Unitatea de înv are nr.

2
TRANSFERUL DE C LDUR PRIN CONDUC IE
Cuprins:
Obiectivele unit ii de înv are nr. 2
2.1 Legea lui Fourier; Ecua ia diferen ial a conduc iei 2
2.2 Conductivitatea termic 8
2.3 Conduc ia termic în regimsta ionar la corpuri geometrice simple
f r surse interioare de c ldur 13
2.4 Conduc ia termic în regim sta ionar la corpuri geometrice simple
cu surse interioare de c ldur uniform distribuite 22
Lucrare de verificare – unitatea de înv are nr. 2 26
R spunsuri şi comentarii la întreb rile din testele de autoevaluare 27
Bibliografie – unitatea de înv are nr. 2 28

1
OBIECTIVELE unit ii de înv are nr. 2

Principalele obiective ale Unit ii de înv are nr. 2 sunt:

 Familiarizarea cu no iunile legate de procesele
termofizice de conduc ie, ca form de transfer a
energiei
 În elegerea no iunilor legate de coeficientul de
conductibilitate termic pentru materiale diferite
 Intelegerea ecua iei diferen iale a conduc iei termice
şi a rolului ei în calculul varia iei de temperatur şi
fluxurilor termice transmise prin conduc ie
 Familiarizarea cu procesul de conduc ie prin corpuri
cu forme geometrice şi fizice diferite
 Sublinierea aspectelor practice legate de realizarea
transferului de c ldur prin conduc ie
 Recunoaşterea modului de realizarea transferului de
c ldur
 Aplicarea cu succes a unor elemente simple de calcul
a fluxurilor de c ldur transmise prin conduc ie intre
corpuri sau fluide

2.1 Legea lui Fourier; Ecuaţia diferenţial a conducţiei

2.1.1 Legea lui Fourier; Modelele matematice ale conducţiei

Legea fundamental a transferului de energie termic prin conduc ie a fost
propus de FOURIER în 1822 şi se numeşte, fireşte, legea lui Fourier. Pentru
peretele plan (fig.2.1.), cu distribu ia de temperatur t(x), legea lui Fourier
exprim densitatea fluxului de c ldur la fe ele peretelui, astfel:
t
dt
q s   [W/m2] ( 2.1)
dx
Q
t1 t x  S
Figura 2.1
t2
  const x

2
 Ea se bazeaz pe principiul II al termodinamicii şi spune c
drumul urmat de fluxul unitar este drumul de minim rezisten
,respectiv drumul cel mai scurt dintre dou suprafe e izoterme infinit
apropiate, determinat de direc ia gradientului de temperatur . Sensul
fluxului unitar, în conformitate cu al doilea principiu al termodinamicii
,este cel de la temperaturi ridicate c tre cel cu temperaturi sc zute , deci
semnul invers gradientului. Între fluxul termic unitar şi gradientul de
temperatur , coeficientul de propor ionalitate este  ,denumit coeficient
de conductibilitate termic :
q    grad t . (2.2).
Aceast lege reprezint de fapt numai primul termen al desf şur rii
func iei q , în serie, în jurul originii, dup puterile gradientului de
temperatur , şi deci este valabil numai când acest gradient nu dep şeşte
anumite limite.
Cu aceasta fluxul de c ldur este:
   -   grad t  dS , (2.2)
S

iar cantitatea de c ldur : Q   d 

S
q  dS . (2.4)
În aceste rela ii, elementul de suprafa este luat sub form vectorial
0
dS  dS  n ,având deci direc ia normal la suprafa , iar q  dS este produsul
scalar, care când dS este elementul de suprafa izoterm , are valoarea
q dS  q  dS, q fiind modulul fluxului unitar, iar dS elementul de suprafa sub
form scalar .
Legea lui Fourier (2.1) permite aflarea schimburilor de c ldur când se
cunoaşte expresia câmpului de temperatur :
t  t (r ,  ) . (2.5)

La rândul lui , câmpul de temperatur (2.4) se afl din legea lui Fourier
sub forma denumit : ecua ia lui Fourier .
Pentru determinarea acestei ecua ii se scriu bilan urile fluxurilor
(bilan urile de puteri ) pentru un volum V din corp, arbitrar ales :
Qi  QS  Q a , (2.6)
Qi fiind fluxul izvoarelor interioare (reac ii chimice, schimb ri de stare,
reac ii nucleare şi ,în general ,orice reac ie exo sau endotermic care are loc
în volumul V ), determinat de func ia de izvoare M:

3
 M  M (r , , t ) 
 Qi
dV
kcal/ m h ,
3
(2.7 ).
Iar QS este fluxul schimbat prin suprafa a exterioar a volumului ales
arbitrar şi Qa fluxul de c ldur acumulat în volumul respectiv.

2.1.2 Ecuaţia diferenţial a conducţiei

Unul dintre obiectivele majore ale analizei transferului de c ldur îl

reprezint determinarea câmpului de temperatur sau a distribu iei spa iale a
temperaturii într-un mediu, rezultate din condi iile impuse la limit . Odat
distribu ia cunoscut , fluxurile de c ldur se pot calcula prin aplicarea legii
lui Fourier.
Metodologia de determinare a ecua iei diferen iale a conduc iei se
bazeaz pe aplicarea legii conserv rii energiei pentru un element de volum
infinitezimal. Ecua ia diferen ial rezultat are ca solu ie distribu ia de
temperatur în mediul considerat.
Se consider (fig.2.1) un mediu omogen în care exist un gradient de
temperatur , iar câmpul de temperatur , la un moment dat, se exprim în
coordonate carteziene sub forma t (x, y, z) [0C].
Se defineşte un element de volum infinitezimal dv(diferen ial), prin
suprafe ele c ruia are loc transfer de energie termic prin conduc ie. dv este
definit de rela ia:
dv=dx xdy xdz
Fluxurile de c ldur normale pe fe ele suprafe ei de control ce con in
punctul curent (x, y, z), sunt notate Qx, Qy, Qz, dup cum vectorii care le
reprezint sunt paraleli cu axele de coordonate Ox, Oy, Oz. Expresiile lor sunt
date de rela iile:
t
Qx   dydz [W ] (2.8,a)
x
t
Q y   dxdz [W ] (2.8,b)
y
t
Qz   dxdy [W ] (2.8,c)
z

 , cp , 

4
 Qz  dz

Q y  dy

Qx
E dz
Egen Qx  dx

dy
Figura 2.2
x, y, z  dx

Qy
Qz

Schematic conduc ia termic printr-un element infinitezimal de volum,

în coordonate carteziene (rectangulare) este dat în figura 2.2
Dac fluxurile termice sunt func ii comune de coordonate, atunci
varia ia lor infinitezimal , pe fiecare direc ie, se poate exprima ca fiind
liniar , astfel:
Qx
Qx  dx  Qx  dx [W ] (2.9,a)
x
Q y
Q y  dy  Qy  dy [W ] (2.9,b)
y
Qz
Qz  dz  Qz  dz [W ] (2.9,c)
z

Ecua iile (2.9) exprim , astfel, fluxurile termice normale pe fe ele

suprafe ei de contact ce con in punctul x  dx, y  dy, z  dz  ,conform figurii
2.1
În mediul considerat pot exista surse termice interioare (datorate, de ex.,
schimb rii st rii de agregare a unor substan e , trecerii unui curent electric,
etc.) cu fluxul termic volumetric q v
Rezult c energia termic generat de surse, în elementul de volum dV,
este reprezentat de:
E gen  qv dxdydz [W ] (2.10)

5
 Energia termic acumulat de elementul de volum dV, în unitatea de
timp, sau varia ia energiei termice con inute de volumul dV, în intervalul
infinitezimal de timp d, se poate exprima astfel:

E  t

 
 cpt dxdydz   cp dxdydz

[W ] (2.11)
Odat termenii de mai sus identifica i, se poate scrie ecua ia de
conservare a energiei pentru elementul de volum considerat:

E
 Qx  Qy  Qz  Qx  dx  Q y  dy  Qz  d  E gen [W ] (2.12)


Aceast ecua ie, împreun cu (2.8), (2.9), (2.11) conduce la forma:

t Q Q y Qz
 cp dxdydz   x dx  dy  dz  qv dxdydx (2.13)
 x y z
Dac în (2.13) se introduce (2.8) şi se simplific rela ia ob inut cu
elementul de volum dx.dy.dz, rezult ecua ia diferen ial general a
conduc iei termice, în coordonate carteziene (rectangulare):

t   t    t    t 
 cp             qv [W / m ]
3
(2.14)
 x  x  y  y  z  z 
Aceast ecua ie stabileşte c , în orice punct din mediul considerat,
varia ia energiei termice ob inute în unitatea de volum trebuie s fie egal cu
c ldura net transferat prin conduc ie acelei unit i de volum, plus fluxul
termic volumetric generat.
Prin rezolvarea ecua iei (2.14) se poate ob ine distribu ia instantanee de
temperatur t (x, y, z, )
De obicei se lucreaz cu variante simplificate ale ecua iei generale.
Dac , de exemplu, conductivitatea termic  este o constant independent
de coordonate şi de temperatur , ecua ia diferen ial a conduc iei are
expresia:

1 t  2 t  2 t  2 t qv
 2  2  2 
a  x y z 
q
  2t  v

K / m 
2
(2.15)

6
 
unde a  reprezint o proprietate a materialului, care se numeşte
 cp
difuzitate termic şi se exprim în m 2 / s
O valoare ridicat pentru a ( mare sau cp mic) implic o valoare
ridicat pentru t /  în ecua ia (2.15), deci corespunde unui mediu ce-şi
modific rapid temperatura (energia termic ) în procesul tranzitoriu de
transfer de c ldur . Cu alte cuvinte, mediul transfer energie mai uşor decât o
acumuleaz sau are iner ie termic redus .
Cazul cel mai simplu al ecua iei (2.15) îl reprezint conduc ia
unidimensional în regim permanent, în absen a surselor interioare de
c ldur :
d  dt  d
     q s , x   0 (2.16)
dx  dx  dx
caz în care densitatea de flux termic este constant în direc ia
transferului de c ldur .
Ecua iile conduc iei pot fi, de asemenea, în coordonate cilindrice sau
sferice. Astfel:
Coordonate cilindrice: (1)
 cp
t

1  
 r r 
 r
t  1   t    t 
 2         qv W / m
r  r     z  z 
3
 (2.17)

Coordonate sferice
t 1   2 t  1   t  1   t 
 cp  2  r  2     2   in   qv
 r r  r  r sin      r sin   
2
 
W / m 
3
(2.18)
Alte ecatii diferen iale ale conductiei sunt date in tabelul de mai jos:

7
 2.2 Conductivitatea termic

Propriet ile termofizice ale materiei sunt deosebit de importante în

analiza proceselor de transfer de c ldur . Propriet ile materiei cu un efect
semnificativ asupra proceselor de transfer termic sunt:
Conductivitatea termic - λ
Vâscozitatea cinematic - υ
Coeficientul de difuzie -D
Densitatea- ρ
C ldura specific masic - c
Pentru transferul de c ldur prin conduc ie, conductivitatea termic - λ
este factorul de propor ionalitate a fluxului de c ldur transmis prin conduc ie,
este , acea proprietate de transport care indic eficien a transferului de energie
prin procesul de conduc ie
Conductivitatea termic depinde de structura fizic a materiei,
care, la rândul ei, depinde de starea de agregare a acesteia.
Conductivitatea termic se poate defini din rela ia (2.19), astfel:
qn

t / n [W / m  k ] (2.19)
λ, este în general mai mare la un solid decât la un lichid şî mai mare la
un lichid decât la un gaz.

8
TERMODINAMIC NAVAL – Curs şi aplica ii

TRANSFER DE C LDUR ŞI MAS

Zn Ag
METALE PURE
Ni Al
ALIAJE
PLASTICE GHEATA OXIZI
NEMETALE SOLIDE
SPUME FIBRE
IZOLATII
ULEIURI APA Hg
LICHIDE

CO2 H2
GAZE
 [w/mK]
0,01 0,1 1 10 100 1000

Figura 2.3

Gama de valori pentru conductivitatea termic a diverselor categorii de substan e

aflate la temperatura şi presiunea atmosferice este dat in figura 2.3.
Starea solidă- Un corp solid este format din electroni liberi şi din atomi, lega i într-
un aranjement periodic numit re ea. În consecin , transportul de energie termic se
realizeaz atât prin migra ia electronilor liberi, cat şi prin undele de vibra ie ale re elei.
Datorit acestui mod de transport, conductivitatea termic poate fi scris ca suma
dintre o component electronic , e, şi o component de re ea, r:
   e(2.20)
 r

Pentru metalele pure, e este mult mai mare decât r şi se poate calcula cu rela ia
Wiedemann- Franz- Lorenz: L0T
e  (2.21)
   T 
0

unde Lo este o constant numit num rul lui Lorenz;

0
 0 este rezistivitatea rezidual , la 0 K;
 T  este rezistivitatea propriu-zis (dominanta fa de  0 , la temperaturi ce
0
dep şesc 100 K)
La solidele nemetalice,  este determinat în primul rând de , care depinde de
frecven a interac iunilor dintre atomii re elei. Deoarece aceast frecven creşte cu
temperatura, rezult c valoarea lui  creşte şi ea cu temperatura.
TERMODINAMIC NAVAL – Curs şi aplica ii

TRANSFER DE C LDUR ŞI MAS

Tipul re elei, cristalin (foarte ordonat ) sau amorf , influen eaz , de asemenea
valoarea lui .
Astfel, cuar ul are o conductivitate termic superioar sticlei.
La temperaturi în vecin tatea lui 100 0K, valorile lui , pentru unele solide
nemetalice cristaline (diamantul, oxidul de beriliu, etc.), pot fi mult peste valorile
corespunz toare conductorilor clasici (cuprul, de ex.)
Pentru corpurile solide se prefer , în majoritatea cazurilor, o rela ie liniar
pentru  ca func ie de temperatur :
  0 1   (t  t 0 )  W /m  k   (2.22)
unde 0 corespunde unei temperaturi de referin to, iar  este un coeficient
caracteristic fiec rui material. De regul , este convenabil alegerea lui t o = 0 C0,
astfel c ecua ia (12) devine:

  0 1   t   W /m  k   (2.23)
Materiale izolatoare termic sunt materiale care au conductivitatea termic
sc zut , confec ionate sau combinate astfel încât s conduc la valoari şi mai mici
a conductivit ii termice.
În izola iile de tip fibr , pudr sau vat , materialul solid este dispersat fin
într-un spa iu cu aer. Conductivitatea termic depinde, în acest caz, de propriet ile
termice ale materialului solid, ca şi de natura şi de m rimea interspa iilor de aer. O
caracteristic important a unor astfel de medii este densitatea global (mas
solid / volum total), ea rezultând din eficien a cu care solidul înglobeaz aerul (sau
alt mediu gazos).
Alteori, izola iile sunt materiale compozite reprezintate de o re ea rigid , în care
spa iile goale au fost formate prin lipirea sau topirea de por iuni de material solid, astfel
încât s nu comunice între ele. Ca materiale izolatoare sunt cunoscute şi izola iile
reflective ce sunt realizate din multe straturi paralele de folii sub iri puternic reflective,
distan ate cat s reflecte c ldura radiat înapoi la surs . Spa iul dintre folii este mic,
împiedicând o eventual mişcare de convec ie liber a aerului con inut. La izola ii de
mare performan , acest spa iu este vidat. În astfel de cazuri, transferul de c ldur între
elementele re elei este complex, iar conductivitatea termic (efectiv )
este determinat experimental.
Starea fluidă (lichidă sau gazoasă)-Conductivitatea termic a fluidelor
este, în general, mai sc zut decât în cazul solidelor. Acest fapt se datoreaz
spa iilor intermoleculare mai mari şi a gradientului sporit de dezordine în mişcarea
microparticulelor, comparativ cu starea solid .
TERMODINAMIC NAVAL – Curs şi aplica ii

TRANSFER DE C LDUR ŞI MAS

Teoria cinetic a gazelor conduce la concluzia potrivit c reia conductivitatea

termic a unui gaz este direct propor ional cu num rul de particule din unitatea de
volum, n, cu viteza medie a unei molecule, vmed , şi cu drumul liber mediu parcurs
de o molecul între dou ciocniri succesive,l:
λ= nvmedl (2.24)
Rezult c , odat cu v ,  creşte cu creşterea temperaturii şi cu descreşterea
masei moleculare. Acest efect este prezentat în figura 2.4, unde curbele înf işeaz
dependen a de temperatur a conductivit ii termice a unor gaze (H2, He, H2O,
CO2, Fr12, Aer) Pe de alt parte, deoarece n, şi l sunt direct, respectiv invers
propor ionale cu presiunea, conductivitatea termic a gazelor variaz foarte pu in
cu presiunea.

0,3

0,2

0,1

200 400 600 800 1000

Figura 2.4

Dependen a de temperatur a conductivit ii termice a gazelor se exprim ,

de obicei, în func ie de starea de referin , sub forma:

T
3
 W /m  k   (2.25)
  0 ( ) 2
T0
Unde 0 corespunde temperaturii T0=273,15 0K, iar T se exprim în 0K.
Mecanismele fizice care determin conductivitatea termic a lichidelor sunt
complexe şi pu in în elese. Conductivitatea termic a lichidelor descreşte, în
general, cu creşterea temperaturii, dintre excep ii f când parte apa şi glicerina.
TERMODINAMIC NAVAL – Curs şi aplica ii

TRANSFER DE C LDUR ŞI MAS

Dependen a de presiune a conductivit ii termice este semnificativ numai în

vecin tatea punctului critic.
Conductivitatea termic a materialelor lichide este mult mai mare
comparativ cu cea a lichidelor nemetalice, fapt pentru care metalele lichide sunt
indicate în aplica ii cu fluxuri termice ridicate (în centrale nucleare, de ex.)
Literatura de specialitate prezint valori ale lui , func ie de temperatur ,
pentru diverse lichide aflate la starea saturat .

2.3 Conducţia termic în regim staţionar la corpuri

geometrice simple f r surse interioare de c ldur

2.3.1 Pereţi plani paraleli

Fiind dat un perete (plac )plan paralel omogen şi izotrop cu conductivitatea

termic λ (fig. 2.5), aplicând legile conduc iei , cantitatea de c ldur transmis în regim
sta ionar şi unidirec ional (perpendicular pe suprafa a plan a peretelui ), pe baza
ecua iei lui Fourier, va fi dat de rela ia:

S.(Tsi  Tse ) .τ
Qλ (2.26)
d

unde: Q – cantitatea de c ldur transmis prin conduc ie (J sau Wh);

λ – coeficientul de conductivitate termic (W/mºC);
S – aria suprafe ei elementului prin care se face transferul termic, perpendicular
pe direc ia de propagare a c ldurii (m2);
Tsi, Tse – temperaturile suprafe ei interioare, respectiv exterioare a elementului
(ºC sau K);
τ – timpul (h);
d – grosimea peretelui (m).
TERMODINAMIC NAVAL – Curs şi aplica ii

TRANSFER DE C LDUR ŞI MAS

Q Q
Tsi

suprafaţa
exterioară
suprafaţa
Tse
interioară

d
Figura. 2.5.

Dac în rela ia (2.26) se impune S = 1 m2, Tsi – Tse = 1 ºC, τ = 1 h, d = 1 m, atunci

rezult : λ = Q. În acest mod se poate defini coeficientul de conductivitate termic ca
fiind m rimea numeric egal cu cantitatea de c ldur ce trece printr-un element cu
suprafa a de 1 m2, grosimea de 1 m, timp de o or şi pentru o diferen de temperatur
dintre cele doua suprafe e de 1 ºC sau 1 K.
Cu ajutorul rela iei lui Fourier se poate stabili atât modul de varia ie al
temperaturii pe grosimea unui element, cât şi expresia temperaturii într-un punct
oarecare, în regim termic unidirec ional şi sta ionar. Pentru aceasta, în cadrul peretelui
omogen din Fig. 2.6 se consider un strat de grosime infinit mic „dx” în care
temperatura variaz cu o cantitate „dT” (fig. 2.6).
Expresia fluxului termic unitar (densit ii de flux) corespunz tor stratului de
grosime „dx”, se poate ob ine prin împ r irea rela iei (2.1) la aria S şi la timpul τ şi
înlocuind diferen a de temperatur Tsi – Tse cu „dT” şi grosimea „d” cu „dx”. Se ob ine
rela ia:
dT
q  λ (2.27)
dx

dT
unde: – gradientul de temperatur (ºC/m).
dx
TERMODINAMIC NAVAL – Curs şi aplica ii

TRANSFER DE C LDUR ŞI MAS

Q Q
Tsi

dT

Tse

x dx
d

Figura. 2.6.

Semnul „–” din rela ia (2.2) indic faptul c fluxul termic are sens contrar
creşterii temperaturii (c ldura se transmite de la zonele mai calde spre zonele mai reci,
conform principiului al II-lea al termodinamicii).
Pentru determinarea câmpului termic, deci a valorilor temperaturii în orice punct
al peretelui, se integreaz ecua ia diferen ial (2.27), pus sub forma:

q
dT =  dx (2.28)
λ
Prin integrare se ob ine:
q
T= x+C (2.29)
λ
în care: C – constant de integrare.

Valorile temperaturilor pe suprafa a interioar , respectiv exterioar a peretelui,

sunt:
x = 0  T = Tsi (2.30a)
x = d  T = Tse (2.30b)

Înlocuind valorile din condi ia (2.30a) în rela ia (2.30), se determin constanta de

integrare C:
C  Tsi (2.31)

Cu ajutorul condi iei (2.30b) şi a rela iilor (2.29) şi (2.31) se deduce:

TERMODINAMIC NAVAL – Curs şi aplica ii

TRANSFER DE C LDUR ŞI MAS

q
Tse =  d + Tsi (2.32)
λ

Din ultima rela ie se expliciteaz fluxul termic unitar:

 
q= (Tsi  Tse ) = Ts (2.33)
d d

Temperatura într-un punct oarecare din perete, situat la distan a „x” de suprafa a
interioar a acestuia (fig. 2.10) se deduce cu ajutorul rela iilor (2.29), (2.31) şi (2.33):
λ
Ts
q Ts
Tx = C  x = Tsi  d x = Tsi  x (2.34)
λ λ d
Rela ia (2.34) este o func ie de gradul I de variabil „x” (geometric reprezint
ecua ia unei drepte), prin care se pun în eviden dou aspecte importante:
 în cazul unui element omogen temperatura variaz liniar pe grosimea
acestuia, în ipoteza regimului (câmpului) termic unidirec ional şi sta ionar;
 la o distan oarecare „x” de suprafa a elementului (Fig. 2.6) valoarea
temperaturii este constant în orice punct; cu alte cuvinte, într-un plan oarecare, paralel
cu suprafe ele elementului, temperatura este constant . Suprafe ele izoterme sunt
paralele cu suprafa a planului de referin .

tp1
q1
tp2 q2
tp3
q3
tp4
Figura. 2.7.

δ1 δ3
δ2

Dac suprafa a plan este constituite din mai multe straturi omogene şi
izotrope, de conductivitate termic λ1; λ2; λ3, fluxurile de c ldur în regim sta ionar
sunt egale la nivelul straturilor[q1 =q2 =q3=q]şi sunt exprimate de rela iile:
TERMODINAMIC NAVAL – Curs şi aplica ii

TRANSFER DE C LDUR ŞI MAS

.(t p1  t p 2 ) . 1
q1   de unde rezult : t p1  t p 2  q
1 1
.(t p 2  t p 3 ) . 2
q2   t p 2  t p3  q rezult :
2 2
.(t p 3  t p 4 ) . 3
q1   t p3  t p 4  q
3 3
   
t p1  t p 4  q  1  2  3  (2.35) iar fluxul unitar de c ldur va fi:
 1 2 3 
t p1  t p 4
q (2.36)
1  2  3
 
1 2 3

În concluzie, valoarea fluxului termic care strabate suprafa a plan format

din mai multe straturi se poate calcula în func ie de temperaturile exterioare, tp1 şi
tp4.
Generalizând pentru cazul suprafe ei cu un num r nedefinit de straturi rela ia
2.36 devine:
t p1  tn
q (2.37)
n
i

i 1 i

i  k 1
i
Temperatura dintre straturi se poate calcula cu rela ia: t pk  t p1  q  (2.38)
i 1 i
TERMODINAMIC NAVAL – Curs şi aplica ii

TRANSFER DE C LDUR ŞI MAS

2.3.2 Pereţi cilindrici

Se consider un tub cilindric de lungime foarte mare(infinit ), astfel încât

varia ia temperaturii s fie numai pe direc ie radial . Tubul este din material
omogen şi izotrop de conductivitate termic λ, constant în raport cu temperatura.
În regim sta ionar temperatura suprafe ei interioare şi exterioare vor fi: tpi > tpe,
constante în timp. În aceste condi ii varia ia temperaturii va fi numai pe direc ia
razei, iar suprafe ele izoterme vor fi cilindrii concentrici cu tubul de
referin (figura 2.8).

Figura. 2.8.

În regim sta ionar fluxul termic, conform legii lui Fourier va avea expresia:

t t
q  A =   A =    2  r (2.39),
r r
care reprezint ecua ia diferen ial a varia iei de temperatur pe direc ie radial .
Deoarece λ=constant şi fluxul de c ldur Φ=qxA este deasemenea constant dup
separarea variabilelor se ob ine:

r
q  A =    2  l  t (2.40) ,iar dup integrare:
r

t ln r  C (2.41), impunând condi iile la limit , respectiv :
2l
TERMODINAMIC NAVAL – Curs şi aplica ii

TRANSFER DE C LDUR ŞI MAS

 la t = tpi; r = ri;
 la t = tpe; r = re, se ob ine valoarea fluxului termic în func ie de cele dou
temperturi, respectiv:

=
l
1 re
t pi  t pe  (2.42)
ln
2 ri
Valoarea fluxului unitar liniar este :

 
qli  iar ; qle = (2.43)
dil del

Luând în considera ie rela ia 2.41 şi condi iile la limit rezult curba de

varia ie a temperaturii:

t pi  t pe d
t = t pi  ln (2.44)
de di
ln
di
Dac suprafa a cilindric este constituite din mai multe straturi omogene şi
izotrope, de conductivitate termic λ1; λ2; λ3,(fig. 2.9) fluxurile de c ldur unitare
în regim sta ionar sunt egale la nivelul straturilor[ql1 =ql2 =ql3=ql]şi sunt
exprimate de rela iile:

ql1 =
1 r2
1
t p1  t p2 
ln
21 r1

ql 2 =
1 r
1
t p3  t p2  (2.45)
ln 3
22 r2

ql 3 =
1 r4
1
t p4  t p3 
Figura. 2.9. ln
23 r3
 TERMODINAMIC NAVAL – Curs şi aplica ii

TRANSFER DE C LDUR ŞI MAS

Iar dac aven un num r nedefinit de straturi :

9.

(2.46)

cu:

Diferen a de temperatur între suprafe ele exterioare va fi dat de rela iile:

(2.47)

q  ln r2 / r1 ln r3 / r2 ln r4 / r3 
Respeciv : t p1  t p 4      (2.48)
2  1 2 3 
Temperatura intermediar dintre dou straturi oarecare se calculeaz cu
rela ia:
q k  ln ri 1 / ri 
t pk 1  t p1    
2 i 1  i  (2.49)
TERMODINAMIC NAVAL – Curs şi aplica ii

TRANSFER DE C LDUR ŞI MAS

2.3.2 Pereţi sferici

Pentru analiza procesului de conduc ie în regim sta ionar la pere ii sferici se

consider un asemenea perete constituit dintr-un material omogen şi izotrop de
conductivitate constant λ. Peretele sferic este delimitat de razele ri şi re . Ca
urmare a procesului de conduc ie varia ia temperaturii se va realiza numai pe
direc ie radial , iar regimul sta ionar de transfer termic analizat presupune
temperaturile suprafe elor periferice tpi şi tpe constante în timp.( tpi> tpe) . În aceste
condi ii suprafe ele izoterme vor fi sfere concentrice cu sfera dat , iar densitatea
de flux termic convectiv va fi variabil pe direc ie radial .
Pe baza legii lui Fourier fluxul termic constant transmis de la interior spre
exterior este dat de expresia:

t t
 =   A =    4  r 2  (2.50), iar dup integrare:
r r
 1
t   C (2.51), impunând condi iile la limit , respectiv:
4 r
 la t = tpi; r = ri;
 la t = tpe; r = re, se ob ine valoarea fluxului termic în func ie de cele dou
temperturi, respectiv:

=
1

 t pi  t pe  [W/m2]
1 1 1  (2.52)
  
4  ri re 
Valoarea temperaturii în interiorul peretelui sferic pe o vraz voarecare
r[re÷ri]
Este dat de rela ia:
  1 1 t pi  t pe  1 1 0
t  t pi       t pi     [ C] (2.53)
2  d i d  1 1  di d 

di de
Varia ia teperaturii pe grosimea peretelui sferic are un caracter
hiperbolic(fig.2.10).
TERMODINAMIC NAVAL – Curs şi aplica ii

TRANSFER DE C LDUR ŞI MAS

ti

te

ri re Figura. 2.10

2.4 Conducţia termic în regim staţionar la corpuri

geometrice simple cu surse interioare de c ldur uniform
distribuite

Forma general a ecua iei diferen iale a conduc iei are forma:
1 t  2 t  2 t  2 t qv q
 2  2  2    2t  v (2.54)
a  x y z  


În care a  iar qv= q( x,y,zv), surs interioar de c ldur uniform
 cp
distribuit în structura corpului solid.
 TERMODINAMIC NAVAL – Curs şi aplica ii

TRANSFER DE C LDUR ŞI MAS

Pereţi plani-În cazul pere ilor plani ecua ia diferen ial a conduc iei, în
aceleaşi ipoteze de calcul stabilite anterior, va fi:

qv
 2t  =0 (2.55)

 2t
la care:  2t  pentru pere ii plani ,în regim sta ionar. Ecua ia
x 2
diferen ial a transferului de c ldur va fi:

 2t q
 v (2.56)
x 2

În urma dublei integr ri se ob ine varia ia temperaturii pe direc ia de
propagare a c ldurii:

qv 2
T  x  Ax  B (2.57)
2
Constantele A şi B se determin din condi iile la limit respectiv:
 la x =0 T=Tpi;
 la x=δ T=Tpe.
În func ie de acestea se ob ine ecu ia de varia ie a temperaturii:

qv 2  qv   Tpe  Tpi  (2.58)

T  Tpi  x   x
2  2   
T

q1
Tpi

q0 Figura. 2.11
q0
Tpe
qv>0
x0 q1
xxxx qv<0

δ x
TERMODINAMIC NAVAL – Curs şi aplica ii

TRANSFER DE C LDUR ŞI MAS

inând cont de ecua ia lui Fourier fluxurile care str bat suprafe ele
interioar şi exterioar a peretelui vor fi:
 qv  
 q0 = (Tpi  Tpe ) 
 2 (2.59)
 q 
 q1 = (Tpi  Tpe )  v
 2

Pereţi cilindrici -În cazul pere ilor cilindrici avem aceiaşi ecua ie
diferen ial şi aceleaşi ipoteze de calcul stabilite anterior, respectiv:

qv
 2t  =0

 2t  2t
la care:  2t   pentru pere ii cilindrici,în regim sta ionar. În regim
x 2 x 2
sta ionar la pere ii cilindrici suprafe ele izoterme sunt concentrice cu cilindrul dat,
varia ia temperaturii având loc pe direc ie radial , varia ie dup direc ia x şi y
Ecua ia diferen ial a transferului de c ldur va fi:

 2t  2t q
 2  v (2.60)
x 2
y 
Tinând cont c cilindru este reperat în centrul axelor coordonate ecua ia
cercului de baz va fi:
x2+y2 = r2 (2.61), iar prin schimbare de variabil ecua ia 2.60 va deveni:
1 d  dt  q
 r     v (2.61)
r dr  dr  

În urma dublei integr ri, inând cont c qv este constant în timp, se ob ine
varia ia temperaturii pe direc ia de propagare a c ldurii:
qv 2
T  r  A ln r  B (2.62)
4
Constantele A şi B se determin din condi iile la limit respectiv:
 la r = ri T=Tpi;
 la r = re T=Tpe.
În func ie de acestea se ob in urm toarele ecu iii de varia ie a temperaturii şi
a fluxurilor termice:
1. la cilindrul plin- ri =0 şi Tpi=finit :
T  Tpe 
4

qv 2
re  r 2  (2.63)
Din rela ia 2.63 se observ c intr-un asemenea caz temperatura maxim
este in axul cilindrului, la r =0 . Este cazul conductoarelor electrice.
TERMODINAMIC NAVAL – Curs şi aplica ii

TRANSFER DE C LDUR ŞI MAS

Fluxul termic unitar în acest caz este dat de rela ia:

dT qv  r
ql =    (2.64)
dr 2
Fluxul termic care strabate cilindrul plin va fi:

Q= qlxS=πr2lxqv=qvxVcil. (2.65)
2. La cilindrul gol,(figura 2.12) ecua ia câmpului de temperaturi va fi:

r
ln
q
   q
 
 ri
T  Ti  v ri 2  r 2  Tpe  Tpi  v re2  ri 2  (2.66)
4  4  ln re
ri
Valoarea extrem a temperaturii maxim sau minim, dup cum qv este pozitiv
sau negativ, se ob ine pe cilindru neutru cu raza x0.
Fluxul termic unitar în acest caz este dat de rela ia:
ql =    

dT qv  r 4 Tpi  Tpe   qv re  ri
2 2
 (2.67)
dr 2 4r ln e
r
ri

Figura. 2.12
TERMODINAMIC NAVAL – Curs şi aplica ii

TRANSFER DE C LDUR ŞI MAS

De reţinut!

Fenomenele fizice care guverneaz transferul de c ldur

prin conduc ie intre corpuri şi în interiorul aceluiaşi corp,
de forme simple (plane, cilindrice şi sferice).
Ecua iile şi rela iile de calcul ale temperaturilor care se
stabilesc ca urmare a proceselor de transfer termic.
Rela iile de calcul ale gradientului de temperatur pe
suprafe ele extreme(interior/exterior) şi ale fluxurilor de
c ldur ce apar ca urmare a diferen elor de temperatur .
Modific rile ce apar ca urmare a existentei surselor
interioare de c ldur la parametrii men ionati anterior.

Test de autoevaluare 2.1

1. Defini i legea lui Fourier şi scrie i rela ia matematic a acesteia.

2. Scrie i forma final a ecua iei conduc iei termice pentru pere i
plani, cilindrici şi sferici.
3. Scrie i rela ia de varia ie a temperaturii pentru pere i plani,
cilindrici şi sferici.
4. Reda i in scris valoarea fluxului de c ldura transmis printr-un
perete plan, cilindric şi sferic.
5. Scrie i rela ia de varia ie a temperaturii pentru pere i plani şi
cilindrici cu surse interioare de c ldur .

Lucrare de verificare la Unitatea de înv ţare nr. 2

Conducta de evacuare gaze de ardere de la motorul principal la un

cargou de 7800tdw este confec ionat din tabl de o el groas de
16mm.
Temperature pe cele dou fe e ale conductei este de 3500C la
interior şi 1500C la exterior. Dac lungimea conductei este de 18m
i are Dn=400mm, s se calculeze fluxul termic şi fluxul termic
unitar tramsmis prin conduc ie de conduct
TERMODINAMIC NAVAL – Curs şi aplica ii

TRANSFER DE C LDUR ŞI MAS

R spunsuri la întreb rile din testele de autoevaluare

dt
1. Legea care statuiaz transferul de c ldur prin conduc ie; q s  
dx
[W/m2]
 2T qv  2T  2T q 1  T
2. 2 =  ; 2  2 =  v ;   r     v ;
q
x  x y  r r  r  
 2T  2T  2T qv 1  2
 2  2 =  ;  2 r  T    v
q
x 2
y z  r r 
λ
Ts t pi  t pe d
q d Ts
3. Tx = C  x = Tsi  x = Tsi  x ; t = t pi  ln ;
λ λ d de di
ln
di
  1 1 t pi  t pe  1 1
t  t pi       t pi    
2  di d  1 1  di d 

di d e

4. q=

(Tsi  Tse ) =

Ts ;
=
1 re
l
t pi  t pe  ;
d d ln
2 ri

=
1

 t pi  t pe 
1 1 1 
  
4  ri re 
qv 2  qv   Tpe  Tpi 
5. T  Tpi 
2
x 
2 

 x ; T  Tpe 
4

qv 2

re  r 2 cilindru plin
 
r
ln
   
şi T  Ti  v ri 2  r 2  Tpe  Tpi  v re2  ri 2  i cilindru plin
q q r
4  4  ln re
ri
TERMODINAMIC NAVAL – Curs şi aplica ii

TRANSFER DE C LDUR ŞI MAS

R spunsuri la lucrarea de verificare

1. Conductivitatea termic medie pentru cele dou
temperaturi extreme este:λm=(54,66+44,2)/2=49,43
W/mK,sa-u folosit valorile lui λ din tabele in raport
cu temperatura.
2. Valoarea fluxului este:
 49,43
q = (Tpi  Tpe )  350  150  617875W / m2
 0,016
3. Q=qxA =617875x πDext.xl)
=617875xπ0,432x18=13,86x106W=13860KW

Bibliografie:
- Tudor Darie -Note de curs;
- Adrian Al. Badea – Initiere în transferul de c ldur şi
mas
- Tudor Darie ; Tudor Cristina –Termotehnic ; Maşini şi
instala ii termice navale [Culegere de probleme]Ed.
AGIR Bucureşti 2000
- E.A. Krasnoşekov; A.C. Sukomel- Zadakic po
teploperedace;Ed. Energhia ; Moscva 1980
- N. Leon chescu – Termotehnic Ed. Didactic şi
pedagogic ;Bucureşti 1974.