Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
5. Implicarea la infracţiune.
Legea penală în vigoare prevede două categorii de implicare la infracţiune:
favorizarea şi tolerarea infracţiunii. Codul penal din 1961 prevedea răspunderea
penală şi pentru nedenunţarea infracţiunii.
În conformitate cu art.49 С. pen. al R.M., acţiunile de complicitate ulterioară,
care nu au fost promise din timp, nu mai constituie complicitate ci atrag răspunderea
penală a persoanei ce le înfăptuieşte, în condiţiile art.323 С. pen. al R.M. pentru
Favorizarea infracţiunii, şi această formă deja nu este numită complicitate ci
favorizare.
Din textul legii reies trei condiţii obligatorii ce trebuie respectate la calificarea
unei favorizări:
Din textul legii reies trei condiţii obligatorii ce trebuie respectate la calificarea
unei favorizări:
1. Favorizarea nu a fost promisă din timp, deoarece implicarea la o infracţiune
aflată în proces de derulare chiar şi nepromisă în prealabil va constitui o complicitate
concomitentă.
2. Favorizare ase pedepseşte doar pentru o infracţiune gravă, deosebit de gravă,
sau excepţional de gravă – respectiv favorizarea unei infracţiuni uşoare şi mai puţin
grave nu se pedepseşte penal, dacă nu întruneşte fapta o altă componenţă de
infracţiune.
3. Nu sunt supuşi răspunderii penale pentru favorizare soţul (soţia) şi rudele
apropiate.
Prin tolerarea infracţiunii se înţelege neîmpiedicarea comiterii infracţiunii de
către o persoană care era obligată să întreprindă măsuri pentru prevenirea şi
curmarea ei.
Preîntâmpinarea infracţiunii de către ceilalţi cetăţeni constituie o datorie
morală.