Sunteți pe pagina 1din 5

TEHNOLOGIA ŞI METODOLOGIA FORMĂRII ŞI

CONSOLIDĂRII DEPRINDERILOR APLICATIV-UTILITARE

CĂŢĂRARE ŞI ESCALADAREA
Exerciţiile de căţărare şi escaladare dezvoltă forţa şi îndemânarea, curajul, spiritul de
observaţie, prezenţa de spirit şi încrederea în forţele proprii.
Aparatele folosite pentru căţărare şi escaladare sunt: scara fixă, frânghia, prăjina,
cadrul, banca de gimnastică, bârna, lada, calul, capra ca şi alte aparate, obstacole şi
instalaţii existente în mediul înconjurător sau improvizate (buşteni, pomi, garduri).
Exerciţiile de escaladare şi căţărare se execută de regulă combinat, procedeele sunt
variate. Ele pot fi clasificate în raport de folosirea exclusivă a braţelor (simple), a picioarelor
(treceri de pe un aparat pe altul) sau combinate (urcare, escaladare cu ajutorul braţelor şi
picioarelor).
Escaladarea presupune trecerea peste obstacole sau aparate cu ajutorul braţelor,
picioarelor, braţelor şi picioarelor, cu sprijinul unor parteneri.
Căţărarea presupune urcarea şi coborârea pe aparate (frânghie, scara fixă, banca de
gimnastică verticală sau oblică) cu ajutorul braţelor şi picioarelor.
Grupa exerciţiilor de căţărare şi escaladare cuprinde: urcare la frânghii, urcare la
prăjină, urcare la scara fixă, deplasare laterală prin săritură de pe o scară fixă pe alta mutând
simultan braţele şi picioarele, treceri de pe un aparat pe altul de la scara fixă la frânghie, apoi
la inele, urcare şi coborâre la frânghie numai cu ajutorul braţelor, escaladări de obstacole
înalte prin tragere în braţe, cu ajutorul partenerului.
ECHILIBRUL
Exerciţiile de echilibru dezvoltă simţul echilibrului, curajul, stăpânirea de sine, atenţia
şi prezenţa de spirit, reflexele de protecţie, percepţiile şi reprezentările spaţiale formând
totodată o serie de priceperi şi deprinderi utile.
Exerciţiile de echilibru se pot executa pe loc (statice) şi din deplasare (dinamice)
folosindu-se solul, banca sau alte aparate; ele se pot executa individual sau în perechi.
Micşorarea suprafeţei de sprijin, modificarea înălţimii, schimbarea poziţiei centrului de
greutate, a procedeului de deplasare (mers, alergare, sărituri, variaţii de paşi, piruete)
efectuarea unor mişcări, modificarea direcţiei de deplasare, a vitezei de execuţie, transportarea
unor obiecte, a partenerilor constituie modalităţi prin care pot fi gradate exerciţiile de
echilibru.
TÂRÂREA
Târârea constă din deplasări executate din poziţii în care corpul are baza de sprijin mult
mărită şi centrul de greutate aproape de sol. Ea se efectuează cu sprijin pe genunchi, braţe,
coate.
Exerciţiile de târâre au rol corectiv, contribuind la tonificarea musculaturii spatelui şi
braţelor şi la îmbunătăţirea mobilităţii coloanei vertebrale. Ele se folosesc cu succes în
corectarea viciilor de atitudine, deformaţiile coloanei (cifoze, scolioze). Deplasarea prin
târâre se efectuează gradând progresiv dificultăţile: deplasare cu braţ şi picior opuse,
deplasare cu braţul şi piciorul de aceeaşi parte; aceleaşi deplasări cu corpul mult coborât
(treceri pe sub obstacole); târâre pe antebraţe şi genunchi, târâre pe o latură, târâre cu
transportul unui obiect, diferite procedee de târâre induse în jocuri şi ştafete aplicative .
MANEVRAREA ŞI TRANSPORTUL DE GREUTĂŢI
Exerciţiile din această categorie contribuie la dezvoltarea forţei şi la formarea unor
deprinderi utilitare. După însuşirea tehnicii apucării, ridicării şi transportării obiectelor,
exerciţiile se introduc în cadrul jocurilor şi ştafetelor aplicative .Transportul obiectelor se face
prin: rostogolire, tragere, împingere, ridicare şi purtare pe braţe, pe spate, umeri transportul
prin rostogolire se introduce în lecţie încă de la clasele mici (rostogolirea unor mingi umplute,
rostogolirea unui elev), transportul se face în colectiv (pe grupe de 2-3 elevi) dacă obiectul
este mai greu.
În toate cazurile de transport prin purtarea obiectului, elevii vor fi învăţaţi cum să-l
apuce şi cum să-şi sincronizeze mişcările la ridicare şi-n timpul transportului.
Transportul aparatelor din sală contribuie la învăţarea şi repetarea unor modalităţi de
transport, deprinderea de transport se poate forma şi prin exerciţii de purtare a unui coleg, de
exemplu ,,roaba” transportarea unui coleg care se deplasează în braţe din poziţia sprijin
culcat înainte, partenerul poate fi purtat şi de doi elevi, folosindu-se diferite procedee;
aşezare pe lanţ în braţe şi sprijinirea braţelor pe umerii colegilor (scaunul).
TRACŢIUNI ŞI ÎMPINGERI
Tracţiunile şi împingerile efectuate pe perechi contribuie la dezvoltarea unor grupe mari
musculare. Ele se utilizează în lecţie în cadrul jocurilor şi ştafetelor aplicative; partenerii sau
echipele trebuie să fie echilibraţi ca forţă, greutate, talie. Pentru efectuarea lor se va asigura
spaţiul de protecţie necesar evitării accidentelor; elevii vor fi învăţaţi cum să realizeze priza.
Tracţiunile pot fi executate;
- pe perechi, faţă în faţă, palmă în palmă;
- pe perechi, faţă în faţă, cu palmele sprijinite pe umerii partenerului;
- pe perechi, faţă în faţă ghemuit;
- pe perechi, faţă în faţă, stând pe un picior;
- pe perechi, faţă în faţă–împingeri într-o prăjină.
ŞTAFETE ŞI TRASEE APLICATIVE
Ştafetele şi traseele aplicative constituie principala activitate prin care se verifică
posibilitatea de a aplica bagajul de cunoştinţe şi priceperi. Acestea trebuie să fie cât mai
variate datorită importanţei lor pentru dezvoltarea şi perfecţionarea cunoştinţelor, priceperilor
şi deprinderilor motrice, dezvoltarea unor calităţi intelectuale şi de voinţă (imaginaţie, curaj,
hotărâre, perseverenţă, viteză de decizie, asumarea răspunderii).
Aceste exerciţii se folosesc mai ales când condiţiile nu permit practicarea jocurilor
sportive (iarna sau timp nefavorabil).
Conţinutul ştafetelor şi traseelor aplicative cuprinde elemente din: deprinderi motrice de
bază (alergare, aruncare-prindere) şi din cele specifice sporturilor (dribling, pase în suveică,
aruncări la coş, rostogoliri, sărituri).
ARUNCAREA ŞI ÎMPINGEREA
Exerciţiile de aruncare şi prindere urmăresc: să formeze la elevi mecanismele de bază
ale aruncării şi prinderii, să îmbunătăţească coordonarea generală, să dezvolte viteza de
reacţie, forţa musculaturii braţelor şi a centurii scapulare, să dezvolte simţul orientării,
precizia şi capacitatea de a aprecia în mod judicios distanţa.
Exerciţiile de aruncare–prindere, efectuate într-o succesiune metodică riguroasă, conduc
la însuşirea bazelor generale ale aruncării şi prinderii şi asigură posibilitatea generalizării şi
aplicării acestor deprinderi în condiţii cât mai variate.
Elevii trebuie să-şi însuşească mişcarea de aruncare azvârlită, cu o mână de deasupra
umărului şi să câştige siguranţa în prinderea mingii cu două mâini, să-şi însuşească prinderea,
de a lovi succesiv mingea cu o mână sau cu piciorul ca să fie capabili să participe la jocurile
pregătitoare sau la jocurile sportive cu reguli simplificate.
De aceea profesorul va insista asupra poziţiei pe care elevii să o adopte în timpul
executării şi anume elevii vor fi aşezaţi cu faţa spre direcţia aruncării cu picioarele uşor
depărtate, având în faţă piciorul opus braţului de aruncare.
Aruncarea cu o mână se execută la început sub forma rostogolirii unei mingi mici (prin
lansare ca la popice) la ţinte fixe aşezate pe sol.
Exerciţiile introductive de aruncare– prindere trebuie să le urmeze pe cele de aruncare
azvârlită, cu o mână de deasupra umărului. Tehnica acestei aruncări se însuşeşte mai repede
dacă se execută din poziţia pe un genunchi şi apoi stând. Aruncările se pot executa la ţintă, la
distanţă sau la partener. Pentru aruncările la ţintă sau la distanţă se recomandă ca fiecare elev
să efectueze câte 2-3 aruncări consecutive cu aceeaşi mână în cadrul unui exerciţiu ce va fi
repetat de mai multe ori.
Exerciţiile de aruncare–prindere sau lovire reprezintă mijloace de bază pentru însuşirea
unor deprinderi şi priceperi cu care elevii operează în executarea unor jocuri pregătitoare sau
jocuri sportive simplificate.
Caracterul competitiv al exerciţiilor de aruncare-prindere se pot realiza în mod diferit în
jocuri dinamice, pregătitoare în ştafete, parcursuri aplicative.
Materialele folosite pentru exerciţiile de aruncare-prindere pot fi mingi elastice cu
circumferinţe diferite, mingi de oină sau tenis, săculeţi cu nisip, mingi umplute (0,5-1kg.),
conuri de brad.
Ţintele fixe pot fi panouri cu dimensiuni de 90-100 x 50-60-100 cm, reprezentând
cercuri concentrice, figurine (vulpe, urs, lup, etc.), forme decupate, în panouri sau inele de
baschet, cercuri, coşuri sau fixate pe sol, măciuci, popice, mascote făcute pe pereţi, gard,
trunchi de copac. Ţintele mobile pot fi: elevi aflaţi în deplasare, minge sau un cerc care se
rostogoleşte, cerc sau alte obiecte aflate în pendulare.
TRANSPORT GREUTĂŢI
Exerciţiile de transport greutăţi sunt cuprinse în programa de educaţie fizică sub forme
diferite datorită influenţelor asupra dezvoltării forţei, rezistenţei, îndemânării. Exerciţiile cu
transport de greutate se execută sub următoarele forme:
a). ridicare şi transportul obiectelor:
- ridicarea şi transportul aparatelor portative (mingi elastice sau umplute etc.
- ridicarea şi transportul aparatelor de gimnastică (banca, salteaua, capra).
b). ridicarea şi transportul unui coleg:
- transportul unui executant de către altul (,,roaba”);
- transportul pe braţe, în doi sau mai mulţi .
Predarea acestor exerciţii începe cu învăţarea modului de apucare sau prindere a
obiectului sau partenerului după care se trece la acţiunea de transport propriu-zisă, la început
în linie dreaptă, apoi pe planuri înclinate sau ridicate, ocolind, sărind, trecând peste obstacole.
Transportul partenerului se va face separat pentru băieţi şi fete. Numărul repetărilor
exerciţiilor de ridicare şi transport nu va fi mai mare de 3, obiectele vor fi uşoare şi
transportate pe distanţa de 10-25 m şi aşezate în locuri diferite:
- mingi elastice – câte una în fiecare mână sau mai multe (3-4);
- mingi umplute (greutate de 0,5-1 kg) câte una pentru fiecare mână sau mai multe (3-4)
în braţe – 8-10 bastoane deodată în braţe; saci cu nisip (3-4 kg ) sub braţ, în braţe
TRACŢIUNILE ŞI ÎMPINGERILE
Executanţii de tracţiuni şi împingeri dezvoltă forţa şi rezistenţa la efort în condiţii de
încordare musculară generală.
Se efectuează între doi executanţi sau pe grupe, fiecare acţionând în limita unor reguli
simple dinainte stabilite.
Exerciţiile de tracţiune şi împingere dezvoltă iniţiativa, independenţă şi combativitatea
executanţilor şi se folosesc la sfârşitul lecţiei sub formă de joc şi întreceri urmărind
dezvoltarea calităţilor motrice; pentru fete se vor alege exerciţii cu caracter de împingere.
Stabilirea perechilor trebuie să asigure formarea unor cupluri echilibrate sub aspectul
greutăţii, taliei, forţei; sunt contraindicate perechile mixte.
Exerciţiile de tracţiune şi împingere se execută sub următoarele forme:
a. Tracţiune între doi executanţi:
- din poziţia faţă în faţă, apucat cu două mâini sau cu o mână, tracţiune frontală;
- umăr la umăr, apucat de braţ la nivelul cotului, tracţiune laterală;
b. Tracţiune între mai mulţi executanţi:
- două echipe în şir faţă în faţă ce execută tracţiuni peste o linie;
- două echipe execută tracţiuni apucat de o frânghie groasă;
c. Împingerea:
- faţă în faţă palmă în palmă –se execută împingeri frontale;
- faţă în faţă cu palmele pe umerii adversarului – se încearcă împingerea partenerului
peste o linie;
- faţă în faţă – prin împingeri succesive cu palmele, dezechilibrarea adversarului
- pe două linii (echipe de 6-8 participanţi) faţă în faţă ţinând orizontal de o prăjină, se
încearcă împingerea echipei adverse peste o linie.
CĂŢĂRAREA ŞI ESCALADAREA
Sunt exerciţii cu caracter aplicativ a căror execuţie necesită acţiunea braţelor şi a
picioarelor pentru a putea trece peste anumite obstacole sau aparate.
Căţărarea presupune urcarea şi coborârea pe aparate cu ajutorul braţelor şi al picioarelor.
Escaladarea presupune trecerea corpului peste obstacole sau aparate cu ajutorul braţelor
ţi al picioarelor.
Escaladarea presupune trecerea corpului peste obstacole sau aparate folosind picioarele,
picioarele şi braţele.
Exerciţiile de căţărare – escaladare contribuie la dezvoltarea unor calităţi motrice de
bază, cu precădere forţa în braţe şi îndemânarea, dezvoltă la elevi capacitatea de a-şi
coordona acţiunile în condiţii mai puţin obişnuite şi contribuie la formarea unor calităţi
morale şi de voinţă cum sunt: curajul, încrederea în forţele proprii, prezenţa de spirit.
Aceste exerciţii se pot introduce în lecţiile de educaţie fizică folosind materiale şi
instalaţii improvizate: scara fixă, lada, calul sau banca de gimnastică, trunchiuri, banca din
sala de clasă.
Profesorul trebuie să arate şi să explice elevilor modul de acţionare cu mâinile şi
picioarele, de deplasare pe aparat şi modul de coborâre trebuie să ia măsuri pentru evitarea
accidentelor, asigurând sprijinul necesar în timpul exerciţiilor.
În cazul escaladării a două sau mai multe aparate se va asigura o distanţă între acestea,
care să asigure elevilor efectuarea unui elan accelerat de cel puţin 5-6 paşi; exerciţiile de
căţărare vor fi repetate în cadrul unei lecţii de 2-3 ori pentru fiecare procedeu, iar cele de
escaladare de 5-6 ori.
Elevii pot efectua următoarele exerciţii de căţărare – escaladare:
a. Căţărări.
Pe banca de gimnastică înclinată:
- căţărare în ghemuit (în patru labe);
- căţărare în sprijin ghemuit înapoi (cu spatele pe direcţia de înaintare);
- căţărare în săritură de pe braţe pe picioare (săritura iepurelui);
- căţărare cu sprijin ghemuit pe un picior;
- căţărare cu transport de obiecte (o minge sub braţ);
- căţărare în culcat cu tracţiune succesivă sau simultană în braţe.
La scara fixă:
- căţărarea obişnuită (urcare sau coborâre) folosind mâinile şi picioarele;
- deplasare laterală pe scările fixe;
- căţărare din două în două sau din trei în trei trepte;
- căţărare cu partea laterală a corpului spre scara fixă;
- căţărarea cu transportul unei mingi sub braţ;
- deplasarea laterală de la o scară fixă la alta cu întoarceri 180.
La bârna de gimnastică (exerciţiile se execută sub bârnă):
- atârnat culcat (cu mâinile prinse pe bârnă şi cu călcâiele pe sol), deplasări laterale,
înainte şi înapoi;
- atârnat agăţat la genunchi şi glezne; deplasări înainte şi înapoi cu mişcarea succesivă a
braţelor şi picioarelor (numai pentru băieţii).
La frânghia verticală sau prăjina verticală (se începe cu învăţarea ,,prizei“):
- apucarea frânghiei sau prăjinii cu braţele şi cu picioarele încrucişate (între labe şi
genunchi). Se pot executa:
- legări în diferite direcţii;
- căţărare (urcare şi coborâre) cu ajutorul braţelor şi picioarelor
b. Escaladări:
Lada de gimnastică cu 4-5 cutii se escaladează folosind o bancă de gimnastică pentru
sprijin, iar coborârea se face prin alunecare pe abdomen.
Calul cu mânere se escaladează din lateral sau înainte, cu apucare de mânere şi
alunecare pe abdomen în partea opusă.