Norvegia (în norvegiană Norge —Bokmål — sau Noreg —

Nynorsk — pronunție Bokmål: /ˈnɔɾgə/; Nynorsk: /ˈnoːɾeːg/), oficial Regatul Norvegiei, este un

stat suveran și unitar, guvernat ca o monarhie, al cărui teritoriu cuprinde partea de vest
a Peninsulei Scandinave, plus insula Jan Mayen și arhipelagul Svalbard.[a] Insula Petru I din
Antarctica și Insula Bouvet din zona subantarctică sunt teritorii dependente și nu sunt considerate
părți ale Regatului. Norvegia revendică și o secțiune din Antarctica, cunoscută sub numele
de Țara Reginei Maud. Până în 1814, Regatul cuprindea și Insulele Feroe (din
1035), Groenlanda (1261) și Islanda (1262), și până în 1468, deținea și
insulele Shetland și Orkney.
Norvegia are o suprafață totală de 385.207 km²[1] și o populație de 5.367.580[3] locuitori. Țara are
o lungă frontieră spre est cu Suedia (1.619 km lungime). Norvegia se mai învecinează
cu Finlanda și cu Rusia la nord-est și, peste Strâmtoarea Skagerrak, la sud, cu Danemarca.
Norvegia are o coastă extinsă, la Oceanul Atlantic de Nord și la Marea Barents.
Regele Harald al V-lea din dinastia germană de Glücksburg este actualul Rege al Norvegiei. Erna
Solberg a devenit prim-ministru în 2013, înlocuindu-l pe Jens Stoltenberg. Monarhie
constituțională, în Norvegia puterea în stat este partajată între Parlament, Cabinet și Curtea
Supremă, așa cum se stabilește Constituția din 1814(d). Regatul s-a format prin fuziunea mai
multor mici regate. Prin tradiție, Regatul există în permanență din anul 872(d), și lista de monarhi
norvegieni cuprinde peste șaizeci de regi și principi.
Norvegia este împărțită atât politic, cât și administrativ, pe două
niveluri: județe și municipii. Poporul Sami are o anumită autonomie și influență asupra teritoriilor
lor tradiționale Parlamentul Sami(d) și Legea Finnmarkului(d). Norvegia menține legături strânse
cu Uniunea Europeană și cu Statele Unite ale Americii, și este membru fondator al Organizației
Națiunilor Unite, NATO, Consiliului Europei, Tratatului Antarctic și Consiliului Nordic; membru
al Spațiului Economic European, OMC și OCDE; și face parte și din Spațiul Schengen.
Țara își menține o combinație de economie de piață și stat pe model socialist nordic(d), unde
există un sistem sanitar universal(d) și sistem de asistență socială cuprinzătoare. Norvegia are
vaste rezerve de petrol, gaze naturale, minereuri, cherestea, fructe de mare, apă dulce,
și hidroenergie. Industria petrolieră reprezintă aproximativ un sfert din produsul intern brut (PIB)
al Țării.[11] Pe cap de locuitor(d), Norvegia este cel mai mare producător mondial de petrol și gaze
naturale în afara Orientului Mijlociu.[12][13]
Țara are al patrulea cel mai mare venit pe cap de locuitor(d) din lume în clasamentele Băncii
Mondiale și ale FMI.[14] Conform clasamentului după PIB (PPP) per capita (estimare pe 2015)
care include teritorii și unele regiuni, Norvegia se află pe locul al unsprezecelea.[15] Din 2001 până
în 2006,[16] și apoi din nou din 2009 până în 2015, Norvegia a avut cel mai mare Indice de
Dezvoltare Umană din lume.[17][18][19][20] Norvegia s-a clasat în fruntea clasamentului Indicelui
Legatum al Prosperității(d) timp de șapte ani la rând, până în 2015.[21] Norvegia se clasează pe
primul loc și după Indicele OCDE Better Life, Indicele de Integritate Publică și Indicele
Democrației.[22]