Sunteți pe pagina 1din 8

Diferenţierea celulară

CURS 14
• Diferenţierea celulară → în organisme pluricelulare –
Diferenţierea celulară. Moartea celulară. este procesul prin care celulele organismului
Celula canceroasă. dobândesc proprietăţi specializate care disting
diferitele tipuri celulare.
• Diferenţierea se produce în două perioade principale:
– în embriogeneză – în timpul dezvoltării
organismului din zigot până la formarea unui sistem
complex de ţesuturi şi tipuri celulare;
– în organismul adult – celulele stem adulte se divid
şi creează celule fiice complet diferenţiate, în timpul
regenerării tisulare normale.

CUPRINS
Tipuri de celule diferenţiate
• DIFERENŢIEREA CELULARĂ
• MECANISMELE GENERALE ALE DIFERENŢIERII • Populaţiile de celule diferenţiate din organism →
CELULARE. două tipuri:
• CARACTERELE GENERALE ALE CELULELOR
DIFERENŢIATE ŞI NEDIFERENŢIATE. – celule care persistă întreaga viaţă – exemplu:
neuronii;
• ÎMBĂTRÂNIREA ŞI MOARTEA CELULARĂ:
• NECROZA ŞI APOPTOZA.
– populaţii de celule diferenţiate în ţesuturile
care pierd celule în mod fiziologic – exemple:
• CELULA CANCEROASĂ
epitelii, celule sangvine.
• CARACTERISTICILE CELULELOR MALIGNE.
• BAZELE MOLECULARE ALE TRANSFORMĂRII
CELULARE.

Curs nr. 14 1
• Proprietăţile definitorii ale unei
• Celulele care persistă întreaga viaţă – fără a se celule stem sunt:
divide sau a fi înlocuite (în ţesuturi cu celule 1. Acesta nu este ea însăşi terminal
permanente); acestea sunt: neuronii, celulele diferenţiată (nu este celula terminală
muşchiului cardiac, celulele receptoare senzoriale a unei căi de diferenţiere), ci este
pentru lumină şi sunet şi celulele cristalinului. nediferenţiată;
Există două situaţii: 2. Se poate divide fără limită (sau
cel puţin pentru durata de viaţă a
– sunt conservate fără înlocuirea componentelor animalului) – nu „îmbătrâneşte”;
(celulele cristalinului), sau 3. Când se divide celula stem,
– sunt active metabolic şi îşi reînnoiesc fiecare celulă fiică are o alegere:
componentele; exemplu – neuronii îşi înlocuiesc – poate rămâne o celulă stem, sau
permanent proteinele, chiar îşi pot regenera axonii – poate urma o cale ireversibilă de
şi dendritele secţionate. diferenţiere terminală.

• Celulele diferenţiate în ţesuturile care pierd celule în • CELULELE STEM au un aspect necaracteristic,
mod fiziologic – acestea au o durată limitată de viaţă; ceea ce le face greu de identificat:
mor şi sunt înlocuite. – nu au structură specifică,
• Reînnoirea celulelor diferenţiate se produce în – nu au funcţie specifică,
organismul adult în două moduri: – nu au compoziţie chimică specifică.
– prin simpla duplicare a celulelor diferenţiate • Totuşi există anumite diferenţe între ele → deşi nu
existente – acestea se divid şi dau naştere la două sunt diferenţiate, ele sunt totuşi determinate →
celule fiice de acelaşi tip: celule hepatice, produc doar anumite tipuri de celule:
endoteliale – acest proces nu implică diferenţiere; şi
– acele celule stem care dau naştere la un singur tip
– prin diviziunea celulelor stem, relativ nediferenţiate de celule diferenţiate sunt numite unipotente, şi
– printr-un proces care implică schimbări în fenotip
– cele care dau naştere la mai multe tipuri de celule
şi achiziţia de noi proprietăţi: epiteliile de acoperire,
se numesc pluripotente.
celulele sangvine.

Curs nr. 14 2
• Celule stem pluripotente sunt supuse specializării în Îmbătrânirea celulară şi moartea celulară
celule progenitoare multipotente care dau naştere apoi
la celule funcţionale. • Îmbătrânirea (senescenţa) celulară este fenomenul prin
care celulele normale diploide diferenţiate pierd
– Celule stem hematopoietice (celule stem adulte) din
capacitatea de a divide, în mod normal după
maduva osoasă hematogenă → dau naştere aproximativ 50 de diviziuni celulare (in vitro).
hematiilor, leucocitelor şi trombocitelor din sânge;
• Scurtarea succesivă a telomerilor (capetele)
– Celulele stem mezenchimale (celule stem adulte) cromozomilor cu fiecare ciclu celular se crede că
din măduva osoasă → dau naştere la celule stromale, limitează numărul de diviziuni ale celulei, contribuind
celule adipoase, şi tipuri de celule osoase; astfel la îmbătrânire – senescenţa replicativă.
– Celulele stem epiteliale (celule progenitoare) → dau • Celulele pot deveni senescente şi din cauza rupturilor în
naştere la diferite tipuri de celule ale pielii; catena de ADN, acumulare de toxine etc.; exemplu
neuronii → celulele permanenete nu prezintă senescenţă
– Celulele satelite ale muşchiului (celule replicativă, dar totuşi îmbătrânesc.
progenitoare), care contribuie la diferenţierea
• Răspuns la deteriorarea ADN-ului → celulele
ţesutului muscular. îmbătrânesc sau se auto-distrug (apoptoza).

CARACTERISTICILE CELULELOR
DIFERENŢIATE ŞI NEDIFERENŢIATE MOARTEA CELULARĂ − NECROZA ŞI APOPTOZA

Celule • Necroza implică distrugerea


Celule DIFERENŢIATE NEDIFERENŢIATE membranei celulare, ceea ce
(celulele stem)
duce la scurgeri de proteine
Funcţia specifică
+ – intracelulare în spaţiul
Structura specifică extracelular şi inflamaţie.
+ – Necroza afectează, de obicei,
Compoziţia chimică grupuri mari de celule.
specifică + –
• Apoptoza apare de obicei la
Adezivitatea de suport
+ + celule individuale care sunt
supuse unei distrugeri organizate
Joncţionarea
+ + a citoscheletului celular şi
Inhibiţia capacităţii de formarea corpilor apoptotici,
diviziune + – care sunt fagocitaţi, fără o reacţie
Inhibiţia de contact inflamatorie.
+ +

Curs nr. 14 3
• Necroza este moartea prematură sau nenaturală a
celulelor şi ţesuturilor vii. Modificările morfologice în
• Necroza este cauzata de factori externi, cum ar fi apoptoză, includ:
infecţia, toxine, sau traumatisme. Acest lucru este în • blebbing – decuplarea
contrast cu apoptoza, care este o cauza naturală deces localizată a citoscheletului
de celular. de membrana plasmatică,
• Necroza este aproape întotdeauna în detrimentul • modificări ale membranelor
organismului gazdă, şi poate fi fatală. celulare, cum ar fi
• Celulele care mor din cauza necrozei nu trimit, de pierderea asimetriei
obicei, aceleaşi semnale chimice sistemului imunitar. membranei şi adezivităţii,
Acest lucru împiedică fagocitele din apropiere să • micşorarea celulei,
localizeze şi să înglobeze celulele moarte, ceea ce duce • fragmentare nucleară,
la o acumulare de ţesut mort și resturi celulare la sau condensarea cromatinei,
lângă locul necrozei. precum şi fragmentarea
• Este adesea necesar să se elimine chirurgical ţesutul ADN-ului cromozomial.
necrotic.

• Apoptoza este o formă de moarte celulară programată în


organismele multicelulare. Acesta este unul dintre
principalele tipuri de moarte celulară programată (PCD) și CELULA CANCEROASĂ
implică o serie de evenimente biochimice care conduc la o
morfologie caracteristică celulelor şi moarte.
• Exemple de apoptoză: moartea celulelor nervoase exces, • Cancerul este o boală ereditară care implică defecte
moartea țesutului embrionic inutil, și moartea celulelor transmisibile în mecanismele de control celulare
potențial canceroase (celulele defecte). care au ca rezultat formarea de tumori invazive →
• Moartea prin apoptoză este mediată de enzimele proteolitice acestea pot elibera celule care pot răspândi boala în
numite caspaze care activează sau dezactivează substraturile
unor proteine-cheie prin eliminarea unui fragment din lanțul locuri îndepartate în organism.
lor polipeptidic. • Celulele canceroase sunt definite prin două
Două căi distincte de apoptoză:
– declanşată de semnale extracelulare, proprietăți transmisibile: ele și urmașii lor
– declanşată de stres celular intern care acţionează prin (1) se pot reproduce fără restricțiile normale, și
eliberarea citocromului C din spaţiul intermembranar din (2) pot invada şi coloniza teritoriile în mod normal
mitocondrii. rezervate pentru alte celule.
• Ambele căi activează enzimele pro-apoptotice, caspazele.

Curs nr. 14 4
• O celulă izolată anormală, care proliferează mai
mult decat vecinii săi normali va duce la formarea
unei tumori, sau neoplasm – o masă în continuă
creștere de celule anormale.
• Există două tipuri de tumori:
– tumora este benignă → atunci când celulele
neoplazice rămân grupate împreună într-o • Imagini ale celulelor colectate din colul uterin (frotiu
singură masă, Papanicolau).
(A) Normal: celulele sunt mari și bine diferențiate, cu
– tumora este un cancer numai dacă este malignă, nucleu foarte condensat.
adică, doar dacă celulele sale au capacitatea de a (B) Displazia: celulele sunt într-o varietate de stadii de
invada ţesuturile înconjurătoare. diferențiere, unele destul de imature.
(C) carcinom invaziv: celulele toate apar nediferenţiate, cu
citoplasma puţină și un nucleu relativ mare, anormal.

• Multe dintre caracteristicile celulelor tumorale pot fi


observate în cultură: în timp ce celulele normale
proliferează până când acestea formează un singur strat
(monostrat) pe fundul vasului, celulele tumorale
continua să crească în cultură, formând grămezi de
celule (lipsa inhibiţiei de contact).
• Alte caracteristici ale celulelor canceroase sunt:
– capacitatea de a creşte atunci când sunt suspendate în
medii lichide → nu par să aibă nevoie de ataşamentul faţă
• Tumorile benigne pot fi, de obicei, complet vindecate de substrat (ca celulele normale);
prin eliminarea chirurgicală a masei tumorale. – o tendinţă de a prezenta un număr anormal de
• Cancerele presupun capacitatea celulelor de a se cromozomi;
desprinde, de a intra în sânge sau vasele limfatice → – capacitatea de a continua sa se dividă pe termen nelimitat;
formează tumori secundare, sau metastaze, în alte locuri – un citoschelet dezorganizat;
din organism. – o lipsă de receptivitate la semnalele celulelor vecine.

Curs nr. 14 5
• Celulele canceroase – acumulare de mutaţii • Analiza celulelor unei tumori canceroase aproape
întotdeauna arată că celulele au apărut prin
proliferarea unei singure celule anormale (tumora
este numită monoclonală).
• Dezvoltarea unei tumori maligne este un proces cu
mai multe etape caracterizat printr-o progresie a
modificărilor genetice (acumulare de anomalii în
ADN), care fac celulele tumorale:
– din ce în ce mai puțin receptive la mecanismele
normale de reglare din organism, și
– mai capabile de a invada ţesuturile normale.
Cromozomii unei celule canceroase → multiple
anomalii de număr şi de structură.

• Genele implicate în carcinogeneză constituie un subset


specific de gene ale căror produse sunt implicate în
• Principalul factor mutagen:
activități ca:
replicarea ADN pentru DIVIZIUNEA CELULARĂ! – controlul ciclului celular,
– adeziunea intercelulară, și
• Celulele normale pot fi convertite în celule canceroase şi – repararea ADN-ului.
sub influența a diferiţi factori de mediu. • Genele care au fost implicate în carcinogeneză sunt
• Aceşti factori pot fi: împărțite în două mari categorii:
– o mare varietate de agenţi mutageni chimici, – oncogene, și
– radiaţii ionizante, – gene supresoare tumorale.
– virusuri ADN şi ARN, • Oncogenele codifică proteine care promovează pierderea
controlului creșterii și malignitate.
toate acestea acţionează provocând schimbări în
• Oncogene derivă din proto-oncogene - gene care codifică
genomul celulei „transformate”. proteine cu roluri în activitățile celulelor normale.

Curs nr. 14 6
CARACTERISTICILE CELULELOR DIFERENŢIATE,
• Genele supresoare tumorale codifică proteinele care NEDIFERENŢIATE ŞI MALIGNE
Celule
restricţionează creşterea celulară şi împiedică celulele Celule
NEDIFERENŢIATE
Celule
DIFERENŢIATE MALIGNE
să devină maligne. (celulele stem)

Gena supresoare tumorală cel mai frecvent implicată Funcţia specifică


+ – –
în cancerul uman este p53 al cărei produs (proteina Structura
+ – –
p53) acționează ca factor de transcriere care activează specifică

expresia unei proteine care inhibă depăşirea punctului Compoziţia


chimică specifică
+ – –
de restricţie G1.
• Deteriorarea ADN-ului determină stabilizarea
Adezivitatea de
suport
+ + –
proteinei p53 care conduce la oprirea ciclului celular Joncţionarea
+ + –
până când defectul este reparat. Inhibiţia
capacităţii de
+ – –
• Proteina p53 mutantă nu are activitate normală, astfel
diviziune
încât celulele cu ADN-ul anormal pot trece în faza S. Inhibiţia de
contact
+ + –

• Cele mai multe tumori conțin modificări atât în RECAPITULARE:


genele supresoare tumorale cât şi în oncogene, →
mai multe mutații trebuie să se producă în interiorul Procesul prin care celulele fiice dobândesc noi proprietăţi se
numeşte proliferare. (Adevărat/Fals)
unei anumite celule, înainte de a deveni celulă
R: Fals - diferenţiere
malignă.
Care sunt principalele perioade ale diferenţierii celulare?
R: în embriogeneză şi în organismul adult.

Fibrele musculare sunt celule permanenete, care persistă înteaga


viaţă. (Adevărat/Fals)
R: Fals doar fibrele musculare cardiace sunt celule permanente

Numiţi tipuri de ţesuturi care pierd în mod fiziologic celule.


Acumularea de defecte genetice într-o celulă intestinală, R: epiteliile, celulele sangvine
ducând la cancer de colon.

Curs nr. 14 7
Simpla duplicare este un proces de reînnoire a populaţiilor de
celule, fără diferenţiere. (Adevărat/Fals)
R: Adevărat

Celulele stem sunt celule diferenţiate, chiar dacă nu sunt


terminal diferenţiate. (Adevărat/Fals)
R: Fals sunt celule nediferenţiate, dar sunt determinate
Din ce tip de celule stem se produc celulele sangvine?
R: celule stem hematopoietice

Apoptoza este fenomenul de moarte celulară care se soldează cu


producerea unei reacţii inflamatorii. (Adevărat/Fals)
R: Fals necroza produce inflamaţie

Care este principala anomalie celulară ce caracterizează


celulele tumorilor maligne?
R: capacitatea de a invada ţesuturile înconjurătoare

Transformarea malignă se produce numai în urma acţiunii unor


factori din mediu. (Adevărat/Fals)
R: Fals – principalul proces mutagen este replicarea ADN-ului

Proteina p53 are rol în prevenirea intrării în diviziunea celulară a


celulelor cu defecte în ADN. (Adevărat/Fals)
R: Fals – previne trecerea la faza S (blochează punctul de
control al G1)
Care este semnificaţia termenului “monoclonal”?
R: o masă de celule a rezultat din proliferarea unei singure celule
Numiţi principalele tipuri de gene implicate în carcinogeneză.
R: proto-oncogenele (oncogenele) şi genele supresoare tumorale

Curs nr. 14 8