UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

SPECIALIZARE PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

FILIALA FOCȘANI

ANUL II

SEMESTRUL II

DOCTRINE PEDAGOGICE

STUDENT:
 JAN AMOS COMENIUS

Jan Amos Comenius s-a născut în anul 1592, în localitatea Niwnice din
Moravia,este fiul unui morar originar din satul Komne(de aici îi vine și numele
de Komensky sau,latinizat,Comenius).

Asemenea tatălui său făcea parte din comunitatea” fraților boemi și

moravuri”,această apartenență îi va cauza numeroase probleme.

Rămâne orfan de ambii părinți și așa decide să înceapă studiile cu ”schola

latina”din Prerau după care dorind să ajungă pastor al propriei comunități,
studiază filozofia și teologia.În tinerețe el a criticat foarte tare biserica catolică
și nu numai,dar a încercat reconcilierea și unitatea tuturor religiilor
protestante.Aflat deja la el acasă,la întoarcerea de la Universitatea din
Heidelberg,a devenit profesor. Atunci a fost prima dată când a reacționat
împotriva sistemului de predare utilizat în școli și a propus idei noi cu privire
la modul de a preda,astfel încât elevii să învețe prin joc,să simtă bucuria de a
învața nu prin constrângere,ci cu dorința convins că elevii ar avea un interes în
a studia,fără a fi a nevoie de strigăte sau amenințări,”un zâmbet în loc de
băț”.La vârsta de 24 de ani este hirotonit ca preot.

La Leszno se expatriază în urma izbucnirii războiului de 30 de ani în 1618

și aici va organiza școli,va conduce viața frăției și va scrie o lucrare importantă
”Janua aurea linquarum reserata”(Poarta de aur deschisă a limbilor),inițial
scrisă în cehă și latină,dar tradusă destul de repede în alte douăsprezece limbi
europene.De asemenea, spre 1627, începe să lucreze la ”Didactica
Magna”,lucrare terminată în 1640 și publicată și în limba latină în
1657.”Didactica Magna”a fost cea care l-a făcut cunoscut în toată lumea,cartea
conținând întregul său sistem de educație.Ea este de fapt un tratat de
pedagogie și prezintă „arta universală de a învăța pe toți ,totul”.Comenius este
chemat de autoritățile vremii în mai multe țări europene pentru a organiza
sistemul de învățământ cum ar fi :în 1641 de Parlamentul englez,în 1642 în
Suedia,unde va pune bazele mai multor școli elementare.În 1650, se stabilește
la Saros Patak,domeniul principelui Transilvaniei,Sigismund Racoczi,unde va
conduce gimnaziul. Aici scrie o lucrare foarte importantă ”Orbis sensualim
pictus”(Lumea zugrăvită în icoane),o adevărată enciclopedie ilustrată pentru
copii,care va fi utilizată drept manual aproape două sute de ani, inclusiv în
Transilvania. De asemenea,tot aici scrie și ”Schola ludus”(Scoala sub formă de
joc),” Praecto morum”(Reguli de purtare pentru tineret). După ce se retrage în
orațul polonez Leszno,în 1656 acesta este distrus din cauza războiului dintre
polonezi și suedezi,iar Comenius pierde averea,biblioteca și manuscrisele.După
ce pribegește câtva timp prin Germania se îndreaptă spre Amsterdam unde se
ocupă de educația copiilor de nobili.

Se stinge din viata pe 15 noiembrie la Amsterdam.

Premise ale gândirii pedagogice

Părintele pedagogiei moderne s-a manifestat ca un optimist în ceea ce

privește posibilitățile ființei umane de a se perfecționa prin intermediul
educației. Conform opiniei sale,toți oamenii au dreptul și datoria să cunoască
totul despre tot(fiind un adept al pansofiei).

Ideea centrală este cea privitoare la natura formatoare,reflectându-se în

spiritul uman grație pararelismului dintre om și natura însăși . Prin ordinea
lucrurilor se institue adevărata educație,prin respectarea legilor firii,prin
asimilarea activismului natural la formarea ființei individuale.

După Comenius,scopul ultim al omului se află dincolo de lumea

aceasta:”Tot ce suntem,ce facem,ce simțim,ce gândim,vorbim,urzim,dobândim
și posedăm nu este altceva decât o anumită scară pe care ne urcăm din ce în ce
mai mult,spre a ajunge cât mai sus,fără însă să putem atinge vreodată suprema
treaptă”(Comenius,p.20).Omul este realizarea cea mai de preț a lui Dumnezeu
și o consecință a întregii deveniri a creației divine.Comenius a visat la o
Republică creștină,în care toți să fie uniți prin cunoaștere și credință.După
aprecierea lui Mayer,pedagogul ceh poate fi numit”gânditor întru Dumnezeu;
pentru el,Dumnezeu este începutul și sfârșitul oricărei educații”(1966,p.231).

Are o concepție interesantă în legatură cu sorgintea cunoșterii,plasându-

se pe aliniamentele unui”armonism metafizic”(G.G.Antonescu,p.139),prin care
se păstrează continuitatea dintre percepție,rațiune,revelație. Se manifestă ca
un mistic ponderat,cu un puternic simț al realității și un mare învățător care
voia reformarea sociatății.A realizat faptul că o educație profundă creativă este
bunul ce mai de preț al omului.Adept al educației în conformitate cu natura,el
ne îndeamnă să luăm exemplul de la natură,care nu forțează nimic,lasă totul să
se desfășoare normal,prin subordonarea față de legile intrisece de dezvoltare
naturală a ființei umane.Imitând pilda naturii,educatorul nu va greși
niciodată.Legile naturii sunt prezente și ele trebuie respectate. Educația se va
conforma atât naturii intime a copilului,cât și legilor înconjurătoare.

Fiecărui om îi e sortită o viață întreită în pântecele mamei,pe pământ și în

cer.De la primul nivel la al doilea ajungem prin naștere; de la al doilea la al
treilea prin moarte și înviere.În cel de-al trelea stadiu rămânem pentru
veșnicie-crede Comenius.In primul loc primim numai viață și începuturile
mișcării și ale simțirii,în cel de-al doilea primim viață,mișcarea ,simțirea și
începuturile cunoașterii,iar în al treilea stadiu primim absoluta plenitudine în
toate.Primul și al doilea lăcaș sunt asemănătoare unor ateliere,din care într-
unul se formează corpul pentru nevoile vieții următoare,iar în cel de-al doilea
se formează sufletul rațional,în folosul vieții veșnice; al treilea loc aduce
împlinirea și pentru celelalte două anterioare(p.21).

Comenius este adept al cunoașterii totalizatoare,prin cercetarea

naturii, a propriului eu și a lui Dumnezeu.Există trei izvoare principale care
alimentează cunoașterea umană:lumea înconjurătoare,spiritul nostru și Sfânta
Scriptură.Sursele invocate vin în sprijinul simțurilor, a rațiunii și al credinței
omului. Comenius se înscrie în curentul umanist al renașterii având în minte
idealul renascentist de formare(uomo universale), în care primează
cunoașterea întregului.Omul este o ființă raționlă- crede Comenius-pentru că
el cercetează lucrurile,le dă nume,le măsoară,le întrebuințează.El este stăpân
peste toate creaturile.Aceste premise metafizice sunt preluate și integrate în
sistemul pedagogic al marelui gânditor.

Concepție pedagogică

Dacă alți gânditori au fost ”musafiri” pe tărâmul pedagogiei,Comenius

și-a concentrat tot efortul spre această disciplină,absorbind și resemnificând
creator ceea ce se dovedise cel mai valoros până la el (Gavanescul,1907,p210).
El vede predarea tuturor obiectelor de studiu ca parte integrantă a
adevăratului total a lui Dumnezeu,făcându-i pe elevi capabili să intuiască
unitatea dintre revelatie divină și descoperirea umană personală.El s-a apropiat
de copil mai sigur decât oricare dintre predecesorii sau contemporanii săi. Mai
mult ca oricine,el sfătuiește dascălul să ia exemplu de la grădinar,care
îngrijește plantele potrivit nevoilor și posibilităților lor.Dar aceasta nu ne
permite să afirmăm despre Comenius că ar fi creatorul naturalismului
pedagogic conceput într-un chip modern ca o adaptare a educației și
învățământului la natura psihologică acopilului și la tendințele acestuia de
dezvoltare(p.22).

Marele umanist ceh a teoretizat în Didactica Magna aproape toate

principiile didactice, a intuit permanența educației și a anticipat cerința
integrării cunoștințelor în numele adevărului divin.

Comenius crede într-o abordare relaxată,dar disciplinată a învățării

(K.Gangel),care să îi ajute pe copii să învețe știința, să fie educați în evlavie,
astfel încât să se integreze rapid în viața prezentă și să se pregătească în
vederea accederii în lumea viitoare.

Comenius a avut o concepție deosebit de modernă în legătură cu

metodologia și formele de realizare a învățării.Educația se realizează
preponderent prin acțiune,plecând de la o bază intuitivă consistentă.O
persoană învață să scrie scriind,învață să gândeasca gândind și învață să
memoreze memorând. A scris un manual numit ”Orbis Sensualim Pictus” în
care s-a folosit de mijloace de învățare. Fiecare capitol din acest manual începe
cu o imagine în care numerele prezentate corespund cu rândurile numerotate
în text. Elevul combină partea orală cu cea iconografică pentru a ajunge la idei
abstracte.

Comenius pune accentul pe dimensiunea practic-acțională a formării

religiozității.”Religia este ceva viu și nu o pictură;ea își dezvăluie vitalitatea în
efectul său,după cum o sămânță vie încolțește de îndată ce o semănăm într-un
pământ bun”(Comenius, 1970,p.116). Credința,iubirea și speranța vor fi
formate și întărite prin aplicarea lor,nu la modul speculativ,abstract.Cultul
extern a lui Dumnezeu constă în neîncetata gândire la Dumnezeu,temerea și
iubirea lui,propria abnegație și resemnare în mâinile lui Dumnezeu,adică
dorința vădită de a face și pătimi tot ce-i place lui Dumnezeu. În timpul când se
preda învățătura creștină va avea grijă să nu se producă fapte sau
comportamente contrare perceptelor propovăduite.Unitatea dintre cuvânt și
faptă este de o mare importanță în formarea pietății.

Religia,la Comenius,nu se reduce numai la un obiect oarecare de studiu,

ci reprezintă o bază și un principiu de organizare al programului educativ.Ori de
câte ori avem posibilitatea de a stimula sentimentul religios,acest lucru trebuie
realizat indiferent că predăm istorie,literatură sau chiar științe
pozitive.Perspectiva interdisciplinară de instruire este intuită și cerută de
întemeietorul pedagogiei moderne.Educația devine aproape atotputernică la
pedagogul ceh. Decăderea firii umane poate fi evitată prin intermediul
educației.Omul fără educație nu rămâneb decât o brută.Instrucția trebuie
administrată atât la cei avuți cât și la cei săraci,la cei talentați,dar și la cei
netalentați,tuturor fără deosebire. Aceasta va începe încă din
copilărie,deoarece primele impresii au o mare influență asupra acceptării celor
viitoare.Sufletul copilului este o”tabula rasa”.El este perceput de Comenius
asemenea unei oglinzi sferice,atârnată în mijlocul unei camere în care se
reflectă toate lucrurile din jur.Pregătirea omului pentru a accede la împărăția
veșnică este precedată de o consistentă educație pentru lumea vizibilă,pentru
perceperea și stăpânirea mudanului,pentru viața prezentă cu
vicisitudinile,precaritățile sau bucuriile ei.Ca forme concrete de a ajunge la
acest scop,Comenius recomandă învățământul(sau instrucția),exemplul și
practicarea a tot ceea ce este folositor,activitatea proprie,jocul și disciplina.

Învățământul reprezintă forma principală de realizare a educației.Arta

universală de a-i învăța pe toți de toate constă în introducerea metodică,după
anumite principii,a tinerilor în tainele cunoașterii,ale științei și pietății.Însușirea
cunoștințelor se realizează în mod treptat,prin lărgirea continuă a nivelului de
informații,asemenea unor cercuri concentrice.Comenius aplică regula lui
Quintilianus conform căreia”lungă este calea prin reguli,scurtă și rodnică va fi
prin exemple”.Activitatea proprie este indicată,deoarece Comenius este
convins de faptul că ”scrierea se învață scriind,vorbirea vorbind,cântarea
cântând,calculul calculând,supunerea prin supunere,abținerea prin
abținere,adevărul prin spunerea adevărului”(Comenius,1970,p.294).Jocul este
o prelungire sau confruntare a activității și ,de aceea,el reprezintă un mijloc
foarte important de manifestare a spiritului copilului. Disciplina este un sistem
de reguli care trebuie aplicate mai ales atunci când elevii au comportamente
reprobabile. Fără a fi adeptul unei severități copleșitoare,Comenius sugerează
că ”o școală fără disciplină este ca o moară fără de apă”. El identifică două
tipuri de disciplină: una brutală,bazată pe măsuri de constrângere, incluziv
fizică,și alta blândă,prin cuvinte și sfaturi bune.Cea mai adecvată formă de
disciplină-spune marele pedagog- ne-o oferă soarele ceresc,care dă lucrurilor
în creștere totdeauna lumina și căldura,adeseori ploaie și vănt,rareori fulgere și
tunete.

Factorii care intervin în realizarea instrucției și educației sunt

invocați,inventariați și ierarhizați cu un deosebit simț al responsabilității:
părinții,comunitatea copiilor,școala,factorii culturalui.Comenius scoate în
evidență un inventar de cunoștințe indispensabile pentru părinți,asemănător
cu cel probat cu educatoarele de astăzi. El scrie un mic tratat,”Informatorul
școlii materne”, ce consemnează îndrumări metodice îndeosebi pentru mame.
Mediul copiilor este prielnic pentru schimbul de informații sau stări de
spirit.Școala este considerată ”laboratorul umanității”,unde se fasonează omul
din punct de vedere rațional și spiritual. După ce face o critică la adresa
sistemului de învățământ din epoca sa(număr mic de școli,conținuturi
speculative,metode scolastice sau bazate pe constrîngere).

Comenius reprezintă cea mai însemnată personalitate a pedagogiei

universale prin aceea că a teoretizat mai toate problemele pedagogiei
moderne:

*A discutat despre laturile educației,despre organizarea,planificarea și

politica educației.

*El este întemeietorul didacticii și al capitolelor aferente(finalitățile

educației,principiile didactice,natura valorilor transmise,procedee și metode de
realizare a învățării,modalități și tehnice de realizare a lecției).

*A teoretizat principiul educației în conformitate cu natura.

*A proiectat sisteme educaționale, a inventat orarul școlar și a pledat pentru

un sistem democratic de învățământ.

*A propus patru cicluri de învățământ,pornind de la specificul etapelor de

vârstă.
*A fost nu numai teoretician,ci și un strălucit practician al educației.”Merită
epitetul de divin,de profet, de apostol-coaidera Francois Guex- pe care i l-au
dat pedagogii germani, numit deseori și ”Pestalozzi de dinainte de Pestalozzi”.

*Aplicând pedagogiei regulile cercetării științifice inaugurate de către Bacon,

determină rolul intuiției, pune pe primul plan limba maternă și trimite
gramatica acolo unde îi este locul arată ceea ce trebuie să fie metodă de
predare și disciplină.

*Organizează învățământul public în jurul obstacolelor și dificultăților de tot

felul și determină diviziunile acestuia cu o exactitate și justețe remarcabile.

*Considera instrucția și educația mijloace proprii de a ridica umanitatea, de a o

înnobila, de a o face mai fericită, de a apropia,a reconcilia oamenii,ridicându-i
dincolo de luptele de partizan, de apartenențele la confesiuni sau
naționalităși(Guex,1913,p.171).

Câteva axiome, explicitate de Comenius încă din 1632, care concordă

cu cele mai actuale principii ale învățământului:

a)educația se va începe de timpuriu,înainte ca mintea să fie coruptă;

b)se va proceda de la general la particular;

c)se va merge de la ușor la dificil;

d)nimeni să nu fie încărcat cu prea multă materie ;

e)totul se va preda intuitiv;

f)în predare,totul,vizează utilizarea prezentă;

g)cunoștințele se vor aseza pe o bază solidă;

h)tot ce succedă va fi în legatură cu ceea ce precedă;

i)totul va fi organizat pe măsura minții,a memoriei și a limbii;

j)toate se vor consolida prin exerciții continue;

k)toate elementele unitare să se predea împreună;

)tot ce se învață trebuie predat așa cum este și cum a apărut, adică prin
prezentarea cauzelor;

m)tot ce se oferă cunoașterii să se prezinte mai întâi în general și apoi în

părțile sale;

n)la fiecare lucru să ne oprim cât e nevoie pentru a fi înțeles;

o)executarea se învață exersând;

p)exercițiul să înceapă cu elemente simple, și nu cu lucruri complicate.

Comenius construiește un sistem de învățământ pe trepte sau niveluri

distincte după principii psihologice,valabile și astăzi:

a)schola materna-sau educația realizată în familie(de la naștere până la 16ani);

sunt deprinse mersul,vorbirea, se interiorizează regulile de igienă,se face
inițierea în educația morală, exersarea simțurilor și dezvoltarea inteligenței;

b)schola vernacula- sau școala elementară, a satului (de la 12 ani);sunt

exersate simțurile interne, imaginația și memoria prin deprinderea unor
cunoștințe specifice de
religie,scriere,aritmetică,istorie,geografie,astronomie,fizică,politică,morală și
meserii;studiile se realizează în limba maternă;

c)schola latina- sau gimnaziul(de la 12 la 18 ani);se exersează priceperea și

judecata prin continuarea și aprofundarea materiilor anterioare,dar și a altora
noi precum latina sau limbile străine;

d)academia- sau învățământul superior,la care aveau acces doar cei înzestrați
sau cei demni de a fi admiși la onoruri publice; numită și școala de pansofie, ea
avea menirea de a forma facultățile care ne arată cum se poate menține
armonia.

Comenius cere ca o școală maternă să existe în fiecare sat, o școală latină

în fiecare oraș și o academie în fiecare provincie sau țară,în afară de aceste
instituții,el reclamă necesitatea unui ”collegium didactium”, adică o școală
pentru viitorii formatori, și cărți panmetodice pentru pregătirea diferitelor
materii.
 Instituția specializată pentru realizarea educației rămâne școala, ca
mediu prielnic pentru formarea omului. Etapizarea educației pe cele patru
cicluri școlare corespunde unor evoluții naturale,în primul rând succesiunii
celor patru anotimpuri ale anului,care au efecte transformatoare pentru
desăvârșirea lumii plantelor.

În afară de factorii descriși mai sus, el mai solicită formarea unei rețele
unde factorii culturali, conducătorii politici,marile instituții, personalități
publice și învățați să sprijine prin intervenții specifice educarea tineretului și
buna funcționare a școlilor.

Toate tipurile de conținuturi sau de dimensiuni ale educației sunt avute în

vedere de clasicul pedagogiei mondiale.

-Educația fizică este necesară pentru prelungirea vieții pe pământ, pentru

fortificarea trupului și sănătatea spiritului.

-Educația intelectuală are ca obiectiv accesul la cunoștințe și la utilizarea

lor adecvată în problemele vieții.

Pentru prima dată în istoria pedagogiei și învățământului structurează

un plan de învățământ pe discipline școlare și elaborează o programă școlară,
în sensul modern al termenului. Aceasta este alcatuită prin respectarea unor
principii sau axiome:

-se va alege doar esențialul din fiecare știință,

- cunoștințele și deprinderile stipulate trebuind să fie utile,

- se va merge de la general la particular,

-cunoștințele se vor dezvolta și amplifică gradat

- totul fiind dimensionat în raport cu vârsta și posibilitățile

individuale ale copiilor.

Sunt deosebit de interesante propunerile lui Comenius cu privire la:

-programul școlar,

-la formele de organizare a procesului de învățământ,

-la structura anului școlar

Orarul cuprinde două ore de studiu dimineața și două ore de repetiții și

aplicații după-amiaza.

A introdus sistemul vacanțelor, a folosit expresia ”an școlar”.

A fixat data începerii studiilor la 1 septembrie.

Marele pedagog teoretizează asupra sistemului de organizare pe clase

școlare și pe bază de lecții. Astfel Comenius indică mai multe trepte sau
momente ale lecției:

a)pregătirea prealabilă a copiilor în vederea înțelegerii a ceea ce este nou,

b)prezentarea și analiza elementelor noi,demonstrarea în vederea receptării
lor,

c)memorarea cunoștințelor, reflectarea asupra a ceea ce se primește prin

stabilirea unor reguli sau a definițiilor,

d)realizarea unor exerciții aplicative, demonstrarea ipotezelor și a regulilor.

Comenius reprezintă cea mai însemnată personalitate a pedagogiei

universale prin aceea că a teoretizat mai toate problemele pedagogiei
moderne.

Bibliografie:

-Constantin Cucoș,Istoria pedagogiei-Idei și doctrine fundamentale,Editura

Polirom, București,2001;

-I.Gh. Stanciu,O istorie a pedagogiei universale și românești până la

1900,Editura Didactica și Pedagogica, București,1977;

-Pagina de internet:http://www.tomrad.ro/comenius.