Sunteți pe pagina 1din 4

MINISTERUL AGRICULTURII DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI MEDIULUI AL REPUBLICII MOLDOVA

COLEGIUL AGROINDUSTRIAL DIN UNGHENI

Referat
Disciplina: ECUG

Tema:Determinarea obiectivelor micro și macro economice ale politicilor,


privind vânzările de mărfuri.

A elaborat:eleva gr.MC-161
Pasat Ina
A verificat:profesor:Ciobanu Doina

Ungheni,2020
Politicile privind vînzările de mărfuri

Managementul activitatii de comert presupune orientarea agentilor economici spre atingerea unor
obiective cum sunt cresterea volumului activitatii, a nivelului rentabilitatii,intarirea imaginii firmei, etc.
Politica economica in comert cuprinde variate domenii deactivitate: politica de vanzari, de
aprovizionare, de sortiment, de preturi, de personal,financiara, etc.

Obiectivele politicilor privind vanzarea marfurilor

Obiectivele care formeaza structura politicilor privind vanzarile de marfuri se refera atat la nivelurile de
ansamblu ale economiei, cat si la fiecare firma in parte.Obiectivele vor fi grupate, prin urmare, in
obiective macroeconomice si microeconomice.

Obiectivele macroeconomice ale politicilor privind vanzarea marfurilor.

O asemenea politica, la nivelul intregii economii este impusa de rolul pe care il are comertul in
dezvoltarea economiei nationale. Stimularea vietii comerciale printr-o politica macroeconomica are ca
efect crearea de debusee produselor, realizarea intr-un timp cat mai scurt a valorii acestora, rotatia mai
rapida a capitalurilor si deci cresterea economica si, prin aceasta, ridicarea standardului de viata al
populatiei. Politica macroeconomica in domeniul comertului este infaptuita de stat, respectiv de guvern
si organele centrale ale administratiei de stat, ca politica activa, in desfasurare.

Obiectivele politicii de vanzari la nivel macroeconomic vizeaza urmatoarele domenii:

 Asigurarea echilibrului pietei interne. Trecerea produsului intern brut din sfera productiei in
sfera consumului, prin schimbul din cadrul pietei, a re loc prin numeroase fluxuri de valori care
pot fi grupate in doua mari categorii: unul real, format din masa bunurilor si serviciilor care sunt
oferite pe piata, si altul monetar, format din veniturile care permit realizarea cererii pentru
bunurile respective. Cele doua fluxuri se coreleaza si sunt in echilibru prin nivelul preturilor
formate in cadrul pietelor respective.
 Largirea relatiilor economice externe. Motivatia deschiderii economiei nationale spre exterior
consta in rolul pe care il au schimburile internationale in dezvoltarea economica a fiecarei tari.
Politicile in schimburile internationale urmaresc: valorificarea superioara a potentialului de
productie al tarii, prin participarea la diviziunea internationala a muncii; protejarea unor resurse
economice considerate strategice; asigurarea resurselor valutare pentru efectuarea importurilor
de bunuri necesare productiei sau consumului populatiei.
 Protectia consumatorilor. Aceasta este vazuta ca o politica de aparare a intereselor
consumatorilor in relatiile de schimb cu agentii comerciali. Prin organe abilitate in acest scop si
prin masuri cu caracter legislativ sunt garantate si ocrotite drepturile consumatorilor de a fi

2
informati asupra a ceea ce partenerii de schimb le ofera si a primi compensatii pentru daunele
care le-ar putea fi aduse.
 Actiuni care asigura modernizarea distributiei. Dezvoltarea retelei de transport, a infrastructurii
acesteia, modernizarea telecomunicatiilor, constructia de antrepozite si silozuri, care necesita
investitii mari de capital, determina o circulatie rapida a produselor, cu rezultate benefice asupra
eficientei activitatii comerciale, dar si a intregii economii nationale.
 Promovarea principiilor urbanismului comercial. In afara de incadrarea retelelor comerciale in
cerintele sistematizarii teritoriului, urbanismul comercial permite agentilor economici sa – si
delimiteze mai bine propria piata si sa – si profileze reteaua de unitati corespunzator
particularitatilor acesteia.

Obiectivele microeconomice privind vanzarea marfurilor

La nivelul agentilor economici, obiectivele politicii de vanzari sunt circumscrise libertatii de actiune a
fiecaruia asupra a ceea ce vrea sa intreprinda si a prioritatilor urmarite in activitatea economica.

Indiferent de scopul propus, existenta unui mediu concurential si dependent activitatii de nivelul
resurselor economice existente si de cele care trebuie create conduc la trei obiective mari formulate in
politica de vanzari a fiecarui agent economic:

a. cresterea volumului vanzarilor si a cotei de piata a intreprinderii;

b. modernizarea bazei tehnico – materiale;

c. marirea profitului.

Acestora li se asociaza numeroase alte obiective legate de strategia de urmat pentru infaptuirea politicii
adoptate, precum si spectrul de decizii ce trebuie luate pentru infaptuirea ei.

Cresterea volumului vanzarilor si a cotei de piata a intreprinderii este obiectivul prioritar, de el


depinzand, sub forma incasarilor, nivelul veniturilor pe seama carora se asigura cresterea economica.
Sporirea desfacerilor are loc prin largirea pietei propriilor produse si prin castigarea unor noi segmente
de piata pe seama concurentilor, care maresc cota de piata a intreprinderilor.

Acest obiectiv se realizeaza prin formularea de catre fiecare unitate a unei politici fata de clientela sa si
a unei politici de sortiment. Politica fata de clientela urmareste mentinerea clientelei atasate
magazinelor, prin satisfacerea nevoilor acesteia si deci prin cresterea desfacerilor in acelasi ritm cu
cresterea puterii sale de cumparare, precum si promovarea unor noi produse care sa mareasca cererea
clientelei existente si atragerea de noi cumparatori. Politica de sortiment conduce la diferentierea
structurala si calitativa a acestuia fata de concurenti. Prin aceasta, se evita impartirea pietei, dar se poate
forma o pozitie de monopol relativ a fiecaruia pe piata.

3
Modernizarea bazei tehnico – materiale este un obiectiv al politicii de vanzari care

conditioneaza cresterea vanzarilor, modernizarea semnificand actiunea de innoire a retelei

comerciale pentru a raspunde exigentelor crescute ale consumatorilor. Un prim aspect al

politicii in acest domeniu consta in selectarea tipurilor de unitati de desfacere, ca marime si

profil de sortiment, corespunzator cu specificul cererii din teritoriul unde actioneaza firma si

cu principiul eficientei economice. Apoi, modernizarea cuprinde amenajarea interioara

rationala a unitatilor si practicarea unor tehnologii de vanzare care sa conduca la micsorarea

timpului pentru efectuarea vanzarii unei marfi si la cresterea capacitatii de desfacere a

unitatilor. O activitate cu consecinte importante asupra vanzarilor o reprezinta serviciile

comerciale. Ele ridica confortul vanzarii, raspund exigentelor calitative ale consumatorilor si

reprezinta una din modalitatile de atragere a unei noi clientele.

Cresterea profitului sintetizeaza rezultatul tuturor actiunilor intreprinse de agentii economici pentru
sporirea desfacerilor, cresterea veniturilor, diminuarea cheltuielilor, marirea numarului de rotatii ale
capitalului, definindu-se ca un obiectiv prioritar al politicii de vanzari. Facand abstractie de costul
marfurilor, care este cuprins atat a venituri, cat si la cheltuieli, sporirea veniturilor are loc, in principal
prin sporirea adaosului comercial. Suma acestuia depinde de volumul aprovizionarilor si de marimea
cotei de adaos commercial percepute. Politica de venituri este astfel o politica de adaos comercial. Cote
de adaos mari maresc veniturile dar maresc si preturile de vanzare cu amanuntul, astfel ca peste un
anumit nivel pot duce la scaderea incasarilor. In ceea ce priveste cheltuielile, acestea pot fi reduse

prin negocierea cu furnizorii a unor preturi de cumparare mai avantajoase sau a diminuarii cheltuielilor
de circulatie.