MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI

Specialiştii care au ca primă obligaţie conducerea activităţii de zi cu zi a membrilor

grupurilor de lucru (grupe de copii de grădiniţă, clase de elevi, grupe de laborator, grupe de
studenţi), în vederea îndeplinirii sarcinilor specifice fiecăruia, care să contribuie la realizarea
misiunii, obiectivelor şi scopurilor acestora, sunt managerii de primă linie – educatorii,
învăţătorii, profesorii. Acestea sunt responsabili de soluţionarea corectă şi eficientă a tuturor
categoriilor de probleme legate direct de desfăşurarea activităţilor didactice, de descifrarea
obiectivelor generale şi a obiectivelor specifice ale disciplinelor de studiu înscrise în
curriculumul fiecărui nivel şi tip de învăţământ.
Fiecare formaţie de activitate didactică – grupă sau clasă – constituie un subsistem
distinct al sistemului de învăţământ în care se regăsesc cele două poziţii complementare
interdependente: educatorul şi educatul.
Educatorul este persoana care are poziţia de conducător al activităţilor şi al seriilor de
relaţii prin intermediul cărora educatul se transformă din persoană neformată în adolescent, tânăr
sau adult educat şi format. Această transformare se realizează în concordanţă cu valorile,
obiectivele, finalităţile şi exigenţele organizaţionale ale microsistemelor şi macrosistemului
educaţional în care se produce şi în care participanţii la activităţile şi la procesele educaţionale
învaţă, acceptă şi satisfac aşteptările celorlalţi.
Managementul clasei de elevi, constă în planificarea, organizarea, conducerea, controlul
şi evaluarea activităţilor educative din cadrul clasei de elevi ca grup socio – educativ.
Obiectivele şi structura organizaţională a şcolii, ca factor de pregătire a elevilor pentru
integrarea socială şi profesională, culturală şi comportamentală, sunt determinate de structura
socio-economică şi de idealul social.
În acest scop şcoala, prin procesul de învăţământ şi activităţile educative, asigură
cunoaşterea şi dezvoltarea personalităţii elevilor, înzestrarea lor cu performanţele necesare
integrării în dinamismul vieţii social-economice.

1
 În cadrul clasei de elevi, profesorul – diriginte asigură respectarea normelor de conduită
prevăzute de regulamentele şcolare. Dirigintele este managerul activităţilor educative din clasa
de elevi. El este ales dintre profesorii cu prestigiu social şi moral, pentru a îndeplini mai multe
roluri:
1. studierea şi caracterizarea psiho-pedagogică a elevilor şi a clasei, ca repere în
elaborarea programului educaţional;
2. planificarea activităţilor educative, adoptând reperele M.E.C. la specificul clasei
de elevi;
3. organizarea clasei ca grup socio-educativ, asigurând coeziunea şi dinamica
grupului educogen; Educatorul asigură prezenţa elevilor la cursuri, ordinea
curăţenia în spaţiile de învăţământ, existenţa materialelor didactice necesare.
4. Conducerea democratică şi operaţională a clasei, folosind diverse strategii de
intervenţie;
5. conducerea activităţilor educative nonformale şi colaborarea cu profesorii de la
clasa respectivă, cu familia şi comunitatea locală;
6. consilierea psihopedagogică, orientarea şcolară şi profesională, în colaborare cu
Centrele şi Cabinetele de asistenţă psihopedagogică;
7. participarea activă şi responsabilă a elevilor la activităţile educative din cadrul
clasei;
8. prevenirea şi combaterea devierilor de comportament şi formarea
comportamentului moral la elevi;
9. controlul şi evaluarea eficienţei activităţilor educative;
10. optimizarea şi inovarea acestora.
În cadrul acestor roluri, educatorul, profesorul-diriginte este chemat să îndeplinească
sarcini multiple, de pe poziţii diferite, raportându-se însă, la propria personalitate.
În consecinţă, el alege rolurile compatibile cu personalitatea sa, optând pentru cele ce îi
permit să îşi realizeze vocaţia de educator, căreia îi asociază valori şi atitudini personale,
încorporate în structura personalităţii sale.
Pentru îndeplinirea acestor roluri, educatorul poate folosi mai multe strategii
educaţionale. Dintre acestea, strategia educării diferenţiate a elevilor se realizează prin adoptarea
unor metode adecvate capacităţilor, intereselor şi comportamentului fiecărui elev. În organizarea
şi desfăşurarea activităţilor de consiliere şi instruire, educatorul devine consilier şi sfătuitor, care
oferă sugestii, stimulează şi îndrumă activitatea elevilor de autoinstruire şi autoeducare.

2
 Educatorul poate interveni în prevenirea şi rezolvarea conflictelor individuale şi de grup
păstrând o atitudine neutră şi promovând spiritul de dreptate în propunerea soluţiilor de
rezolvare a conflictului.
În cadrul strategiei de intervenţie pentru înlăturarea unor disfuncţii în activitatea
grupului şi pentru optimizarea acesteia este necesar mult tact pedagogic, întrucât altfel ar putea
provoca fenomene negative în comportamentul elevilor. Astfel, se pot folosi în acest scop
sugestia şi persuasiunea, ca mijloace de formare a convingerilor şi de influenţare a voinţei,
intervenţia pentru a se informa ce se întâmplă cu grupul respectiv, dar şi pentru a conştientiza şi
sensibiliza membrii grupului faţă de anumite acţiuni de perspectivă, sau probleme ce nu le
cunosc.
În toate aceste situaţii, educatorul trebuie să dovedească şi să posede abilităţi
comunicaţionale care să-i permită un dialog real cu elevii. Comunicarea este cea care trebuie să
motiveze şi să întemeieze legitimitatea exigenţelor pe care el le formulează şi să-i ajute pe
„educaţi” să înţeleagă ceea ce trebuie să facă pentru a răspunde aşteptărilor implicate de
satisfacerea lor.
Dintre documentele utilizate în managementul clasei de elevi putem remarca: planul de
elaborare şi de consiliere educativă a familiei (conţinând planificarea vizitelor la întreprinderi şi
instituţii, întâlniri cu specialişti din diferite domenii, vizitarea de expoziţii cu caracter tehnic şi
artistic etc) , caietul dirigintelui, planul de consiliere şcolară şi profesională (acesta poate
cuprinde vizite la domiciliul elevilor, şedinţe cu părinţii şi teme de instruire), fişa de
caracterizare a clasei de elevi.
În funcţie de problemele instructiv – educative, rezultate din caracterizarea clasei de
elevi şi pe baza programei activităţii educative, educatorul îşi poate elabora planul tematic al
orelor dedicate dirigenţiei,folosind reperele elaborate de M. E.C. şi pe care le poate adapta la
problemele clasei de elevi.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

3
 Iucu, R., Managementul şi gestiunea clasei. Fundamente teoretico-
metodologice, Ed. Polirom, 2000
 Cristea, S., Managementul organizaţiei şcolare, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1996
 Universitatea Spiru Haret, Departamentul Pentru Pregătirea Personalului
Didactic, Sinteze, Ed. Fundaţiei România de mâine, Bucureşti, 2004