărilor de pregătire, instructaj şi executare a operaţiunilor de trecere a
tehnicii la exploatarea de sezon (la 10 – 15% din existent).

3. Testarea tehnicii militare

Art.127. Testarea constituie un element al sistemului de mentenanţă a tehnicii


militare şi constă în investigarea cu aparatură specializată a stării tehnice, după un proces
tehnologic bine precizat, cu sau fără demontarea organelor şi ansamblurilor.
Art.128. Funcţie de lucrări, testarea poate fi parţială sau completă, astfel:
a) - testarea parţială se execută cu ocazia întreţinerilor tehnice nr. l, precum şi
când se constată consumuri de carburanţi-lubrifianţi peste norme sau se produc defecţiuni
care impun executarea unor reparaţii de nivel 1;
b) - testarea completă se execută pe timpul efectuării întreţinerii tehnice nr.2, la
trecerea tehnicii la exploatarea de sezon, pe timpul executării rodajului (probelor de
funcţionare) după reparaţiile de nivel 2 şi 3, la verificarea în vederea prelungirii normei de
parcurs (funcţionare) între reparaţii şi cu ocazia introducerii tehnicii în conservare.
Operaţiunile specifice fiecărui tip de testare sunt stabilite prin instrucţiuni specifice,
elaborate de eşaloanele superioare.
Art.129. Testarea tehnică se execută în locuri amenajate şi dotate cu utilaje şi
aparatură specială, în cadrul atelierului de reparaţii. De regulă, în unităţi se va organiza un
singur punct de testare tehnică pentru toate tipurile de tehnică din înzestrare.
Activitatea acestuia va fi îndrumată nemijlocit de şeful subunităţii productive.
Art.130. Punctul de testare va fi deservit de personal calificat, din toate specialităţile
militare şi numit prin ordin de zi pe unitate.
Art.131. Planificarea tehnicii în vederea executării operaţiunilor pentru testare va fi
43
cuprinsă în planul de producţie al unităţii (subunităţii) de reparat tehnică militară, într-un
capitol separat. În cadrul punctului de testare, operaţiunile se execută pe categorii şi tipuri
de tehnică, după planificarea stabilită.
Art.132. Şeful structurii logistice va controla periodic, precum şi pe timpul
executării operaţiunilor de trecere la exploatarea de sezon, modul cum se realizează testarea
tehnicii, calitatea lucrărilor efectuate, întreţinerea şi folosirea aparaturii şi utilajelor.

Capitolul V

AVARII ŞI DEFECŢIUNI LA TEHNICA MILITARĂ


ŞI MODUL DE REMEDIERE (REZOLVARE) A ACESTORA
PE TIMP DE PACE

1. Definirea şi clasificarea avariilor şi defecţiunilor

Art.133. Deteriorările ce se produc pe timpul exploatării tehnicii militare, în raport


de caracterul şi amploarea lor, se împart în avarii şi defecţiuni.
Avaria este deteriorarea în urma căreia trebuie să se înlocuiască sau repare la nivelul
3 unul sau mai multe ansambluri, subansambluri principale, precum şi deteriorarea în urma
căreia se impune reparaţia de nivel 2 sau 3 sau casarea tehnicii militare.
44
Defecţiunea este acea deteriorare a tehnicii pentru remedierea căreia este necesară
efectuarea unei reparaţii de nivel 1, fără înlocuirea sau repararea de nivel 3 a organelor
principale.
Art.134. Avariile şi defecţiunile se pot datora: exploatării incorecte, cedării
materialului, fabricaţiei (reparaţiei) necorespunzătoare sau forţei majore (caz fortuit).
Avaria (defecţiunea) cauzată de exploatarea incorectă este acea deteriorare care a
avut loc în urma nerespectării regulilor de folosire, întreţinere sau păstrare a tehnicii.
Avaria (defecţiunea) produsă prin cedarea materialului este acea deteriorare care
a avut loc ca urmare a unor defecte ascunse ale materialelor sau a fenomenului de oboseală
în procesul de folosire. În această categorie intră avariile şi defecţiunile care nu pot fi
prevăzute şi prevenite pe timpul exploatării tehnicii, dar ale căror efecte pot fi reduse prin
descoperirea lor la timp.
Avaria (defecţiunea) datorată fabricaţiei sau reparaţiei necorespunzătoare se
consideră acea deteriorare care s-a produs ca urmare a nerespectării prevederilor
documentaţiei tehnice de fabricaţie sau reparaţie a ansamblurilor sau pieselor din
compunerea tehnicii.
Avaria (defecţiunea) din forţă majoră (caz fortuit) sau din alte cauze, care apără de
răspundere materială, este acea deteriorare care a avut loc ca urmare a unor evenimente ce
depăşesc posibilităţile de prevedere şi prevenire, cum sunt: inundaţiile, cutremurele,
furtunile, deplasările de teren, trăsnetele, incendiile naturale etc.
Art.135. Uzura normală a pieselor şi subansamblurilor constatate izolat pe timpul
întreţinerilor tehnice sau reparaţiilor, care nu au provocat deteriorarea vreunui agregat, nu
este considerată avarie sau defecţiune.
Art.136. Pe timpul acţiunilor militare, în afara deteriorărilor menţionate mai sus, se
produc deteriorări de luptă.
Deteriorarea de luptă reprezintă scoaterea din funcţionare a tehnicii pe timpul
acţiunilor militare, ca urmare a defecţiunilor produse de acţiunile adversarului.
Tehnica care nu mai poate fi reparată, având distruse principalele ansambluri şi
subansambluri, a fost incendiată sau prezintă deformări pronunţate ale structurii (cutia
blindată, şasiu, fuselaj, corpul navei etc.) este considerată nerecuperabilă.

2. Cercetarea şi modul de rezolvare a avariilor şi defecţiunilor

Art.137. La eşaloanele superioare şi unităţi funcţionează comisii tehnice pentru


cercetarea şi analizarea cauzelor producerii avariilor şi defecţiunilor.
Comisiile se numesc anual, prin ordin de zi pe unitate şi au în compunere: ofiţeri
specialişti în categoria de tehnică avută în înzestrare, ofiţerul cu cercetarea penală (la
unităţi), ofiţeri de comandă, specialişti din unitatea, subunitatea sau formaţiunea productivă
subordonată, alte cadre cu funcţii de răspundere în cadrul structurii respective.
Comisiile se pot completa, la nevoie, în raport de caracterul şi amploarea avariilor şi
defecţiunilor, şi cu alt personal ce nu a fost nominalizat în ordinul de zi pe unitate.
Preşedintele comisiei va fi, de regulă, şeful structurii logistice, iar la eşaloanele
superioare, poate fi unul din locţiitori comandantului (şefului).
Art.138. În cazul producerii unor avarii sau defecţiuni, comandantul unităţii este
obligat:
a) - să raporteze eşalonului superior despre producerea avariilor, potrivit
reglementărilor în vigoare;

45
b) - să dispună cercetarea cauzelor şi caracterul avariilor sau defecţiunilor de către
comisia tehnică , iar în cazul că s-au săvârşit infracţiuni cu caracter penal să anunţe
parchetul militar;
c) - să ia măsuri sau să urmărească, după caz, potrivit competenţelor stabilite,
soluţionarea definitivă din punct de vedere al răspunderii disciplinare, administrative,
materiale, penale, civile, a avariilor şi defecţiunilor;
d) - să înainteze eşalonului superior, în termenul legal stabilit, raportul privind
modul de rezolvare a avariei.
Art.139. Pe baza deciziei comandantului pentru cercetarea avariei, defecţiunii sau a
stării tehnicii deteriorate, şeful structurii logistice este obligat:
a) - să urmărească înregistrarea avariei sau defecţiunii în registrul de evidenţă
nominală şi statistică a avariilor;
b) - să convoace comisia tehnică de cercetare şi analiză pentru stabilirea
împrejurărilor şi cauzelor producerii avariilor sau defecţiunilor şi întocmirea actului de
constatare;
c) - să dispună introducerea în reparaţie şi repunerea în stare de funcţionare a
tehnicii în timpul cel mai scurt;
d) - să rezolve tehnic şi administrativ cazul.
Art.140. La unităţi se vor înregistra avariile şi defecţiunile produse ca urmare a
exploatării necorespunzătoare a tehnicii. La eşaloanele superioare se înregistrează avariile
produse în unităţile subordonate.
Art.141. În cazul repetării frecvente a unor avarii sau defecţiuni, comandantul
eşalonului superior, împreună cu organele de specialitate, analizează cauzele care au
favorizat producerea lor şi, pe baza concluziilor rezultate, dispune luarea măsurilor de
prevenire în unităţile subordonate.

Art.142. Avariile produse din forţă majoră (caz fortuit) sau de către persoane juridice
şi fizice din afara Ministerului Apărării Naţionale, se raportează şi se înregistrează, urmând
a fi scoase din evidenţa evenimentelor grave la comunicarea către Statul Major General,
prin eşaloanele superioare.
Unităţile militare vor urmări recuperarea eventualelor pagube produse de către terţe
persoane (fizice sau juridice).
Art.143. Cercetarea administrativă, stabilirea şi recuperarea pagubelor se vor face
conform reglementărilor în vigoare.

3. Măsuri de prevenire a avariilor şi defecţiunilor

Art.144. Combaterea, prevenirea şi lichidarea cauzelor care favorizează producerea


avariilor sau defecţiunilor constituie obligaţia permanentă a întregului personal care
deserveşte, are în primire sau răspunde de exploatarea tehnicii. În acest scop, comandanţii şi
şefii structurilor logistice, de la toate eşaloanele vor lua măsuri pentru:
a) - întărirea disciplinei militare în rândul celor care folosesc, au în primire sau
răspund de tehnică;
b) - instruirea temeinică a întregului personal privind cunoaşterea, întreţinerea,
folosirea economică şi păstrarea corectă a tehnicii;
c) - cunoaşterea şi aplicarea riguroasă a reglementărilor din domeniul mentenanţei
tehnicii;

46
d) - prelucrarea fiecărui caz de avarie, produs în unitate, cu personalul din
subordine şi generalizarea experienţei pozitive pe linia prevenirii avariilor;
e) - restudierea periodică a actelor normative privind prevenirea avariilor şi
defecţiunilor, stabilirea răspunderilor pentru subordonaţi pe această linie;
f) - pregătirea tehnicii şi a personalului care o are în primire sau răspunde de ea,
pentru exploatarea în condiţiile specifice timpului, anotimpului şi stării vremii;
g) - asigurarea oportună şi de calitate a asistenţei tehnice pe timpul activităţilor în
teren;
h) - orientarea activităţii de studii, cercetări, invenţii şi inovaţii spre noi metode şi
procedee care să îmbunătăţească întreţinerea şi repararea tehnicii şi să prevină avariile şi
defecţiunile la aceasta.
Art.145. Eşaloanele superioare vor stabili măsurile necesare (accesul, păstrarea,
depozitarea, instruirea personalului de serviciu de zi pe unitate, din serviciul operativ etc.),
astfel încât să se limiteze la minimum sau să se prevină producerea de avarii şi defecţiuni la
tehnica militară.

4. Raportarea şi reclamarea avariilor şi defecţiunilor

Art.146. În procesul de exploatare a tehnicii se pot produce deteriorări în perioada


termenului de garanţie sau după expirarea acestuia.
Art.147. Avariile şi defecţiunile sunt raportate ierarhic, dacă s-au produs în termenul
de garanţie sau în afara acestuia, iar metodologia de raportare este stabilită prin instrucţiuni
elaborate de eşaloanele cu atribuţii în domeniu.
Art.148. Avariile şi defecţiunile care apar în termenul de garanţie, la tehnica nouă sau
reparată, se reclamă furnizorului sau unităţii reparatoare, dacă nu s-au produs din vina
unităţii deţinătoare sau din forţă majoră (caz fortuit).
Nu se reclamă cele menţionate în reglementările în vigoare ca nefăcând obiect al
reclamaţiilor adresate furnizorului sau unităţii respective.
Art.149. Termenele de garanţie, pentru tehnica nouă, sunt cele înscrise în
certificatele de garanţie, documentele de livrare emise de agenţii economici şi în cărţile
tehnice.
Art.150. Pentru tehnica reparată de nivel 2 sau 3, termenele de garanţie sunt cele
consemnate în actele de recepţie emise de agenţii economici, pentru tehnica ce se repară de
către aceştia, sau în actul de predare-primire şi cartea tehnică, pentru tehnica ce se repară în
unităţi productive bugetare ale Ministerului Apărării Naţionale.
Art.151. Unităţile militare vor ţine evidenţa termenelor de garanţie pentru mijlocul
tehnic (echipamentul tehnic) şi agregatele şi instalaţiile de pe acesta, dacă li s-au acordat alte
termene de garanţie. Evidenţa se va ţine în cărţile tehnice ale mijloacelor tehnice sau
agregatelor.
Art.152. Agregatele, subansamblurile sau aparatura sigilată de furnizor sau unitatea
reparatoare, la care s-au produs defecţiuni în termenul de garanţie, nu se vor desigila fără
acordul acestora, iar la cele noi, fără aprobarea structurii cu atribuţii de înzestrare.
Art.153. În cazul producerii unor avarii sau defecţiuni se va urmări, pe cât posibil, să
nu se demonteze sau schimbe poziţia agregatelor (ansamblurilor componente) şi nici
condiţiile externe în care a funcţionat tehnica, pentru a permite efectuarea cercetărilor şi
constatării tehnice a împrejurărilor şi cauzelor.
Agregatul (ansamblul) defect poate fi, eventual, demontat de pe tehnică în
următoarele situaţii:

47
a) - în timpul aplicaţiilor, când nu există posibilităţi de a chema reprezentantul
furnizorului sau al agentului economic (bazei, secţiei) de reparaţii;
b) - când reprezentantul agentului economic (bazei, secţiei) de reparaţii nu s-a
prezentat pentru întocmirea actului de constatare în termen de 5 zile de la data reclamării
defecţiunii;
c) - în alte situaţii, dacă nu sunt influenţate cercetările ulterioare.
Art.154. Agregatele, subansamblurile, instalaţiile sau piesele rezultate în urma
înlocuirii, pe timpul termenului de garanţie, pentru care s-au întocmit acte de reclamaţie şi
nu au fost solicitate de furnizor (unitatea reparatoare), vor fi reparate (recondiţionate) şi
înregistrate în evidenţa contabilă.
Art.155. Toate cheltuielile efectuate în legătură cu chemarea reprezentantului
furnizorului sau agentului economic (bazei, secţiei) de reparaţii, când reclamaţia nu este
justificată, vor fi suportate de către unitatea care a reclamat. Comandantul unităţii este
obligat să ia măsuri pentru recuperarea cheltuielilor respective de la persoanele vinovate.

5. Modul de rezolvare a avariilor şi defecţiunilor la tehnica nouă


aflată în termenul de garanţie

Art.156. Pentru tehnica nouă fabricată în ţară, la care s-au produs avarii sau
defecţiuni în termenul de garanţie, unităţile informează furnizorul şi contractantul prin
telegramă, fax sau notă telefonică în termen de 24 de ore, despre defecţiunea produsă. De
asemenea vor întocmi act de reclamaţie, respectând prevederile şi termenele înscrise în
contractele cu furnizorii şi notiţele tehnice. Actul de reclamaţie se întocmeşte de către
comisia tehnică a unităţii în patru (cinci) exemplare, din care unul se trimite furnizorului,
unul rămâne unităţii beneficiare, unul se înaintează ierarhic la M.U. (dacă este cazul), unul
la categoria de forţe ale armatei şi unul contractantului.
La întocmirea actului de reclamaţie se va ţine seama de datele din certificatul de
garanţie şi actul de recepţie, precum şi de documentele de evidenţa exploatării tehnicii
respective.
Telegramele (faxurile, notele telefonice) şi actele de reclamaţie adresate furnizorului
pot fi trimise unităţii “service” a acestuia, în asistenţa căreia este repartizată tehnica
respectivă.
Art.157. Unităţile urmăresc rezolvarea reclamaţiilor potrivit legislaţiei în vigoare şi
repunerea tehnicii în stare de funcţionare, cu suportarea cheltuielilor de către furnizor sau
unitatea “service”. În acest scop, vor trimite furnizorilor sau unităţilor “service”
documentele din care să rezulte că rodajul, întreţinerea şi exploatarea tehnicii în cauză s-au
făcut corect şi, dacă este cazul, specialişti care să apere interesele unităţii.
Art.158. Dacă furnizorul sau unitatea “service” propune ca cercetarea cazului,
constatarea tehnică a avariei sau defecţiunii reclamate şi remedierea acesteia să se efectueze
la unitate, se vor lua măsuri ca aceste activităţi să se desfăşoare cu respectarea regulilor
privind păstrarea secretului militar.
După efectuarea remedierilor se întocmeşte act de recepţie, care se semnează de
reprezentanţii furnizorului şi beneficiarului.
Art.159. Pentru tehnica nouă primită din import, actul de reclamaţie se înaintează
statelor majore ale categoriilor de forţe ale armatei (comandamentelor şi direcţiilor din
structura centrală) care, împreună cu contractantul, rezolvă cele reclamate.

48
Art.160. La sosirea reprezentantului furnizorului extern pentru efectuarea constatării
tehnice a defecţiunilor reclamate, unităţile militare vor prezenta: actul de reclamaţie,
tehnica, agregatele, ansamblurile sau piesele defecte, certificatul de garanţie, actul de
recepţie şi documentele de evidenţă a exploatării.
La nevoie, în cadrul constatării se pot efectua şi probe funcţionale. Locul unde se
efectuează remedierea defecţiunii se stabileşte de către şeful eşalonului în subordinea căreia
se află unitatea reclamantă, de comun acord cu contractantul şi reprezentantul furnizorului
extern.
Art.161. După remedierea defecţiunilor se întocmeşte act de recepţie, care se
semnează de reprezentantul furnizorului extern contractant şi beneficiar.

Art.162. Dacă prin clauză contractuală furnizorul extern este de acord ca remedierea
defecţiunilor să se execute de către beneficiar, unitatea respectivă, împreună cu delegatul
eşalonului în subordinea căreia se află unitatea reclamantă şi al structurii contractante va
întocmi devizul privind cheltuielile pentru punerea în funcţionare a tehnicii (agregatelor,
ansamblurilor, instalaţiilor, pieselor defecte) menţionându-se manopera, piesele de schimb şi
materialele consumate. Eşalonul în subordinea căreia se află unitatea reclamantă, împreună
cu structura contractantă, va urmări recuperarea de la furnizor a cheltuielilor efectuate.
Art.163. În cazul că furnizorul extern întârzie cu răspunsul sau rezolvarea reclamaţiei
peste termenul prevăzut în contract, eşaloanele superioare, împreună cu contractantul, vor
lua măsuri pentru executarea reparaţiei şi transmiterea către furnizor a devizului cu toate
cheltuielile efectuate.
Art.164. Defecţiunile mici, care nu necesită intervenţia furnizorului extern şi nu
îngreuiază rezolvarea ulterioară a altei deteriorări, mai grave, se remediază de unitate, cu
aprobările structurilor cu atribuţii de înzestrare, după care se întocmesc şi înaintează
acestora actele de reclamaţie şi devizele corespunzătoare.
Art.165. În cazul când se concluzionează că avariile sau defecţiunile se datoresc
încălcării de către unitatea beneficiară a regulilor de exploatare, se va proceda la cercetarea
administrativă şi întocmirea formelor legale de recuperare a pagubelor, potrivit regulilor
stabilite de legislaţia în vigoare.

6. Modul de rezolvare a defecţiunilor şi avariilor la tehnica militară


reparată, aflată în termenul de garanţie

Art.166. Pentru tehnica reparată la unităţi productive ale armatei (baze, secţii,
ateliere), la care s-au produs avarii sau defecţiuni în termenul de garanţie, unităţile
beneficiare anunţă unitatea reparatoare prin telegramă (fax, notă telefonică), în cel mult 24
ore.
În telegramă (fax, notă telefonică) se vor specifica: tipul, marca şi seria sau numărul
de înmatriculare a tehnicii, menţionând subansamblurile scoase din funcţiune (avariate),
situaţia în care se găsea tehnica în momentul producerii defecţiunii (rodaj, exploatare,
conservare).
Art.167. Comandantul (şeful) unităţii reparatoare este obligat ca, în termen de 24 ore
de la sesizare, să comunice unităţii beneficiare modul de rezolvare a reclamaţiei,
menţionând: dacă trimite delegat pentru stabilirea cauzelor defecţiunii şi remedierea
acesteia; dacă acceptă să se efectueze constatarea tehnică şi remedierea de către unitatea
beneficiară, fără participarea reprezentantului unităţii reparatoare; dacă tehnica (agregatul,
ansamblul etc.) trebuie trimis pentru constatarea tehnică la unitatea reparatoare.
De asemenea, unitatea reparatoare va comunica data când delegatul acesteia urmează
49
să se prezinte la unitatea beneficiară, fără a depăşi 3 zile de la primirea telegramei (faxului,
notei telefonice). Funcţie de sosirea delegatului, unitatea va raporta eşalonului superior data
când are loc constatarea iniţială.
Art.168. În situaţia când comandantul (şeful) unităţii reparatoare refuză reclamaţia în
mod nejustificat, eşalonul căruia i se subordonează (care va fi înştiinţat
de unitatea beneficiară în cel mult 24 ore de la primirea refuzului) este obligat să ia măsuri
şi să ordone modul de rezolvare.
Art.169. După anunţarea unităţii reparatoare despre apariţia defecţiunilor, unitatea
întocmeşte actul de constatare a avariei (defecţiunii), care cuprinde două părţi:
a) - partea întâi - act de constatare iniţială;
b) - partea a doua - act de constatare tehnică.
Actul de constatare a avariei (defecţiunii) se întocmeşte:
a) - într-un exemplar când avaria (defecţiunea) se repară în atelierul unităţii;
b) - în două exemplare dacă valoarea pagubei intră în competenţa de aprobare a
comandantului eşalonului superior;
c) - în 3 exemplare, când avaria (defecţiunea) se remediază la baza (secţia) de
reparat tehnică militară;
d) - în 5 exemplare când avaria (defecţiunea) se remediază la unităţile productive
centrale.
Art.170. Constatarea iniţială se execută de către comisia tehnică a unităţii la care
participă, dacă este cazul, delegaţi ai eşalonului superior şi unităţii productive, precum şi
ofiţerul cu cercetarea penală. În afara membrilor comisiei, la cercetarea iniţială participă şi
comandanţii de subunităţi care au tehnica în înzestrare.
Comisia stabileşte împrejurările în care s-a produs avaria (defecţiunea) tehnică,
cauzele prezumtive ale acesteia (exploatare, fabricaţie sau reparare necorespunzătoare,
cedare de material, caz fortuit sau de forţă majoră), modalitatea de repunere în funcţionare a
tehnicii (agregatului, ansamblului etc.) respective şi completează partea întâi a actului de
constatare.
Actul de constatare iniţială serveşte ca:
a) - act de reclamaţie pentru avariile şi defecţiunile produse pe timpul cât tehnica
(ansamblul, agregatul etc.) se află în termenul de garanţie al unităţii productive;
b) - cerere pentru introducerea în reparaţie, în cazul când tehnica (ansamblul,
agregatul etc.) nu se află în termenul de garanţie;
c) - document de informare pentru comisia tehnică de cercetare ce se întruneşte la
unitatea productivă.
Art.171. Constatarea tehnică de detaliu a avariei (defecţiunii) se efectuează la
unitatea reparatoare sau, cu acordul acesteia, la unitatea beneficiară, de către o comisie
tehnică formată din delegaţi ai unităţii căreia îi aparţine tehnica, unităţii productive şi după
caz, delegaţi de la eşaloanele superioare.
La constatarea tehnică de detaliu se stabileşte:
a) - dacă au fost respectate instrucţiunile şi normativele de exploatare;
b) - care sunt piesele şi subansamblele deteriorate sau uzate prematur şi în ce
constau defecţiunile acestora;
c) - cauza producerii avariei sau defecţiunii cu indicarea fenomenului care a avut
loc;
d) - valoarea estimativă a pagubei;

50
e) - dacă există vinovăţie în producerea avariei sau defecţiunii (exploatare sau
reparare necorespunzătoare) ori acestea au fost determinate de alte cauze (cedare de
material, riscul normal al serviciului, forţă majoră sau un caz fortuit);
f) - felul reparaţiei şi cine urmează să o execute;
g) - cine urmează să suporte costul reparaţiei şi dacă este necesar să se efectueze
cercetarea administrativă pentru recuperarea pagubelor.
Comisia înscrie concluziile în partea a doua a actului de constatare a avariei
(defecţiunii).
Art.172. Actul de constatare a avariei (defecţiunii) serveşte ca document de
informare în vederea efectuării cercetării administrative, pentru stabilirea răspunderii
materiale sau darea la scădere a pagubelor produse, precum şi la parchetele şi instanţele
militare, în cazul avariilor (defecţiunilor) care au caracter penal.
Art.173. Actul de constatare se rezolvă şi circulă astfel:
a) - dacă remedierea avariei se execută în atelierul unităţii şi valoarea pagubei
intră în competenţă de aprobare a comandantului unităţii, actul de constatare întocmit într-
un exemplar se prezintă acestuia spre aprobare. Dacă valoarea pagubei depăşeşte
competenţa de aprobare a comandantului unităţii, un exemplar din actul de constatare se
înaintează ierarhic comandantului care are competenţă de aprobare.;
b) - când avaria (defecţiunea) se remediază la baza (secţia, atelierul) de reparat
tehnică militară, cele trei exemplare ale actului de constare, completate de comisie, se trimit
astfel: un exemplar unităţii beneficiare, un exemplar comandantului eşalonului în
subordinea căreia se află baza (secţia), iar un exemplar rămâne la bază (secţie);
c) - când remedierea se execută la bazele (secţiile) centrale de reparat, şi actul de
constatare a fost completat în 5 exemplare, acestea se trimit astfel: un exemplar la statul
major al categoriei de forţe ale armatei (comandamentul, direcţia din strucutra centrală), un
exemplar la comandamentul unităţii care are în subordine unitatea la care s-a produs avaria,
un exemplar la baza (secţia) centrală reparatoare, un exemplar la structura care are în
subordine baza (secţia) centrală şi un exemplar la unitatea beneficiară.
Art.174. Dacă la constatarea avariei (defecţiunii), după epuizarea tuturor
posibilităţilor de investigaţie, unul din membrii comisiei îşi menţine un punct de vedere
diferit de al celorlalţi, se va consemna despre aceasta în actul de constatare, urmând ca
hotărârea definitivă asupra cazului respectiv să fie luată de comisia de cercetare şi analiză a
avariilor de la eşaloanele superioare.
Art.175. Constatarea tehnică de detaliu a avariilor (defecţiunilor) care se repară în
bazele (secţiile, atelierele) de reparat tehnică militară se va efectua în cadrul acestora.
Perioadele în care se execută constatarea se stabilesc de către şefii structurilor logistice de la
eşaloanele respective, iar preşedintele comisiei de cercetare şi analiză va fi numit de către
aceştia.
Art.176. Constatarea tehnică de detaliu la bazele (secţiile) centrale de reparaţii se va
efectua, de regulă, o dată pe lună, după o planificare ce se aprobă de către structura care are
în subordine baza (secţia) de reparaţii. Funcţie de planificare, baza (secţia) centrală va
convoca delegaţii de la unităţi. Netrimiterea delegaţilor la data fixată atrage după sine
amânarea constatării cu o lună.

Art.177. Pe baza concluziilor reieşite din constatarea avariilor (defecţiunilor),


delegaţii vor propune comandanţilor eşaloanelor respective măsurile de prevenire ce se
impun a fi luate în cadrul unităţilor din subordine.
Art.178. Remedierea avariilor (defecţiunilor) se execută :
a) - la unitatea beneficiară, când unitatea reparatoare şi-a dat acordul în acest sens,
51
în cel mult 7 zile;
b) - la unitatea productivă, în termen de 15 zile.
Termenele se socotesc de la data încheierii actului de constatare a avariei
(defecţiunii) şi pot fi depăşite numai cu aprobarea eşalonului superior al unităţii reparatoare.
Pentru unele tipuri de tehnică aceste termene pot fi adaptate, funcţie de complexitatea
acesteia.
Art.179. Dacă remedierea tehnicii (ansamblului, agregatului etc) urmează să se
execute la unitatea reparatoare, trimiterea acesteia se va face în cel mult 30 zile de la
efectuarea constatării iniţiale.
Art.180. După remedierea avariilor (defecţiunilor) se întocmeşte act de recepţie, care
se semnează de către reprezentantul unităţii reparatoare şi al beneficiarului.
Actul de recepţie în care se vor înscrie cheltuielile ocazionate de reparaţie şi dacă
este cazul, persoanele vinovate de producerea avariei (defecţiunii), se avizează de
comandantul unităţii beneficiare sau reparatoare, funcţie de locul unde s-a executat
remedierea.
Art.181. Pentru tehnica reparată la agenţii economici, la care s-au produs avarii
(defecţiuni) în termenul de garanţie, unităţile militare vor întocmi acte de reclamaţie ţinând
seama de termenele şi prevederile contractuale, clauzele privind garantarea reparaţiilor
executate şi modul de rezolvare al reclamaţiilor. Actele se vor trimite agenţilor economici
sau unităţilor “service” ale acestora.

7. Modul de rezolvare a avariilor şi defecţiunilor la tehnica


militară care nu se află în termen de garanţie

Art.182. Pentru avariile (defecţiunile) produse la tehnică, în afara termenului de


garanţie, unităţile raportează eşalonului superior, conform metodologiei stabilite.
Art.183. La primirea notei telefonice, şeful structurii logistice a eşalonului superior,
care are unitatea respectivă în subordine, numeşte un delegat în cadrul comisiei de cercetare
şi analiză a avariilor şi defecţiunilor.
Art.184. Comisia unităţii stabileşte cauzele şi împrejurările în care s-a produs avaria
(defecţiunea), caracterul acesteia, precum şi modul de repunere în funcţionare a tehnicii
(ansamblului, agregatului etc.) respectiv. Concluziile se înscriu în actul de constatare a
avariei (defecţiunii), partea întâi.
Art.185. Funcţie de caracterul avariilor (defecţiunilor), eşalonul superior hotărăşte
unitatea reparatoare unde urmează a fi trimisă tehnica (agregatul, ansamblul etc.) avariată
pentru a fi reparată, în cazul când remedierea nu se poate executa în atelierul unităţii
respective.

Art.186. La unitatea reparatoare se va executa constatarea tehnică de detaliu, de către


comisia acesteia, împreună cu delegatul unităţii de care aparţine tehnica (agregatul,
ansamblul) avariată (defectată), în aceleaşi condiţii ca şi pentru avariile produse în termenul
de garanţie.
Constatările şi concluziile comisiei se înscriu în actul de constatare tehnică (partea a
doua).
Art.187. Pe baza actului de constatare a avariei (defecţiunii), unitatea va lua măsuri
pentru rezolvarea cazului.
Art.188. Avariile care se produc la tehnică şi intră în categoria evenimentelor grave
sunt prevăzute în instrucţiunile privind raportarea, cercetarea şi evidenţa evenimentelor
săvârşite de către personalul Ministerului Apărării Naţionale.
52
Art.189. Evidenţa tuturor avariilor (defecţiunilor) produse va fi ţinută de unităţile
cărora le aparţine tehnica avariată (defectată), cât şi de eşaloanele superioare ale acestora. În
sarcina unităţii vor fi considerate ca evenimente grave numai acele avarii care s-au produs
din cauza exploatării necorespunzătoare.

C a p i t o l u l VI

EVACUAREA TEHNICII MILITARE DETERIORATE


ŞI IMOBILIZATE

Art.190. Evacuarea este misiunea mentenanţei tehnicii care înglobează ansamblul


de măsuri şi activităţi planificate, organizate şi desfăşurate pe timpul pregătirii şi ducerii
acţiunilor militare ,cu scopul de a scoate tehnica militară din imobilizare şi, dacă starea ei
tehnică impune, de a o transporta sau tracta, după caz, de pe locul imobilizării, în raionul
(locul) în care va fi reparată.
Pe timpul acţiunilor militare, prin evacuare se urmăreşte:
a) - scoaterea tehnicii militare deteriorate (imobilizate) de sub focul adversarului;
b) - recuperarea, pentru a putea continua misiunea, a tehnicii militare cu starea
tehnică bună aflată în imobilizare (suspendată, răsturnată, împotmolită, înecată etc);
c) - descongestionarea şi asigurarea trecerii trupelor prin locuri greu accesibile
(puncte grele de trecere);
53
d) - concentrarea tehnicii militare deteriorate, prin procedee specifice, în locuri
stabilite.
Aceste activităţi se execută într-un timp cât mai scurt, deoarece:
-întârzierea adăpostirii tehnicii militare imobilizate în locuri ferite de
observarea şi acţiunile adversarului poate conduce la capturarea ei de către acesta;
-micşorarea duratei de scoatere din serviciu a tehnicii militare avariate
conduce la creşterea a capacităţii combative a unităţilor .
Art.191. Planificarea şi organizarea evacuării tehnicii militare este atributul
structurii logistice.
La organizarea evacuării se stabilesc:
a) -fondul de evacuat (existent şi probabil);
b) -raioanele în care s-au produs sau se prevăd imobilizări;
c) -căile de comunicaţii care urmează a fi folosite şi distanţele de evacuare;
d) -cauzele şi gradul imobilizării;
e) -priorităţile de evacuat;
f) -măsurile de realizare a sistemului informaţional privind momentul, locul
scoaterii din funcţionare şi natura deteriorărilor;
g) -modalităţile de executare a evacuărilor;
h) -necesarul de forţe şi mijloace pentru realizarea evacuării;
i) -misiunile, repartiţia, conducerea şi manevrarea unităţilor (subunităţilor)şi
formaţiunilor de evacuare.
Art.192. Fondul de tehnică (FE) ce necesită a fi evacuat se
determină cu relaţia:
FE  FDR - FDRS  FBIM

unde:
FDR - totalul tehnicii deteriorate;
FDRS - totalul tehnicii deteriorate ce poate fi refăcută pe locul scoaterii din
funcţionare;
FBIM - totalul tehnicii cu stare bună, dar imobilizată (prin împotmolire, răsturnare,
suspendare, înecare etc.).
Art.193. Raioanele (locurile) din care se vor executa evacuări şi distanţele de
evacuare se cunosc din rapoartele primite de la eşaloanele subordonate. Pentru noua misiune
primită, acestea se stabilesc, o dată cu analiza pierderilor probabile, în funcţie de acţiunile
viitoare ale adversarului şi trupelor proprii.
Pentru evacuarea tehnicii deteriorate se prevăd comunicaţii special destinate,
aprobate de comandantul eşalonului respectiv.
Art.194. Primele constatări privind cauzele şi gradul imobilizării tehnicii militare
vor fi făcute de echipaj şi / sau personalul tehnic specializat de pe mijlocul de evacuare sau
de comandantul subunităţii.
După preluarea tehnicii deteriorate de la subunităţi, aceste constatări se vor confirma
de către personalul tehnic specializat al eşaloanelor superioare respective.
Art.195. Când tehnica deteriorată nu poate fi evacuată sau dezmembrată, aceasta se
va preda forţelor de rezistenţă sau se va ascunde în locuri greu accesibile şi ferite de
observarea adversarului (după ce s-au luat măsuri de demontare a unor piese şi organe care
o fac inutilizabilă de către adversar). În situaţii extreme, când aceste măsuri nu pot fi luate,
existând un pericol iminent ca tehnica să fie capturată, se vor lua măsuri de distrugere a
54
acesteia.
Art.196. La stabilirea priorităţilor de evacuare se au în vedere:
a) - situaţia operativă (tactică) a momentului respectiv;
b) - gradul de imobilizare şi deteriorare a tehnicii;
c) - importanţa în luptă a tehnicii deteriorate;
d) - forţele şi mijloacele de evacuare avute la dispoziţie.
Art.197. Sistemul informaţional în domeniul evacuării trebuie să permită
cunoaşterea, în orice moment, a următoarelor informaţii:
a) -cui aparţine tehnica militară deteriorată;
b)-cantităţile de tehnică militară de o anumită categorie deteriorată;
c) -natura deteriorărilor şi volumului de lucrări necesare pentru repunerea în stare
de funcţionare;
d)-tehnica militară care nu poate fi reparată de eşalonul subordonat şi locul unde se
află aceasta pentru a fi evacuată prin grija eşalonului propriu; gradul de contaminare şi
starea medicală a echipajului;
e) -piesele de schimb, agregatele şi materialele necesare pentru repunerea în stare
de funcţionare cu forţele eşalonului respectiv, dar care nu sunt în dispozitivele acestuia.
Toate aceste date se obţin de la eşaloanele inferioare, prin rapoarte de informare
logistice.
Art.198. Necesarul în mijloace de evacuare al unui anumit eşalon se determină pe
baza fondului de evacuat, distanţei şi vitezei de evacuare, timpului de

lucru şi perioadei (în zile) la dispoziţie.


În raport cu categoria de tehnică deteriorată, natura deteriorărilor şi gradul
imobilizării, pentru evacuarea tehnicii militare se folosesc mijloace specializate sau
nespecializate. Mijloacele de evacuare se împart, în funcţie de procedeele folosite, în
mijloace de tractare şi mijloace de transportare.
Pentru acoperirea deficitului în mijloace de evacuare se pot folosi utilaje de la agenţii
economici din zonă (cu aprobarea organelor locale de apărare), precum şi subunităţi din
trupele teritoriale specializate pentru evacuare.
Art.199. Procesul tehnologic al evacuării cuprinde totalitatea activităţilor
organizate şi executate pentru evacuarea tehnicii avariate, din momentul deteriorării şi până
la începerea reparării acesteia şi cuprinde:
a) - observarea tehnică a câmpului de luptă;
b) - cercetarea tehnică;
c) - scoaterea tehnicii deteriorate de sub focul inamicului, din raionul contaminat,
din raionul în pericol de a fi ocupat de adversar;
d) - pregătirea pentru evacuare;
e) - evacuarea propriu-zisă.
Art.200. Forţele de evacuare se repartizează astfel:
a) - unităţilor din forţele de angajare imediată, pentru a evacua tehnica deteriorată
de sub focul adversarului în cele mai apropiate acoperiri sau în locurile în care sunt
desfăşurate formaţiunile de reparat tehnica militară;
b) - subunităţilor (unităţilor) proprii de evacuat tehnică militară;
c) - pentru constituirea unor rezerve de evacuare în scopul sprijinirii, la nevoie, a
forţelor de angajare ulterioară, evacuarea rapidă din raioanele contaminate sau aflate în
pericol de ocupare de către adversar, asistenţa tehnică a deplasărilor şi a sectoarelor
(punctelor) de forţare etc.
55
Art.201. Forţele de evacuare din organica diferitelor eşaloane lucrează, de regulă,
întrunit. Când situaţia impune, pe baza ordinelor logistice, ele pot fi fracţionate, pentru a
lucra pe mai multe direcţii sau pentru a fi date ca întărire şi sprijin eşaloanelor subordonate.
Art.202. Conducerea forţelor de evacuare se realizează de către şeful structurii
logistice şi şefii formaţiunilor de reparaţii, prin ordine logistice, în care se prevăd date
asupra modului de evacuare, locul unde se execută evacuarea, subordonarea forţelor de
evacuare, mijloacele de legătură, măsurile pentru protecţia personalului şi a tehnicii de
evacuat etc.
Art.203. Manevra forţelor de evacuare presupune modificarea repartiţiei iniţiale,
elaborarea de noi măsuri în funcţie de situaţiile tactice (operative) concrete create în
devansarea desfăşurării acţiunilor, de calitatea şi cantitatea mijloacelor de evacuare avute la
dispoziţie.
Pentru o bună manevră a forţelor şi mijloacelor de evacuare sunt necesare:
a) - cunoaşterea în detaliu a misiunii primite şi decizia comandantului pentru
îndeplinirea ei;
b) - cunoaşterea în orice moment a situaţiei tactice (operative), a modului de
acţiune a adversarului şi a deciziilor comandantului;
c) - planificarea forţelor care vor fi manevrate, itinerariile de deplasare (drumuri
de rocadă) pentru schimbarea direcţiei de evacuare;
d) - asigurarea în permanenţă a legăturii cu forţele de evacuare, îndeosebi cu cele
planificate pentru a fi manevrate;
e) - luarea tuturor măsurilor pentru ca manevra să fie oportună, în cel mai scurt
timp şi în direcţia necesară.
Manevra forţelor de evacuare se planifică din timp, în funcţie de etapele îndeplinirii
misiunii şi decizia comandantului, sau se concepe la momentul oportun, când situaţia o cere.
Art.204. La executarea tuturor misiunilor evacuării se pot folosi forţe şi mijloace
de la agenţii economici aflaţi în zona de acţiune, cu aprobarea comandamentelor militare
locale.
Art.205. La evacuarea tehnicii avariate se vor lua măsuri pentru prevenirea
accidentelor de muncă, îmbolnăvirilor profesionale şi respectarea cu stricteţe a normelor de
protecţia muncii şi asigurarea securităţii deplasării.
Pentru navele avariate se vor lua măsuri pentru salvarea echipajului şi asigurarea
flotabilităţii.

56
C a p i t o l u l VII

REPARAREA TEHNICII MILITARE

1. Reguli privind organizarea reparării tehnicii militare

Art.206. Repararea cuprinde totalitatea activităţilor executate pentru restabilirea


tehnicii la nivelul condiţiilor operaţionale, recondiţionarea ansamblurilor, agregatelor,
precum şi fabricarea pieselor (reperelor) de mică complexitate.
Art.207. Recondiţionarea este ansamblul de operaţii care se execută la piesele
defecte în scopul restabilirii formei geometrice, dimensiunilor normale sau de reparaţii,
proprietăţilor fizico-chimice ale materialului, parametrilor funcţionali iniţiali, conform
condiţiilor tehnice de reparaţii sau instrucţiunilor de descriere şi exploatare a tehnicii
respective.
Art.208. Fabricarea este ansamblul de operaţii care au drept scop realizarea de piese
de schimb şi subansambluri necesare reparării şi întreţinerii tehnicii militare, prototipuri şi
producţie de tehnică militară, elemente de autoutilare a capacităţilor productive,
echipamente şi materiale necesare pregătirii pentru luptă, transport şi didactice.
Art.209. La pace, repararea tehnicii militare se execută după un sistem preventiv-
planificat şi după necesitate, solicitându-se cantităţile de piese de schimb, materiale şi
fondurile financiare necesare.
Art.210. În funcţie de tipul tehnicii, gradul de uzură şi volumul de manoperă necesar,
la tehnica militară se pot executa, de regulă:
a) - reparaţii de nivel 1;
b) - reparaţii de nivel 2 (nu se execută la agregate, tehnică de cultură, ansambluri
şi subansambluri, remorci);
c) - reparaţii de nivel 3.
Art.211. Reparaţia de nivel 1 (Rp.N1) este ansamblul operaţiunilor de remediere,
prin înlocuirea sau repararea (recondiţionarea) unor agregate, ansambluri şi piese uzate sau
deteriorate şi efectuarea de reglaje pentru restabilirea condiţiilor iniţiale de asamblare şi
funcţionare. Reparaţia de nivel 1 are, de regulă, un caracter de necesitate şi se execută ori de
câte ori este nevoie, cu condiţia ca piesele şi materialele consumate într-un an să nu
depăşească drepturile calculate pentru întreaga cantitate de tehnică de acelaşi fel aflată în
înzestrarea unităţilor.
Pe timpul executării reparaţiilor de nivel 1 se remediază şi alte defecţiuni constatate
57
şi se execută una din întreţinerile necesare aducerii tehnicii militare într-o stare tehnică
corespunzătoare duratei de funcţionare.
La navele maritime şi fluviale, în cadrul reparaţiilor de nivel 1 se execută andocarea,
demagnetizarea sau verificarea anuală.
La această categorie de reparaţie nu se execută demontarea tehnicii, decât atât cât
este necesar pentru accesul la subansamblul respectiv.
În cadrul reparaţiilor de nivel 1 se pot executa şi lucrări de tinichigerie, tâmplărie,
tapiţerie şi vopsire, parţiale sau totale.

Art.212. Reparaţia de nivel 2 (Rp.N2) constă în înlocuirea sau repararea unor


ansambluri principale, care impun demontarea parţială a tehnicii. La această reparaţie se
execută în mod obligatoriu controlul amănunţit al stării tehnice a tuturor subansamblurilor,
înlocuirea sau repararea (recondiţionarea) pieselor defecte, precum şi reglajele necesare
restabilirii parametrilor funcţionali, în conformitate cu condiţiile tehnice de reparaţii.
Art.213. Reparaţia de nivel 3 (Rp.N3) este ansamblul operaţiunilor de demontare
completă a tehnicii militare, controlul amănunţit al stării tuturor subansamblurilor (pieselor),
înlocuirea sau repararea (recondiţionarea) celor defecte, precum şi efectuarea reglajelor
necesare în scopul restabilirii parametrilor funcţionali, în conformitate cu condiţiile tehnice
de reparaţie sau cu instrucţiunile de deservire şi exploatare a tehnicii militare
Art.214. Repararea tehnicii militare, recondiţionarea şi fabricarea pieselor şi
subansamblurilor se execută în unităţi (subunităţi) productive ale armatei sau la agenţii
economici.
Art.215. Reparaţiile de nivel 2 şi nivel 3 au un caracter preventiv-planificat şi se
execută, de regulă, la consumarea resursei (norme de timp) între reparaţii. Când starea
tehnicii impune executarea reparaţiei înainte de îndeplinirea normei, aceasta se efectuează
respectând prevederile instrucţiunilor privind răspunderea materială a militarilor.
Art.216. Normele pentru introducerea tehnicii în reparaţie, lucrările ce se execută şi
normele de timp aferente acestora, precum şi competenţele de executare sunt prevăzute în
normative privind repararea tehnicii militare, elaborate de structurile abilitate.
Art.217. Scoaterea din serviciu a tehnicii militare pentru executarea Rp.N 1, Rp.N2,
Rp.N3 se consemnează în ordinul de zi pe unitate şi se raportează ierarhic eşaloanelor
superioare, prin grija şefului structurii logistice, la termenele stabilite prin ordinele în
vigoare.
Art.218. Unităţile (subunităţile) de reparaţii au, de regulă, următoarele competenţe:
a) - grupele de întreţineri tehnice şi reparaţii ale unităţilor execută lucrările de
întreţinere tehnică şi remedierea defecţiunilor mici, cu participarea operatorilor (echipaje,
conducători de autovehicule, servanţi etc.). În raport cu situaţia şi timpul la dispoziţie pot
executa şi Rp.N1. cu volum mic de lucrări;
b) - atelierele de reparat tehnică militară execută lucrările calificate din cadrul
întreţinerilor tehnice, precum şi Rp. N1;
c) - secţiile de reparat tehnică militară din subordinea corpurilor de armată
teritoriale execută Rp.N1 care depăşesc posibilităţile atelierelor de reparat tehnică militară,
Rp.N2. precum şi Rp.N3. în limita timpului, fondurilor alocate şi capacităţilor disponibile;
d) - bazele de reparat tehnică militară şi bazele (secţiile) centrale execută Rp.N 2.,
care depăşesc posibilităţile celorlalte unităţi productive subordonate corpurilor de armată
teritoriale şi Rp. N3.
Reparaţiile de nivel 1 se pot executa în toate unităţile (subunităţile) de reparaţii, la
ordinul eşaloanelor superioare, unităţile beneficiare asigurând, în acest scop, materialele şi
fondurile financiare necesare.
58
Structurile cu atribuţii de aprovizionare-înzestrare stabilesc competenţele de reparaţii
ale unităţilor productive, pentru tehnica (materialele) care intră în sfera lor de activitate.
Art.219. Repararea tehnicii militare, în funcţie de condiţiile de spaţiu, calificarea şi
specializarea forţei de muncă, competenţele stabilite prin normativele de reparaţii, gradul de
asigurare cu piese de schimb şi materiale se execută după una din următoarele metode:
a) - prin schimbul agregatelor, ansamblurilor sau pieselor uzate (deteriorate) cu
altele noi sau reparate (recondiţionate);
b) - prin repararea (recondiţionarea) agregatelor, ansamblurilor sau pieselor uzate
(deteriorate), demontate de pe tehnică şi montarea lor pe aceeaşi tehnică;
c) - combinat, când o parte din agregate, ansambluri sau piese de schimb se
înlocuiesc cu altele noi sau reparate, iar o parte se repară şi montează din nou pe tehnica de
pe care au fost demontate.
Pentru reducerea timpului de imobilizare, unităţile productive vor folosi, de regulă,
metoda de reparare prin înlocuirea subansamblurilor şi pieselor defecte.
Art.220. La ordinul eşaloanelor superioare, unităţile productive sunt obligate să
repare şi să recondiţioneze toate agregatele, ansamblurile şi piesele uzate, rezultate din
procesul de reparaţii propriu, cât şi cele primite de la unităţi, potrivit condiţiilor tehnice,
competenţelor şi metodologiei stabilite de normativele în vigoare.
Art.221. În procesul de reparare a tehnicii militare se permite schimbarea între ele a
pieselor şi subansamblurilor de acelaşi fel, cu următoarele excepţii:
a) - subansamblurile şi piesele înseriate la armament, aparatura artileristică
complexă şi specială, muniţii, tehnică de rachete şi radiolocaţie, mijloacele de cercetare de
radiaţie şi chimică, aruncătoarele de flăcări etc;
b) - şasiurile la tehnica de tancuri, transportoare blindate, tractoare, automobile,
maşini şi utilaje de geniu;
c) - subansamblurile şi piesele pentru tehnica de transmisiuni, cu excepţia
mijloacelor stabilite de Comandamentul Transmisiunilor.
Art.222. La tehnica complexă (tancuri, autotunuri, instalaţii de rachete şi
radiolocaţie, transportoare blindate, autospeciale de geniu pe tractor de artilerie, pe şasiu de
tanc, autoamfibii, macarale pe C.F. şi pe şenile, aeronave, nave maritime şi fluviale), odată
cu repararea şasiului de bază se va face, obligatoriu, verificarea şi remedierea tuturor
defecţiunilor constatate la tehnica specifică armelor montată pe acestea. În situaţia că se
execută repararea tehnicii specifice armelor, se va face verificarea stării tehnice şi
remedierea defecţiunilor la şasiu. La introducerea în reparaţie a autospecialelor, la bazele
subordonate corpurilor de armată teritoriale şi la bazele centrale subordonate
Departamentului Înzestrării şi Serviciilor, repararea tehnicii specifice va fi precedată de
repararea şasiului de bază (dacă acesta a fost planificat în acelaşi an) sau verificarea tehnică
a acestuia.
Art.223. La autoateliere, o dată cu repararea şasiului şi caroseriei, se execută şi
repararea instalaţiilor interioare şi a utilajelor, potrivit competenţei unităţii reparatoare, iar
completarea autoatelierelor cu scule, dispozitive şi accesorii, conform inventarului, se face
de către unitatea beneficiară.
Art.224. Unele sarcini de reparaţii prevăzute în programul de producţie al unităţilor
productive pot fi executate în unităţi, când trimiterea tehnicii militare la acestea nu este
rentabilă din punct de vedere economic sau afectează capacitatea de luptă a unităţii.
Prevederile alineatului 1 al acestui articol nu se aplică unităţilor aflate în aceeaşi
garnizoană cu unitatea productivă, cu excepţia muniţiilor, care se repară numai în unităţi
specializate sau la agenţi economici.
Trimiterea forţelor şi mijloacelor de reparaţie la alte unităţi pentru executarea unor
59
lucrări în afara celor prevăzute în programul de producţie se va aproba de comandantul
eşalonului superior unităţii productive.
Art.225. Repararea şi etalonarea aparaturii dozimetrice se execută în unităţi nucleare,
autorizate anual de Comisia Naţională pentru Controlul Activităţii Nucleare, conform
normativului în vigoare privind repararea tehnicii militare.
Art.226. Unităţile (subunităţile) productive pot folosi, pe timpul lucrului în cazarmă,
autoatelierele din înzestrare sau numai unele utilaje, dispozitive şi aparate scoase din
completul acestora, pe baza ordinului de zi pe unitate, atunci când nu dispun în atelierele
fixe de utilajele prevăzute în norme sau când necesarul de lucrări depăşeşte posibilităţile
utilajelor existente, încărcate pe două schimburi. În această situaţie se vor lua măsuri pentru
menţinerea lor în permanentă stare de funcţionare.
Autoatelierele, utilajele, dispozitivele şi aparatura lor, pe timpul cât nu se folosesc, se
păstrează în conservare.
Art.227. Unităţile (formaţiunile) militare care nu au în organică subunităţi de
reparaţii, vor executa întreţinerile tehnice şi reparaţiile pentru tehnica din dotare la unităţile
militare cele mai apropiate care dispun de asemenea subunităţi.
Repartizarea în asistenţă tehnică se face de serviciile logistice ale statelor majore ale
categoriilor de forţe ale armatei pentru eşaloanele subordonate.
În situaţia când în zona de activitate a unităţii deţinătoare de tehnică nu există
posibilitatea arondării la una din unităţile subordonate categoriilor de forţe ale armatei, însă
funcţionează o unitate bugetară de profil din structura Departamentului Înzestrării şi
Serviciilor şi este mai economicos sau mai operativ a se aronda la aceasta, serviciul logistic
al categoriilor de forţe ale armatei se va adresa bazei logistice teritoriale în subordinea
căreia se află unitatea respectivă.
Lucrările de întreţineri şi reparaţii la tehnica formaţiunilor militare date în asistenţă
tehnică se execută, de regulă, la sediul unităţii care asigură asistenţă tehnică, pe baza
planificării de comun acord.
Anual, la datele stabilite prin ordinele în vigoare, unităţile beneficiare înaintează
eşalonului superior unităţilor care asigură asistenţă tehnică, nevoile certe de reparaţii pe linia
fiecărei arme (defalcate pe luni).
Ordinele de reparaţii pentru asistenţa solicitată se trimit unităţilor beneficiare de către
eşalonul superior unităţilor productive, imediat după aprobarea programelor de reparaţii.
Pe timpul acţiunilor militare, unităţile (subunităţile) de evacuare şi reparaţii de la
toate eşaloanele asigură asistenţa tehnicii aparţinând unităţilor (subunităţilor) primite în
sprijin sau întărire.
Art.228. Când tehnica militară se defectează pe timpul îndeplinirii unor misiuni în
alte garnizoane, asistenţa tehnică se asigură de către unitatea (formaţiunea productivă) cea
mai apropiată, cu aprobarea comandantului unităţii.
Art.229. La tehnica reparată se execută rodajul conform prevederilor documentaţiei
tehnice de reparaţie pentru fiecare tip de tehnică.
Art.230. Normele de funcţionare între reparaţii, normele medii de timp pentru
executarea lucrărilor, timpul de imobilizare, termenul de garanţie, consumurile specifice de
piese, subansambluri şi materiale sunt cele stabilite prin normativele elaborate de structurile
abilitate.
Art.231. Subansamblurile (piesele) vor fi trimise la reparat (recondiţionat) în ultima
decadă a fiecărei luni, cu aprobarea prealabilă a eşalonului superior al unităţii reparatoare,
atât cele care după reparare (recondiţionare) nu se mai înapoiază unităţii, intrând în circuitul
de depozitare, cât şi cele care se înapoiază la unităţile beneficiare.
Art.232. Fabricarea pieselor şi subansamblurilor necesare procesului de reparaţie şi
60
întreţinere, se execută la unităţile productive, conform competenţelor, specializării şi a
precizărilor din normativele în vigoare.
Art.233. Repararea subansamblurilor, recondiţionarea şi fabricarea pieselor se
execută conform competenţelor, specializării şi precizărilor din normativele privind
repararea tehnicii militare.
Art.234. Documentaţia de reparaţii, recondiţionări şi fabricaţii necesară unităţilor
productive pentru nevoile procesului de producţie se asigură, de regulă, de către eşaloanele
care au în subordine aceste unităţi.
Documentaţia de execuţie, precum şi cea tehnologică se întocmeşte de unităţile
productive. Unele piese pot fi fabricate şi după model, atunci când se cunoaşte calitatea
materialului şi nu sunt necesare tratamente termice sau precizie de execuţie ridicată.
Art.235. Unităţile (subunităţile) de reparaţii, la pace, îşi desfăşoară activitatea de
producţie în atelierele fixe sau, iar pe timpul acţiunilor militare, în raioanele (locurile) de
adunare a tehnicii deteriorate, întrunit sau fracţionat, potrivit nevoilor eşalonului căruia se
subordonează.
Raionul (locul) de adunare a tehnicii deteriorate reprezintă spaţiul în care se
instalează şi se desfăşoară unităţile şi / sau subunităţile de reparaţii, în care se adună şi se
repune în stare de funcţionare tehnica deteriorată, mai puţin cea care prin amploarea şi
volumul de manoperă, depăşeşte competenţele şi posibilităţile reale proprii şi care se
pregăteşte şi predă eşaloanelor superioare.
În unele situaţii, când în aceste raioane nu se instalează forţe şi mijloace de reparaţii,
iar tehnica avariată adunată se va preda eşalonului superior, ele se vor numi locuri de
adunare a tehnicii deteriorate (L.A.T.D.), respectiv locuri de concentrare a tehnicii
deteriorate (L.C.T.D.).
Art.236. Alegerea raionului (locului) de adunare (concentrare) a tehnicii deteriorate
se face în funcţie de situaţia operativă (tactică), de teren şi existenţa unor obiective
economice, urmărindu-se:
a) - amplasarea în afara bătăii maxime a mijloacelor de foc ale adversarului, care
execută trageri prin ochire directă;
b) - dispunerea în zonele în care se prevăd pierderi mari la tehnica din înzestrarea
trupelor proprii în care sunt posibilităţi de pătrundere şi rocadă accesibile, fără puncte
obligatoriu de trecere sau lucrări de artă numeroase, care nu permit evacuarea tehnicii
militare, fără să existe posibilitatea varientării lor;
c) - alegerea unor spaţii care să ofere condiţii de mascare, evacuare rapidă şi în
ascuns, dispersare a mijloacelor precum şi căi de aprovizionare şi surse de apă în apropiere;
d) - posibilitatea folosirii personalului neînrolat din zona acţiunilor de luptă;
e) - dispunerea şi lucrul unităţilor (subunităţilor) de reparaţii pe cât posibil în
clădiri, ateliere sau alte capacităţi de producţie ale agenţilor economici, evitându-se
dispunerea în principalele centre industriale, noduri importante de comunicaţii sau alte
obiective de importanţă economică şi strategică.
Când nu există alte posibilităţi, raioanele (locurile) de adunare a tehnicii deteriorate
pot fi instalate şi în afara localităţilor sau clădirilor, în locuri care să asigure realizarea
fluxului tehnologic şi satisfacerea celorlalte condiţii de amplasare.
În zonele contaminate sau pe direcţia probabilă a deplasării norului radioactiv, nu se
dispun raioane (locuri) de adunare a tehnicii deteriorate.
Art.237. Locul de dispunere al raionului (locului) de adunare a tehnicii deteriorate se
stabileşte prin decizia comandantului, la propunerea şefului de stat major, de comun acord
cu şeful structurii logistice, şi locţiitorii comandantului şi se comunică, prin ordine logistice,
unităţii (subunităţii) de reparaţii, care va organiza raionul (locul) de lucru, precum şi
61
unităţilor subordonate eşalonului respectiv.
În toate situaţiile se stabilesc şi se pregătesc raioane (locuri) de adunare a tehnicii
deteriorate de bază şi de rezervă. Raioanele (locurile) de rezervă se stabilesc în raport de
eşalon şi categoria de tehnică, la o distanţă de 3-10 km faţă de cel de bază, astfel încât să nu
fie dispuse pe direcţia probabilă de atac a adversarului.
Art.238. Pregătirea raionului de adunare a tehnicii deteriorate constă în:
a) - cercetarea genistică, chimică şi de radiaţie a suprafeţelor de teren pe care
urmează să se dispună;
b) - executarea lucrărilor de deminare şi decontaminare a unor spaţii sau a surselor
de apă, dacă este cazul;
c) - amenajarea căilor de comunicaţii;
d) - executarea adăposturilor pentru personal şi tehnică;
e) - executarea lucrărilor pentru pază şi apărare.
Art.239. Raionul (locul) de adunare a tehnicii deteriorate cuprinde, în principiu,
următoarele elemente:
a) - post de control al contaminării personalului şi tehnicii;
b) - loc pentru decontaminare;
c) - loc pentru spălarea şi curăţirea tehnicii;
d) - punct de primire şi triere a tehnicii, pe competenţe de reparaţii;
e) - locuri de dispunere a tehnicii deteriorate ce urmează a fi predate eşaloanelor
superioare, a celor ce se repară în raion şi a celor reparate ce urmează a fi predate unităţilor;
f) - itinerarii pentru probe de parcurs;
g) - locuri pentru depozitat piesele de schimb, materiale, muniţia, carburanţii

şi lubrifianţii;
h) - locuri pentru dispunerea punctului de comandă, mijloacelor de transmisiuni,
staţiei de alimentare cu energie electrică, punctului de gospodărie, mijloacele de transport şi
evacuare;
i) - drumuri, adăposturi, şanţuri de tragere, lucrări de mascare, posturi pentru
santinele şi itinerarii pentru patrulare.
Art.240. Principalele activităţi care se execută în raionul de adunare a tehnicii
deteriorate de către unităţile (subunităţile) şi formaţiunile productive sunt:
a) - verificarea gradului de contaminare a personalului şi tehnicii şi, la nevoie,
decontaminarea acestora;
b) - spălarea şi curăţirea tehnicii;
c) - constatarea şi stabilirea nevoilor de reparaţii;
d) - repararea tehnicii deteriorate;
e) - pregătirea şi predarea tehnicii deteriorate, care depăşeşte posibilităţile proprii
de reparaţii, eşaloanelor superioare;
f) - proba, recepţia şi predarea tehnicii reparate unităţilor cărora aparţine.
Art.241. Unităţile (subunităţile) şi formaţiunile productive se dispun în raionul de
adunare a tehnicii deteriorate, astfel încât să asigure fluxul tehnologic care va cuprinde:
a) - demontarea de pe tehnică a agregatelor şi ansamblurilor cu nevoi de reparaţii;
b) - demontarea şi trierea ansamblurilor sau pieselor deteriorate;
c) - înlocuirea acestora cu altele noi sau reparate (recondiţionate);
d) - reglarea dispozitivelor de comandă şi acţionare;
e) - completarea plinurilor de carburanţi şi lubrifianţi;
62
f) - remedierea defecţiunilor constatate pe timpul probelor de încercare-verificare;
g) - controlul final de calitate;
h) - reîncărcarea tehnicii, unde este cazul, cu muniţii;
i) - predarea tehnicii delegatului (echipajelor) unităţii beneficiare.
Art.242. Timpul de staţionare a unităţilor (subunităţilor) productive în raionul (locul)
de adunare a tehnicii deteriorate se stabileşte de şeful structurii logistice şi este determinat
de: situaţia tactică (operativă); caracterul acţiunilor de luptă; misiunea primită; fondul de
reparat existent; capacitatea şi posibilităţile de reparaţii; forţele şi mijloacele din zonă, care
pot fi folosite pentru lucru; distanţa faţă de trupele în contact cu adversarul.
Art.243. Unităţile (subunităţile) şi formaţiunile de evacuare şi reparaţii se deplasează
în raioanele (locurile) următoare la ordinul şefului structurii logistice, întrunit sau fracţionat,
pe măsura terminării lucrărilor de reparaţii şi predării către eşaloanele superioare a tehnicii
deteriorate ce depăşeşte posibilităţile proprii.
Deplasarea în noile raioane (locuri) se execută numai după efectuarea recunoaşterii şi
stabilirea elementelor acestora de către comandantul (şeful) unităţii (subunităţii) de evacuare
sau reparaţii, care urmează să plece prima în noul raion (loc).
Până la sosirea în noul raion a comandantului (şefului) raionului (locului) de adunare
a tehnicii deteriorate, conducerea activităţilor se asigură de către comandantul (şeful)
unităţii (subunităţii) trimis să recunoască şi să organizeze raionul (locul).
Art.244. În atelierele fixe, ale unităţilor (marilor unităţi tactice şi operative) plecate
în zona acţiunilor de luptă, rămâne personalul stabilit, care la mobilizare se completează cu
meseriaşi asiguraţi de comandamentele militare teritoriale, în vederea continuităţii activităţii
productive. Acestea trec în subordinea marilor unităţi operative din fâşia (zona) respectivă,
care le asigură sarcini de producţie, precum şi piesele de schimb şi materialele necesare.

2. Organizarea procesului de reparaţie, fabricaţie şi recondiţionare

Art.245. Organizarea procesului de reparaţie, fabricaţie şi recondiţionare trebuie


să satisfacă în condiţii optime cerinţele principale privind menţinerea capacităţii de luptă a
unităţii şi anume:
a) - planificarea tehnicii în reparaţie să fie eşalonată judicios, astfel încât să
asigure în permanenţă un coeficient de stare tehnică cât mai ridicat;
b) - timpul de imobilizare a tehnicii în reparaţie să fie cât mai mic posibil;
c) - calitatea reparaţiilor şi a produselor fabricate (recondiţionate) să asigure
tehnicii performanţele prevăzute şi fiabilitate în exploatare;
d) - modul de desfăşurare a activităţii productive să permită ieşirea la alarmă a
unităţii (subunităţii) de reparaţii în timpul prevăzut;
e) - procesul de reparaţie, fabricaţie şi recondiţionare să fie cât mai economic şi să
se realizeze cu un consum minim de materiale, manoperă şi energie.
Art.246. Organizarea procesului de reparaţie în operaţie (luptă) constă în:
a) - cunoaşterea (estimarea) fondului de reparat (F DR), pe categorii de tehnică şi
nevoi de reparaţii şi stabilirea volumului de lucrări necesar şi posibil a se executa conform
competenţelor, pentru situaţia existentă. Totalul fondului de reparat se obţine pe baza
rapoartelor de informare logistice primite, iar pentru misiunea care urmează a se îndeplini,
se obţine prin calculul pierderilor probabile;
b) - cunoaşterea locului unde se află fondul de reparat, (în cazul situaţiei
existente), raioanelor în care se prevăd pierderile cele mai mari şi stabilirea măsurilor de
evacuare necesare pentru aducerea tehnicii deteriorate la unităţile (subunităţile) sau
63
formaţiunile reparatoare;
c) - stabilirea capacităţilor de producţie avute la dispoziţie şi a posibilităţilor de
reparaţii ale acestora, luându-se în calcul:
- existentul şi starea tehnică a forţelor şi mijloacelor de reparaţii organice,
primite ca întărire (sprijin), precum şi a celor primite temporar de la agenţii economici;
- gradul de asigurare cu ansambluri, piese de schimb şi materiale;
- timpul de care se dispune;
- condiţiile meteorologice de timp şi anotimp;
d) - definirea sarcinilor de producţie şi a misiunilor unităţilor (subunităţilor) de
reparaţii, pe timpul ducerii acţiunilor militare, repartiţia şi manevra acestora;
e) - stabilirea măsurilor necesare pregătirii pentru predare la eşaloanele superioare
a tehnicii deteriorate, care nu poate fi reparată cu mijloace proprii;
f) - stabilirea şi organizarea raioanelor (locurilor) de adunare a tehnicii deteriorate
şi a perioadei în care lucrează în acestea, unităţile (subunităţile) de reparaţii;
g) - stabilirea modului în care se realizează fluxul informaţional pentru
transmiterea ordinelor logistice la subunităţile (unităţile) de evacuare, reparare şi primirea
rapoartelor logistice de la acestea.
Art.247. În operaţie (luptă) ordinea şi urgenţa executării reparaţiilor se stabileşte de
personalul care coordonează activitatea de mentenanţă, având la baza decizia
comandantului, precizările şefului structurii logistice, situaţia tehnică şi misiunile
eşaloanelor subordonate şi este comunicată şefului unităţii (subunităţii) productive prin
ordine logistice.
La planificarea reparaţiilor se vor avea în vedere, de regulă, următoarele priorităţi:
a) - se repară întâi tehnica cu volum mic de lucrări, acordându-se prioritate
tehnicii participante direct la luptă, care intră în calculul raportului de forţe;
b) - tehnica destinată conducerii trupelor;
c) - tehnica aflată în cantităţi mici în înzestrare.
Art.248. Tehnica de luptă deteriorată, pe timpul acţiunilor militare, care nu poate fi
reparată, se va comunica prin raport de informare logistic eşalonului superior, care va
hotărî:
a) - suplimentarea cu mijloace de reparaţii;
b) - preluarea tehnicii avariate în vederea reparării cu mijloacele proprii sau pentru
predare la eşaloanele superioare;
c) - pregătirea şi predarea tehnicii deteriorate la alte unităţi reparatoare sau la
capacităţile de producţie ale unor agenţi economici.

3. Planificarea reparaţiilor, fabricaţiei şi recondiţionărilor

Art.249. La pace, planificarea reparaţiilor se face de către structurile logistice


împreună cu cele financiar-contabile şi constă în stabilirea şi eşalonarea judicioasă a
nevoilor de reparaţii, recondiţionări şi fabricaţie, a fondurilor financiare alocate, în scopul
menţinerii în permanentă stare de operativitate a tehnicii proprii şi din înzestrarea unităţilor
subordonate, crearea condiţiilor de organizare a procesului de reparaţii şi folosirea eficientă
a unităţilor (subunităţilor) productive.
Art.250. Elementele care stau la baza planificării reparaţiilor sunt:
a) - normele de funcţionare între reparaţii stabilite pentru fiecare tip de tehnică
militară;
b) - drepturile de resurse alocate unităţii pe timp de un an;
64
c) - rezerva de resurse a tehnicii până la următoarea reparaţie;
d) - costul reparaţiei (costul de achiziţie al materialelor pentru reparaţii executate
de unităţile productive ale armatei sau costul reparaţiei practicat de agenţii economici pentru
reparaţiile executate la aceştia);
e) - planificarea înzestrării armatei cu tehnică nouă.
Planificarea reparaţiilor se face pentru anul următor de exploatare.

Art.251. Planurile de reparaţii cuprind: toate categoriile de reparaţii la tehnica


proprie, cea aparţinând unităţilor subordonate şi formaţiunilor date în asistenţă tehnică,
ansamblurile şi subansamblurile existente în fondul de reparat; maşinile unelte, utilajele,
instalaţiile, aparatura din atelier, parcuri şi sălile de specialitate, cu nevoi de reparaţii,
recondiţionări şi fabricaţii de piese, verificări metrologice, verificări-încărcări de butelii,
utilajele gospodăriilor agrozootehnice, aparatura şi instalaţiile din centrele de transmisiuni
fixe şi tehnica de la stocul de mobilizare.
Art.252. Unităţile militare întocmesc (centralizează) şi înaintează eşaloanelor
superioare “cererile-ordin de reparaţie”, în care prevăd necesarul de reparaţii, pe linia
fiecărei arme, tipurile de tehnică, mărcile, felul reparaţiei, costurile eşalonate pe luni, pentru
tehnica proprie şi cea aparţinând unităţilor din subordine, consemnându-se reparaţiile ce pot
fi executate în unităţile productive subordonate.
Necesarul de reparaţii, recondiţionări şi fabricaţie şi fondurile financiare centralizate
de statele majore ale categoriilor de forţe ale armatei (comandamentele şi direcţiile din
structurile centrale) se înaintează structurilor cu atribuţii în domeniu, la temenele stabilite
de reglementările în vigoare.
Art.253. După comunicarea fondurilor financiare alocate, fiecare eşalon va transmite
structurilor subordonate ordinele de reparaţii certe şi fondurile repartizate.
În baza ordinelor de reparaţii primite, unităţile completează “Planul anual de
mentenanţă”, iar eşaloanele superioare, până la nivelul direcţiilor din structurile centrale,
statelor majore ale categoriilor de forţe ale armatei şi comandamentelor inclusiv, întocmesc
“Planul anual de reparaţii-fabricaţii”.
Pe linie de armă, pot fi întocmite şi alte documente de planificare, considerate utile
pentru specialitatea respectivă.
Art.254. Pe timpul acţiunilor militare, planificarea reparaţiilor la tehnică se
întocmeşte pe durata misiunilor pe care le îndeplinesc unităţile, având la bază fondul de
reparat existent, rezerva de resurse şi pierderile probabile în timpul luptei. Datele stabilite se
înscriu în planul logistic. Reparaţiile ce depăşesc posibilităţile proprii se raportează
eşalonului superior prin raport de informare logistică. Acesta, funcţie de posibilităţi, pune la
dispoziţia eşalonului subordonat, subunităţi de reparaţii ca întărire (sprijin), preia tehnica cu
nevoi de reparaţii sau dispune pregătirea şi predarea tehnicii altor unităţi militare reparatoare
sau agenţi economici.

4. Predarea (primirea) tehnicii în (din) reparaţie

4.1. Pregătirea şi trimiterea tehnicii în reparaţie

Art.255. La pace, pregătirea tehnicii militare pentru trimiterea în reparaţie constă în:
a) - spălarea şi curăţirea generală (desconservarea);
b) - verificarea funcţionării şi stării de completare, conform inventarelor şi cărţilor
tehnice (inclusiv a lotului de piese, scule şi accesorii);
c) - întocmirea documentelor justificative pentru reperele lipsă ;
65
d) - executarea lucrărilor necesare funcţionării corecte şi în deplină securitate a
tehnicii militare ce se deplasează la unitatea reparatoare prin propulsie proprie;
e) - completarea în totalitate, corectă şi la zi, a documentelor de exploatare şi de
evidenţă a sculelor, pieselor de schimb şi accesoriilor din complet. Pentru instalaţiile sub
presiune şi de ridicat se trimit şi documentele pe linia supravegherii tehnice a acestor
instalaţii.
Descompletarea tehnicii ce se trimite în reparaţie sau înlocuirea de pe aceasta a unor
ansambluri şi piese bune cu altele defecte, este interzisă.
Art.256. Pregătirea tehnicii militare pentru trimiterea în reparaţie se execută prin
grija comandanţilor de subunităţi (unităţi de nave) cu participarea reprezentanţilor
structurilor logistice (a comandanţilor unităţilor de luptă de la nave), specialiştilor în
instalaţiile şi aparatura din compunerea tehnicii militare.
Starea de pregătire a tehnicii militare pentru trimiterea în reparaţie se verifică de către
şeful structurii logistice (similar), împreună cu delegatul care urmează să predea tehnica
militară în reparaţie.
Art.257. Tehnica se trimite în reparaţie la temenele stabilite în comandă, cererea-
ordin de reparaţie, sau conform planului de afluire, anexă la contract, astfel încât să sosească
la unitatea reparatoare până la data de 20 ale lunii care precede luna de plan. Unităţile
beneficiare poartă întreaga răspundere pentru Netrimiterea tehnicii în reparaţie la termenele
stabilite, întrucât “cererea-ordin de reparaţie” pentru tehnica militară constituie contract, iar
nerespectarea acestuia duce la anulare şi penalizare. De asemenea, când tehnica militară nu
se trimite în reparaţie la termenele stabilite, costul anulării transportului pentru cazul când s-
au planificat mijloace de transport, se suportă de unitatea beneficiară (atât pentru afluire, cât
şi pentru defluirea).
Modificarea termenelor de predare în reparaţie se face numai de eşalonul care a
aprobat cererea-ordin de reparaţie. În cazul în care tehnica planificată nu poate fi introdusă
în reparaţie la termenul stabilit datorită neîndeplinirii normelor de funcţionare (ore,
kilometri) unitatea beneficiară raportează ierarhic prin notă telefonică, cu 60 zile înaintea
datei planificate, necesitatea modificării termenelor şi cauzele care au dus la aceasta, în
vederea restructurării programului de producţie al unităţii respective.

4.2. Predarea tehnicii în reparaţie

Art.258 În timp de pace, tehnica se predă în reparaţie, astfel:


-la subunitatea de reparaţii a unităţii pe bază de comandă, care ţine loc de act de
predare-primire şi în care se scriu constatările privind starea tehnică şi lipsurile în starea de
completare. Predarea se face între comandantul de subunitate în înzestrarea căruia se află
tehnica, (ajutorul pentru tehnică al acestuia) şi şeful grupei de reparaţii, în prezenţa şefului
compartimentului de mentenanţă.
Predarea armamentului de la subunităţi (depozit, uz şi stoc) se face pe baza comenzii
şi a semnării în “registrul de evidenţa armamentului ieşit din subunitate şi a muniţiilor
distribuite gărzilor “.
-la celelalte unităţi productive, cu act de predare-primire, între delegatul predător
şi compartimentul primiri-predări al unităţii reparatoare, asistaţi în mod obligatoriu de şeful
grupei, atelierului sau secţiei care execută reparaţia şi şeful grupei

de constatare-triere (acolo unde există). Tehnica se poate primi şi direct de către şeful grupei
(atelierului).
66
-la bazele centrale predarea armamentului se face cu “act de primire”.
Constatările rezultate cu ocazia primirii-predării se înscriu în “actul de predare-primire”.
“Actul de predare-primire” primeşte număr din registrul de evidenţă al
compartimentului primiri-predări şi se întocmeşte astfel:
-pentru un singur obiect, când la tehnica militară ce se predă se ţine evidenţa
funcţionării;
-pentru mai multe obiecte, când la tehnica militară de acelaşi tip (marcă, model) ce
se predă nu se ţine evidenţa funcţionării, precum şi în cazul aparaturii de transmisiuni,
aparaturii de cercetare NBC, aruncătoarelor de flăcări. În acest sens, seriile armamentului şi
aparaturii artileristice se înscriu pe verso.
Art.259. Pentru tehnica militară care după reparaţie nu se mai predă aceleiaşi unităţi,
în afara actului de predare-primire, unitatea productivă emite act de primire, în baza
ordinului de distribuţie, conform reglementărilor în vigoare. În această situaţie, toate
categoriile de tehnică militară se predau cu lotul de piese şi scule complet.
Art.260. Tehnica se predă în reparaţie de către un delegat (echipa) competent(ă), care
este obligat:
a) - să cunoască regulile de predare în reparaţie;
b) - să cunoască starea funcţională şi defecţiunile tehnicii militare pe care o predă;
c) - să organizeze paza tehnicii militare din momentul sosirii şi până la predarea
acesteia unităţii productive;
d) - să aibă asupra sa documentele de exploatare şi inventarul completului,
documentele pe linia supravegherii tehnice a instalaţiilor sub presiune şi de ridicat,
documentele justificative pentru piesele lipsă sau reformă şi ordinul de serviciu pe care este
menţionată delegarea pentru predarea în reparaţie.
În cazul tehnicii militare avariate (accidentate), delegatul predător prezintă “actul de
constatare a avariei” întocmit de comisia unităţii, (autorizaţia sau dovada emisă de organele
care au efectuat cercetarea la locul avariei).
Art.261. Tehnica militară trimisă la unităţile productive se primeşte de către acestea
în cel mult 24 de ore de la data sosirii. În cazul în care acestea a sosit înainte sau după data
planificată, primirea se face în cel mult 48 de ore.
Art.262. Tehnica militară (mai puţin de transmisiuni) trimisă pentru Rp. N 2. şi
Rp.N3., care nu are norma de funcţionare (timp) îndeplinită se primeşte în reparaţie numai
dacă delegatul unităţii predătoare prezintă şi documentul de cercetare administrativă prin
care s-a stabilit recuperarea pagubei.
Pentru tehnica de transmisiuni, cercetarea administrativă prin care se stabileşte
recuperarea pagubei se face după primirea tehnicii din reparaţie.
Art.263. Tehnica militară se predă la reparat, de regulă, fără lotul de piese, scule şi
accesorii, cu excepţia:
a) - armamentului şi aparaturii artileristice;
b) - tehnicii de tancuri, autotractoare şi instalaţiilor de rachete;
c) - aparaturii de transmisiuni de pe autovehicule şi tehnicii stabilite de
comandamentul transmisiunilor;
d) - autoatelierelor;
e) - maşinilor unelte şi utilajelor;
f) - tehnicii şi materialelor chimice.
La tehnica militară care se predă în reparaţie cu loturile de piese, scule şi accesorii,
se interzice descompletarea acestora. Pentru lipsurile şi înlocuirile efectuate de unitatea
beneficiară se vor prezenta documente justificative legale. Unitatea productivă este obligată

67
ca la executarea Rp.N2. şi Rp. N3. să repare şi completeze conform “Inventarelor tip”,
loturile de piese, scule şi accesorii; pentru neîndeplinirea normei de timp la sculele înlocuite,
răspunde unitatea beneficiară.
La introducerea în reparaţie a şasiului, autospecialele, pe linia armelor, se predau cu
uşile şi lăzile caroseriei sigilate, fără a se preda partea specială. În cazul când este necesară
demontarea unor agregate din caroserie, aceasta se va face în prezenţa unui delegat al
unităţii beneficiare.
Art.264. Unele categorii de tehnică stabilite prin normative elaborate de structurile
abilitate (autovehicule, autotunuri, tunuri, maşini de geniu etc), cu nevoi de Rp.N 1 şi Rp.N2
sunt însoţite de operatori care, după finalizarea reparaţiilor, se vor întoarce la unităţile de
care aparţin.
Art.265. Tehnica militară se primeşte pentru reparare numai pe baza comenzii sau
“cererii-ordin de reparaţie” aprobate, de eşaloanele superioare unităţilor productive.
Tehnica militară nu se primeşte pentru reparat, ci în păstrare, în situaţiile în care:
a) - a afluit pentru reparaţie la altă dată decât cea planificată;
b) - documentele de exploatare nu sunt completate corespunzător;
c) - are lipsuri sau degradări, care nu au fost justificate cu documente legale;
d) - se constată că piesele bune au fost înlocuite cu altele defecte;
e) - se află în garanţia întreprinderii constructoare sau are desfăcute sigiliile;
f) - nu există placa de timbru pentru instalaţiile mecanice sub presiune şi de
ridicat;
g) - nu are documente de cercetare administrativă pentru neîndeplinirea normei de
funcţionare.
Art.266. La primirea tehnicii militare în reparaţie se va menţiona în “actul de
predare-primire”:
a) - tehnica (denumirea tehnicii militare) a fost primită pentru reparare, în cazul că
ea a fost pregătită corespunzător;
b) - tehnica militară primită în păstrare într-una din condiţiile menţionate în
articolul anterior.
Se introduce în reparaţie când beneficiarul tehnicii a rezolvat litigiile, iar pentru
lipsuri a emis “act de primire”.
Art.267. Scăderea lipsurilor pentru care s-a emis “act de primire” sau chitanţă, în
cazul reparării la agenţi economici, se face în urma cercetării administrative.

Art.268. Tehnica militară ce se repară în afara unităţii se predă fără muniţii, dar în
timp de campanie sau situaţii deosebite se procedează conform prevederilor ce
reglementează această situaţie.
Art.269. Subansamblurile (piesele) care urmează a se repara (recondiţiona) la
eşaloanele superioare se predau, astfel:
a) - la A.R.T.M., de către depozitele unităţilor subordonate marilor unităţi şi ale
unităţilor cărora li se asigură asistenţă tehnică;
b) - la B.R.T.M., Bz.C. şi la agenţii economici de sub îndrumarea şi controlul
Ministerului Apărării Naţionale, conform competenţelor stabilite în normative elaborate de
structurile abilitate.
Subansamblurile (piesele) se trimit la (de la) reparat (recondiţionat) şi se transportă,
de regulă, fără delegat, containerizate sau ambalate, cu inventar şi conservate de scurtă
durată. În acest caz, unităţile primitoare întocmesc documentele de primire conform
instrucţiunilor în vigoare.
68
Art.270. Pe timpul acţiunilor militare, predarea tehnicii deteriorate delegaţilor
eşaloanelor superioare, în vederea reparării, se face de cadre militare (de specialitate) sau de
către comandanţii de subunităţi. Predarea se poate executa: pe locul scoaterii din funcţiune
sau în acoperiri apropiate; în raioanele (locurile) de adunare a tehnicii deteriorate proprii; pe
axul (traseul) de evacuare-reparare propriu sau al eşalonului superior; în alte raioane (locuri
de concentrare) de adunare a tehnicii deteriorate stabilite prin ordine logistice ale eşalonului
superior.
La subunităţile productive proprii unităţilor tactice (batalion, divizion, regiment),
instituţii şi formaţiuni, tehnica se predă fără documente de predare primire; la celelalte
formaţiuni productive cu act de predare-primire iar pentru unele categorii de tehnică cu
nevoi de Rp.N3 cu act de primire. La agenţii economici predarea se face prin delegat, cu
proces-verbal.

4.3. Primirea şi recepţia tehnicii militare reparate

Art.271. Tehnica se primeşte, din reparaţie, astfel:


-de la subunitatea de reparaţii proprie de către comandantul de subunitate, care
recepţionează şi ia în primire de la şeful subunităţii de reparaţii. Şeful compartimentului de
mentenanţă a tehnicii din structura de logistică verifică, prin sondaj, calitatea executării
reparaţiei la tehnica specifică.
Primitorul verifică starea tehnică şi funcţională prin probe şi încercări, iar în cazul
când se constată defecţiuni funcţionale sau lipsuri, tehnica militară nu se ia în primire,
grupa de întreţineri tehnice şi reparaţii fiind obligată să le remedieze pe loc. Operaţiunea de
predare-primire a tehnicii din reparaţie se consideră încheiată când primitorul a semnat pe
“comandă”. Odată cu tehnica militară se predau subunităţii şi documentele de exploatare în
care se înscrie reparaţia executată, fără specificarea materialelor consumate. Acestea se
specifică numai în cazul când s-au folosit piese şi materiale din lotul de piese de schimb.
-de la celelalte unităţi productive, tehnica se predă unităţilor beneficiare la datele
stabilite în “actele de predare-primire”, întocmite la predarea în reparaţie. În cazul că
reparaţia nu poate fi executată la timp, unităţile productive sunt obligate să anunţe unităţile
beneficiare cu cel puţin zece zile înaintea datei de prezentare a delegatului primitor, despre
prelungirea duratei de reparaţie, precizând noul termen de predare.
Delegatul unităţii primitoare va fi, de regulă, acelaşi care a executat predarea în
reparaţie, competent pentru a efectua recepţia şi având asupra sa:
a) - ordinul de serviciu, pe care este menţionată delegarea pentru primirea din
reparaţie a tehnicii;
b) - acte de primire pentru tehnica şi subansamblurile ce se predau pe bază de
“ordin de distribuţie” şi pentru reperele completate de unitatea productivă, cu ocazia
reparaţiei;
c) - documentele de transport pentru tehnica militară care nu se deplasează prin
mijloace proprii de propulsie sau pentru deplasarea până la locul de îmbarcare (terestru,
aerian, naval) şi de la locul de debarcare la unitate.
Art.272. Predarea tehnicii militare reparate se face între compartimentul predări-
primiri (acolo unde există) şi delegatul unităţii primitoare, cu participarea organului de
control tehnic de calitate.
Recepţia se face prin verificarea stării tehnice, a parametrilor funcţionali şi prin probe
şi încercări, conform instrucţiunilor elaborate.
În cazul în care se constată defecţiuni sau lipsuri, tehnica militară nu se ia în primire,
unitatea productivă fiind obligată să le remedieze în cel mult 48 ore. Dacă remedierile nu se
69
efectuează la termen, cheltuielile suplimentare pentru delegaţi (diurne, cazare) se suportă de
către vinovaţi.
Delegatul beneficiarului este obligat să se prezinte la data stabilită de unitatea
productivă.
Operaţiunea de predare a tehnicii militare din reparaţie se consideră încheiată, când
delegatul a semnat de primire în “actul de predare-primire”.
Odată cu tehnica militară reparată se predau şi documentele de exploatare şi de
supraveghere tehnică a instalaţiilor sub presiune şi de ridicat completate corespunzător,
semnate şi ştampilate de comandantul (şeful) unităţii productive.
La tehnica militară introdusă în reparaţie, ca urmare a avariei, accidentării sau înainte
de îndeplinirea normei de funcţionare, “extrasul de comandă” sau “calculaţia de preţ” cu
materialele şi manopera consumate se predau delegatului unităţii căreia îi aparţine tehnica,
în vederea luării măsurilor de recuperare a pagubelor.
Art.273. Predarea şi primirea tehnicii în (din) reparaţie la (de la) agenţii economici se
execută în conformitate cu prevederile contractelor încheiate.
Art.274. Înapoierea tehnicii reparate la unităţi (subunităţi) se organizează de şeful
structurii logistice al eşalonului căruia se subordonează unităţile (subunităţile) reparatoare.
Deplasarea se execută, de regulă, cu mijlocul propriu de propulsie, sau îmbarcată pe
mijloace terestre, aeriene, navale.

5. Transportul tehnicii militare la (de la) reparat

Art.275. Modul de transport se stabileşte, de la caz la caz, de şefii structurilor


logistice ale eşaloanelor superioare unităţilor care trimit tehnica la reparat, prin cererea -
ordin de reparaţie, prin ordine logistice, sau conform prevederilor contractuale.
Art.276. Planificarea mijloacelor de transport, îmbarcarea, transportul, debarcarea
şi deplasarea la unitatea productivă se face prin grija unităţii predătoare. În situaţia când
tehnica militară nu poate fi debarcată şi transportată la unitatea productivă de către delegatul
unităţii predătoare, aceasta este obligată să acorde sprijinul necesar, la solicitarea delegatului
predător.
La înapoierea din reparaţie, planificarea mijloacelor de transport şi îmbarcarea
tehnicii reparate pe acestea se face prin grija unităţii productive, care răspunde de modul de
ambalare, fixare şi ancorare, împreună cu delegatul primitor.
Art.277. În situaţia în care repararea tehnicii militare se execută în economia
naţională, debarcarea şi transportul se face cu forţe şi mijloace de la cea mai apropiată
unitate militară. Comandanţii tuturor unităţilor militare sunt obligaţi să asigure executarea
acestor prevederi, la solicitarea delegaţilor unităţilor predătoare.
Art.278. Transportul tehnicii militare pe calea ferată la (de la) reparat se execută
conform reglementărilor în vigoare, cu următoarele precizări:
a) - tehnica dotată cu armament, rachete AA, staţiile de radio şi radioreleu, staţiile
de radiolocaţie, mijloacele de război electronic vor fi însoţite de delegaţi militari, care vor
călători în vagoane de călători (dacă există în garnitura trenului) sau vagoane destinate
acestui scop, respectându-se prevederile din instrucţiunile specifice;
b) - tehnica de transmisiuni specială se transportă în condiţiile de pază şi securitate
prevăzute de instrucţiunile elaborate de Comandamentul Transmisiunilor;
c) - restul tehnicii se predă organelor de transport feroviar cu uşile, obloanele etc.
sigilate cu plumb, de predător şi primitor, consemnându-se în documentele de transport
predarea-primirea şi numărul sigiliilor.
Art.279. În anumite situaţii, cu aprobarea eşalonului care a ordonat reparaţia,
70
transportul tehnicii militare la unitatea productivă se poate face prin grija şi cu mijloacele
acesteia.

6. Timpul de imobilizare în reparaţie

Art.280. Timpul de imobilizare în reparaţie reprezintă durata staţionării tehnicii


militare în reparaţie, exprimată în zile lucrătoare.
La subunităţile de reparaţii proprii, timpul de imobilizare începe din ziua următoare
primirii tehnicii militare în reparaţie, la restul unităţilor productive bugetare subordonate
armatei din prima zi a lunii în care este planificată reparaţia şi se termină odată cu recepţia
finală efectuată de către unitatea productivă.
Durata timpului de imobilizare în reparaţie, pentru unităţile productive bugetare
subordonate armatei, este prevăzută în normativele în vigoare.
Comandanţii (şefii) unităţilor productive pot depăşi timpul de imobilizare în
reparaţie, prevăzut în normative, când întreruperea procesului de reparaţie este datorată
lipsei unor piese de schimb şi subansambluri sau la ordinele eşaloanelor superioare. În
aceste cazuri, prelungirea timpului de imobilizare se menţionează în ordin de zi pe unitate,
iar dacă prelungirea depăşeşte cu 6 luni timpul de imobilizare stabilit prin normative, se
raportează eşalonului căruia i se subordonează, menţionând cauzele şi măsurile propuse
pentru remediere.
Art.281. În cazul tehnicii militare predate după data de 30 ale lunii în care este
planificată reparaţia, timpul de imobilizare începe în ziua introducerii efective în reparaţie,
care nu va depăşi 30 zile de la data primirii acesteia.
Art.282. Pe timpul acţiunilor militare, timpul de imobilizare în reparaţie începe din
momentul primirii tehnicii şi, de regulă, nu trebuie să depăşească timpul de staţionare al
unităţii reparatoare în raionul (locul) de adunare al tehnicii deteriorate. Unităţile reparatoare
au obligaţia de a lua măsuri pentru reducerea acestuia la minimum posibil.

7. Garantarea calităţii reparaţiilor

Art.283. Unităţile productive garantează calitatea Rp. N 2. şi Rp. N3. executate,


conform termenelor de garanţie stabilite, purtând răspunderea pentru toate defecţiunile din
vina reparaţiei.
Pentru reparaţiile executate la tehnica militară atipică, menţinută în exploatare peste
durata normală de serviciu, termenele de garanţie se reduc, de regulă, cu 50%.
Art.284. Termenul de garanţie începe de la data predării din reparaţie a tehnicii
militare şi poate fi exprimat în timp calendaristic sau ore de funcţionare, de zbor, km etc.
Tehnica iese din garanţie dacă una din cele două condiţii (timp calendaristic sau ore
de funcţionare, km. rulaţi) a fost îndeplinită.
Art.285. Termenele de garanţie se înscriu în actul de predare primire şi în cartea
tehnică sau de exploatare, cu ocazia predării tehnicii militare din reparaţie.

71
C a p i t o l u l VIII
ASIGURAREA ACŢIUNILOR ŞI PROTECŢIA UNITĂŢILOR, SUBUNITĂŢILOR
ŞI FORMAŢIUNILOR DE MENTENANŢĂ

Art.286. Asigurarea acţiunilor şi protecţia unităţilor (subunităţilor) şi


formaţiunilor de mentenanţă reprezintă ansamblul de măsuri şi acţiuni desfăşurate
neîntrerupt în scopul menţinerii capacităţii de luptă şi productive pentru îndeplinirea
misiunilor primite, prin obţinerea de date şi crearea de condiţii pentru asigurarea securităţii
personalului şi tehnicii militare împotriva acţiunilor agresorului şi altor factori perturbatori.
Art.287. Măsurile şi acţiunile specifice asigurării acţiunilor şi protecţia unităţilor
(subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă a tehnicii militare constau în: cercetare,
siguranţă, protecţia electronică, protecţia psihologică, asistenţa religioasă, mascare, protecţia
genistică, protecţia antiaeriană, apărarea N.B.C., protecţia împotriva sistemelor incendiare,
protecţia informaţiilor, informare şi relaţii publice, protecţia medicală, asigurarea
topogeodezică (hidrografică şi de navigaţie), asigurarea hidrometeorologică, asigurarea cu
personal, evitarea fratricidului, asistenţa juridică, protecţia mediului.
Aceste măsuri şi acţiuni depind nemijlocit de arma (specialitatea) pe linia căreia se
realizează, forţele şi mijloacele folosite şi de problemele pe care le rezolvă.
Art.288. Asigurarea acţiunilor şi protecţia forţelor şi mijloacelor de mentenanţă a
tehnicii se realizează, în principal, pe baza planului statului major aprobat de comandant, cu
forţe şi mijloace specializate aflate în organica proprie sau primite ca întărire.
Art.289. Dacă în structura unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă nu
există forţe specializate, asigurarea acţiunilor şi protecţia acestora se realizează prin grija
eşalonului în compunerea căreia se află.
Art.290. Cercetarea constă în: procurarea, analizarea, ierarhizarea şi valorificarea
datelor şi informaţiilor despre: adversar, populaţie, mijloace N.B.C., situaţia sanitar-
epidemică, condiţiile geoclimatice, resursele umane şi materiale, precum şi infrastructura
din zona acţiunilor militare.
Art.291. Siguranţa se realizează prin: supravegherea, paza şi apărarea nemijlocită
pentru prevenirea forţelor proprii şi zădărnicirea cercetării şi a altor acţiuni ale adversarului.
Art.292. Protecţia electronică se organizează pentru asigurarea stabilităţii şi
continuităţii lucrului mijloacelor şi sistemelor electronice proprii. Constă în respectarea
regulilor şi regimului de lucru electronic propriu, mascarea şi dezinformarea electronică,
asigurarea compatibilităţii electromagnetice între mijloacele electronice proprii,
neutralizarea mijloacelor de luptă electronică ale adversarului etc.

72
Art.293. Protecţia psihologică constă în: menţinerea rezistenţei şi stabilităţii psihice
a efectivelor proprii; ridicarea moralului acestora; identificarea şi contracararea presiunilor
psihice care afectează capacitatea de lucru; dezvoltarea rezistenţei psihice a personalului la
acţiunea factorilor perturbatori ai luptei; consolidarea încrederii militarilor în forţele proprii,
în armamentul din dotare şi în comandanţi; prevenirea şi combaterea descurajării
psihologice, a stărilor de frică, nesiguranţă şi panică; limitarea şi anihilarea acţiunilor de
influenţare negativă duse de adversar; recuperarea psihică şi refacerea moralului
personalului afectat psihic; diminuarea potenţialului psihologic şi capacităţii de rezistenţă a
efectivelor adversarului.
Art.294. Asistenţa religioasă constă în cultivarea valorilor religioase, morale,
patriotice, etice şi civile în vederea realizării şi menţinerii unui nivel ridicat al moralului
militarilor. Se execută prin pastoraţie individuală şi slujbe religioase.
Art.295. Mascarea se realizează prin ascunderea elementelor dispozitivului şi
activităţii efectivelor proprii faţă de cercetarea de toate categoriile a adversarului, precum şi
pentru inducerea în eroare a acestuia asupra situaţiei, intenţiilor, acţiunilor şi posibilităţilor
trupelor proprii.
Art.296. Protecţia genistică constă în crearea condiţiilor necesare adăpostirii
personalului şi tehnicii împotriva loviturilor de orice gen ale adversarului, precum şi pentru
zădărnicirea şi interzicerea acţiunii acestuia.
Art.297. Protecţia antiaeriană este un ansamblu de măsuri pentru prevenirea şi
apărarea personalului şi capacităţilor productive proprii, împotriva cercetării aeriene şi a
loviturilor executate din aer de către agresor. Se execută cu aviaţia, rachetele, armamentul
antiaerian, precum şi prin folosirea mijloacelor nespecializate de luptă împotriva ţintelor
aeriene, prin următoarele proceduri: măsuri generale de siguranţă antiaeriană, mascare,
cercetarea spaţiului aerian, înştiinţare, dispersare şi adăpostire a personalului, combaterea
mijloacelor de cercetare şi atac aerian ale adversarului.
Art.298. Apărarea N.B.C. asigură menţinerea capacităţii de lucru a personalului în
condiţii / medii N.B.C. contaminate radioactiv, biologic şi chimic prin determinarea
efectelor şi urmărilor contaminării, definirea măsurilor de apărare N.B.C., executarea
decontaminării imediate şi operaţionale.
Decontaminarea totală se asigură la cerere prin intervenţia unităţilor şi subunităţilor
specializate.
Art.299. Protecţia împotriva sistemelor incendiare are ca scop: apărarea
personalului, tehnicii şi capacităţilor productive împotriva efectelor armelor şi muniţiilor
incendiare, limitarea şi stingerea incendiilor, scoaterea personalului, tehnicii şi mijloacelor
de producţie din locurile în care se produc incendii masive.
Art.300. Protecţia informaţională se realizează prin: respectarea regulilor în
elaborarea şi exploatarea documentelor, tehnicii specifice şi materialelor de conducere în
secret; păstrarea secretului acţiunilor, accesul autorizat şi ierarhic la date şi informaţii;
controlul informaţiilor destinate publicului; protecţia fizică şi criptografică a informaţiilor
care sunt transmise; disimularea informaţională a adversarului; penetrarea documentelor de
conducere în secret, a cifrurilor şi codurilor adversarului, precum şi decriptarea acestora.
Art.301. Protecţia medicală este un ansamblu de măsuri şi activităţi pentru:
păstrarea sănătăţii militarilor, prevenirea apariţiei şi răspândirii bolilor, acordarea primului
ajutor şi asistenţei medicale calificate şi specializate pentru combaterea efectelor armelor de
nimicire în masă.
C a p i t o l u l IX

MENTENANŢA TEHNICII MILITARE ÎN LUPTA ARMATĂ


73
1. Organizarea mentenanţei tehnicii militare în operaţie (luptă)

Art.302. Măsurile de mentenanţa a tehnicii militare în operaţie şi luptă trebuie


să asigure îndeplinirea misiunilor de luptă ale trupelor, evacuarea tehnicii imobilizate, în
primul rând a celei ameninţate a fi distrusă sau capturată de adversar şi repararea ei în timp
cât mai scurt, pentru a fi redată trupelor în vederea continuării luptei.
Art.303. În condiţiile întrebuinţării de către adversar a armelor de distrugere în masă,
N.B.C. şi a sistemelor incendiare, mentenanţa tehnicii impune:
a) - pregătirea personalului privind modul de desfăşurare a activităţilor în zonele /
raioanele contaminate radioactiv, biologic sau chimic;
b) - mărirea siguranţei în funcţionare a tehnicii militare pentru trecerea în scurt
timp prin raioanele contaminate;
c) - asigurarea funcţionării echipamentelor şi instalaţiilor pentru executarea
misiunilor în condiţii / medii N.B.C.;
d) - executarea recunoaşterilor privind practicabilitatea itinerariilor şi efectuarea
marcajelor necesare, descongestionarea căilor de comunicaţii;
e) - pregătirea echipamentelor pentru executarea evacuărilor în scurt timp;
f) - repartizarea şi participarea unităţilor şi subunităţilor de evacuare şi reparaţii la
limitarea efectelor armelor de distrugere în masă, N.B.C. şi ale sistemelor incendiare.
În aceste condiţii, unităţile (subunităţile) şi formaţiunile de mentenanţă se
repartizează în sprijinul unităţilor de pe direcţiile cele mai importante de acţiune, stabilindu-
se itinerarii separate pentru evacuarea tehnicii contaminate, precum şi locul unde urmează a
se executa decontaminarea.
Art.304. Pentru realizarea activităţilor de mentenanţă a tehnicii pe timpul acţiunilor
militare, pe lângă forţele şi mijloacele din organică se folosesc, cu acordul consiliilor locale
de apărare, toate posibilităţile existente în zona de acţiune (mijloace de evacuare, meseriaşi,
clădiri, utilaje, instalaţii, piese de schimb şi materiale).
Art.305. Pe timpul ducerii operaţiei (luptei) se va urmări folosirea eficientă şi
manevra oportună a unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă, creându-se
rezervele necesare de forţe şi mijloace de evacuare şi reparaţii, care să poată fi folosite
operativ când situaţia o impune. Valoarea rezervelor va fi mai mare în condiţii / medii
N.B.C. şi întrebuinţării sistemelor incendiare. Aceste rezerve lucrează pe axele (traseele) de
evacuare-reparare sau în cadrul raioanelor (locurilor) de adunare a tehnicii deteriorate.
Art.306. Grupele de întreţinere tehnică şi reparaţie, date în sprijin (întărire)
subunităţilor participă alături de operatori la executarea lucrărilor de întreţineri tehnice şi
Rp.N1 la tehnica din înzestrarea subunităţii.
Volumul lucrărilor de întreţineri tehnice şi echipa ce le efectuează sunt stabilite
(acolo unde este cazul) prin documentele de exploatare furnizate de fabricant şi se
comunică, de regulă, prin ordine logistice. Lucrările concrete de întreţineri, nominal pentru
fiecare tip de tehnică din înzestrare, locul unde se execută, timpul afectat şi forţele
participante se fixează de comandantul subunităţii. Întreţinerile tehnice se execută în
amplasamente sau pe locul de dispunere al subunităţii, pe timp de noapte pentru cele din
contact nemijlocit.
Art.307. Mentenanţa tehnicii aparţinând elementelor de cercetare-diversiune
subordonate nemijlocit marilor unităţi tactice, se va executa de grupele de evacuare şi
reparaţii ale unităţilor (marilor unităţi) în fâşia cărora acţionează.

2. Mentenanţa tehnicii militare în operaţia (lupta) de apărare


74
Art.308. Mentenanţa tehnicii militare în operaţia (lupta) de apărare este influenţată
de:
a) - pierderile mari ca urmare a folosirii masate de către adversar a loviturilor de
aviaţie, rachetelor şi, eventual, a armelor de distrugere în masă, N.B.C., precum şi a
acţiunilor desantului aerian, trupelor aeromobile şi grupurilor de cercetare-diversiune;
b) - numărul mare de tehnică militară de evacuat, timpul relativ scurt avut la
dispoziţie ca urmare a înaintării adversarului şi distanţele mari pe care trebuie executată
evacuarea pentru a preveni capturarea şi distrugerea tehnicii;
c) - lovirea unor capacităţii productive (ateliere, secţii, baze), precum şi a unor
depozite centrale cu scoaterea parţială sau totală a acestora din funcţiune;
d) - dezorganizarea temporară a reţelei de comunicaţii (drumuri, căi ferate,
aerodromuri, porturi etc);
e) - necesitatea unui timp pentru mobilizare, deplasare, realizarea unor lucrări de
apărare stabile, precum şi pentru trecerea economiei naţionale la producţia de război;
f) - ocuparea temporară a unei suprafeţe din teritoriu şi evacuarea unor capacităţi
productive, precum şi a unei părţi din populaţie;
g) - greutăţile în deplasarea trupelor şi desfăşurarea activităţilor de mentenanţă,
îndeosebi a evacuărilor, datorită traficului intens de refugiaţi, care pot folosi pentru transport
diferite mijloace, în special un număr mare de autoturisme proprietate personală.
Art.309. Trecerea la apărare din contact nemijlocit cu adversarul, sub presiunea
puternică a acestuia, impune structurilor logistice ca, în paralel cu acţiunile de luptă în curs
de desfăşurare şi realizarea dispozitivului de apărare, să ia următoarele măsuri:
a) - întărirea sau sprijinirea unităţilor (subunităţilor) din forţele de angajare
imediată, în special a celor de pe direcţiile principale de interzis, cu subunităţi de evacuare şi
evacuare-reparare;
b) - asigurarea preluării tehnicii deteriorate ce nu poate fi reparată pe loc, în
special de pe direcţiile ameninţate, chiar din acoperirile unde a fost tractată de sub focul
adversarului;
c) - dispunerea unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă astfel ca,
în cazul pătrunderii adversarului în dispozitivul propriu de apărare, să asigure timpul
necesar atât pentru strângerea şi deplasarea autoatelierelor, cât şi pentru evacuarea tehnicii
militare deteriorate;
d) - executarea unor manevre judicioase cu unităţile (subunităţile) de evacuare şi
reparaţii, în scopul rezolvării situaţiilor complexe de mentenanţă;
e) - conducerea neîntreruptă a activităţilor de întreţinere, evacuare şi reparare a
tehnicii militare;
f) - executarea lucrărilor de întreţinere a tehnicii, pe timp de noapte, în dispozitiv,
concomitent cu îndeplinirea acţiunilor de luptă;
g) - executarea reparaţiilor pe locul scoaterii din funcţionare, pe timp de noapte,
uneori concomitent cu executarea misiunilor, timp în care tehnica de luptă poate executa
focul (lovituri) din poziţii de tragere pregătite.
Art.310. Organizarea apărării în afara contactului cu adversarul oferă condiţii mai
avantajoase de executare a activităţilor şi lucrărilor de mentenanţă, datorită timpului
suficient avut la dispoziţie şi distanţei mai mari faţă de adversar. Structurile logistice pot
organiza activităţile de mentenanţă în condiţii bune, existând posibilitatea executării
recunoaşterilor, pregătirii personalului, amenajării genistice complete, conducerii,
controlului şi îndrumării eşaloanelor subordonate şi realizării legăturii cu acestea.
75
Art.311. Pe timpul ducerii luptei de apărare trebuie să se organizeze grupe de
evacuare, evacuare-reparare sau grupe mixte care, în funcţie de decizia comandantului,
intervin în scurt timp în sprijinul trupelor din fâşia de asigurare, a celor de pe direcţiile
principale de interzis care au pierderi mai mari în tehnică, a celor care execută contralovituri
(contraatacuri), precum şi a celor lovite cu armele de distrugere în masă, N.B.C. şi sistemele
incendiare.
Art.312. Unităţilor (subunităţilor) care acţionează în fâşia de asigurare li se dau ca
întărire (sprijin) grupe de evacuare, evacuare-reparaţii sau grupe mixte. La stabilirea
compunerii acestor grupe, structurile logistice au în vedere:
a) -tipul şi cantitatea tehnicii existente în fâşia de asigurare;
b) -numărul de aliniamente succesive organizate şi distanţa între acestea;
c) -adâncimea fâşiei de asigurare;
d) -valoarea detaşamentelor înaintate şi a elementelor de cercetare;
e) -deteriorările probabile;
f) -natura terenului;
g) -timpul prevăzut de comandament pentru a rezista pe aceste aliniamente.
Tehnica deteriorată în fâşia de asigurare se evacuează, în principiu, pe itinerarii
dinainte stabilite, către adâncimea dispozitivului de apărare. În aceste condiţii, de regulă, nu
se organizează raioane (locuri) de adunare a tehnicii deteriorate.
Art.313. Marile unităţi (unităţile) de pe direcţiile principale de interzis primesc ca
întărire (sprijin) forţe şi mijloace de evacuare sau evacuare-reparare care vor acţiona în
fâşiile eşaloanelor respective, executând reparaţiile pe locul scoaterii din funcţionare a
tehnicii, în acoperiri sau evacuarea celor care depăşesc posibilităţile proprii acestor mari
unităţi (unităţi).
Art.314. Pe direcţiile pe care a pătruns adversarul în dispozitivul de apărare, se
concentrează majoritatea forţelor şi mijloacelor de evacuare. În această situaţie, se execută
numai lucrările de restabilire parţială a sistemelor de propulsie şi direcţie, pentru evacuarea
urgentă a tehnicii deteriorate şi îndeosebi a celei în pericol a fi capturată de adversar.
Art.315. Pentru executarea contraloviturilor (contraatacurilor), unităţile se întăresc
cu subunităţi de evacuare şi reparaţii a căror valoare se stabileşte în raport cu eşalonul care
execută contralovitura (contraatacul), existentul şi categoria tehnicii, caracteristicile
terenului şi adâncimea misiunii.
Art.316. În cazul lovirii trupelor proprii cu armele de distrugere în masă, N.B.C. sau
sisteme incendiare, structurile logistice trimit grupe de evacuare în cadrul detaşamentelor de
salvare-evacuare pentru scoaterea tehnicii şi operatorilor din raioanele contaminate şi
evacuarea acestora într-un raion care oferă condiţii atât pentru executarea decontaminării,
cât şi de lucru pentru unităţile (subunităţile) de reparaţii.
Art.317. Când adversarul foloseşte desantul aerian, trupe aeromobile şi grupuri de
cercetare-diversiune se iau măsuri suplimentare de pază şi apărare, uneori chiar de
schimbare a locului de dispunere a unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă,
în cazul că acestea au fost descoperite şi lovite de adversar.
Schimbarea raionului de bază de adunare a tehnicii deteriorate cu cel de rezervă se
face la ordinul şefului structurii logistice. În situaţii deosebite, schimbarea se poate face din
iniţiativa comandantului (şefului) unităţii (subunităţii) de reparaţii, care va raporta imediat
despre aceasta şefului structurii logistice.
Art.318. Pe timpul pregătirii şi ducerii operaţiei de apărare, unităţile (subunităţile) de
evacuare pot fi fracţionate, după caz, pe subunităţi repartizate astfel:
a) - pentru întărirea (sprijinul) marilor unităţi tactice, unităţilor (subunităţilor) din
forţele de angajare imediată, în special a celor de pe direcţiile principale de interzis sau care
76
nu pot executa toate evacuările cu mijloacele organice;
b) - la asigurarea unor puncte grele de trecere, în cazul deplasării trupelor, pentru
intervenţii în situaţii deosebite;
c) - pentru manevra în cadrul raionului (locului) de adunare a tehnicii deteriorate
sau în locurile de îmbarcare-debarcare.
Unităţile (subunităţile) şi formaţiunile de reparaţii din organica marilor unităţi
operative şi tactice, precum şi cele primite ca întăriri, pot fi fracţionate în subunităţi mixte
de reparat tehnică militară, în raport cu numărul raioanelor de adunare a tehnicii deteriorate
organizate şi al marilor unităţi tactice (unităţilor) din forţele de angajare imediată, în special
de pe direcţiile principale de interzis, care trebuie (întărite) sprijinite.
Art.319. Repararea tehnicii deteriorate pe timpul acţiunilor militare de apărare se
execută în raport cu situaţia operativă (tactică), timpul la dispoziţie, cantitatea tehnicii
scoase din funcţiune, nevoile de reparaţii ale acesteia şi capacităţile productive ale unităţilor
(subunităţilor) şi formaţiunilor organice, primite ca sprijin (întărire) sau de la agenţii
economici.
Atelierele de reparat tehnică militară pot fi fracţionate, în funcţie de nevoi, pentru a
sprijini unităţile la executarea întreţinerilor tehnice şi reparaţiilor de nivel 1 pe locul
scoaterii din funcţionare a tehnicii, în acoperiri, pe itinerariile de deplasare, în raioanele
(locurile) eşaloanelor de transport sau de adunare a tehnicii deteriorate. În unele situaţii,
când se dispune de timp suficient şi au fost executate toate întreţinerile şi reparaţiile de nivel
1, atelierele marilor unităţi tactice pot executa şi Rp. N 2 în raioanele (locurile) de adunare a
tehnicii deteriorate, cu asigurarea pieselor şi materialelor din depozitele marilor unităţi.
Reparaţiile de nivel 1 cu volum mic de lucrări se execută în perioada de pregătire a
luptei de apărare, pe locul scoaterii tehnicii din funcţionare, iar pe timpul ducerii luptei, în
acoperirile apropiate, pentru subunităţile din forţele de angajare imediată sau pe locul
scoaterii din funcţionare, pentru celelalte subunităţi.
Secţiile de reparat tehnica militară (similare) pot lucra întrunit într-un raion (loc)
de adunare a tehnicii deteriorate sau fracţionat, executând Rp.N 1 şi Rp.N2 ce depăşesc
posibilităţile unităţilor subordonate marilor unităţi, în raioanele (locurile) de adunare a
tehnicii deteriorate proprii, pe axele de evacuare-reparare sau în cadrul unor întreprinderi,
uzine, baze sau ateliere de reparaţii ale agenţilor economici.
Tehnica deteriorată, cu nevoi de Rp.N 2 ce depăşeşte posibilităţile marilor unităţi
operative şi cea cu nevoi de Rp.N 3 se predă eşaloanelor superioare. Predarea se poate face
din raioanele (locurile) de adunare a tehnicii deteriorate ale unităţilor, de pe axele de
evacuare-reparare ale marii unităţi operative sau din raioanele (locurile, staţiile de cale
ferată), ordonate prin ordine logistice.
Unităţile de reparaţii ale marilor unităţi strategice pot lucra întrunit sau fracţionat,
pe secţii.
În principiu, secţiile bazei nu se fracţionează pe ateliere sau grupe; în cazul când
fracţionarea este necesară, cu aceste subunităţi se poate interveni în sprijinul temporar al
unor mari unităţi subordonate, cu mijloace de reparaţii specifice diferitelor arme, pentru
executarea lucrărilor în cadrul dispozitivului de luptă al acestora, la contralovituri
(contraatacuri) sau în situaţii speciale.

3. Mentenanţa tehnicii militare în operaţia (lupta) ofensivă

Art.320. Mentenanţa tehnicii militare în operaţia (lupta) ofensivă, se caracterizează


prin:

77
a) consumul mare de resurse şi micşorarea perioadei de efectuare a întreţinerilor
tehnice, ca urmare a manevrelor largi de forţe şi mijloace de pe o direcţie pe alta, continua şi
intensa solicitare a tehnicii;
b) -efectuarea pe timp de noapte a majorităţii activităţilor de mentenanţă
(întreţinerilor tehnice, evacuărilor şi o parte din reparaţii);
c) -recunoaşterile pe linie tehnică sunt incomplete sau imposibil de executat;
d) -evacuarea tehnicii pe spaţii mari, pe trasee distruse sau greu accesibile, cu
numeroase obstacole;
e) -necesitatea repunerii în funcţiune a unui număr cât mai mare de tehnică
deteriorată ;
f) -necesitatea fracţionării unităţilor şi subunităţilor de evacuare şi reparaţii, ca
urmare a nevoilor impuse de situaţia operativă (tactică), compartimentarea terenului,
existenţa zonelor cu lucrări de hidroamelioraţii şi, uneori, lărgimea mare a fâşiei de
ofensivă;
g) -posibilitatea scoaterii din funcţiune, total sau parţial, a unor unităţi şi subunităţi
de evacuare şi reparaţii, ca urmare a acţiunilor adversarului;
h) -lucrul unităţilor şi subunităţilor de evacuare şi reparaţii pe teritoriul eliberat,
unde adversarul în retragere a distrus unităţile productive;
i) -posibilitatea folosirii capturilor (tehnică, piese de schimb, materiale şi
carburanţi-lubrifianţi).
Art.321. În raport cu situaţia operativă (tactică) şi timpul la dispoziţie, în perioada de
pregătire a acţiunilor militare ofensive, structurile logistice iau măsuri pentru:
a) - executarea întreţinerilor tehnice cu volumul cel mai mare de lucrări,
corespunzător consumurilor de resurse efectuate anterior şi a celui necesar pentru
îndeplinirea misiunii de luptă; când timpul este scurt, la tehnică se execută principalele
lucrări de întreţinere punându-se accent, la tehnica de luptă, pe verificarea şi reglarea
armamentului, aparatelor de observare şi ochire;
b) - verificarea şi, la nevoie, completarea tehnicii cu materialele necesare măririi
capacităţii de trecere şi a aparaturii de vedere pe timp de noapte;
c) - evacuarea şi repararea în timp scurt a tehnicii deteriorate, pentru a da
posibilitatea ca, pe timpul pregătirii ofensivei, să se pună în stare de funcţionare o cantitate
cât mai mare de tehnică, mărind prin aceasta capacitatea de luptă a trupelor.
În principiu, unităţile (subunităţile) de reparaţii îşi desfăşoară activitatea în raioanele
(locurile) de adunare a tehnicii deteriorate. Numărul raioanelor (locurilor) se stabileşte în
raport cu numărul axelor de evacuare-reparare. Când terenul (zona), gradul deteriorărilor
sau importanţa tehnicii nu permit evacuarea acesteia în raioanele (locurile) de adunare a
tehnicii deteriorate, se trimit grupe de reparaţii la locul scoaterii acesteia din funcţionare. În
unele situaţii, cu aprobarea comandantului, se pot continua unele lucrări de reparaţii în
vechiul raion, până la termenul de executare a deplasării în raionul următor;
d) - organizarea unor grupe de evacuare-reparare sau a unor grupe mixte, pentru a
fi în măsură să intervină la ordin în sprijinul eşaloanelor subordonate de pe direcţiile
principale de ofensivă, a celor din forţele de angajare imediată, care au reuşit să rupă
apărarea adversarului, şi care participă la respingerea contraloviturilor (contraatacurilor),
precum şi a celor lovite puternic de adversar.
Art.322. În perioada de pregătire a acţiunilor militare ofensive, şeful structurii
logistice studiază în detaliu, pe hartă, terenul din fâşia de ofensivă şi, în raport de situaţie şi
posibilităţi, execută recunoaşterea pentru a stabili:
a) - caracteristicile itinerariilor de deplasare şi vitezele medii ce se pot realiza pe
acestea, pentru fiecare categorie de tehnică;
78
b) - amenajările necesare la punctele obligate de trecere din teren, precum şi
modul de asigurare a asistenţei tehnice a acestora;
c) - axele (traseele) de evacuare-reparare;
d) - raioanele (locurile) de adunare a tehnicii deteriorate, de bază şi de rezervă;
e) - necesarul în mijloace de evacuare;
f) - forţele şi mijloacele existente în fâşie, ale agenţilor economici, care pot fi
folosite în sprijinul mentenanţei tehnicii militare.

Art.323. Pentru ducerea acţiunilor militare ofensive, unităţile organizează


mentenanţa în raport cu caracteristicile acţiunilor militare ofensive, compartimentarea
terenului, precum şi cu cantitatea de forţe şi mijloace de mentenanţă puse la dispoziţie şi
posibilitatea întrebuinţării acestora.
Art.324. Pe timpul dezvoltării ofensivei în adâncime, la întâlnirea unor
aliniamente ocupate în grabă de către adversar, organizarea mentenanţei se face, de regulă,
în timp scurt, concomitent cu apropierea trupelor proprii de adversar şi în condiţiile în care o
parte din forţele şi mijloacele de evacuare şi reparaţii sunt angajate în evacuarea şi repararea
tehnicii deteriorate pe timpul ducerii acţiunilor de luptă anterioare.
În această situaţie, unităţile din forţele de angajare imediată vor fi întărite (sprijinite)
cu mai multe forţe şi mijloace de evacuare-reparare. Când nu se dispune de timp suficient
pentru aducerea forţelor şi mijloacelor de evacuare-reparare din adâncime se vor folosi forţe
şi mijloace de evacuare şi reparaţii ce se găsesc în imediata apropiere a trupelor.
Tehnica nerecuperată se predă eşaloanelor superioare pentru a se evita rămânerea în
urmă a unităţilor (subunităţilor) de evacuare şi reparaţii.
Situaţiile des schimbătoare impun structurilor logistice să stabilească, în scurt timp,
misiunile unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă, care se transmit prin
ordine logistice pe timpul apropierii de adversar, a desfăşurării pentru luptă a unităţilor
(subunităţilor) sau pe timpul luptei.
În cazul că atacul din mişcare nu a reuşit, iar comandantul decide reluarea lui, se
execută, în primul rând, evacuarea tehnicii deteriorate pe timpul atacului din mişcare sau
aflată în locuri descoperite şi sub observarea adversarului, cu concursul tuturor forţelor şi
mijloacelor existente în fâşia respectivă.
Art.325. Pe timpul dezvoltării cu succes a ofensivei, când se constituie detaşamente
înaintate, mentenanţa trebuie să contribuie la deplasarea rapidă a detaşamentelor înaintate,
în adâncimea apărării adversarului, cucerirea unor raioane (aliniamente) şi obiective
importante şi menţinerea lor până la sosirea forţelor principale.
În acest scop, unităţile care se transformă în detaşamente înaintate se întăresc cu
grupe mixte şi grupe de evacuare care execută şi asigură evacuarea, repararea şi predarea
tehnicii deteriorate, precum şi asistenţă tehnică în locurile greu accesibile.
Forţele şi mijloacele de evacuare şi reparaţii, ce se dau ca întărire detaşamentelor, se
pun la dispoziţia acestora de pe aliniamentul de transformare în detaşament înaintat. Ele
acţionează în dispozitivul de luptă al detaşamentului înaintat, executând, în primul rând,
evacuarea tehnicii deteriorate care blochează itinerariile de deplasare a trupelor.
În situaţiile când flancurile sunt descoperite, iar majoritatea forţelor şi mijloacelor de
evacuare şi reparaţii sunt date ca întărire eşaloanelor subordonate, unitatea care acţionează
ca detaşament înaintat nu organizează raion (loc) de adunare a tehnicii deteriorate,
evacuarea tehnicii deteriorate făcându-se pe axele (traseele) de evacuare-reparare, de unde
aceasta este preluată de eşaloanele superioare.
Art.326. La descoperirea indiciilor de retragere a adversarului, având la bază decizia
comandantului pentru organizarea urmăririi acestuia, şeful structurii logistice ia măsuri
79
pentru apropierea de trupe a unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă,
repararea tehnicii deteriorate cu volum mic de lucrări, precum şi pentru predarea tehnicii
deteriorate care nu poate fi reparată.
Art.327. Înapoia unităţilor care trec la urmărire se deplasează unităţile (subunităţile)
de evacuare şi reparaţii constituite în grupe mixte şi grupe de evacuare, în măsură ca la
nevoie să intervină în sprijinul trupelor.
În situaţii cu totul deosebite, cu unităţile (subunităţile) care trec la urmărire se
deplasează numai subunităţile de evacuare strict necesare, iar celelalte forţe şi mijloace de
mentenanţă se deplasează înapoia dispozitivului unităţii, la o distanţă care să asigure
intervenţia lor în folosul unităţilor (subunităţilor).
Art.328. În funcţie de procedeul de urmărire a adversarului (paralelă, de front sau
combinată) se organizează deplasarea unităţilor (subunităţilor) de evacuare şi reparaţii.
Când se execută urmărirea paralelă, unităţile (subunităţile) de evacuare şi reparaţii se
deplasează pe itinerarul care prezintă mai multă siguranţă şi asigură condiţii bune pentru
intervenţie în sprijinul trupelor. La nevoie, unităţile de pe direcţia principală de urmărire pot
fi întărite cu grupe de evacuare-reparare sau grupe mixte, organizate de eşalonul superior.
Art.329. Urmărirea se execută neîntrerupt, ziua şi noaptea, în orice condiţii de timp,
folosind toate drumurile practicabile.
Aceasta impune ca trupele care trec la urmărire să aibă asigurate forţele şi mijloacele
de evacuare şi reparaţii necesare, care să fie într-o continuă mişcare şi cât mai aproape de
trupe, dar la asemenea distanţe încât să poată trece repede la executarea activităţilor de
mentenanţă pe timpul forţării unui curs de apă, ruperii din mişcare a apărării adversarului
sau pentru trecerea la apărare.

Capitolul X

MENTENANŢA TEHNICII MILITARE PE TIMPUL ACŢIUNILOR MILITARE


NONVIOLENTE

1. Mentenanţa tehnicii militare în misiuni internaţionale


80
Art.330. Mentenanţa tehnicii militare sub egida organismelor internaţionale este
influenţată de următorii factori:
a) - caracteristicile geografice ale zonei de dislocare:
- relief accidentat;
- căi de comunicaţie de multe ori impracticabile sau puţine;
- curbe cu raze mici de viraj, care duc la reducerea vitezei medii de
deplasare;
b) - existenţa pantelor lungi şi mari; caracteristici de stare a vremii:
- diferenţe mari de temperatură între zi şi noapte;
- precipitaţii abundente;
- presiune atmosferică prea ridicată sau prea scăzută.
c) - posibilităţi reduse (lipsă) de folosire a forţelor şi mijloacelor de mentenanţă
din zonă;
d) - informaţii parţiale asupra caracteristicilor zonei de dislocare, datorită
executării recunoaşterilor de un număr redus de persoane.
Art.331. În raport cu concepţia în care urmează să acţioneze forţele destinate
participării la misiuni sub egida organismelor internaţionale, se pot deosebi următoarele
activităţi pe linie de mentenanţă:
a) - activităţi în perioada de pregătire a misiunii;
b) - activităţi pe timpul executării misiunii;
c) - activităţi ce se execută după întoarcerea din misiune;
Art. 332. În perioada de pregătire a misiunii se execută:
a) - selecţionarea personalului participant dintre ofiţerii, maiştrii militari,
subofiţerii, salariaţii civili, militarii angajaţi pe bază de contract şi în termen cei mai bine
pregătiţi, disciplinaţi şi apţi din punct de vedere medical;
b) - selecţionarea şi concentrarea tehnicii participante în locul (locurile) stabilit;
c) - verificarea tehnicii participante, stabilirea volumului de lucrări în scopul
aducerii acesteia la o stare tehnică şi de operativitate foarte bună;
d) - asigurarea materială necesară remedierii deficienţelor constatate cu ocazia
verificării;
e) - vopsirea şi inscripţionarea tehnicii conform scopului acţiunii (de menţinerea
păcii, de prevenire a conflictului, umanitare, de căutare-salvare, de menţinere a ordinii
constituţionale);
f) - executarea lucrărilor de întreţinere tehnice de volum maxim, cu accent
deosebit pe:
- înlocuirea obligatorie a carburanţilor şi lubrifianţilor, cu sortimente
corespunzătoare locului unde urmează a se desfăşura misiunea aprobată;
- verificarea şi completarea mijloacelor de mărire a capacităţii de
progresiune în teren, remorcare-tractare şi autoscoatere a autovehiculelor
participante;
- verificarea stării tehnice şi de întreţinere a sistemelor şi instalaţiilor
tehnicii;
- verificarea şi completarea loturilor de piese, scule şi accesorii;
- verificarea stării tehnice şi de întreţinere a anvelopelor şi înlocuirea celor
uzate;
- verificarea stării tehnice şi de întreţinere a utilajelor de pe tehnica de
deservire (autoateliere, autofrigidere, autocisterne, automacarale,
autosanitare, generatoare de curent etc.);
81
g) - executarea probelor de rulaj;
h) - remedierea deficienţelor constatate pe timpul verificărilor şi întreţinerilor;
i) - asigurarea şi pregătirea materialelor necesare îmbarcării şi fixării tehnicii şi
containerelor pe calea ferată sau alte mijloace de transport (nave, aeronave, autovehicule
specializate );
j) - instruirea (pregătirea) personalului în vederea executării misiunilor ce
urmează a fi îndeplinite în zona de acţiune;
k) - revista de front a tehnicii şi personalului participant la misiune.
Art.333. Pe timpul executării misiunii sub egida organismelor internaţionale,
activitatea de mentenanţă a tehnicii militare este caracterizată prin:
a) - supleţe, cauzată de timpul scurt avut la dispoziţie;
b) - independenţă în luarea deciziilor datorită faptului că, în majoritatea cazurilor,
se lucrează izolat şi independent;
c) - structură organizatorică redusă ca personal, dar cu competenţe mărite, în
scopul evitării imixtiunilor cu alte compartimente şi a colaborării eficiente cu acestea;
d) - existenţa unor stocuri prestabilite de materiale şi piese de schimb la sosirea în
zona misiunii a noilor contigente.
Pe timpul executării misiunilor, activităţile specifice de mentenanţă cuprind în
principal următoarele:
-executarea în volum complet şi la timp a lucrărilor de întreţinere tehnică conform
notiţelor (cărţilor) tehnice;
-reparaţiile cu volum mic de lucrări ( Rp. N 1) şi cu caracter de necesitate se execută
prin metoda schimbului de agregate, în locuri special destinate în cadrul parcurilor de
campanie sau pe locul scoaterii din funcţionare;
-evacuarea tehnicii imobilizate se execută cu ajutorul mijloacelor specializate din
dotarea subunităţii de mentenanţă, în condiţiile stabilite de prezentele instrucţiuni.
Scăderea materialelor consumate se execută pe bază de comandă, numai după ce
acestea au fost avizate de organele specializate, aflate sub comanda forţei multinaţionale.
Evacuarea tehnicii deteriorate, în scopul executării Rp.N 1, se face în locurile special
destinate din parcurile de campanie, iar tehnica ce necesită Rp.N 2 şi Rp.N3 se evacuează
în locurile de îmbarcare, în vederea aducerii în ţară.
Art.334 La sosirea din misiune se execută următoarele activităţi:
a) -verificarea stării tehnicii participante, stabilirea necesarului de lucrări şi a
formaţiunii reparatoare;
b) -executarea reparaţiilor;
c) -redistribuirea, după caz, a tehnicii.

2. Mentenanţa tehnicii militare în situaţii de criză

Art.335 Ministerul Apărării Naţionale, cu aprobarea organelor competente, poate


interveni cu forţe şi tehnică militară, în condiţiile legii, la rezolvarea unor situaţii de criză.
Condiţiile de participare a Ministerului Apărării Naţionale se vor stabili prin
convenţii, protocoale şi contracte economice încheiate cu ministerele interesate (prefecturi,
consilii locale, primării), în care se vor menţiona obligaţiile ce revin fiecărei părţi privind
mentenanţa tehnicii participante şi modul de taxare şi decontare a activităţilor desfăşurate.
Comandanţii subunităţilor (unităţilor) participante la rezolvarea unor situaţii de criză
vor ţine permanent legătura cu unitatea de origine, eşalonul superior şi organele de
conducere şi coordonare (comandamente, grupe operative) create în astfel de situaţii.
Art. 336 Condiţiile deosebite în situaţiile de criză impun luarea de către comandanţii
82
şi şefii structurilor logistice a următoarelor măsuri:
a) - pregătirea temeinică, funcţie de timpul avut la dispoziţie, a operatorilor de
tehnică, pentru a fi în măsură să rezolve operativ orice situaţie, pe timpul utilizării tehnicii;
b) - stabilirea unor itinerarii care să evite pe cât posibil localităţile, punctele
aglomerate sau greu accesibile;
c) - organizarea asistenţei tehnice, atât în locurile de intervenţie, cât şi pe itinerarii,
în vederea reducerii la minimum a timpului de staţionare a tehnicii pentru remedierea
defecţiunilor.

C a p i t o l u l XI

MENTENANŢA TEHNICII PE TIMPUL ACŢIUNILOR MILITARE ASOCIATE


LUPTEI ŞI ACŢIUNILOR MILITARE NONVIOLENTE

1. Mentenanţa tehnicii militare pe timpul deplasării şi staţionării trupelor

Art.337 Deplasarea trupelor este acţiunea desfăşurată pentru dislocarea dintr-un


raion într-altul, intrarea în luptă şi efectuarea manevrei. Deplasarea trebuie să se facă rapid,
dispersat şi în ascuns, pentru a asigura protecţia trupelor împotriva loviturilor adversarului şi
se execută prin următoarele procedee:
a) - marş pe autovehicule sau pe jos;
b) - transport pe comunicaţii feroviare, maritime, fluviale, aeriene;
c) - transportul tehnicii militare pe remorci de mare tonaj;
d) - combinat.
Procedeul de bază pentru deplasare este marşul care, în funcţie de urgenţa impusă de
situaţie, efortul cerut personalului şi viteza de deplasare, poate fi normal sau forţat.
Art.338 Procedeul şi mijloacele de deplasare ce urmează a se folosi se stabilesc prin
ordinul eşalonului care ordonă deplasarea, în funcţie de:
a) - misiunea de îndeplinit;
b) - timpul la dispoziţie;
c) - tipul, gabaritele şi greutatea tehnicii;
d) - distanţa, economicitatea deplasării şi consumul probabil de kilometri (ore
etc.);
e) - rezerva de resurse ce trebuie asigurată tehnicii, când ajunge la destinaţie.

83
Indiferent de procedeul folosit, organizarea mentenanţei tehnicii pe timpul deplasării
comportă luarea tuturor măsurilor pentru a asigura ajungerea trupelor în raionul (pe
aliniamentul) stabilit, la timp şi cu capacitatea de luptă completă a tehnicii.
Art.339Atunci când nu execută deplasări şi nu duc acţiuni de luptă, trupele se află în
staţionare.
Scopul staţionării este de a asigura trupelor condiţii pentru pregătirea acţiunilor de
luptă, a marşului şi pentru refacerea capacităţii de luptă. La îndeplinirea acestor condiţii un
rol important revine mentenanţei tehnicii, pentru repunerea acesteia în perfectă stare de
funcţionare în vederea acţiunilor de luptă viitoare.
Pentru staţionare, unităţile (subunităţile) şi formaţiunile de mentenanţă se dispun în
raioane (locuri) de concentrare (adunare, regrupare, aşteptare, îmbarcare, debarcare), care
trebuie să asigure protecţia împotriva armelor de distrugere în masă, N.B.C., a sistemelor
incendiare, acţiunilor adversarului din aer şi a grupurilor de cercetare-diversiune, precum şi
executarea rapidă a manevrei.

1.1.Mentenanţa tehnicii militare pe timpul marşului pe


autovehicule

Art.340 Mentenanţa tehnicii pe timpul marşului pe autovehicule cuprinde


totalitatea măsurilor şi activităţilor care se execută în perioada de pregătire şi desfăşurare a
acestuia.
Măsurile de mentenanţă a tehnicii militare pe timpul pregătirii marşului, în halte, în
raioanele de odihnă, precum şi în noul raion de dispunere al marii unităţi (unităţii,
subunităţii) depind, în principiu, de:
a) - felul marşului şi timpul avut la dispoziţie pentru pregătirea şi executarea
acestuia;
b) - distanţa de deplasare şi consumul probabil de resurse;
c) - probabilitatea întâlnirii cu adversarul sau a folosirii de către acesta a armelor
de mare precizie şi cu bătaie lungă;
d) - terenul şi starea comunicaţiilor pe care se execută marşul;
e) - posibilitatea folosirii unor capacităţi productive aparţinând agenţilor
economici;
f) - condiţiile meteorologice în care se pregăteşte şi se execută marşul;
g) - misiunea de îndeplinit după terminarea marşului.
Art.341 Pe timpul pregătirii marşului pe autovehicule şeful structurii logistice,
împreună cu şeful compartimentului de mentenanţă iau măsuri pentru:
a) - elaborarea documentelor de conducere a mentenanţei tehnicii pe timpul
marşului;
b) - pregătirea tehnică a personalului în vederea executării marşului;
c) - completarea marilor unităţi (unităţilor, subunităţilor) cu tehnică, piese de
schimb şi materiale, precum şi cu personalul de specialitate necesar;
d) - executarea lucrărilor necesare de întreţinere, la tehnica care se deplasează sau
cu care se deplasează;
e) - asigurarea rezervelor minime de resurse pentru executarea marşului şi
îndeplinirea misiunii;

84
f) - repararea tehnicii militare deteriorate în acţiunile anterioare şi predarea până la
începerea marşului a celor ce depăşesc posibilităţile proprii de reparaţii;
g) - stabilirea posibilităţilor de utilizare a capacităţilor productive de la agenţii
economici;
h) - verificarea dispozitivelor de mascare a sistemelor de iluminat ale tehnicii şi, la
nevoie, completarea acestora;
i) - organizarea asistenţei tehnice pe porţiuni de drum greu accesibile;
j) - repartizarea forţelor şi mijloacelor de mentenanţă pe itinerarii şi coloane,
stabilirea locului în dispozitiv şi a misiunilor acestora;
k) - transmiterea ordinelor către structurile logistice ale eşaloanelor subordonate şi
către formaţiunile de mentenanţă proprii.
Art.342 Pregătirea tehnică a personalului în vederea executării marşului pe
autovehicule constă în:
a) - informarea asupra caracteristicilor marşului, itinerariilor de deplasare, precum
şi însuşirea semnalelor de alarmare privind pericolul atacului cu armele de distrugere în
masă, N.B.C., sisteme incendiare, terestru şi aerian al adversarului;
b) - stabilirea lucrărilor de întreţinere tehnică, evacuare şi reparare ce se execută pe
timpul marşului;
c) - precizarea modului de lucru al unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de
mentenanţă organice şi primite ca întărire, precum şi a misiunilor pe timpul executării
marşului şi la terminarea acestuia;
d) - stabilirea măsurilor de pază şi apărare a unităţilor (subunităţilor) de
mentenanţă;
e) - precizarea măsurilor de organizare şi realizare a conducerii mentenanţei pe
timpul marşului şi a sistemului de legături;
f) - executarea unor şedinţe de pregătire practică cu operatorii de pe mijloacele
tehnice ce se deplasează independent.
Art.343 Completarea marilor unităţi (unităţilor, subunităţilor) cu tehnică militară,
piese de schimb şi materiale, precum şi cu personalul de specialitate, se face în perioada de
pregătire a marşului, pe baza rapoartelor logistice, înaintate de eşaloanele subordonate. În
principiu, se dă prioritate unităţilor din forţele de angajare imediată şi, în special, celor de pe
direcţiile principale de acţiune, unde este posibilă întâlnirea cu adversarul sau celor care vor
duce acţiuni independente.
Uneori, completările se pot face şi în raioanele de odihnă sau în raioanele de
dispunere, după terminarea marşului.
Art.344 Pentru executarea în volum complet a lucrărilor de întreţineri şi reparaţii,
comandanţii de unităţi şi şefii structurilor logistice iau măsuri pentru sprijinirea echipajelor
şi grupelor specializate ale unităţilor, cu forţe şi mijloace din atelierul unităţii şi de la agenţii
economici aflaţi în zonă.
În unele situaţii, când timpul de pregătire a marşului este scurt, se pot executa numai
o parte din operaţiunile de întreţineri tehnice şi reparaţii, urmând ca terminarea acestora să
se facă pe timpul haltelor sau în raioanele de odihnă. În prima urgenţă se execută lucrările
care influenţează direct siguranţa funcţionării tehnicii.
Cu aprobarea comandantului, la propunerea şefului structurii logistice, unele lucrări
de reparaţii, în curs de executare, se pot continua în acelaşi loc şi după începerea marşului.
După terminarea reparaţiilor, tehnica respectivă şi autoatelierele se deplasează în urma
coloanelor. Încadrarea acestora în coloanele de marş ale eşaloanelor de care aparţin se face
pe timpul staţionării.
Art.345 Pe timpul marşului pe autovehicule se execută:
85
a) - asistenţa tehnică a afluirii coloanelor prin punctele obligatorii de trecere şi
porţiunile de teren greu accesibile;
b) - scoaterea în afara drumurilor a tehnicii imobilizate;
c) - verificări tehnice, lucrări de întreţinere şi remediere a unor defecţiuni mici;
d) - completarea cu carburanţi, lubrifianţi, lichide speciale, piese de schimb şi
materiale, pe timpul haltelor mari şi în raioanele de odihnă;
e) - repararea tehnicii deteriorate pe locul scoaterii din funcţionare, în halte sau în
locurile de concentrare a tehnicii deteriorate;
f) - evacuarea tehnicii deteriorate ce depăşeşte posibilităţile proprii de reparaţii,
concentrarea şi predarea acesteia eşalonului superior.
Art.346 În punctele obligate de trecere, grupele de evacuare-reparare destinate
mentenanţei se trimit înaintea coloanelor, în cadrul detaşamentului de asigurare a mişcării.
În unele situaţii, în special în cazul marşului pe distanţe mari, o grupă poate fi destinată
pentru mentenanţă în mai multe puncte. Deplasarea acestei grupe, după asigurarea afluirii
prin primul punct, se face în urma coloanei, iar depăşirea acesteia pentru trecerea în
următorul punct se face pe timpul haltelor.
Art.347 În haltele mici, operatorii mijloacelor tehnice execută verificări tehnice la
tehnica pe care o au în primire. În timpul haltelor mari, continuă întreţinerile tehnice
întrerupte la începerea marşului, execută lucrările planificate şi completările cu carburanţi,
lubrifianţi, lichide speciale, piese de schimb şi materiale.
Pe timpul staţionării, în raioanele odihnei de zi (noapte), se organizează controlul
stării tehnice şi, eventual, se execută lucrări de întreţineri tehnice strict necesare, cu sprijin
din partea unităţii (subunităţii) reparatoare şi a agenţilor economici din zonă. Comandanţii
vor prevedea şi asigura minimum 6 ore de odihnă, pe zi, personalului care participă la
executarea lucrărilor de întreţineri tehnice şi reparaţii.
Art.348 Tehnica militară care blochează itinerariile de afluire a trupelor se evacuează
în primă urgenţă. În cazul că aceasta nu poate fi reparată pe loc, tractarea ei se face, de
regulă, către înainte, până la cel mai apropriat loc de concentrare a tehnicii deteriorate,
organizat de eşalonul superior.
Art.349 Pe timpul marşului pe autovehicule, în special al marşului forţat, mentenanţa
afluirii coloanelor unui eşalon se organizează de către eşalonul superior cu mijloacele sale.
Pe itinerariile de marş, unităţile şi marile unităţi tactice nu organizează raioane (locuri) de
adunare a tehnicii deteriorate. Eşalonul superior celui care execută marşul preia fondul de
reparat din punctele ordonate şi execută lucrările de reparaţii necesare.
Când eşalonul superior nu asigură mentenanţa coloanei pe timpul marşului, se iau
măsuri pentru asigurarea afluirii prin punctele obligatorii de trecere, trimiţându-se în capul
coloanei forţe şi mijloace de evacuare şi reparaţii. În această situaţie, se vor lua măsuri
pentru folosirea eficientă, cu acordul organelor locale de apărare, a mijloacelor de evacuare
şi reparaţii de la agenţii economici existentenţi în zonă.
Art.350. Grupele de întreţineri tehnice şi reparaţii se deplasează în coloana de marş,
înaintea formaţiunii de deservire a subunităţii şi se angajează numai la efectuarea de
reparaţii cu durata de până la o oră, pe locul scoaterii tehnicii militare din funcţionare.
Tehnica cu volum mare de lucrări se tractează, dacă se dispune de mijloacele necesare, sau
se scoate de pe partea carosabilă a drumului şi se predă mijloacelor de evacuare-reparaţii ale
eşalonului superior.
Art.351. Deplasarea atelierului (secţiei) de reparat tehnică militară se face întrunit,
când marşul se execută pe un singur itinerar sau fracţionat, când marşul se execută pe mai
multe itinerarii. Fracţionarea se face ţinând cont de specificul unităţilor (subunităţilor) care
se deplasează.
86
În coloana de marş, unitatea (subunitatea) productivă se deplasează înapoia forţelor
principale şi înaintea unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de deservire.
Atelierul de reparat tehnică militară execută Rp.N 1 cu durata de 1-2 ore, fără să se
desfăşoare pentru lucru. Secţia de reparat tehnică militară execută, în raport cu timpul la
dispoziţie, o parte din Rp.N1 urmând ca în noul raion să execute celelalte Rp.N1 şi Rp.N2 .
Repartiţia subunităţilor de evacuare şi reparaţii din cadrul secţiei de reparat tehnica
militară se face în raport cu importanţa itinerarului de marş, forţele şi mijloacele date în
sprijin de eşalonul superior şi de tipul tehnicii din compunerea coloanelor. În raionul de
concentrare iniţial, marile unităţi şi unităţile organizează câte un raion (loc) de adunare a
tehnicii deteriorate.
Art.352. Mijloacele de evacuare ale marii unităţi operative şi strategice preiau
tehnica deteriorată a eşaloanelor subordonate, din raioanele precizate prin ordine logistice.
Art.353. Timpul de staţionare al unităţilor (subunităţilor)şi formaţiunilor de
mentenanţă în halte, raioane de odihnă sau în raioane de concentrare este, de regulă, egal cu
timpul de staţionare al trupelor, iar deplasarea lor se face odată cu coloanele eşaloanelor din
care fac parte, dacă nu au primit alte misiuni în cadrul măsurilor de mentenanţă pe timpul
marşului.

1.2. Mentenanţa tehnicii militare pe timpul transportului trupelor

Art.354. Mentenanţa tehnicii militare pe timpul transportului trupelor, cuprinde


totalitatea măsurilor ce se iau pentru pregătirea personalului şi tehnicii, deplasarea în
raioanele de aşteptare, îmbarcarea, transportul propriu-zis, debarcarea şi deplasarea în noile
raioane de concentrare.
Art.355. La stabilirea măsurilor de executat se au în vedere următoarele elemente:
a) - compunerea eşaloanelor de transport;
b) - dispozitivul de marş din raionul de concentrare către locurile de îmbarcare;
c) - itinerariile optime de afluire către locurile de îmbarcare şi din cele de
debarcare către noile raioane de concentrare, precum şi măsurile de amenajare genistică, şi
de organizare a mentenanţei pe aceste itinerarii;
d) - locurile de îmbarcare şi debarcare a diferitelor eşaloane, numărul de rampe,
căile de acces, locurile de aşteptare, condiţiile de mascare;
e) - modul de amenajare a rampelor de cap sau laterale, precum şi asigurarea
materialelor şi dispozitivelor necesare îmbarcării şi ancorării tehnicii;
f) - completările şi amenajările special necesare la tehnică, în vederea
transportului pe remorci de mare tonaj, pe comunicaţii feroviare, maritime, fluviale şi
aeriene;
g) - măsurile privind transportul tehnicii agabaritice, asigurarea apei pentru
instalaţiile de răcire, paza şi apărarea transportului.
Art. 356. Pregătirea tehnică a personalului constă în:
a) - informarea asupra misiunii primite şi precizarea raioanelor şi locurilor de
îmbarcare şi debarcare;
b) - executarea cu operatorii de tehnică, diferenţiat, a unor exerciţii demonstrative,
de îmbarcare, ancorare şi debarcare a tehnicii, în funcţie de timpul avut la dispoziţie şi
experienţa personalului;
c) - stabilirea măsurilor necesare pentru pregătirea tehnicii în vederea
transportului, precum şi a modului de acţiune a personalului în diverse situaţii;
d) - stabilirea măsurilor de pază şi apărare a formaţiunilor de mentenanţă pe timpul
afluirii în raioanele de îmbarcare, îmbarcării, transportului, debarcării şi deplasării în
87
raioanele de concentrare;
e) - instruirea tehnică a personalului din serviciul de zi pe eşalonul de transport şi
a celui care participă la îmbarcare şi debarcare.
Art.357. Pregătirea tehnicii în vederea transportului constă în:
a) - executarea lucrărilor de întreţineri şi reparaţii, în vederea asigurării unei
funcţionări continue până la îndeplinirea misiunii ce urmează după terminarea transportului;
b) - pregătirea materialelor necesare pentru fixarea tehnicii pe mijloacele de
transport;
c) - verificarea şi completarea mijloacelor de mascare;
d) - demontarea de pe tehnică a elementelor exterioare care depăşesc gabaritul
maxim admis pentru transportul pe mijloacele rutiere, comunicaţii feroviare, maritime,
fluviale şi aeriene.

1.3. Mentenanţa tehnicii militare pe timpul staţionării trupelor

Art.358. Mentenanţa tehnicii militare pe timpul staţionării trupelor are drept


scop luarea tuturor măsurilor pentru restabilirea stării de funcţionare a tehnicii militare, în
vederea îndeplinirii unor noi misiuni.
Art.359. Pe timpul staţionării trupelor se execută lucrări de întreţineri, reparaţii,
predări, primiri şi completări specifice pregătirii acţiunilor de luptă ce vor avea loc.
Art.360. Raioanele (locurile) de adunare a tehnicii deteriorate pe timpul staţionării
trupelor se dispun, de regulă, central, astfel încât să se reducă la minimum distanţa de
evacuare a tehnicii grele, sau în locurile unde nu se găseşte concentrat majoritatea fondului
de reparat.
Art.361. În situaţia că fondul de reparat este dispersat pe toată suprafaţa raionului în
care staţionează trupele, asistenţa tehnică se asigură fie prin concentrarea tehnicii deteriorate
în raionul (locul) de adunare a tehnicii deteriorate, fie prin fracţionarea unităţilor
(subunităţilor) de reparaţii şi trimiterea acestora în sprijinul eşaloanelor subordonate, pentru
executarea lucrărilor la locul scoaterii din funcţiune a tehnicii.
Art.362. La organizarea activităţilor de mentenanţă pe timpul staţionării în localităţi,
trebuie avută în vedere posibilitatea executării unui număr de lucrări de întreţineri tehnice şi
reparaţii în capacităţile de producţie ale agenţilor economici din zonă.
Art.363. Conducerea formaţiunilor de mentenanţă se realizează prin ordine logistice
transmise prin contact personal, mijloace de transmisiuni cu fir, mobile sau de semnalizare.

2. Mentenanţa tehnicii militare pe timpul regrupării şi înlocuirii trupelor

Art.364. Mentenanţa tehnicii militare la regruparea trupelor cuprinde măsurile şi


activităţile care se execută în scopul creării condiţiilor necesare realizării unei noi grupări de
forţe şi mijloace pentru trecerea la o altă formă de operaţie (luptă), pentru mutarea efortului
în cursul acţiunilor militare pe o nouă direcţie, precum şi pentru întărirea grupării de forţe
existente.
Mentenanţa tehnicii la regruparea trupelor se organizează şi se execută similar ca la
deplasarea şi staţionarea trupelor, cu unele particularităţi în funcţie de modul de realizare a
acesteia.
La regruparea din adâncime spre front, mentenanţa tehnicii se organizează pentru
deplasarea trupelor din forţele de angajare ulterioară, rezervelor de toate felurile, unităţilor
(subunităţilor) şi formaţiunilor de deservire, spre noile raioane de acţiune.
88
Când regruparea se execută de-a lungul frontului, mentenanţa tehnicii se
organizează pentru deplasarea trupelor dintr-un sector al frontului în altul, a forţelor de
angajare ulterioară (rezervelor) şi a rezervelor de arme sau a unei părţi din forţele de
angajare imediată, corespunzător misiunii primite.
La regruparea dinspre front spre înapoi, mentenanţa tehnicii se organizează pentru
deplasarea unei părţi a trupelor scoase din forţele de angajare imediată sau pentru deplasarea
forţelor de angajare ulterioară (rezervelor).
Mentenanţa tehnicii unităţilor din forţele de angajare imediată va fi precedată de
mentenanţa tehnicii celor destinate a le înlocui.
Art.365. Pentru regruparea trupelor din adâncime spre front sau dinspre front
spre înapoi se folosesc forţele şi mijloacele de mentenanţă ale eşalonului propriu şi cele
primite ca întărire.
Pe unele direcţii, eşalonul superior poate organiza asistenţa tehnică la punctele grele
de trecere, evacuarea şi repunerea tehnicii deteriorate cu volum de lucrări mai mare de 1-2
ore, pentru a da posibilitatea forţelor şi mijloacelor organice să se deplaseze cu eşalonul de
care aparţine.
La regruparea trupelor de-a lungul frontului se vor prevedea itinerarii de evacuare pe
direcţiile de regrupare, pe care vor acţiona forţe şi mijloace de mentenanţă ale eşalonului
superior, în scopul executării asistenţei tehnice la punctele grele de trecere, evacuării şi
reparării unor categorii de tehnică deteriorată şi preluării de la unităţile care se regrupează a
celor care depăşesc posibilităţile acestora.
Art.366. La regruparea trupelor, activităţile de mentenanţă trebuie să se organizeze şi
execute în timp cât mai scurt şi în ascuns, noaptea sau în condiţii de vizibilitate redusă. În
mod excepţional, când situaţiile impun, acestea se vor executa şi pe timp de zi.
În acest scop, şeful structurii logistice al unităţii în cadrul căreia se execută
regruparea, propune comandantului, prin şeful de stat major, măsurile de mentenanţă a
tehnicii pe timpul pregătirii şi executării regrupării, forţele şi mijloacele cu care se intervine
la punctele grele de trecere, axele (traseele) de evacuare-reparare, itinerariile de evacuare şi
raioanele de adunare (concentrare) a tehnicii deteriorate.
Pe timpul regrupării, mentenanţa tehnicii trebuie astfel organizată şi condusă încât să
se menţină o capacitate de luptă ridicată, pentru a permite trupelor, în orice moment, să
poată trece la îndeplinirea oricărei misiuni de luptă.
Când marea unitate se regrupează pe o nouă direcţie pe care nu au acţionat alte forţe,
şeful structurii logistice va lua măsuri pentru mentenanţa tehnicii detaşamentului înaintat
sau a desantului aerian tactic.
După asigurarea noii unităţi în raionul fixat, mentenanţa tehnicii se organizează
potrivit misiunii primite.
Art.367. Înlocuirea trupelor cuprinde măsuri şi activităţi de mentenanţă atât pentru
unitatea care se înlocuieşte, cât şi pentru cea care înlocuieşte, în vederea continuării
acţiunilor de luptă. Acestea se execută în ascuns, de regulă, noaptea sau în condiţii de
vizibilitate redusă, cât şi pe timpul de lumină acordat de comandant.
Pe timpul înlocuirii şi după aceasta, măsurile de mentenanţă se vor executa cu
respectarea vechiului regim de activitate, atât de forţele care sunt înlocuite, cât şi de cele
care înlocuiesc. În acest scop, şeful structurii logistice al unităţii, care înlocuieşte, va
organiza mentenanţa tehnicii, de regulă, în concepţia unităţii care este înlocuită, folosind în
continuare aceleaşi axe (trasee) de evacuare-reparare, itinerarii de evacuare şi raioane
(locuri) de adunare a tehnicii deteriorate. Dacă unitatea care înlocuieşte are în înzestrare
unele tipuri de tehnică diferite de cele din înzestrarea unităţii înlocuite, se vor lua măsuri
corespunzătoare pentru mascare.
89
În raioanele de adunare destinate unităţilor (subunităţilor) care se înlocuiesc, precum
şi în raioanele de plecare fixate unităţilor (subunităţilor) care înlocuiesc, mentenanţa tehnicii
se organizează similar ca în cazul staţionării trupelor.
În perioada de pregătire pentru înlocuire, şeful structurii logistice a unităţii care
înlocuieşte va lua măsuri corespunzătoare pentru executarea, în volum cât mai complet a
întreţinerilor tehnice; se vor intensifica activităţile de evacuare şi reparaţii, concomitent cu
predarea tehnicii cu nevoi de reparaţii care depăşesc posibilităţile proprii, astfel încât la
începerea înlocuirii toată tehnica să fie în stare de funcţionare.
În mod excepţional şi cu aprobarea comandantului unităţii, dacă până la începerea
înlocuirii mai există tehnică în curs de terminare a reparaţiilor, parte din forţele şi mijloacele
proprii vor rămâne pentru terminarea lucrărilor, urmând ca apoi să se deplaseze în raionul de
adunare.
Art.368. Înainte de începerea înlocuirii, şeful structurii logistice a unităţii care
înlocuieşte, împreună cu cel care va fi înlocuit, vor executa recunoaşterea axelor (traseelor)
de evacuare-reparare, itinerariilor de evacuare, raioanelor (locurilor) de adunare a tehnicii
deteriorate, capacităţilor de producţie ale agenţilor economici.
Totodată, se precizează ora şi modul de înlocuire a forţelor şi mijloacelor care
lucrează în raioanele (locurile) de adunare a tehnicii deteriorate, asigurarea cu călăuze,
organizarea legăturilor, termenele şi modul de lucru în comun al comandanţilor şi şefilor
unităţilor (subunităţilor) de mentenanţă din subordine, precum şi modul de predare-primire a
raioanelor.
După terminarea înlocuirii forţelor şi mijloacelor de mentenanţă, şeful structurii
logistice raportează şefului de stat major.
Art.369. În funcţie de situaţie, şeful structurii logistice al unităţii elaborează, şi
prezintă pentru avizare şefului de stat major, planul logistic pentru regrupare (înlocuire) sau
planul logistic pentru înlocuire şi regrupare. Documentul se întocmeşte pe baza deciziei
comandantului şi a ordinului logistic al eşalonului superior.
Ordinele logistice preliminare se transmit la subordonaţi după primirea ordinului şi a
ordinelor logistice de la eşalonul superior. După aprobarea planului logistic, se vor transmite
şi ordine logistice pentru regrupare (înlocuire şi regrupare).

90
C a p i t o l u l XII

MENTENANŢA TEHNICII MILITARE PENTRU ALTE ACTIVITĂŢI


EXECUTATE ÎN TIMP DE PACE

1. Mentenanţa tehnicii militare pe timpul pregătirii si desfăşurării


aplicaţiilor

1.1. Activităţi executate de structura logistică din conducerea


aplicaţiei, pe linia mentenanţei, pentru pregătirea şi
desfăşurarea aplicaţiilor

Art.370. Pentru realizarea mentenanţei tehnicii la aplicaţii, indiferent de eşalonul


care le execută şi de participanţi, se vor folosi, după caz, următoarele:
a) - unităţi, subunităţi şi formaţiuni de mentenanţă ale eşalonului superior, care
acţionează în fâşia unităţilor executante;
b) - capacităţi productive ale agenţilor economici din zona aplicaţiei, care se pun la
dispoziţia unităţilor (subunităţilor) de mentenanţă ale eşalonului executant;
Art.371. Eşalonul care pregăteşte aplicaţia organizează conducerea aplicaţiei, din
care face parte şi conducerea structurii logistice. Aceasta, în colaborare cu statul major,
stabileşte activităţile ce se execută pentru organizarea şi conducerea mentenanţei pe timpul
pregătirii, desfăşurării şi la sfârşitul aplicaţiei.
Art.372. Pe timpul pregătirii, structura logistică din conducerea aplicaţiei, execută
următoarele activităţi:
a) - însuşirea datelor de bază pentru pregătirea aplicaţiei (tema, participanţii,
organizarea şi dotarea unităţilor participante, perioada în care se desfăşoară şi etapele
aplicaţiei);

91
b) - întocmirea situaţiei cu tehnica şi subunităţile de evacuare şi reparaţii
participante;
c) - însuşirea directivei (ordinelor) conducătorului aplicaţiei pentru pregătirea şi
întocmirea aplicaţiei, precum şi a concepţiei operative (tactice), în vederea elaborării
concepţiei de mentenanţă a tehnicii;
d) - întocmirea şi transmiterea la executanţi a ordinelor logistice privind pregătirea
tehnicii, a participanţilor şi formaţiunilor de mentenanţă;
e) - stabilirea ideilor de bază ale concepţiei de mentenanţă, organizarea conducerii
mentenanţei şi a serviciului de arbitraj, precum şi a problemelor de învăţat, pe linie de
specialitate, în fiecare etapă;
f) - detalierea planului de pregătire şi desfăşurare a aplicaţiei, pe linia
mentenanţei, având ca bază elementele directoare din planul statului major;
g) - pregătirea personalului destinat să întocmească documentele aplicaţiei, pe
linia mentenanţei ;
h) - participarea la recunoaşteri în scopul precizării elementelor de mentenanţă din
concepţia aplicaţiei;
i) - prezentarea pentru aprobare a concepţiei şi planului de desfăşurare a aplicaţiei,
pe linia mentenanţei ;
j) - elaborarea documentelor de mentenanţă;
k) - pregătirea personalului din conducerea aplicaţiei şi din serviciul de arbitraj, pe
linie de specialitate, în vederea desfăşurării aplicaţiei;
l) - organizarea şi executarea controalelor asupra modului cum au fost executate
activităţile de pregătire a aplicaţiei.
Art.373. Situaţia mentenanţei tehnicii militare din tema operativă (tactică) trebuie
să asigure comandantului de la eşalonul executant datele tehnice generale referitoare la:
a) - coeficienţii (indicatorii) de completare, stare tehnică şi operativitate a tehnicii
militare pe unităţi (subunităţi);
b) - rezerva de resurse a tehnicii pe unităţi (subunităţi);
c) - situaţia unităţilor (subunităţilor) de evacuare şi reparaţii din organică şi a celor
primite ca întărire (capacitatea de producţie, locul de dispunere şi ce activităţi execută);
d) - capacităţile de producţie de la agenţii economici, puse la dispoziţie de
organele locale de apărare.
Art.374. Situaţia tehnicii militare, anexă la tema operativă (tactică), conţine datele
necesare şefului structurii logistice al eşalonului executant, pentru analiza situaţiei tehnice şi
stabilirea măsurilor de mentenanţă, astfel:
a) -situaţia cu necesarul, existentul şi starea tehnică, pe categorii de tehnică
militară şi pe unităţi (subunităţi) organice şi de întărire. În situaţie se vor menţiona pierderile
ipotetice produse de acţiunile de luptă anterioare, precum şi completările ce urmează a se
executa;
b) -situaţia cu rezerva de resurse, pe unităţi (subunităţi) organice şi de întărire, pe
categorii de tehnică;
c) -date privind întreţinerile tehnice efectuate anterior la tehnică;
d) -detalii asupra situaţiei unităţilor (subunităţilor) de evacuare şi reparaţii din
organică, primite ca întărire sau puse la dispoziţie de agenţii economici (locul, capacitatea
de producţie, gradul de încadrare şi înzestrare, gradul de asigurare cu piese de schimb şi
materiale pentru reparaţii);
e) -elementele mentenanţei tehnice ale eşalonului executant în situaţia iniţială:
axele (traseele) de evacuare-reparare, itinerariile de evacuare şi raioanele (locurile) de
adunare a tehnicii deteriorate;
92
f) -situaţia evacuărilor şi reparaţiilor la tehnica deteriorată, pe unităţi (subunităţi)
organice şi de întărire;
g) -elementele mentenanţei tehnicii a eşalonului superior celui executant;
h) -măsurile luate pentru asigurarea acţiunilor şi protecţia formaţiunilor de
mentenanţă;
i) -detalii privind conducerea mentenanţei, în situaţia iniţială.
Art.375. Ordinele logistice, anexă la ordinul de operaţie (ordinul sau dispoziţiunea
de luptă), adresate şefilor structurilor logistice ale eşaloanelor executante şi comandanţilor
(şefilor) unităţilor (subunităţilor) de mentenanţă se întocmesc conform procedurilor
regulamentare.

Art.376. Harta cu elemente din concepţia operativă (tactică) şi de mentenanţă


cuprinde:
a) - cadrul operativ (tactic) iniţial, extras din documentele elaborate de statul
major;
b) - elemente din situaţia iniţială a mentenanţei tehnicii eşalonului superior şi a
eşalonului executant;
c) - concepţia organizării mentenanţei pentru îndeplinirea deciziei comandantului
eşalonului care pregăteşte şi conduce aplicaţia;
d) - concepţia organizării mentenanţei pentru îndeplinirea deciziei comandantului
eşalonului executant;
e) - tabelele cu principalele date de sinteză care definesc cadrul general al situaţiei
tehnice la eşalonul care pregăteşte şi conduce aplicaţia şi la eşaloanele executante.
Art.377. Planul de pregătire a aplicaţiei, pe linie de mentenanţă, se întocmeşte pe
baza elementelor directoare extrase din planul statului major pentru conducerea aplicaţiei şi
cuprinde toate activităţile ce urmează a se desfăşura, inclusiv elaborarea documentelor.
Planul va cuprinde rubricile: denumirea activităţii (participarea la recunoaşteri, elaborarea
concepţiei mentenanţei tehnicii participante la aplicaţie, a situaţiilor şi ordinelor logistice,
controlul pregătirii participanţilor, tehnicii şi materialelor, reviste de front etc.), termenul de
executare, cine desfăşoară activitatea, cu cine colaborează, cine conduce activitatea.
La redactarea planului, şeful structurii logistice colaborează cu statul major, având în
vedere timpul necesar pentru întocmirea, verificarea, corectarea şi aprobarea documentelor,
precum şi pentru pregătirea tehnicii care va participa la aplicaţie. Planul se aprobă de
conducătorul aplicaţiei.
Art.378. Planul de desfăşurare a aplicaţiei, pe linie logistică, este documentul cu
caracter organizatoric ce se întocmeşte pe baza datelor extrase din planul statului major. În
plan se prevede modul de desfăşurare a aplicaţiei şi activitatea pe linie de specialitate a
structurii logistice din conducerea aplicaţiei şi a executanţilor, desfăşurată pe etape şi
încadrată în timp. În planul de desfăşurare a aplicaţiei se includ toate activităţile ce urmează
a se executa din momentul începerii şi până la terminarea aplicaţiei. Planul se aprobă de
conducătorul aplicaţiei.
Timpul stabilit pentru fiecare activitate trebuie să reprezinte durata medie necesară
rezolvării acesteia într-o situaţie reală de luptă. Pe timpul desfăşurării aplicaţiei, planul poate
fi modificat şi adaptat la situaţia concretă, în funcţie de hotărârile participanţilor, acţiunile
trupelor şi starea vremii.
Art.379. Planul de transmitere a informaţiilor este documentul de conducere care
trebuie să asigure desfăşurarea succesivă a activităţilor aplicaţiei, prevăzute pe etape. Acesta
va conţine toate comunicările, în raport cu problemele de învăţat stabilite, ce se vor
transmite executanţilor, ca:
93
a) - ordinele logistice ale eşalonului superior;
b) - situaţiile tehnice ce urmează a fi rezolvate de executanţi;
c) - informaţii de la executanţi privind tehnica imobilizată, cauzele imobilizării,
locul unde se găseşte şi nevoile de piese de schimb şi materiale;
d) - informaţii de la unităţile (subunităţile) de mentenanţă subordonate.

În plan se vor include toate informaţiile tehnice ce urmează a fi transmise pe timpul


desfăşurării aplicaţiei, atât în clar, cât şi codificat, precizându-se timpul operativ şi
astronomic.
Art.380. Pe timpul recunoaşterii terenului în care se va desfăşura aplicaţia, şeful
structurii logistice din conducerea aplicaţiei, în colaborare cu statul major, va urmări şi
stabili:
a) - concluzii privind influenţa terenului din zona aplicaţiei asupra folosirii
tehnicii;
b) - caracteristicile cursurilor de apă sau canalelor şi măsurile ce se impun a fi
luate pentru trecerea lor;
c) - felul şi calitatea itinerariilor de deplasare, numărul şi caracteristicile lucrărilor
de artă, necesarul de amenajări pentru asigurarea trecerii tehnicii;
d) - raioanele sau locurile care devin impracticabile în caz de ploaie şi
posibilităţile de varientare, punctele obligate de trecere, rampele mari, curbele cu raze mici
de viraj etc;
e) - drumurile care vor fi folosite ca axe (trasee) de evacuare-reparare şi ca
itinerarii de evacuare;
f) - raioanele de adunare a tehnicii deteriorate sau locurile în care vor staţiona şi
lucra mijloacele de evacuare şi reparaţii;
g) - măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea avariilor şi defecţiunilor la tehnica
militară.
Art.381. La recunoaşteri, şeful structurii logistice studiază şi variantele posibile de
rezolvare a unor situaţii care urmează a fi create pe timpul pregătirii şi ducerii acţiunilor de
luptă, astfel:
a) - evacuarea tehnicii imobilizate de sub focul adversarului;
b) - evacuarea tehnicii din raioanele contaminate chimic, radioactiv sau biologic;
c) - demontarea şi repararea tehnicii deteriorate pe locul scoaterii din funcţiune
sau într-o adăpostire apropiată;
d) - evacuarea tehnicii deteriorate în raionul (locul) de adunare a tehnicii
deteriorate şi trierea ei;
e) - repararea tehnicii în cadrul raionului (locului) de adunare a tehnicii
deteriorate;
f) - trecerea prin raioane contaminate;
g) - decontaminarea tehnicii, pieselor de schimb şi materialelor contaminate;
Art.382. Stabilirea tehnicii şi a subunităţilor sau mijloacelor de mentenanţă care vor
participa la aplicaţie se face în funcţie de resursele alocate în acest scop, de tipul şi
cantitatea de tehnică aprobată să participe.
Art.383. În situaţia că unitatea care urmează să execute aplicaţia nu are asigurată
toată tehnica, completarea ei se va face prin detaşare de la alte unităţi subordonate
eşalonului care organizează şi conduce aplicaţia. Ordinul de detaşare se va da cu 15-20 de
zile înaintea începerii aplicaţiei, iar operaţiunea de detaşare se va executa cu cel puţin 5 zile
înainte. Unitatea care detaşează va pregăti în cele mai bune condiţii tehnica ce urmează a se
detaşa.
94
La sosirea în unităţi a tehnicii detaşate, aceasta va fi luată în evidenţă şi pregătită
pentru aplicaţie, similar tehnicii proprii.

1.2. Pregătirea tehnicii participante la aplicaţie

Art.384. Pregătirea tehnicii participante la aplicaţie se organizează şi conduce de


comandant, împreună cu şeful structurii logistice, astfel:
a) Eşalonul care pregăteşte şi conduce aplicaţia:
-întocmeşte şi difuzează participanţilor ordinele logistice referitoare la
pregătirea tehnicii, personalului şi unităţilor (subunităţilor) de mentenanţă;
-instruieşte comandanţii şi şefii structurilor logistice de la eşalonul executant
asupra celor mai importante măsuri ce trebuie luate pentru pregătirea şi menţinerea tehnicii
în stare de funcţionare pe timpul aplicaţiei;
-organizează şi execută controale în scopul verificării stării tehnice şi de
întreţinere a tehnicii, cunoştinţelor de mentenanţă ale personalului şi ia măsuri de remediere
a neregulilor constatate;
b)Eşalonul care execută aplicaţia:
-stabileşte nominal personalul şi tehnica ce va participa la aplicaţie;
-verifică starea tehnică şi de întreţinere;
-repartizează mijloacele de evacuare şi reparaţii la unităţi (subunităţi);
-organizează întreţinerea şi repararea tehnicii în vederea participării la
aplicaţie;
-organizează şi execută revista tehnicii participante.
Art.385. Ordinele logistice pentru pregătirea aplicaţiei date unităţilor executante se
vor referi la: volumul lucrărilor de pregătire a tehnicii şi data când acestea trebuie terminate,
modul de pregătire a personalului participant, alte probleme referitoare la deplasarea şi
transportul tehnicii, la primirea şi detaşarea acesteia.
Art.386. Verificarea tehnicii în cadrul unităţii se execută de o comisie a cărei
componenţă se stabileşte de către comandantul unităţii, în raport de timpul afectat acestei
operaţii şi cantitatea de tehnică ce trebuie controlată. Preşedintele comisiei este şeful
structurii logistice. Din comisie fac parte: personal din structura logistică, comandanţi de
subunităţi, precum şi specialişti de la subunitatea de mentenanţă (atelier, grupa de întreţineri
şi reparaţii).
Activitatea comisiei va fi astfel organizată încât să se poată verifica cu atenţie toate
instalaţiile şi mecanismele componente ale tehnicii ce va participa la aplicaţie.
Rezultatul verificărilor se va înscrie în carnetele membrilor comisiei de verificare şi
va cuprinde: numărul de înmatriculare a tehnicii, defecţiunea constatată, măsurile de
remediere, data şi modul de rezolvare.
Preşedintele comisiei raportează comandantului unităţii despre starea tehnicii şi
măsurile luate pentru înlăturarea defecţiunilor constatate.
Art.387. Remedierea defecţiunilor şi întreţinerea tehnicii se vor executa până la
datele stabilite de comandantul unităţii, de către grupele de întreţinere tehnică sub
conducerea comandanţilor de subunităţi.
După remedierea defecţiunilor, comisia (unii membri ai acesteia) controlează
calitatea lucrările efectuate, raportând preşedintelui comisiei starea tehnicii şi dacă aceasta
corespunde nevoilor aplicaţiei.
Art.388. După terminarea verificărilor, întreţinerilor şi reparării tehnicii se vor
executa probe de funcţionare.
95
Art.389. Verificarea tehnicii în cadrul marii unităţi se execută de către o comisie
formată pe marea unitate, compusă din şeful structurii logistice, personal din cadrul acesteia
şi ai atelierului de reparat tehnică militară (secţiei de reparat tehnică militară).
Controlul unităţilor se va încheia după terminarea activităţilor de pregătire ordonate.
Controlul tehnicii se va efectua prin sondaj. O dată cu această verificare se vor urmări şi alte
probleme cum sunt: asigurarea tehnicii cu materiale necesare măririi capacităţii de trecere în
condiţii deosebite, pregătirea personalului, pregătirea documentelor în vederea aplicaţiei.
Constatările comisiei marii unităţi se prezintă comandanţilor unităţilor care vor lua
măsurile necesare de remediere a deficienţelor şi se raportează comandantului marii unităţi.
Art.390. Pe timpul pregătirii se va acorda o atenţie deosebită tehnicii scoase din
conservarea de scurtă (lungă) durată, precum şi mijloacelor de reparaţii şi evacuare.

1.3. Activităţi de mentenanţă desfăşurate de structura logistică


din conducerea aplicaţiei la eşalonul executant

Art.391. În perioada de pregătire, structura logistică din conducerea aplicaţiei ,


verifică şi apreciază:
a) - însuşirea prevederilor regulamentare referitoare la ducerea acţiunilor de luptă
ce vor avea loc în cadrul aplicaţiei, de către personalul structurii logistice executant şi
măsurile luate de către şeful acestei structuri pentru pregătirea personalului subordonat;
b) - ordinele logistice date de şeful structurii logistice unităţilor subordonate care
participă la aplicaţie, urmărind oportunitatea acestora, precum şi măsurile care s-au luat
pentru organizarea mentenanţei tehnicii;
c) - documentele care s-au întocmit în perioada de pregătire a aplicaţiei şi
cunoaşterea acestora de către executanţi;
d) - gradul de pregătire a tehnicii participante.
Art.392. Pe timpul desfăşurării, structura logistică din conducerea aplicaţiei ,
urmăreşte:
a) - însuşirea misiunii unităţii executante, de către personalul structurii logistice;
b) - întocmirea şi actualizarea hărţii de lucru a şefului structurii logistice;
c) - activitatea desfăşurată de personalul tehnic pe timpul pregătirii luptei;
d) - pregătirea datelor necesare informării comandantului, dacă sunt complete şi
gata în timp util, în ce măsură comandantul le-a folosit şi ce date suplimentare a mai
solicitat pentru documentarea sa;
e) - conţinutul ordinelor referitoare la mentenanţa tehnicii, date de şeful structurii
logistice a unităţii executante la subordonaţi;
f) - corectitudinea întocmirii planului de mentenanţă a tehnicii, timpul în care a
fost terminat, punerea lui de acord cu şefii de compartimente din statul major şi aprobarea
de către comandantul unităţii;
g) - formele prin care se transmit, şefilor structurilor logistice de la unităţile
(subunităţile) subordonate, măsurile prevăzute în planul de mentenanţă a tehnicii: ordine
logistice, citirea planului etc.;
h) - conţinutul rapoartelor de informare transmise de către unităţile subordonate
către eşalonul superior;
i) - conţinutul ordinelor logistice date de şefii structurilor logistice pe timpul
ducerii luptei, modul de folosire a formaţiunilor de mentenanţă;
j) - menţinerea legăturii cu subordonaţii şi cu eşalonul superior;
k) - cunoaşterea în permanenţă a situaţiei operative (tactice) de către participanţi;
l) - acţiunile formaţiunilor de mentenanţă, respectarea ordinelor şefului structurii
96
logistice privind timpul de staţionare pentru lucru, timpul de deplasare, cantitatea de tehnică
evacuată şi reparată;
m) - rezolvarea de către participanţi a problemelor de mentenanţă pe timpul ducerii
acţiunilor de luptă;
n) - comportarea tehnicii pe timpul aplicaţiei (cantitatea de tehnică ieşită din
funcţiune, natura defecţiunilor apărute, cauzele acestora, coeficientul de stare tehnică).
Alte activităţi desfăşurate de structura logistică din conducerea aplicaţiei:
-conduce activitatea structurii logistice a unităţilor executante şi unităţilor
(subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă direct subordonate, transmiţând ordine
logistice corespunzătoare situaţiei operative (tactice);
-îndrumă şi controlează executarea ordinelor logistice, precum şi activităţile de
mentenanţă desfăşurate de participanţi;
-rezolvă cererile pe linia mentenanţei, rezultate din rapoartele logistice;
-analizează situaţiile tehnice ce se creează, stabileşte influenţa acestora asupra
acţiunilor de luptă şi prezintă propuneri conducătorului aplicaţiei, pe linia specialităţii;
-participă la redactarea bilanţului general al aplicaţiei, întocmeşte şi prezintă bilanţul
pe linie de mentenanţă.
Art.393. La terminare, structura logistică din conducerea aplicaţiei, verifică:
a) - măsurile prevăzute de şeful structurii logistice a eşalonului executant, ce
urmează să fie executate de subordonaţi în raionul de destinaţie;
b) - ordinele date structurilor logistice subordonate şi comandanţilor unităţilor
(subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă, privind pregătirea tehnicii pentru înapoierea
în garnizoana de reşedinţă;
c) - măsurile luate pentru evacuarea şi repararea tehnicii deteriorate;
d) - măsurile luate de şeful structurii logistice pentru securitatea deplasării tehnicii
din raionul aplicaţiei în garnizoana de reşedinţă;
Art.394. Constatările făcute în perioada de pregătire şi pe timpul desfăşurării
aplicaţiei vor fi consemnate în documentele de bilanţ, în cadrul căruia se va generaliza
experienţa pozitivă şi se vor stabili învăţăminte pentru prevenirea în viitor a deficienţelor în
organizarea şi executarea activităţilor de mentenanţă.

2. Mentenanţa tehnicii la paradele militare

Art.395. Mentenanţa tehnicii la paradele militare cuprinde:


a) - selecţionarea şi pregătirea personalului şi tehnicii în unităţi;
b) - concentrarea tehnicii militare în garnizoanele în care se desfăşoară parade
militare;
c) - antrenamentul operatorilor de tehnică militară şi a formaţiunilor de evacuare;
d) - măsurile pentru buna funcţionare a tehnicii militare pe timpul afluirii,
antrenamentelor, paradei şi defluirii.

2.1. Selecţionarea personalului şi tehnicii

Art.396. Prin statul de organizare al paradei militare se vor stabili, în raport cu


cantitatea şi tipurile de tehnică participante, structura logistică pentru paradă şi pentru
unităţile din compunerea acesteia, specialiştii (ajutoare) pentru tehnică ai comandanţilor de
subunităţi, precum şi unităţile (subunităţile) şi formaţiunile de mentenanţă pentru
executarea întreţinerilor tehnice, remedierilor şi reparaţiilor.
Personalul care încadrează structura logistică, precum şi cel din cadrul formaţiunilor
97
de asistenţă tehnică se selecţionează dintre ofiţerii, maiştrii militari, subofiţerii, militarii
angajaţi pe bază de contract şi în termen şi salariaţii civili cei mai bine pregătiţi, disciplinaţi
şi apţi din punct de vedere medical.
Cadrele se vor selecţiona, de regulă, dintre cele care au mai participat la parade
militare.
Art.397. Operatorii de tehnică pentru paradă se selecţionează din rândul personalului
cu practică deosebită în operare (pilotaj, conducere etc.) şi specialiştilor de clasă.
La unele categorii de tehnică se vor selecţiona şi ajutoare ale operatorilor şi se va
constitui o rezervă de 10% în operatori de bază şi ajutoare ale acestora.
După selecţionare, toţi operatorii de tehnică vor fi verificaţi medical şi psihologic.
Art.398. Personalul structurii logistice, operatorii de tehnică, specialiştii reparatori
din subunităţile înzestrate cu tipuri de tehnică nouă sau modernizate vor executa, pe baza
aprobării organelor în drept, pregătirea practică la întreprinderile constructoare sau cele care
efectuează modernizarea.
Art.399. Selecţionarea tehnicii se face prin grija direcţiilor din structurile centrale,
statelor majore ale categoriilor de forţe ale armatei, comandamentelor care au sarcina să
asigure tehnica pentru paradele militare.
Tehnica se selecţionează de la întreprinderile constructoare, din cele care urmează a
se primi prin planul de înzestrare al armatei până la sfârşitul trimestrului întâi al anului în
care se desfăşoară parada, sau din cele de fabricaţia cea mai recentă de la unităţi, cu starea
tehnică şi de întreţinere foarte bună. În cazul când tehnica nu are rodajul terminat, acesta se
va efectua în totalitate înainte de a intra în înzestrarea unităţilor (subunităţilor) de paradă.
Selecţionarea tehnicii participante se va face de către comisii tehnice care vor întocmi
pentru fiecare mijloc tehnic participant o fişă de urmărire, în care se consemnează toate
defecţiunile şi lipsurile constatate, materialele necesare, modul şi formele de remediere. Fişa
va însoţi fiecare mijloc tehnic participant la parada militară.
Art.400. Comandanţii de unităţi sunt obligaţi să verifice starea tehnică şi de
întreţinere a tehnicii selecţionate pentru paradă şi să ia măsuri pentru înlăturarea
defecţiunilor constatate.
La efectuarea întreţinerilor tehnice şi a remedierilor va participa în mod obligatoriu
personalul selecţionat să deservească tehnica respectivă.
Art.401. După efectuarea remedierilor şi a întreţinerilor tehnice, la fiecare mijloc
tehnic se execută verificarea de funcţionare (rulaj, zbor etc.) în volumul stabilit de direcţiile
din structurile centrale, statele majore ale categoriilor de forţe ale armatei, comandamente.
Resursele şi carburanţii ce se consumă pe timpul verificării se asigură din norma alocată
special pentru această activitate.
Art.402. Tehnica stabilită să participe la paradă se înscrie nominal în ordinul de zi pe
unitate, iar după executarea verificărilor, întreţinerilor şi remedierea defecţiunilor constatate
se sigilează şi se parchează separat. Eventualele schimbări de tehnică se fac numai în cazuri
deosebite. Documentele de exploatare (cartea tehnică, jurnal, livrete etc.) se completează la
zi şi însoţesc tehnica până la terminarea paradei.

2.2. Organizarea şi realizarea mentenanţei pe timpul pregătirii şi


desfăşurării paradei

Art.403. Concentrarea tehnicii în garnizoanele în care se desfăşoară paradele militare


se execută prin grija direcţiilor din structurile centrale, statelor majore ale categoriilor de
forţe ale armatei, comandamentelor care au în subordine unităţile prevăzute să asigure
tehnica respectivă.
98
Art.404. Organizarea locurilor de dispunere (parcul de autovehicule, artilerie, linia
de avioane etc.) în garnizoana unde se desfăşoară parada se face prin grija eşalonului care
organizează parada. Ordinea interioară, programul de lucru, paza şi apărarea, precum şi
măsurile de pază contra incendiilor se stabilesc şi se realizează conform reglementărilor în
vigoare.
Art.405. La toată tehnica, după concentrarea în locurile de dispunere, se execută
volumul de lucrări de întreţinere tehnică, prevăzute prin fişele elaborate de direcţiile din
structurile centrale, statele majore ale categoriilor de forţe ale armatei, comandamente, după
planificarea întocmită de şeful structurii logistice şi aprobată de comandantul paradei
militare. Operaţiunile se desfăşoară sub supravegherea structurii logistice şi a comandanţilor
de subunităţi din compunerea unităţilor de paradă.
Pentru executarea operaţiunilor principale la mecanismele, instalaţiile şi sistemele
tehnicii se vor organiza echipe specializate.
La tehnica aflată în termen de garanţie, asistenţa tehnică şi operaţiunile de verificare
şi întreţinere care impun demontarea unor sisteme, instalaţii sau organe sigilate, se vor
executa cu concursul întreprinderilor constructoare. În acest scop se va organiza cu
întreprinderile respective, pe bază de contract, pe lângă taberele de paradă, echipe de tip
“service”, formate din cei mai buni specialişti, avizaţi de organele în drept, asigurate cu
subansamblurile, piesele şi materialele necesare.
Asistenţă tehnică sau sprijin în efectuarea remedierilor se poate solicita, cu aprobarea
organelor în drept, întreprinderilor producătoare şi pentru alte categorii de tehnică decât cele
aflate în termen de garanţie.
Art.406. Controlul calităţii lucrărilor de întreţinere se execută, conform
dispoziţiunilor şefului structurii logistice al paradei, de către comisii numite prin ordin de zi
pe tabăra de paradă, formate din comandanţii de subunităţi, specialişti pentru tehnică şi
echipele de meseriaşi care au efectuat lucrările. După executarea controlului, aceste comisii
sigilează accesul la mecanismele, instalaţiile, comenzile mijlocului tehnic, precum şi accesul
la rezervoarele de carburanţi-lubrifianţi. Sigilarea se face numai în prezenţa comisiei.
Art.407. După fiecare antrenament, la tehnica participantă se execută întreţinerile
zilnice şi controlul tehnic.
Art.408. Modul de executare şi problemele ce se urmăresc pe timpul antrenamentelor
(trasee, viteze, distanţe, poziţia militarilor îmbarcaţi, ordinea de încolonare şi trecere prin
faţa tribunei etc.) se stabilesc de conducătorul paradei, împreună cu reprezentanţii direcţiilor
din structura centrală, statelor majore ale categoriilor de forţe ale armatei, comandamentelor.
Art.409. Asistenţa tehnică la fiecare subunitate se asigură de grupele de întreţinere şi
reparaţii, încadrate cu personal bine pregătit profesional, dotat cu autoateliere, utilaje şi
aparatura de verificare şi control necesare.
În scopul cercetării cauzelor apariţiei unor defecţiuni la tehnică pe timpul
antrenamentelor, se constituie pe tabără o comisie tehnică de analiză formată din cadre de
specialitate.
Art.410. Itinerariile de deplasare a tehnicii spre locul de desfăşurare a paradei şi de la
acesta spre locul de parcare sau staţiile de cale ferată, pentru îmbarcare în vederea afluirii, se
recunosc şi stabilesc împreună cu reprezentanţii consiliilor locale, organelor de poliţie,
societăţilor de transport şi societăţilor de distribuţie a energiei electrice, întocmindu-se un
document din care să rezulte şi măsurile necesare pentru protecţia părţilor carosabile a
străzilor, podurilor, îndrumarea circulaţiei, asigurarea trecerii pe sub reţelele de energie
electrică etc.
Art.411. Pentru desfăşurarea în siguranţă a afluirii, antrenamentelor, repetiţiei
generale şi a defluirii tehnicii, şeful structurii logistice al paradei, împreună cu organul de
99
control al circulaţiei vor organiza şi asigura deplasarea coloanelor la locurile respective,
întocmind harta cu itinerariile, zilele şi orele de afluire şi punctele de îndrumare a
circulaţiei. Datele şi orele în care se execută deplasări de tehnică pentru pregătirea şi
desfăşurarea paradei militare vor fi aduse la cunoştinţa organelor de poliţie şi de transport în
comun din localitate, în vederea luării măsurilor ce se impun.
Art.412. Pentru evacuarea tehnicii rămase în pană se constituie formaţiuni de
evacuare, conduse de şeful structurii logistice a paradei.
Cu aceste formaţiuni se vor executa exerciţii de evacuare a tehnicii rămase în pană,
înlocuirea acesteia cu cea de rezervă, în situaţii cât mai variate. Se va acorda atenţie
antrenamentului privind evacuarea tehnicii din apropierea şi din faţa tribunei principale,
precum şi a tehnicii pe şenile cu defecţiuni la sistemul de rulare.
Art.413. Organizarea, dispunerea, modul de conducere şi de acţiune al formaţiunilor
de evacuare şi a tehnicii de rezervă pe timpul afluirii (defluirii), antrenamentului şi al
paradei, se execută pe baza planului întocmit de şeful structurii logistice şi aprobat de
comandantul paradei.
Art.414. Vopsirea finală a tehnicii va începe cu maximum două săptămâni înainte de
repetiţia generală, după un grafic întocmit de şeful structurii logistice al paradei.
Materialele, utilajele şi meseriaşii se asigură de către direcţiile din structura centrală, statele
majore ale categoriilor de forţe ale armatei, comandamentele care organizează şi participă
cu tehnică la paradă.
Art.415. Înainte de repetiţia generală, la tehnică se execută întreţinerea tehnică cu
volumul de lucrări cel mai mare, astfel încât aceasta să funcţioneze în cele mai bune
condiţiuni.
Art.416. Reparaţiile necesare la tehnică se execută în unităţile productive stabilite
prin dispoziţiunile eşalonului care organizează parada.
Pentru crearea responsabilităţii asupra calităţii lucrărilor efectuate se va organiza şi
ţine evidenţa strictă a acestora şi a personalului care le-a executat.
Art.417. Defluirea tehnicii se execută pe baza unui grafic întocmit de şeful structurii
logistice şi aprobat de comandantul paradei.
Şeful structurii logistice al paradei, în colaborare cu direcţiile din structura centrală,
statele majore ale categoriilor de forţe ale armatei, comandamente, organizează şi asigură
deplasarea în siguranţă a tehnicii la staţiile de îmbarcare şi a celei care se deplasează pe roţi,
până la intrarea acestora în unităţi.
În acest scop, se va solicita şi sprijinul organelor de control al circulaţiei din
Ministerul de Interne, pentru îndrumarea coloanelor şi asigurarea securităţii deplasării
acestora pe drumurile publice şi în localităţi.
După sosirea tehnicii în unităţi, comandanţii respectivi vor raporta ierarhic direcţiilor
din structurile centrale, statelor majore ale categoriilor de forţe ale armatei,
comandamentelor.

100
GLOSAR

*0 activităţi de mentenanţă – activităţile incluse la articolul 6 din cuprinsul


prezentului regulament;
*1 compartiment - în sensul prezentului regulament se înţelege, după caz: comandant,
locţiitor, stat major, direcţie, secţie, birou, ofiţer/persoană ;
*2 exploatarea tehnicii - controlul, testarea, întreţinerea, clasificarea operaţională;
*3 lucrări de mentenaţă – operaţiuni incluse în cadrul activităţilor de mentenanţă
(lucrări de tinichigerie, vopsire, completarea plinurilor, reglaje, gresare, demontare,
recondiţionare etc.);
*4 materiale - agregatele, ansamblurile, subansamblurile şi piesele de schimb ce pot fi
reparate (recondiţionate) pentru a fi folosite la înlocuirea celor defecte în activitatea de
reparare a tehnicii militare, muniţiile, proiectilele, rachetele, torpilele etc.;
*5 operator - luptător, servant, conducător auto, mecanic conductor, echipaj, mecanic
de bord etc;
*6 punct de diagnosticare – loc special amenajat, dotat cu aparatura necesară
determinării parametrilor funcţionali;
*7 S.D.V. - scule, dispozitive, verificatoare;
*8 stare de operativitate a tehnicii militare - capacitatea tehnicii militare de a
îndeplini misiunea pentru care este destinată (stare tehnică bună, încadrată cu operator,
plinurile şi muniţia asigurată);
*9 stare tehnică bună a tehnicii militare (disponibilitate) - tehnica corespunde din
punct de vedere al parametrilor funcţionali, destinaţiei pentru care a fost introdusă în
înzestrare;
prin “situaţia tehnică” a unui eşalon se înţelege:
- gradul de completare şi pregătire a personalului ingineresc şi tehnic;
- completarea, starea tehnică, de întreţinere şi rezerva de resurse a unei categorii
de tehnică;
- asigurarea cu forţe şi mijloace a unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de
mentenanţă, dispunerea şi capacităţile productive ale acestora;
- gradul de aprovizionare cu piese de schimb şi materiale, ce se folosesc în
procesul de mentenanţă.
*10 tehnică comună - tehnică specifică trupelor de uscat aflată şi în înzestrarea altor
structuri decât cele subordonate Statului Major al Forţelor Terestre (auto, geniu, armament,
infanterie, apărare NBC etc.);
*11 tehnică militară - guri de foc, aparatură artileristică (inclusiv cea complexă), tehnica
de rachete terestre şi muniţii, tehnica de tancuri, autotunuri, transportoare blindate, tractoare,
automobile şi şasiurile autospecialelor care au instalaţii din înzestrarea tuturor armelor,
tehnica şi aparatura de aviaţie, marină militară şi radiolocaţie, tehnica de geniu şi căi ferate,
transmisiuni, aparatură şi materiale chimice, intendenţă, CL, cazare, medicală, pregătirea
pentru luptă, cultură, maşini unelte, aparate şi instrumente de măsură şi control necesare în
procesul de producţie;
*12 tehnică specifică - tehnica specifică armei sau specialităţii;
 unitate militară - în sensul prezentului regulament se înţelege, după caz,
orice eşalon, de la batalion (similare) în sus, care are în înzestrare tehnică militară, execută
sau coordonează activitatea de mentenanţă;
*13 unităţile (subunităţile) şi formaţiunile de mentenanţă - structuri militare
specializate în executarea lucrărilor de întreţinere, reparaţii şi evacuare;
101
*14 A.R.T.M. – Atelier de Reparat Tehnică Militară;
*15 S.R.T.M. – Secţie de Reparat Tehnică Militară;
*16 S.C. – Secţie Centrală de Reparaţii
*17 Bz.C. – Bază Centrală de Reparaţii;
*18 N.B.C. – nuclear, bacteriologic şi chimic.
*19 L.C.T.D. - loc (staţie de îmbarcare) ) pentru concentrarea tehnicii deteriorate în
vederea evacuării-îmbarcării ordonat de eşaloanele strategice şi operative eşaloanelor
subordonate (până la nivel tactic);
*20 L.A.T.D. – loc de adunare a tehnicii deteriorate amenajat de unităţi şi mari unităţi.

102