Recursul Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerului Finanţelor

Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, este, de asemenea,
nefondat.
Înalta Curte constată că recurentul pârât reiterează excepţia lipsei calităţii sale procesuale
pasive pe capătul de cerere privind restituirea contravalorii îmbunătăţirilor.
La acest moment calitatea procesuală pasivă reprezintă o chestiune dezlegată irevocabil
în primul ciclu procesual, astfel încât ea nu poate fi reanalizată întrucât s-a încălca puterea de
lucru judecat ce operează în cauză cu privire la dezlegarea dată acestei excepţii, prin decizia
civilă nr. 315/R din 26 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze
privind proprietatea intelectuală.
Din acest punct de vedere este prioritară puterea de lucru judecat în raport cu modificarea
Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 1/2009 (în vigoare din februarie 2009) care, potrivit dispoziţiilor
actuale ale art. 48 alin. (2) stabileşte calitatea procesuală pasivă-în favoarea persoanei
îndreptăţite în ceea ce priveşte restituirea contravalorii îmbunătăţirilor; legea nouă nu poate
retroactiva, astfel că nu se poate reevalua calitatea procesuală pasivă pe baza unor prevederi
legale ulterioare dezlegării irevocabile a acestei excepţii1.
De asemenea, calitatea procesuală pasivă şi pentru capătul de cerere privind restituirea
preţului actualizat este o excepţie dezlegată în mod irevocabil prin aceeaşi decizie, susţinerea
fiind ele altfel, în contradicţie cu cele prevăzute de art. 50 alin. '(3) din Legea nr. 10/2001 (formă
a legii anterioară Legii nr. 1/2009).
Textul menţionat (în temeiul căruia a fost admisă cererea de chemare în garanţie
formulată de Municipiul Bucureşti) prevedea „Restituirea preţului actualizat plătit de chiriaşii ale
căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu
modificările şi completările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi
irevocabile se face de către Ministerul Finanţelor Publice din fondul extrabugetar constituit în
temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/ 1995, cu modificările ulterioare.”2
In ceea ce priveşte ultima critică formulată de pârât, referitoare la cheltuielile de judecată
la care a fost obligat la fond, înalta Curte constată că instanţa de apel în mod legal a dezlegat
această critică susţinută şi prin motivele de apel, referindu-se la criteriul culpei procesuale,

1
Pavel Filip, op. cit., p. 219
2
Pavel Filip, op. cit., p. 220.
intrinsec prevederilor art. 274 C. pr. civ. care au servit ca temei legal pentru stabilirea
cheltuielilor de judecată şi în sarcina Statului Român, ca parte căzută în pretenţii.
Având în vedere cele anterior redate, înalta Curte, în aplicarea prevederilor art. 312 alin.
(1) C. pr. civ. va respinge ca nefondate ambele recursuri.