Cercetarea asupra remediilor propuse de Codul civil pentru înlăturarea actelor juridice

nule sau al căror conţinut a fost viciat a dovedit preocuparea legiuitorului de a crea un cadru
legal în direcţia salvării relaţiilor dintre părţi, prin adoptarea unor instrumente juridice noi, cum
este refacerea actului juridic, şi prin configurarea mai consistentă a instituţiei privind
confirmarea actului al cărui conţinut a fost viciat. Aceste reglementări au în vedere păstrarea
relaţiilor stabilite de părţi şi evitarea, ori de câte ori este posibil, a anulării actelor juridice.
Ideea continuării raporturilor contractuale dintre părţi rezultă şi din aplicarea dispoziţiilor
legale, ori de câte ori sunt constatate nule clauze în contract sau când există clauze considerate
nescrise.
Atunci când nu s-a reglementat expres cauza pentru care actul juridic este sancţionat cu
nulitatea relativă, criteriul în raport cu care au fost stabilite cauzele care atrag sancţiunea nulităţii
relative constă în încălcarea unor norme de drept care protejează un interes personal, înţeles ca
relaţia dintre obiectul purtător de interes şi persoana al cărei interes va fi satisfăcut cu ajutorul
obiectului.
Cercetarea cauzelor care atrag sancţiunea nulităţii relative a actelor juridice a scos în
evidenţă faptul că unele cauze sunt reglementate expres de Codul civil ca fiind cauze de nulitate
relativă, cum ar fi eroarea, dolul, violenţa şi leziunea.
În ceea ce priveşte leziunea, deşi se susţine că aceasta viciază consimţământul, în opinia
noastră, nu poate exista o viciere a consimţământului de către partea contractantă. Viciul de
consimţământ s-ar putea datora numai stării de nevoie în care s-a aflat partea care a fost
dezavantajată prin stabilirea disproporţionată dintre valorile obiectului prestaţiei şi cel al
contraprestaţiei.
Apreciem că, în cazul leziunii, este vorba doar despre încălcarea unui text de lege care
protejează interesele persoanei aflate în stare de nevoie, lipsite de experienţă sau lipsite de
cunoştinţele necesare.
Generic, efectul nulităţii constă tocmai în desfiinţarea raportului juridic civil născut din
actul juridic afectat de această sancţiune şi, prin aceasta, restabilirea legalităţii, a ordinii de drept
încălcate.
Concret, efectele nulităţii diferă însă după cum nulitatea este totală sau parţială, după
cum actul a fost sau nu executat şi după cum s-au încheiat ori nu acte juridice ulterioare prin care
s-au transmis ori constituit aceleaşi drepturi sau altele noi, după caz.
În esenţă, efectul nulităţii se exprimă în adagiul quod nullum est, nullum producit efectim.
Sub aspect terminologic, expresia „efectele nulităţii” desemnează, aşadar, înseşi
consecinţele desfiinţării, în tot sau în parte, a unui act juridic. Aceste efecte se reflectă în aşa-
numitele „principii ale efectelor nulităţii”, adică în acele norme (reguli) fundamentale care arată
cum şi în ce limite operează nulitatea.
Din această cauză efectele nulităţii nu trebuie confundate cu alte consecinţe juridice
ocazionate de un act juridic nul sau anulabil, în special cu problema refacerii actului nul sau
chestiunile legate de dreptul la daune-interese şi natura răspunderii civile în caz de cauzare de
prejudicii materiale sau morale printr-un act nul ori anulabil (infra, nr. 369 şi 370).
Spre deosebire de vechiul Cod civil, care nu cuprindea texte de principiu privitoare la
efectele nulităţii, ci numai câteva texte disparate privitoare, în principal, la unele excepţii de la
principiile efectelor nulităţii711, Noul Cod civil consacră, în art 1.254, un text de principiu
efectelor nulităţii, dublat sau, după caz, completat şi cu alte dispoziţii cuprinzând fie aplicaţii, fie
excepţii ale acestor principii.
Prevederile art. 1.254 din Noul Cod civil
Potrivit acestui text, de principiu: „(1) Contractul lovit de nulitate absolută sau anulat este
considerat a nu fi fost niciodată încheiat. (2) Desfiinţarea contractului atrage, în condiţiile legii,
şi desfiinţarea actelor subsecvente încheiate în baza lui. (3) în cazul în care contractului este
desfiinţat, fiecare parte trebuie sa restituie celeilalte, în natură sau prin echivalent, prestaţiile
primite, potrivit prevederilor art. 1.639-1.647, chiar dacă acestea au fost executate succesiv sau
au avut un caracter continuu.”.
Alte prevederi legale
În afara art. 1.254, mai sus citat, şi a dispoziţiilor privind restituirea prestaţiilor (în
general), la care textul citat trimite, explicit sau implicit, respectiv art. 1.639-1.649 C.civ.,
interesează pentru materia efectelor nulităţii şi alte dispoziţii legale, cuprinse, în principal, tot în
Noul Cod civil, dintre care amintim, aici, pe cele privitoare la desfiinţarea parţială a actului
juridic, în cazul nulităţii parţiale, inclusiv al clauzelor considerate nescrise (art. 1.255, 1.256),
precum si dispoziţiile care consacră unele excepţii de la principiile efectelor nulităţii (art. 47,
1.935) şi principiul quod nulhtm est, nullum producit effectum [precum art. 17 alin. (2), art.
54 alin. (2), art. 56, 901, ait. 937 alin. (1)].