Sunteți pe pagina 1din 5

21 aprilie 2018

Reflecții și teorii criminologice cu privire la criminalitatea organizată


transfrontalieră

Ca urmare a cercetărilor criminologice efectuate în contextul transformărilor politico-


economice care au apărut de-a lungul timpului, criminalitatea a evoluat la randul ei îmbrăcând
haine dintre cele mai diverse, iar forma cea mai pregnantă și care preocupă îndeosebi cel puțin în
zilele noastre ce cercetarile criminologice este „crima organizată” care este un concept apărut de
câteva secole, dezvoltat amenințăror la nivel mondial și care are anumite trăsături specifice care o
fac greu, dacă nu imposibil de combătut și de prevenit.
Din multitudinea de definiții care s-au dat de-a lungul timpului criminalității organizate,
apreciem ca fiind relevante două dintre ele:
Una dintre ele este o definiție în sens larg dată de Europol care definește criminalitatea
organizată drept „o asociere de mai mult de două persoane care acționează împreună cu scopul de
a comite o infrațiune”.
O altă definiție este mai restrânsă, cea unanim acceptată de FBI care se referă la „orice grupare
de persoane ce are ca scop principal obținerea de bani, prin metode ilegale făcând uz de violență,
coruperea oficialilor, extorcare de fonduri, etc., activități care au impact semnificativ asupra
populației locale, regionale sau chiar la nivel internațional”.
Există nu neaparat o definiție, cât o clasificare a organizațiilor din sfera crimei organizate
realizate de către Interpol și anume cinci grupe distincte:
a) familiile mafiei;
b) organizațiile profesionale specializate în una sau mai multe tipuri de activități criminale;
c) organizațiile criminale etnice;
d) organizațiile teroriste internaționale care practică asasinate, deturnări de aeronave, răpiri
de persoane;
e) white collar crime înalt: grupările care se ocupă în principal de reciclarea banilor cu o
vastă clientelă, în care sunt implicați: oameni de afaceri, personalități politice, oameni care
ocupa poziții înalte la nivel statal, dar și interguvernamental sau deținători de fonduri
obscure destinate corupției.
În literatura de specialitate, noțiunea de criminalitate organizată a început să fie des utilizată în
anii 1970, odată cu explozia violentă a fenomenului mafiot din Italia, dar și ca urmare a unor
rapoarte în delung documentate de Senatul American sau de comisia prezidențială americană din
anii 1950-1960.
În principiu există o serie de trăsături general valabile în toate formele de criminalitate
organizată și aici avem în vedere:
- o structură și organizare formală și pe deplin respectată care impun o ierarhie strictă și o
autoritate deplină în trepte;
- înalta conspirativitate determinată pe de o parte de tradiționalism și pe de altă parte de
autoprotecție;
- adaptabilitate ridicată, rapiditate și penetrare maximă în toate structurile statale;
- caracterul relațional extins și transformat în caracter transnațional;
- eficiența maximă din perspectiva lucrativă;

1
- utilizare a forței în două scopuri: de menținere a disciplinei organizației și de pedepsire a
insobordonărilor membrilor structurii, dar și a altor persoane din afara organizației.

Toate aceste trăsături sunt transpuse în modalități specifice în fiecare organizație criminală într-
un cod comportamental transmis întotdeauna prin viu grai între membrii organizației.
Există nenumarate enumerări ale celor mai importante organizații criminale, dintre ele cele care
au supraviețuit de-a lungul timpului și s-au dezvoltat în special prin prisma colaborării strânse între
ele sunt:
a) cartelurile îndeosebi în Columbia și Mexic;
b) mafia în Italia și SUA;
c) milieu în Corsica;
d) organizatsiya mafia rusă;
e) triadele în China și Hong Kong;
f) yakuza în Japonia;
g) yiddish connection în Israel.

Conceptul de mafie este atribuit în mai multe opinii de specialitate ca apriținând diverselor
etimologii, cea mai autentică presupune că acest concept de mafie este o prescurtare de la conceptul
de „Morte Alla Francia Italia Anela” (moarte Franței strigă Italia), se presupune că acest concept
de mafie s-ar fi născut în 1822 în timpul unei revolte în Sicilia, revolta cunoscută sub numele de
Revolta Siciliene ca fiind un grup de rezistență împotriva ocupanților francezi, grup de rezistență
care pedepsea tâlharii și răufăcătorii cu ignorarea legii străine.
Conceptul de mafie este asimiliat și în zilele noastre organizației criminale de tip sicilian care,
de-a lungul timpului, a primit și alte denumiri, printre care: cosa nostra, respectiv onorabila
societate. Actualmente mafia generic vorbind este identificată cu toate grupările de criminalitate
organizată din Italia și are patru mari ramuri:
a) cosa nostra în Sicilia;
b) camorra în zona napolitană în special în Campania;
c) n 'drangheta în zona regio Calabria;
d) sacra corona unita în zona de Puglia sau Rigulia.

Cel mai bine studiat din punct de vedere al organizării și al structurii este în continuare cosa
nostra în Sicilia care are o structură piramidală în care celula de bază este „familia”. Istoric vorbind
ea fiind construită în jurul membrilor familiilor celor care se considerau dezavantajați de regulile
statale. La baza structurii piramidale, stau așa-zișii soldați sau oameni de onoare care își aleg la
rândul lor un capodecina (șef la zecimii), aceștia la rândul lor își aleg un capo familia, care la
rândul lor își aleg un capo mandamento, apoi un reprezentant în comisia regională care, la rândul
lui, are capacitatea de a intra în cupola (forul suprem de conducere al organizației criminale).
De-a lungul timpului cercetările au sublimiat faptul că acest lider de facto trebuie să aibă niște
trăsături de caracter unanim recunoscute de către toți membrii organizației: îndrăzneț, insensibil,
violent, foarte viclean, foarte bogat și foarte respectat în cadrul organizației. În cadrul organizației
Siciliene se spune că nașul trebuie să aibă minte și mână.
De asemenea acest lider nu se amestecă niciodată în așa-zisele treburi mărunte ale organizației,
nu trebuie să fie arogant, trebuie să aibă atitudine de om împăciuitor și sfătuitor pentru membrii
organizației și nu va purta niciodată armă (considerând că întotdeauna va fi înconjurat de suficienți
mafioți de grad inferior care să o folosească și să execute ordinele fără niciun fel de întrebare).

2
Exista un ritual bine încetățenit și respectat și ziua de azi în cadrul mafiei Siciliene, un ritual
care presupune un jurământ de intrare primitiv. Întotdeauna este prezentat candidatul de către alți
oameni de onoare din cadrul grupului, este prevenit că mai are timp să renunțe până depune
jurământul și trebuie să repede cele șapte obligații care decurg din apartenența la mafie:
a) să nu fure organizația;
b) să nu atingi de soțiile membrilor organizației;
c) să nu ucizi niciodată un om de onoare;
d) să nu vorbești niciodată cu poliția;
e) să manifești întotdeauna un comportament de om serios și corect;
f) mafia este un secret absolut pentru străini;
g) niciodată să nu te prezinți singur în fața altor oameni de onoare.

Dupa ce se repetau aceste șapte reguli, era întrebat candidatul cu ce mână trage, mâna era
înțepată, sângele respectiv era aruncat peste o icoană, după aceea se dădea foc icoanei, iar
candidatul trebuia să plimbe icoana dintr-o mână în alta fără să stingă focul și să jure că nu va trăda
niciodată regulile mafiei.
În final i se spunea noului intrat în mafie că se „intră prin sânge și se iese prin sânge”.
Printre conceptele criminale care s-au născut în mafia siciliană este si cel de omerta și anume
„legea de fier a tăcerii” care pe de o parte, presupune lipsa de colaborări cu organele statului, lipsa
oricărei informații date unui terț din afara organizației și nu în ultimul rând, presupune lipsa
oricărei întrebări privind ordinele, în special cele de execuție date de cupola.
Orice violare a acestui principiu este pedepsit invariabil cu moartea, indiferent de rangul sau
poziția celui care încalcă acest principiu.
Tot mafia Siciliană a stat la sorgintea apariției ramurii americane a cosa nostra ca urmare a
emigrărilor repetate din secolul al XIX-lea, italienii veniți în SUA grupându-se mai ales în New
York, Philadelphia, Chicago și Los Angeles.
Cosa nostra americană a acaparat în cel mai scurt timp toate domeniile rentabile: jocuri de noroc,
prostituție, trafic de droguri, contrabandă, controlul sindicatelor, protecție forțată pentru industria
americană.
Cercetarile criminologice și ale FBI au arătat că în SUA în prezent există circa 24 de familii
aparținând cosa nostra și care își împart teritoriul SUA, liderii acestor familii realizând de principiu
o soluționare pe cale pașnică a tuturor neînțelegerilor dintre ele în cadrul așa-zisei instanțe supreme
a acestei structuri numită „comisia”. Deși fiecare familie are un reprezentatnt în familie, se
apreciază ca cea mai mare putere au avut-o și o au cele cinci familii newyorkeze: Gambino,
Bonanno, Colombo, Genovese și Lucchese.
Printre celelalte organizații criminale se răgăsește și yakuza (organizație criminală), specific
japoneză care a apărut în epoca feudală. Inițial cu o imagine pozitivă la nivelul oamenilor simpli
fiind cei care le acordau sprijin față de opresiunea autorităților și în ziua de azi yakuza pretinde că
membrii săi sunt războinici samurai moderni, dar care păstrează valorile tradiționale japoneze. În
cultura japoneză s-a promovat armonia între oameni în detrimentul instaurării unui sistem judiciar
cu sancțiuni aspre lăsându-se soluționarea anumitor abateri la nivelul unor „instanțe” de mediere
organizate și recunoscute ca fiind ale yakuza.
Sistemul de organizare este yakuzei este unul piramidal și are la bază principiul latin pater
familias. Membrii familiei sunt numiti ikka, executau ordinele șefului familiei care în principiu
este cel mai vârstnic dintre ei. Pentru nesocotirea ordinelor acestuia se aplică fie pedepse corporale
severe, fie expulzarea din organizație. Yakuza cunoaște trei ramuri majore:

3
a) Cea mai mare este yamaguchi-gumi cu aproximativ 30.000 de membri și aproximativ 1.000
bande subordonate acestei ramuri;
b) A doua se numește inagawa 7.000 de membri;
c) A treia sumiyoshi7.000 membri. Specific acestei grupări este faptul că membrii prestează
activități infracționale obișnuite: contrabanda, pariuri clandestine, taxe de protecție, iar din
profit plătesc un așa-zis tribut structurilor superioare ale organizației.

Bandele din yakuza au de obicei birouri în centrele orașelor unde își afișează ostentativ emblema
pe ușa de la intrare, iar membrii poartă de asemenea semne distinctive de apartenență pe reverul
hainei.
Triadele chinezești sunt considerate cele mai vechi organizații criminale asiatice formate inițial
din grupuri de rezistență împotriva dinastiei chineze Manciu care a conduz China la începutul
secolului al XVII-lea, având ca scop răsturnarea acesteia. Cuvantul traiadă are origine britanică
fiind folosit de la începutul dominației britanice asupra unor teritorii chineze și reprezintă emblema
sacră a acestei organizații și anume triunghiul cu cele trei mari puteri de bază: cerul, pământul și
omul.
Aceasta organizație s-a dezvoltat în ultimul timp mai ales în Taiwan si Hong Kong numărând
peste 170.000 oameni, afiliați la 50 de organizații diferite din cadrul traidelor, toate având însă la
bază aceleași metode și tradiții.
În prezent se respectă ceremonia de inițiere din timpuri străvechi denumită „atârnarea lanternei
albastre” prin care recruții sunt nevoiți să repete 36 de jurăminte care exprimă loialitatea, frăția cu
ceilalți membri, dar și obligația sacră de păstrare a secretului absolut. Acea regulă a omertei
consacrată în mafia siciliană este prezentă și în codul nescris al triadelor, nerespectarea acesteia
fiind sancționată cu mare cruzime de cei care fac parte din palierul suportului roșu, echivalentul
locoteneților cu protecție internă din mafie.
Activitățile triadelor se concentrează în special pe trafic de droguri, jocuri de noroc, șantaj, trafic
de carne vie, pornografie, spălarea banilor și mai nou, monopolul contrafacerii pieței de casete
video.
Cel mai mare cartel de droguri este actualmente în Mexic se numește Sinaloa, principala
activitate este de intermediere între producătorii de droguri din America de Sud și în piața de
desfacere din America de Nord. Se estimează că actualmente în America de Nord se plătesc
aproximativ 100 de miliarde de dolari pe droguri din care aproximativ 10% ajung la Sinaloa.
Există o puternică dezvoltare a mafiei rusești care, spre deosebire de yakuza și de organizațiile
criminale clasice de tip mafiot din Italia, mafia rusească are o structură descentralizată fiind
compusă din aproximativ 10 grupări separate, semi-autonome și care operează mai mult sau mai
puțin independent una față de cealaltă. Însă câștigurile grupării sunt controlate de un consiliu
format din 12 persoane care se întrunește în mod regulat în mai multe părți ale lumii distribuind
profitul în cadrul gruparii.
Se estimează că fiecare dintre cele 10 grupări numără între 9.000-10.000 membri, ocupația
principală fiind de traficul de droguri și de persoane. Un loc important în traficul de droguri fiind
ocupat de traficul de heroină din Afganistan. Se estimează că în Rusia se consumă la ora actuală
între 10-15% din cantitatea mondială de heroină.
Cea mai puternică grupare din Rusia se spune că este „vor v zakone” sau „frăția hoților în lege”.
Are o origine istorică din penitenciarele rusești din perioada anilor 1920-1930 fiind fondată în acel
moment de cei mai periculoși criminali și excroci din perioada Rusiei Țariste care executau
perioada de detenție în penitenciarele cu cel mai sever regim astfel încât cei mai periculoși deținuți

4
s-au organizat și au dezvoltat un set propriu de reguli și un sistem unic de acces în cadrul structurii
prin ritualuri specifice și tatuaje.
Persoanele care ocupă poziția de lideri incontestabili se numesc „vory” și au niște reguli foarte
clare pe care trebuie să le respecte: este interzis să muncească o zi din viața lor, este interzis să
fure de la persoane sărace, este obligatoriu să se ajute toți membrii organizației, este interzis
consumul de droguri, abuzurile asupra copiilor sunt pedepsite mai aspru decât o fac autoritățile,
iar toate profiturile organizației sunt adunate într-un coș comun numit „obșceac” care presupune
distribuirea acestora strict după cum decide liderul grupării, dar care decide doar procentele pentru
ca ordinea este una sacramentală:
1. se ajută frații aflați în detenție;
2. familiile fraților aflați în detenție;
3. se folosesc cu titlu de mită a organelor de urmărire penală;
4. de achiziții în folosul comunității;
5. pentru dezvoltarea operașiunilor criminale.

Au patru principale responsabilități:


a) menținerea ordinii în penitenciare;
b) recutare de noi membri;
c) organizarea constantă a unor instanțe de judecată proprii prin care stabilesc direcțiile de
acțiune și conduită a tuturor membrilor grupării;
d) administrarea profitabilă a fondului comun.

Un element de distincție strict acestei grupări este setul de tatuaje care îi diferențiază de restul
infractorilor sau de membrii altor grupări criminale, dar îi și diferențiază pe membrii grupării în
ierarhia structurii criminale. Dintre acestea, cele mai importante sunt:
inima străpunsă de un pumnal: moartea trădătorului - tatuaj purtat de persoanele care sunt recent
admise în organizație;
a) stelele tatuate pe genunchi: o perioadă de așteptare pentru gradul de căpitan, perioadă în
care aceștia nu trebuie să îngenuncheze în fața nimănului;
b) epoleții tatuați pe umeri: în funcție de număr semnifică gradul ierarhic în cadrul structurii,
dar și vechimea care semnifică faptul că au respectat codul de onoare al frăției;
c) cupola de biserică: membrii grupării care au efectuat cel putin cinci ani de închisoare au
dreptul să-și tatueze pe spate, piept sau umăr o biserică, al cărui număr de cupole este egal
cu numărul de condamnări (hoțul se supune doar frăției și doar lui Dumnezeu).