Examen de certificare a calificării profesionale a

absolvenților din învățământul profesional și tehnic

preuniverstiar

Nivelul 4

Domeniul de pregătire profesională : Comerț

Calificarea profesională: Tehnician în activități de comerț

Absolvent, Profesor Îndrumător,

Diaconescu Florin Porf. Rotariu Oana
 TEMA:

COMERȚUL TRADIȚIONAL VS. COMERȚUL

MODERN
 Cuprins

Argument ....................................................................................................................................
Cap. 1. COMERȚUL TRADIȚIONAL - ISTORIC, DESCRIERE ȘI FUNCȚII....................
1.1. Apariția comerțului ............................................................................................................
1.2. Comerțul tradițional - descriere și funcții ............................................................................
1.2.1. Comerțul cu amănuntul - parte a comerțului traditional ...............................................
1.2.2. Comerțul cu ridicata - parte a comerțului traditional ....................................................
Cap. 2. COMERȚUL MODERN ÎN ROMÂNIA - APARIȚIE ȘI DEZVOLTARE ...............
2.1. Scurt istoric ........................................................................................................................
2.2. Comerțul modern în România.............................................................................................
2.3. Dezvoltarea comerțului electronic ......................................................................................
Cap. 3. ANALIZA COMPARATIVĂ A COMERȚULUI TRADIȚIONAL CU CEL
ELECTRONIC ...........................................................................................................................
3.1. Asemănări și deosebiri între comerțul tradițional și cel electronic .......................................
3.2. Comerțul la societatea DOMO RETAIL S.A. .....................................................................
3.2.1. Istoricul companiei. .........................................................................................................
3.2.2. Prezentarea comerțului la DOMO RETAIL S.A. .............................................................
Bibliografie .................................................................................................................................
 Argument

Comerţul este unul dintre acele lucruri pe care le inţelegan in mod natural, dar intămpinăm
dificultăţi atunci cănd trebuie să-1 definim. Dificuitatea se datorează tocmai conţinutului foarte
diferit pe care primeşte termenul, ca atare, in forme derivate sau in expresii. Acesta este motivul
pentru care ne propunem să formulăm nu una, ci mai multe definiţii. Etimologic, termenul de
comerţ vine din cuvăntul latin „comercium" prin care se desemna schimbul efectuat. Noul
Dicţionar explicativ al limbii Romăne furnizează următoarele:

1. Activitate economică de valorificare a mărfurilor prin procesul de vănzare-cumpărare; negoţ.

2. Ramură a economieţ naţionale in care se realizează circulaţia măţfurilor.

În primul capitol, denumit COMERȚUL TRADIȚIONAL - ISTORIC, DESCRIERE ȘI FUNCȚII, am

abordat două teme cu caracter introductiv ce formează o imagine genereala asupra ceea ce
înseamnă comerț, aspecte privind apariția comerțului, comerțul tradițional - descriere și funcții,
comerțul cu amănuntul - parte a comerțului traditional, comerțul cu ridicata - parte a comerțului
traditional. Comerțul cu amănuntul este o formă de circulație a mărfurilor care constă în a cumpără
mărfuri pentru a le revinde consumatorilor finali, în cantități mici și în stare de a fi întrebuințate.

Comerțul cu ridicata constă în achiziționarea de mărfuri în partizi mari și desfacerea acestora în partizi
mici către comercianții cu amănuntul sau către producția intermediară.

Capitulul doi, COMERȚUL MODERN ÎN ROMÂNIA - APARIȚIE ȘI DEZVOLTARE ,

prezintă structurat și detaliat etapele istorice prin care comerțul a trecut și modul în care acesta s-
a dezvoltat de-a lungul timpului. Acest capitol este structurat în trei subcaptiole. Subucapitolul
Scurt istoric arată primele forme de comerț electronic care au fost înregistrate de-a lungul vremii,
și modul în care aceste se manifestau încadrându-se în restricțiile perioadei respective.
Subcapitolul Comerțul modern în România, prezintă ce rol a jucat și joacă în continuare comerțul
electornic în dezvoltarea României. Deasemenea în componentă acestui capitol se mai abordează
un subcapitol intitulat Dezvoltarea comerțului electronic care tratează stadiul în care comerțul
electornic a ajuns și importantă acestui atât pe plan național cât și pe plan internațional.
 În ultimul capitol al lucrării am abordat o temă practică, folosindu-mă de societatea S.C
DOMO RETAIL S.A. . Acest capitol este structurat în trei subcapitole ce cuprind o prezentare
sumară și generală despre societatea S. DOMO RETAIL S.A. , precum și o înșiruire cronologică
a celor mai marcante evenimente ce au avut loc de când s-a înființat firma și până în prezentul
apropiat. Desemenea în această lucrare practică s-a mai abordat și modul în care compania S.C.
DOMO RETAIL S.A. își manifestă comerțul, ce forme abordează, cum are loc comerțul la nivel
de magazin dar și la nivel online.
 Comerțul tradițional - istoric, descriere și
funcții
Apariția comerțului

Se remarcă faptul că prezenţa comerţului s-a făcut necesară încă din momentul în care
oamenii au început să comunice între ei. Dacă la început, primii oameni se mulţumeau cu puţine
lucruri şi se străduiau să-şi producă tot ceea ce le era necesar, cu timpul, pe măsura dezvoltării
civilizaţiei, nevoile au crescut şi nu au mai putut fi satisfăcute decît prin schimb, creîndu-se
adevărate curente şi căutări reciproce. Curentele respective au cunoscut o dezvoltare continuă,
ajungînd ca în final să fie soluţionate prin comerţ, produsele excedentare dintr-o familie,
colectivitate sau regiune avînd nevoie de un întreprinzător care să le caute debuşee într-o altă
zonă sau colectivitate, unde ele erau deficitare.
Schimburile care se efectuau la început direct - produs contra produs - constituiau aşa-zisul troc.
Într-un asemenea stadiu, pentru a-şi procura ceea ce avea nevoie, omul ceda din cele ce-i
prisoseau altor oameni, care îi dădeau în schimb ceea ce şi ei aveau ca excedent. Pentru ca acest
troc să se poată efectua, era necesar ca trebuinţele sau dorinţele celor interesaţi să coincidă, iar
produsele ce urmau a fi schimbate să fie divizibile sau să aibă o valoare sensibil egală.
Schimbul a fost mult mai simplu cînd s-a trecut la folosirea unei mărfi intermediare, numită
monedă. Trocul s-a descompus atunci în două operaţiuni: vînzarea şi cumpărarea. Pornind din
acest moment, a început adevăratul comerţ.
Specialiştii în teoria comercială, analizînd evoluţia în timp a schimbului, subliniază faptul că se
poate vorbi de o adevărată civilizaţie comercială, ale cărei începuturi trebuie căutate într-un
trecut de peste patru mii de ani. Astfel, China, Mesopotamia, Europa de Nord făceau încă de
atunci comerţ la scară internaţională. Mai multe popoare mediteraneene - cretanii, fenicienii etc.
- au fost, de asemenea, mari navigatori şi negustori, formînd adevărate stabilimente comerciale
în Africa, Anglia, Ţările Baltice etc. Mai tîrziu, grecii şi apoi romanii au constituit veritabile
imperii comerciale, profitînd de îmbunătăţirea transporturilor terestre şi maritime, de crearea şi
perfecţionarea continuă a sistemelor monetare, de dezvoltarea schimburilor şi a economiei
artizanale.
A urmat, apoi, pentru Europa, epoca invaziilor barbare şi musulmane care au antrenat puternice
sinuozităţi în dezvoltarea schimburilor, stimulînd apariţia unei economii "domeniale", o
economie închisă, în cadrul căreia fiecare senior din Europa feudală producea tot ceea ce era
necesar unei vieţi foarte aspre.
Începînd cu secolul al XI-lea se poate însă vorbi de o adevărată "revoluţie comercială" , în cadrul
căreia reprezentanţii unor schimburi mai largi şi mai diversificate între domenii şi zone s-au
înfruntat cu adepţii economiei închise, creîndu-se, treptat, puternice centre de producţie şi
consum. Dealtfel, în această perioadă, se poate vorbi de existenţa a doi poli ai comerţului
european - zonele mediteraneene şi cele de la Marea Nordului - care au conturat între ele o zonă
comercială ce cuprindea Anglia, Flandra, Champagne, ţările de pe Rin şi Mosella.
Revoluţia comercială ce a avut loc începînd cu secolul al XI-lea, prin consecinţele sale asupra
schimburilor domeniale şi crearea zonelor comerciale, face să apară şi negustorul - mercator -
care, la început, a fost itinerant, iar apoi s-a stabilizat în diverse oraşe. Se nasc astfel şi se
dezvoltă primele puncte de întîlnire dintre mărfurile din sud şi cele din nord, care, ulterior, vor
ceda locul iarmaroacelor, bîlciurilor şi marilor tîrguri europene. În ansamblul său, societatea s-a
transformat continuu, meşteşugarii au vrut să trăiască în oraşe sau în locurile unde găseau
debuşee pentru produsele realizate. Agricultura s-a specializat neîncetat, devenind şi ea o sursă
de produse care, în marea lor majoritate, depăşeau necesităţile familiei şi chiar ale zonei,
trebuind să fie valorificate prin intermediul schimburilor. La finele secolul al XI-lea şi începutul
celui de-al XII-lea, ca urmare a respectivelor modificări în cadrul colectivităţilor, se separă
burghezia comercială, care, realizînd beneficii mai uşor decît meşteşugarii, poate să creeze noi
aşezăminte comerciale.

Comerțul tradițional - descriere și funcții

Noi considerăm că unul dintre pilonii ce stau la baza unei societăți consolidate este comerțul.
Prin prisma comerțului societatea s-a putut dezvolta astfel încât inovațiile au putut fi
materializate ducând la îmbunătățirea existenței. Fără comerț viață nu ar mai fi așa cum o știm
noi. Nu am mai putea beneficia de multe din lucrurile care contribuie la bunăstarea noastră și
care ne ajută în viață de zi cu zi, cum ar fi: telefoanele, laptop-urile, mașinăriile, lucrurile noastre
pereferate și chiar hrană. Pe lângă toate acestea comerțul a stat la baza și unor mari descoperiri.
Un exemplu foarte relevant este cel al descoperirii Americii. Cristofor Columb în încercarea sa
de a găsi o nouă ruta comercială către India a descoperit America. Din aceste motive comerțului
trebuie să i se acorde o importantă mult mai mare deoarece el stă la baza bunăstării fiecăruia
dintre noi ca și indivizii a-i societății. La începuturi oamenii se mulțumeau cu puține lucruri și se
străduiau să-și producă tot ceea ce le era necesar. Nu putea fi vorba, în acea perioada, în niciun
caz de practicarea unui tip de comerț. Oamenii erau învățați să supraviețuiască doar prin muncă
proprie, hrana ce le asigura existența fiind provenită din producția proprie. După o perioadă de
timp oamenii au realizat că au nevoie și de alte lucruri decât cele pe care le produceau și astfel a
apărut schimbul. Cu timpul, pe măsură dezvoltării civilizației, nevoile au crescut iar acestea nu
au mai putut fi satisfăcute doar prin schimb, astfel luând naștere adevăratele acte de comerț.
Așadar prima formă de comerț întâlnită a fost cea tradițională. Oamenii vindeau pe ulițe carne
de la animalele pe care le sacrificau în gospodărie. Produsele erau vândute pe marginea străzilor,
negustorii încercând să acapareze atenția clienților prin modalității inventive de a promova
produsele, folosindu-se de un element simplu dar eficient și anume vocea. Ocazional și în special
în zilele de sărbătoare se organizau târguri, fiind o bună oportunitate pentru oameni de a
achiziționa și vinde noi produse. Aceștia erau dispuși să participe la aceste târguri chiar dacă era
necesar să străbată o distanță destul de mare. Odată cu trecerea timpului, așa cum era de așteptat,
tehnologia, oamenii și societatea au evoluat. Așadar inevitabil această dezvoltare continuă și
benefică a dus și la revoluționarea comerțului. Comerțul tradițional nu s-a mai prezentat în
aceeași formă ci în una îmbunătățită. Produsele au fost și sunt comercializate în magazine cu
vitrine și magazine online.

Comerțul cu amănuntul - parte a comerțului

traditional

Comerțul cu amănuntul este o formă de circulație a mărfurilor care constă în a cumpără mărfuri
pentru a le revinde consumatorilor finali, în cantități mici și în stare de a fi întrebuințate.
Comerțul cu amănuntul cuprinde toate activitățile desfășurate în cadrul unităților specializate pe
circulația mărfurilor în scopul aprovizionării consumatorilor sau utilizatorilor finali. Comerțul cu
amănuntul se derulează de către societățile comerciale cu capital public sau privat, regii
autonome, cooperative, magazine de desfacere de produse și diverse alte organizații și asociații.
Pentru a asigura oferta de mărfuri în cadrul pieței, unitățile de desfacere cu amănuntul, indiferent
de formă de organizare, de formă de proprietate și de gama de produse comercializate se
aprovizionează cu mărfuri din cadrul rețelelor de comerț cu ridicată (en-gross) și/sau direct de la
producători. Din acest punct de vedere, logistică comerțului cu amănuntul cuprinde 3 procese
distincte, respectiv aprovizionare, stocare și vânzare.

Principalele caracteristici ale comerțului cu amănuntul sunt următoarele:

- mărfurile vândute au că destinație în cea mai mare parte consumul final;

- vânzarea și cumpărarea se întemeiază pe fundalul relațiilor bănești;

- mărfurile sunt vândute în partizi mici, corespunzătoare consumului unei persoane sau a unei
familii, într-o perioada de timp;

- mărfurile părăsesc prin vânzare sfera circulației și intră în sfera consumului.

Pornind de la aceste caracteristici, în cadrul comerțului cu amănuntul apar mai multe categorii de
operații comerciale:

- vânzările de mărfuri alimentare, nealimentare și alimentația publică;

- vânzările de tipărituri (ziare, reviste), prin intermediul chioșcurilor și/sau abonamente;

- vânzarea unor produse specifice activităților meșteșugărești;

- vânzarea în regim de consignație prin depunerile de obiecte de către populație;

- livrările de energie termică, energie electrică, apă și alte utilități de către firme de specialitate;

- vânzarea unor produse ocazionale prin diferite instituții private sau publice destinate
consumurilor sociale (cantinele pentru săraci, cantinele din grădinițe, creșe de copii, internate);

- vânzarea unor produse nealimentare care formează consumul gospodăresc (mobilier pe

comandă).

Având în vedere faptul că prin activitatea desfășurată, comerțul cu amănuntul reprezintă o

legătură între consumator și produse, el îndeplinește 2 funcții specifice:

1. Cumpără mărfuri, pe care apoi le revinde în partizi mici, puse la dispoziția diferitor categorii
de clienți, partizi care pot fi în limite inferioare ale etalonului de vânzare că de exemplu
submultiplii metrului, litrului sau kilogramului. Această funcție generează o serie de avantaje
importante pentru clienți, deoarece pe de o parte aceștia nu trebuie să-și investească veniturile
pentru cantități de produse foarte mari, ci strict pentru cele necesare, iar pe de altă parte, nu
trebuie să poarte grijă depozitării unor produse care ar depăși consumul curent.

2. Asigura prezența unității de desfacere cu amănuntul în toate zonele, localitățile și punctele

populate. Omniprezentă unităților de desfacere cu amănuntul presupune atât o amplasare a
acestora în toate punctele de consum, indiferent de condițiile de acces, cât și deschiderea
acestora în toate zilele anului calendaristic, potrivit unui orar specific cu necesitățile
consumatorilor. Această funcție presupune un comerț cu amănuntul, care se realizează atât
prin intermediul marilor magazine, a magazinelor de cartier, cât și prin intermediul cabanelor
din munți, comerțului electronic sau prin corespondență.

Sectorizarea activității comerciale cu amănuntul

Țînând seama de aspectele merceologice ale mărfurilor care formează obiectul activității de
vânzare cu amănuntul, acestea pot fi grupate în 3 domenii distincte, respectiv comerțul alimentar,
alimentația publică și comerțul nealimentar.

Comerțul alimentar
Are că obiect vânzarea mărfurilor a căror cerere este curentă și a căror cumpărare se realizează
de către consumatori cu o frecvența relativ constanța pe tot parcursul anului. Având în vedere
specificul mărfurilor vândute, unitățile de desfacere trebuie să țînă seama de caracteristicile
acestora, deoarece unele dintre ele sunt perisabile și cu diferite termene de garanție, astfel, având
în vedere rolul lor în asigurarea stării de sănătate a populației, codul comercial impune
respectarea obligatorie a protecției consumatorilor. Țînând seama de importantă comerțului cu
amănuntul, în domeniul alimentar acesta se caracterizează prin următoarele aspecte:
- existența unei rețele mari de unități care comercializează totalitatea produselor de natură
alimentară, astfel încât consumatorii să-și poată procura mărfurile necesare într-un timp redus și
în imediată apropiere;
- o combinăție rațională a marilor suprafețe comerciale cu cele de suprafețe mici și foarte mici
specifice unităților specializate. Astfel pe lângă magazinele foarte mari și cele de cartier care
permit desfacerea unei game foarte largi de produse alimentare, există unități strict specializate
că de exemplu: magazine de desfacere a pâinii, a cărnii, a produselor lactate etc.;
- desfacerea pe lângă sortimentul general de mărfuri de natură alimentară în stare naturală a unor
produse care au fost prelucrate industrial, urmare a acestui aspect putem avea comerț alimentar
general și comerț alimentar specializat, acesta din urmă presupunând folosirea unor tehnici
comerciale adecvate de păstrare și depozitare a mărfurilor (magazine de carne, pescarii).

Alimentația publică
Reprezintă o formă de activitate mai complexă decât comerțul cu produse alimentare și/sau
nealimentare, deoarece combină un proces de producție cu procesul de vânzare către
consumatori finali. Datorită faptului că pentru o desfășurare corespunzătoare a activității de
alimentație publică este necesară o logistică specifică, se pot delimita mai multe caracteristici ale
activității derulate în acest domeniu:
- existența activității de producție care presupune transformarea materiilor prime alimentare în
diferite produse culinare, de patiserie sau cofetărie. Caracteristic este faptul că o parte din
materiile prime transformate pot fi în același timp și mărfuri de consum ce se pot utiliza fără a
mai fi prelucrate;
- alimentația publică se combină de obicei și cu o activitate de comerț cu amănuntul, de baza, iar
pe măsură ce preparatele de bucătărie și de cofetărie sunt terminate, ele sunt transferate în sfera
consumului prin intermediul actelor de vânzare - cumpărare normale. Sub acest conținut nu se
poate vorbi de o delimitare clară între unitățile de desfacere cu amănuntul din domeniul
alimentar și cele din domeniul alimentației publice (patiseriile, brutariile, coferatiile etc.);
- alimentația publică cuprinde și o importantă activitate de prestări servicii, care este legată de
vânzarea preparatelor, a semipreparatelor și chiar a băuturilor în vederea consumului pe loc al
acestora. Prestațiile de servicii din domeniul alimentației publice au în vedere și asigurarea unor
condiții civilizate de consum, că de exemplu pregătirea mesei, servirea acesteia de către persoane
pregătite profesional în acest sens, precum și asigurarea unei ambianțe plăcute (muzică,
divertisment etc.).

Comerțul cu mărfuri nealimentare

Are în vedere domenii foarte variate de produse care presupun sisteme de aprovizionare și
stocare complexe, tehnologii comerciale diferite, personal specializat și o vastă rețea eterogenă
de desfacere. Acest tip de comerț se confruntă cu segmente de populație a cărei cerere se
caracterizează printr-o mare mobilitate deoarece mărfurile vândute sunt substituibile și oferă
posibilitatea cumpărătorilor de a proceda la multiple și frecvente înlocuiri în procesul de consum,
aceste aspecte au generat și sisteme distincte de organizare a mărfurilor în funcție de
caracteristicile merceologice și de varietatea sortimentelor. Această varietate a permis o
structurare a comerțului cu amănuntul de mărfuri nealimentare în mai multe subramuri, că de
exemplu: comerțul cu textile, cu încălțăminte, mobilă, combustibili etc. Fiecare din aceste
subramuri are particularitățile sale din punct de vedere a organizării rețelei, a tehnologiei
comerciale, a formelor de aprovizionare etc. În vederea creșterii eficienței activității derulate în
acest tip de comerț s-a ajuns la apariția unor magazine universale cu mari suprafețe de desfacere,
dar și la magazine ce comercializează o gama foarte restrânsă de produse și care necesită crearea
unei ambianțe corespunzătoare (de ex.: magazine care vând DVD, casete video, CD, articole
sportive, bijuterii, blănuri, rochii de mireasă).

Comerțul cu ridicata - parte a comerțului tradițional

Comerțul cu ridicata constă în achiziționarea de mărfuri în partizi mari și desfacerea acestora

în partizi mici către comercianții cu amănuntul sau către producția intermediară. Actele de
vânzare-cumpărare au loc între întreprinderi economice și nu se încheie circuitul economic al
mărfurilor, ci mijlocește doar legătură dintre producție și comerțul cu amănutul. Trecând prin
veriga comercială cu ridicată, mărfurile ramân o perioada de timp mai îndelungata în sfera
circulației - având astfel o viteză de circulație mai lentă.
Ţînând seama că volumul de tranzacții comerciale se referă la partizi mari, apreciem că se
pot detașa următoarele caracteristici:
acest comerț trebuie înfaptuit de firme cu o mare acoperire financiară.
specializarea activități de comerț pe familii de produse - alimentare, industriale, construcții,
instalații etc.
firmele de comerț cu ridicată pot deveni importatori direcți în sensul achiziționării mărfurilor
necesare aprovizionării comerțului cu amănuntul.
există în cadrul comerțului cu ridicată unele servicii bine puse la punct și încadrate cu
personal de înalta calificare.
Grosiștii nu-și pot permite a greși, dat fiind volumul comenzilor atât cantitativ dar și
calitativ. Această caracteristică e și mai evidență în domeniul calculatoarelor, al aparatajului
electronic și al produselor de înalta tehnicitate în general.
Împartirea pe partizi mici către comerțul cu amănuntul implică o forță de muncă calificată și
numeroasă. Așa cum am arătat, comerțul cu ridicată generează mobilizări de fonduri,
cheltuieli suplimentare și încetinirea vitezei de rotație, în acest sens este necesar pe cât
posibil că mărfurile achiziționate să treacă direct în rețeaua comercială cu amănuntul.
Rolul economic al comerțului cu ridicata oferă o serie de avantaje, asigurând continuitatea
activității de producție, orientarea ei în raport cu cererea consumatorilor.
Stocând mari cantități de mărfuri, comerțul cu ridicată asigura producătorilor servicii
logistice, eliberându-i astfel de sarcina depozitării și comercializării ei, implicit de
cheltuielile materiale și cu forță de muncă aferente.
Comerțul cu ridicata eșalonează comenzile în timp prin informațiile și comenzile obținute de
la comerțul cu amănuntul, contribuind astfel la regularizarea producției, evitându-se astfel
salturi cantitative în producție.
Comerțul cu ridicata poate participa activ la reclamă și promovarea unor produse care se
află la începutul ciclului de viață.
În raport cu comerțul cu amănuntul, rolul economic începe prin informarea detailiștilor prin
documentațiile realizate, prin cataloage ce se pun la dispoziția lor.
Grosistii se aprovizionează în partizi mari, vagonabile sau cu utilizarea la maximum a
mijloacelor de transport. După fractionarea acestor partizi ei pot recompune încarcarea în
partizi mai mici către comerțul cu amănuntul. Asigurând sortimentele necesare grosistii au
capacitatea de a alege articolele necesare fără a expune la un efort marginal din partea
furnizorilor.
Prin capacitățile de stocaj, comerțul cu ridicată permite în frecvente cazuri detailiștilor să
beneficieze de prețuri mai joase decât la producător.
Detailiștii se adresează în general unui număr mai redus de grosisti decât de producători,
ceea ce duce la avantajele simplificării și ușurării muncii administrative generate,
documentele și actele primare întocmite.

FUNCŢIILE COMERŢULUI CU RIDICATA

Ţînând seama că producătorul în general este departe de comerțul cu amănuntul și la propriu și
la figurat, trebuie avute în vedere câteva aspecte că: imposibilitatea detailiștilor de a comandă
cantități mari de mărfuri, lipsa posibilităților de stocaj (sau posibilități limitate și mici), lipsa
informațiilor, slabă cunoaștere a structurii furnizorilor și a sistemelor de transport în partizi noi,
comerțului cu ridicată îi revin următoarele funcțîi:

Cumpărarea unor partizi mari de produse și concentrarea unor fonduri de mărfuri de la un

număr mare și divers de producători în vederea aprovizionării fără întrerupere și în sortiment
variat a comerțului cu amănuntul.

Imobilizarea unor sume mari de bani pentru stocarea unor cantități de mărfuri în vederea
eșalonării normale a fluxului de mărfuri către detailiști, asigurarea de depozite
corespunzătoare că volum, suprafață și condițîi climatice și de iluminare.

Transformarea sortimentului industrial format din partizi noi de produse, de un anumit fel,
livrate de producători în sortiment comercial solicitat de consumator.

Studierea permanentă a evoluției cererii de mărfuri, a populației și a utilizatorului industrial, în

vederea informării producătorilor, precum și pentru realizarea unor previziuni care să stea la
baza propriei activități în perioadele viitoare.

Funcțiile comerțului industrial, prin întreprinderi specializate care asigura industriașilor sau
utilizatorilor profesionali (meșteșugari, reparatori) diferite produse tehnice, produse
semifabricate sau chiar materii prime. Funcția respectivă constă în asigurarea circuitului de
distribuție și asigurarea logisticii comerciale specifice fiecărui produs.

COMERȚUL MODERN ÎN ROMÂNIA -

APARIȚIE ȘI DEZVOLTARE

Scurt istoric
Povestea începe în 1995, în zona Lizeanu, din București, unde Mega Image își deschidea primul
sau magazin din ceea ce avea să ajungă peste ani o rețea de peste 450 de unități. Practic,
concurenții direcți ai retailerului erau chioșcurile și magazinele de proximitate, care la acea
vreme controlau întreagă piață. La intrarea pe piață românească, Mega Image avea la baza o
companie cu capital grecesc.

Din acel moment și până în 1998, Mega Image a deschis, în medie, câte două magazine pe an.
Rețeaua începuse să devină populară în București, în timp ce în provincie funcționa doar
comerțul tradițional. Mega Image a fost cumpărat în 2000 de grupul belgian Delhaize, iar
tranzacția aduce o schimbare în conceptul rețelei, care din 2003 se întinde și în afară
Bucureștiului, la Constanța și Ploiești. Mega Image începe apoi achiziția de rețele de magazine
aflate în dificultate, dar deschide și unități noi.

Comerțul modern se constituie de la o perioada la altă, și din ce în ce mai mult, cA un sistem

integrat atât din punct de vedere al relațiilor cu producătorii, cât și în ceea ce privește relațiile
sale cu consumatorii. Crearea unei asemenea situații are implicații asupra localizării câmpului de
realizare a serviciilor și a obligațiilor partenerilor, cât și asupra dificultăților privind perceperea
sau stabilirea marjelor comerciale în raport cu operațiunile efectuate de către fiecare partener.

Comerţul modern, în special hipermarketurile şi magazinele de tip discount, au convins, anul

trecut, din ce în ce mai mulţi cumpărători să le calce pragul.
Consumul casnic de bunuri de larg consum a crescut în moneda națională cu 19% în 2018 față de
anul precedent. Cel mai important factor ce a dus la această evoluție este creșterea în valoare a
coșului de cumpărături, influențată de creșterea prețurilor și susținută de o frecvența de
cumpărare ușor mai redusă.
Spre deosebire de comerțul tradițional, formatele comerțului modern, în special hipermarketuri și
discounteri, au convins cumpărătorii să le calce pragul mai des în 2018.
La nivel național, comerțul modern joacă un rol din ce în ce mai important, acoperind în 2018
41% din valoarea bunurilor de larg consum față de 38% în 2017. Cea mai spectaculoasă creștere
au avut-o hipermarketurile de la aproape 15% în 2017 la 18% în 2018, dintre retaileri
evidențiindu-se în acest an Real, Kaufland rămânând în continuare pe primul loc. Această
performanță a fost susținută și de deschiderea a noi magazine, fiind astfel printre cele mai
dinamice rețele de retail de pe piață locală.
Mai mult de jumătate din familiile din România au trecut pragul hipermarketurilor pentru
achiziționarea bunurilor de larg consum. Acestea au cumpărat mai des și cu 25% mai mult în
2018 față de 2017.
Supermarketurile continuă să joace un rol important, cu o cota de aproximativ 14% din piață, în
scădere cu un punct procentual față de 2007. Magazinele tip discount urmează trendul ascendent
început în urmă cu trei ani, crescând la aproximativ 6%. Toți cei trei factori (numărul de
cumpărători, frecvența de cumpare și valoarea achiziționată) au contribuind la această evoluție.
Formele de comerț tradițional se află în continuare pe un trend descendent. Această tendința este
mai accentuată la nivelul întregii țări și mai puțîn în București (unde ponderea acestor tipuri de
magazine este relativ constanța).

Comerțul modern în România

Comerțul electronic reprezintă multitudinea proceselor software și comerciale necesare

proceselor de afaceri să funcționeze, numai sau în primul rând, utilizând fluxuri digitale de date.
Comerțul electronic presupune utilizarea Internetului, a comunicațiilor digitale și a aplicații
software în cadrul proceselor de vânzare/cumpărare, el fiind o componentă a procesului de e-
business.
În sens larg, comerțul electronic este un concept care desemnează procesul de cumpărare
și vânzare sau schimb de produse, servicii, informații, utilizând o rețea de calculatoare, inclusiv
Internet-ul.

În sens restrâns, comerțul electronic poate fi analizat din patru puncte de vedere, și
anume:

 din punctul de vedere al comunicațiilor – reprezintă furnizarea de informații,

produse, servicii, plăti, utilizând linii telefonice, rețele de calculatoare sau alte
mijloace electronice;
 din punctul de vedere al proceselor de afaceri – reprezintă o aplicație tehnologică
îndreptată spre automatizarea proceselor de afaceri și a fluxului de lucru;
  din punctul de vedere al serviciilor – este un instrument care se adresează dorințelor
firmelor, consumatorilor și managementului în vederea reducerii costurilor și creșterii
calității bunurilor și a vitezei de servire.
 din punctul de vedere al accesibilității în timp real (online) – reprezintă
capacitatea de a cumpără și de a vinde produse, informații pe Internet sau utilizând
alte servicii accesibile în timp real.

O grupare a definițiilor comerțului electronic,corespunzător largimii sensurilor ce le sunt

atribuite,este prezentat în figura următoare:

Așa cum se observă din figura comerțul electronic,în cel mai larg sens,include toate
activitățile economice bazate pe tranzacții electronice și infrastructură asociată.Într-un sens mai
restrâns,comerțul electronic cuprinde doar comerțul între organizații și cel cu consumatorii
desfășurat prin intermediul mediilor electronice. Cea mai îngustă accepțiune este aceea care
limitează comerțul electronic la tranzacțiile cu consumatorii finali și care presupune un sistem
electronic de plăti.

Fiecare dintre definițiile prezentate este expansivă,incluzând nu numai tranzacțiile comerciale

dintre vânzător și cumpărător,dar și activitățile adiacente care fac posibile aceste tranzacții.

Necesitatea unor astfel de definiții reflectă starea embrionară a comerțului electronic din zilele
noastre.Studiile efectuate relevă faptul că mai mult de jumătate din utilizatorii Internet-ului din
SUA și Canada l-au folosit pentru cumpărături on-line,dar,de fapt,doar 15% au achiziționat
efectiv produsele sau serviciile,precum și faptul că,în majoritatea cazurilor,plata s-a bazat pe
transmiterea prin fax sau prin telefon a numărului cărții de credit.

Comerțul electronic înseamnă mai mult decât existența unui site Web,putând să includă home
banking, cumpărături on-line din magazine și mall-uri virtuale,cumpărări de acțiuni, căutări de
job-uri,achiziții prin licitații,colaborări electronice în cercetare,dezvoltare de proiecte etc.

Toate acestea reprezintă aplicații ale comerțului electronic,care necesită susținere

informațională,sisteme și infrastructuri organizaționale.

Dezvoltarea comerțului electronic

Corespunzător unui raport întocmit de Forrester Research Inc., se poate estima că vânzările
produselor alimentare pe Internet din Europa le vor depăși pe cele din Statele Unite în următorii
cinci ani. Se remarcă faptul că vânzările on-line vor deveni câmpul de bătălie al comerțului cu
produse alimentare.
Evoluția comerțului electronic este strâns legată de creșterea numărului utilizatori-lor Internet-
ului și accesibilității acestui mediu de comunicare ,tendințe surprinse în cadrul a numeroase
studii.
Impactul comerțului electronic asupra firmelor și asupra societății va fi deosebit atât că întindere
cât și că intensitate. În ceea ce privește impactul asupra firmelor, comerțul electronic oferă ocazii
unice de reorganizare a afacerilor, redefinire a piețelor sau crearea de noi piețe. Inițiativele de
comerț electronic pot genera scăderi ale costurilor, creșteri ale veniturilor și eficientă
operațională pentru comp niile care urmăresc să dobândească un avantaj în mediul economic
competitiv din zilele noastre.
Comerțul electronic a încetat să mai fie un vis futuristic. El are loc acum, iar succesele sunt
numeroase și evidente. Comerțul electronic are loc peste tot în lume, fiind în esență global atât că
și concept cât și că realizare, foarte rapid și urmând îndeaproape dezvoltarea exponențială a
Internet-ului și World Wide Web-ului.
Întreprinderile moderne sunt caracterizate printr-o cerere din ce în ce mai mare, prin existența
unei competiții la nivel mondial și prin sporirea permanentă a așteptărilor clienților. Că să poată
răspunde acestor cerințe, întreprinderile de pe tot globul sunt în plin proces de transformare
organizațională și de adaptare a modului lor de funcționare. Comerțul electronic este o cale, la
scară globală, prin care se facilitează și sprijină aceste schimbări.
Dezvoltarea fără precedent din ultimele două decenii a tehnologiilor informaționale determinate
de necesitatea stocării și transmiterii rapide a informațiilor cu cele mai mici costuri, a
revoluționat comerțul global, comerțul direct sau cu amănuntul, redefinind principiile clasice ale
marketingului. Astăzi, termenul de comerț electronic a devenit sinonim cu creșterea profitului.

Studiul apreciază că în 2005 vânzările pe Internet în Europa au avut o pondere de 5% din totalul
achizițiilor ,cu o valoare de 51,74 miliarde dolari. Mișcările agresive pe ale companiilor britanice
Tesco și Iceland Group au creat în anul 2000 o piață on-line în valoare de 93,13 milioane de
dolari,mai mult decât tot restul Europei Occidentale la un loc. Unul dintre sectoarele care au
înregistrat în Europa o evoluție importantă a vânzărilor on-line, care se va menține și în viitor,îl
constituie cel alimentar

Maxima vânzărilor on-line ale produselor alimentare din Europa(Forrester Research)

O privire obiectivă asupra comerțului electronic în România dezvăluie starea incipientă în care
se află acesta.Există puține magazine virtuale în adevăratul sens al cunvantului (site-uri unde se
pot comandă produse).Foarte multe site-uri care se pretind a fi de comerț electronic nu fac decât
să descrie oferta companiei și să ofere datele necesare contactarii ulterioare a societății ,fără a da
posibilitatea de a comandă produsele și a le plăti on-line.
Principalele produse comercializate de magazinele virtuale românești sunt echipamentele
informatice ,hardware ,software ,echipamentele de uz casnic ,cărțile și muzică.Din păcate
România se află într-o poziție net inferioară ,în acest domeniu,atât față de țările vestice,cât și
față de celelalte țări din estul Europei.
Cu toate acestea ,impactul comerțului electronic este în creștere.Numărul calculatoarelor
personale ,numărul abonaților la Internet,telefonia mobilă,lățimea de bandă pe Internet,numărul
utilizatorilor cardurilor,cheltuielile IT ale întreprinderii sunt în creștere rapidă.Piață românească
are din ce în ce mai multe aplicații de afaceri electronice ,guvernare electronică,învățare la
distanță ,telemedicine,aspecte care justifică afirmația potrivit căreia comerțul electronic în
România dispune de certe perspective de dezvoltare.
O imagine cât mai complexă necesită efectuarea unor precizări distincte cu privire la serviciile
financiare existente ,încrederea în calitatea produselor și principalele probleme cu care se
confruntă această formă de comerț.

ANALIZA COMPARATIVĂ A
COMERȚULUI TRADIȚIONAL CU CEL
ELECTRONIC

ASEMĂNĂRI ȘI DEOSEBIRI ÎNTRE COMERȚUL

TRADIȚIONAL ȘI CEL ELECTRONIC

1. Asemănări între comerţul electronic şi comerţul tradiţional:

 în primul rând, ambele forme de comerţ urmăresc satisfacerea în cele mai bune condiţii
ale necesităţilor consumatorilor de orice fel: industriali, individuali sau colectivi;
 produsul/serviciul există, chiar dacă în cazul comerţului electronic este vorba de un
produs digital; se pot comercializa aproximativ aceleaşi categorii de produse în ambele
modalităţi de comerţ;
 vânzarea prin intermediul unui magazin (virtual sau clasic);
 în ambele cazuri se face publicitate produsului/serviciului sau magazinului/site-ului în
care se vinde;
 mijloacele de plată pot fi aceleaşi în ambele cazuri;
 livrarea produselor prin poştă, curierat sau clasic.

2. Deosebiri

 comerţul electronic se adresează numai clienţilor care au acces la noile tehnologii;

 comerţul electronic permite un timp mai scurt de realizare a tranzacţiilor;
  posibilitatea de a face cumpărăturile de la domiciliul clientului în cazul comerţului
electronic, nefiind necesară deplasarea acestora la locurile de comercializare;
 comerţul tradiţional dă posibilitatea consumatorilor de a încerca, pipăi, simţi produsele
înainte de achiziţionare.

3. Puncte tari

Comerţ electronic

 în cadrul comerţului electronic clientul poate relaţiona în mod direct cu furnizorul, fără a
mai fi nevoie de intermediari;
 accesul la noi segmente de piaţă şi, implicit, la noi clienţi;
 posibilitatea de a fi deschise magazinele virtuale la orice oră din zi şi din noapte, dând
astfel posibilitatea clienţilor să îşi efectueze cumpărăturile oricând doresc;
 promovarea rapidă şi mai puţin costisitoare a produselor sau serviciilor oferite spre
vânzare;
 costuri mai scăzute de desfacere a produselor şi serviciilor;
 facilităţi de plată on-line;
 acces facil al cumpărătorilor la informaţii despre produsele comercializate;
 procesarea rapidă a comenzilor;
 integrarea informaţiilor legate de tranzacţii şi accesul participanţilor la informaţiile legate
de procesul de distribuţie;
 reducerea costurilor legate de achiziţia mărfurilor şi a costurilor de tranzacţionare;
 posibilitatea unei mai bune gestionări a stocurilor;
 flexibilitatea ridicată a politicilor comerciale;
 dezvoltarea unor avantaje competitive;
 facilitatea stabilirii relaţiilor între partenerii comerciali;
 utilizarea unor sisteme simplificate de decontare şi de plată
 creşterea valorii tranzacţiilor prin stimularea cumpărăturilor;
 posibilitatea de adaptare rapidă a ofertei la cerinţele pieţei;
 interacţiune mai bună cu clienţii.

Comerţ tradiţional

 consumatorii au mai mare încredere în comerţul tradiţional, punându-se accentul pe

contactul direct între comerciant şi consumator, pe relaţia dintre aceştia;
  accesul direct la produsele şi serviciile oferite spre comercializare, cu posibilitatea de a
încerca produsul/serviciul pe care clientul doreşte să îl achiziţioneze;
 siguranţa tranzacţiilor;
 nerestricţionarea cumpărăturilor din cauza lipsei tehnologiilor electronice;
 accesul la produsele/serviciile oferite pe piaţă a tuturor categoriilor de consumatori;
 o mai mare capacitate de fidelizare a clienţilor;
 promptitudine şi siguranţă în livrarea produselor;
 tendinţa de globalizare, deschiderea graniţelor, duce la pătrunderea produselor/serviciilor
oferite prin intermediul comerţului tradiţional în cât mai multe ţări/regiuni.

4. Puncte slabe

Comerţul electronic

 lipsa unor standarde universal acceptate pentru calitate, securitate şi încredere în

aplicaţiile de comerţ electronic;
 riscul returnării produselor datorită imposibilităţii de a încerca produsele înainte de
achiziţionare;
 dispersia mare a clienţilor, a destinaţiilor produselor;
 uneori produsele ajung cu întârziere la destinatar;
 cererea poate fi instabilă şi imprevizibilă;
 temeri în privinţa securităţii cardurilor de plată;
 lipsa accesului la comerţul electronic a clasei sărace, şi slaba pătrundere a lui în anumite
sectoare;
 restricţii referitoare la limba utilizată, de traducerile dintr-o limbă în alta.

Comerţul tradiţional

 majoritatea magazinelor tradiţionale au un program de lucru limitat la un anumit număr

de ore pe zi;
 nu toate produsele şi serviciile oferite spre vânzare prin intermediul comerţului tradiţional
pot ajunge în toată lumea. De cele mai multe ori acestea se comercializează în interiorul
graniţelor unei ţări sau într-un număr limitat de ţări sau regiuni;
 adaptarea la cerinţele pieţei cere mai mult timp decât în cazul comerţului electronic;
 lipsa timpului liber face uneori imposibilă achiziţionarea produselor prin intermediul
comerţului tradiţional;
 aglomeraţiile urbane, poluarea, pledează în favoarea comerţului electronic;
  gestiunea mai greoaie a stocurilor;
 limitarea la un anumit spaţiu disponibil pentru expunerea produselor în magazin;
 comercianţii depind în mare măsură de distribuitori.

5. Oportunităţi

Comerţul electronic

 noile descoperiri ale ştiinţei şi tehnicii, dezvoltarea tehnologiilor informaţionale şi de

comunicaţii;
 dezvoltarea infrastructurilor de comunicaţii şi transport;
 creşterea numărului de utilizatori conectaţi la internet;
 dezvoltarea de noi aplicaţii necesare comerţului electronic, moderne, uşor de utilizat;
 dezvoltarea şi utilizarea pe scară tot mai largă a mijloacelor de plată electronice;
 creşterea securităţii tranzacţiilor, a încasărilor şi plăţilor electronice.

Comerţul tradiţional

 globalizarea pieţelor;
 modernizarea tehnicilor de comerţ, a infrastructurii necesare comerţului tradiţional, a
mijloacelor de distribuţie a produselor;
 bucuria cumpărătorilor de a vizita magazinele, de a încerca, testa, vedea
produsele/serviciile, de a merge la cumpărături în magazinele tradiţionale.

6. Ameninţări

Comerţul electronic

 concurenţa ridicată şi posibilitatea rapidă a comparării preţurilor de către clienţi;

 prezenţa din ce în ce mai activă a hacker-ilor pe piaţa electronică;
 scepticismul cumpărătorilor cu privire la posibilitatea achiziţionării produselor prin
intermediul comerţului electronic şi al internetului.

Comerţul tradiţional

 dezvoltarea tehnologiilor informaţionale;

 utilizarea pe scară cât mai largă a internetului;
  renunţarea la vechile obiceiuri de comerţ şi utilizarea pe scară tot mai largă a comerţului
electronic.

7. Concluzii

Dezvoltarea comerţului electronic îşi pune amprenta şi asupra dezvoltării comerţului în

ansamblul său, a structurii şi modalităţii de efectuare a schimburilor comerciale. Inevitabil,
comerţul electronic transformă piaţa, având loc modificări de substanţă la nivelul
managementului firmelor, precum şi la nivelul comportamentului consumatorilor. Acest tip de
comerţ completează şi stimulează comerţul tradiţional oferind consumatorilor o gamă variată de
produse şi servicii la un preţ competitiv. Datorită limitelor comerţului tradiţional, comerţul
electronic permite accesul consumatorilor din orice colţ al lumii la diversitatea produselor şi
serviciilor apărute pe piaţă, contribuind astfel în mod categoric la accentuarea globalizării.
Produsele comercializate cu precădere în magazinele virtuale sunt: cărţile, CD-urile, produsele
software, produsele electronice, îmbrăcămintea, încălţămintea etc.

Se observă că se comercializează prin intermediul internetului o gamă extrem de largă de

produse, de la cărţi, îmbrăcăminte şi încălţăminte, produse software şi hardware, până la produse
de papetărie, mobilier, produse electronice şi electrocasnice, produse farmaceutice etc.. Sunt
însă, şi domenii care sunt mai greu acoperite de comerţul electronic cum ar fi: comerţul cu
produse de lux, sau cu produse alimentare perisabile sau proaspete unde cumpărătorii preferă
achiziţionarea acestora după un prealabil contact psihosenzorial cu acestea. Aşadar, în marea
majoritate a domeniilor comerţului tradiţional a pătruns şi comerţul electronic, reuşind să
acopere o gamă variată de nevoi. Cele două forme de comerţ în nici un caz nu se exclud una pe
alta ci, din contră, se completează în cel mai convenabil mod.

Comerţul electronic a avut un impact extraordinar asupra întregii vieţi economice şi sociale,
asupra lumii moderne, asupra afacerilor şi schimburilor comerciale de bunuri şi servicii.
Comercianţii au înţeles rapid necesitatea introducerii noilor tehnologii informaţionale în cadrul
activităţii pe care o desfăşoară, iar consumatorii au răspuns conform aşteptărilor acceptând şi
utilizând pe scară cât mai largă comerţul electronic. Avantajele pe care această formă de comerţ
ni le oferă, conduc, inevitabil, la expansiunea comerţului electronic, acoperind aproape toată
gama de produse/servicii care se comercializează şi în cazul comerţului clasic. Mai mult,
comerţul electronic a devenit o componentă esenţială a politicilor de dezvoltare economică şi
socială, de progres, o componentă fundamentală a comerţului mondial.
 COMERȚUL LA SOCIETATEA DOMO
RETAIL S.A.

Istoricul companiei

DOMO este unul dintre cei trei mari retaileri de electronice , electrocasnice și IT&C din
România, lider de piață în retailul de electrocasnice, cu un portofoliu vast de branduri renumite,
naționale și internaționale.Viziunea companiei DOMO este să fie prezența în fiecare casă din
România și Bulgaria, cu orice fel de aparatură electronică și electrocasnică pe care o
comercializează, cu scopul de a ajută și inspiră consumatorii în viață lor de zi cu zi.
DOMO a pătruns cu succes şi pe piață din Bulgaria și se dezvoltă susţinut şi rapid, că urmare a
unui proiect ambiţios de a deschide locații comune cu retailerul german Kaufland.
-În 1994 compania a fost infiinţată că importator și distribuitor al unor mărci internaţionale de
renume precum: Zanussi, Bosch, Electrolux, Siemens.
-În 1996 compania face primul pas în retail: deschiderea primului magazin.
-În 1997 se naşte brandul DOMO
-Începând cu anul 2001 retailul devine inima afacerii - vânzările în retail au depășit distribuția iar
din 2004 RAEF - Fondul româno-american pentru investiții, devine acționar important în DOMO
, cifra de afaceri a companiei depășește 100 milioane Euro, iar rețeaua atinge 100 magazine.
-DOMO devine important acționar în compania de credite de consum a RAEF, Estima Finance și
externalizează către această activitatea de creditare.
-În anul 2005 Compania începe un proces de rebranding care are că obiective atât revitalizarea
imaginii externe, cât și implementarea unei noi culturi organizaționale și a proceselor de
business, care reprezintă drumul companiei spre corporație.
Se lansează un nou concept de retail, care presupune magazine dezvoltate pe spații largi,
de până la 3000 mp. Se încheie un parteneriat strategic cu retailerul german Kaufland, cu intenția
de a atinge în următorii 3 ani, 50 magazine în România și 20 în Bulgaria, în cadrul rețelei
Kaufland, toate în locaţii de calitate, în cartiere cu potenţial ridicat.
-În 2006 compania externalizează serviciile de logistică, către operatorul olandez, KLG Europe.
DOMO își vinde participarea în Estima Finance, către GE Money, generând astfel resurse
suplimentare, pentru implementarea planurilor de dezvoltare ulterioară. Dezvoltarea continuă în
afară graniţelor ţării, deschizându-se primele 7 magazine în Bulgaria. DOMO este primul retailer
român de electronice și electrocasnice care se extinde regional.

Prezentarea comerțului la DOMO RETAIL S.A.

Portofoliul DOMO include un număr de peste 3000 produse - fără a include aici accesorii sau
produse multimedia - sub umbrela celor mai importante branduri internaționale. Mai mult decât
atât, DOMO dezvoltă propriile branduri, Expert Digital și Westwood.
Rețeaua DOMO numără în prezent 110 magazine, cu o suprafaţă totală de peste
50 000 mp, în 74 de oraşe ale ţării şi are 1100 angajaţi. Activitatea logistică este coordonată de
KLG, din 3 depozite regionale importante, localizate în Bucureşti, Cluj, Târgu Secuiesc și alte 5
depozite de tranzit.
Că urmare a noului concept de retail implementat în reţea, dar şi a trendurilor pieţei, reţeaua
DOMO şi-a crescut eficienţa - numărul magazinelor mici scazând direct proporţional cu
creşterea numărului magazinelor de suprafaţă mare.
În judeţul Satu Mare DOMO a deschis trei magazine, două în oraşul Satu Mare, unul incinta
Kaufland , respectiv unul în centrul oraşului Satu Mare lângă Complexul Comercial Someșul.
Rețeaua din Bulgaria include 7 magazine și un depozit central în Plovdiv.
Deasemenea firma deține și un site web cu o gamă variată de produse:
 Bibliografie

1. Cole G.A., Managementul personalului, Ed. Codecs, Bucureşti, 2000

2. Lefter V., Manolescu A., Economia întreprinderii, Ed. Didactică , Bucureşti, 1995

3. Nicolescu Ovidiu, Management, Editura Economică, Bucureşti, 1996;

4. Petrescu I., Managementul resurselor umane, Ed. Lux Libris, Braşov, 1995

5. Russu Corneliu, Management strategic, Editura ALL BECK, Bucureşti, 1999;

6. Ilie Suzana, Popovici Cătălin, Albu Rodica, Manual de Organizarea Resurselor Umane,
Editura Oscar Print, 2006.