Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
-Statutul avocatului-
Profesor:
Lect.univ.dr.Marius Mazilu
Student:
Barbu Ioan
Secţiunea 1. Caracterizarea profesiei. Principii şi reguli fundamentale de exercitare a
profesiei.
În art. 1 alin.1 din Legea 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat,
republicata, se stipulează că profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare
autonome.
Exercitarea profesiei de avocat se face în condiţiile şi limitele impuse de Constituţie, de Legea
51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, de statutul profesiei, astfel cum a fost
acesta adoptat de Uniunea Naţională a Barourilor din România şi publicat în M.of. nr. 45/13 ianuarie
2005.
Faţă de realităţile existente în domeniul organizării şi funcţionarii profesiei de avocat, s-a impus
modificarea legii în sensul că, această profesie se exercita numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului
din care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România (U.N.B.R.),
constituirea şi funcţionarea de barouri în afară U.N.B.R. fiind interzise, iar actele de constituire şi de
înregistrare ale acestora fiind nule de drept.
Exercitarea profesiei de avocat este supusă următoarelor principii fundamentale:
a) principiul legalităţii;
b) principiul libertăţii;
c) principiul independenţei;
d) principiul autonomiei şi descentralizării;
e) principiul păstrării secretului profesional.
În exercitarea profesiei avocatul este independent şi se supune numai legii, statutului profesiei
şi codului deontologic.
Scopul exercitării profesiei de avocat îl constituie promovarea şi apărarea drepturilor,
libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice, de drept public şi de
drept privat. În exercitarea dreptului la apărare, care este recunoscut şi garantat de Constituţie, de lege,
de pactele şi de tratatele la care România este parte, avocatul are dreptul şi obligaţia totodată, de a
stărui, prin toate mijloacele legale, pentru realizarea liberului acces la justiţie, pentru un proces
echitabil şi soluţionat într-un termen rezonabil, indiferent de natura cauzei sau de calitatea părţilor.
Pentru a se asigura condiţiile necesare realizării efective a activităţilor permise de lege,
principiile de drept ce caracterizează profesia de avocat, drepturile avocatului în exercitarea profesiei
creează obligaţii corelative pentru autorităţile şi instituţiile publice, persoanele fizice sau juridice, în
faţa cărora avocatul asista sau reprezintă persoanele fizice sau juridice. Acestea au obligaţia să permită
şi să asigure avocatului desfăşurarea nestingherită a activităţii sale, în condiţiile legii. În exercitarea
profesiei şi în legătură cu această avocatul este protejat de lege.
Avocatul poate fi ales în mod liber de către persoană ce solicita serviciile acestuia.
1.1. Activitatea avocatului
Activitatea avocatului se poate realiza prin una sau mai multe din activităţile următoarele:
1.1.1. Consultaţii şi cereri cu caracter juridic
Consultaţiile şi cererile cu caracter juridic pot fi acordate în scris sau verbal în funcţie de
solicitările şi de domeniile de interes ale clientului. Prin exprimarea generică, în această categorie pot
fi cuprinse activităţi precum:
a) redactarea şi/sau furnizarea către client, prin orice mijloace, după caz, a opiniilor juridice şi
informaţiilor cu privire la problematica solicitată a fi analizată;
b) elaborarea de opinii legale;
c) elaborarea proiectelor de acte juridice (contracte, convenţii, statute etc.) şi asistarea clientului la
negocierile referitoare la acestea;
d) elaborarea proiectelor de acte normative;
e) participarea în calitate de consultant la activitatea organelor deliberative ale unei persoane
juridice, în condiţiile legii;
f) orice alte consultaţii în domeniul juridic.
Avocatul poate întocmi şi formula în numele şi/sau interesul clientului cereri, notificări, memorii
sau petiţii către autorităţi, instituţii şi alte persoane, în scopul ocrotirii şi apărării drepturilor şi
intereselor legitime ale acestuia.
1.1.2 Asistenta şi reprezentare juridică a clienţilor
Avocatul poate asigura asistarea şi reprezentarea clienţilor săi în fata instanţelor judecătoreşti, a
organelor de urmărire penală, a autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale, a notarilor publici şi a
executorilor judecătoreşti, a organelor administraţiei publice şi a instituţiilor, precum şi a altor
persoane juridice.
În realizarea acestei activităţi, avocatul poate folosi toate actele, mijloacele şi operaţiunile
permise de lege şi necesare ocrotirii şi apărării intereselor clientului.
1.1.3. Redactarea de acte juridice, atestarea identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei
actelor prezentate spre autentificare
Un act juridic semnat în fata avocatului, care poartă o încheiere, o rezoluţie, o ştampilă sau un
alt mijloc verificabil de atestare a identităţii părţilor, a consimţământului şi a datei actului poate fi
prezentat notarului spre autentificare.
Avocatul este obligat să ţină evidenţa actelor întocmite cu atestarea identităţii părţilor, a
conţinutului, a consimţământului şi a datei şi să le păstreze în arhiva sa profesională, în ordinea
întocmirii lor.
Atestarea consimţământului părţilor şi prezentarea actului astfel redactat spre autentificare,
notarului, este o nouă atribuite acordată avocatului prin modificările legii de organizare şi funcţionare,
precum şi ale statutului.
1.1.4 Asistarea şi reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în faţa altor
autorităţi publice cu posibilitatea atestării identităţii părţilor, a conţinutului şi a datei actelor
încheiate.
1.1.5 Apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor şi intereselor
legitime ale persoanelor fizice şi juridice în raporturile acestora cu autorităţile publice, cu
instituţiile şi cu orice persoană romana sau străină.
1.1.6 Activităţi de mediere.
Medierea este o modalitate de soluţionare a conflictelor, alternativa procesului obişnuit sau
arbitral. Această activitate este nou reglementată prin modificările aduse legislaţiei în domeniu,
reprezentând o armonizare atât faţă de cerinţele pieţei, cât şi faţă de legislaţia europeană în domeniu.
Medierea este o negociere asistată de un terţ (mediatorul), respectiv o tehnică consensuală de
rezolvare a conflictelor, constând într-o comunicare permanent orientată către încheierea unei
înţelegeri între părţi care au atât interese comune, cât şi divergenţe. Mediatorul propune părţilor în
procedura de mediere o soluţie, fără a avea atribuţia de a o impune acestora. Părţile în procedura de
mediere pot accepta sau refuză, în scris, propunerea finală de mediere (tranzacţia).
Medierea are un caracter voluntar şi se bazează pe convenţia părţilor (acord de mediere) de a
rezolva o dispută sau o neînţelegere.
Medierea este guvernată de principiul confidenţialităţii.
Medierea este o procedură autonomă de reglementare a disputelor, conflictelor sau
diferendelor intervenite între persoanele fizice şi/sau juridice.
Acordul de mediere poate fi încheiat sub forma unei clauze contractuale sau sub forma unei
convenţii separate.
Părţile, prin acordul lor de mediere, pot alege un avocat pe care îl împuternicesc cu atribuţii de
mediere. În exerciţiul atribuţiei de mediere, avocatul are următoarele îndatoriri:
a) de a se informa în legătură cu conflictul şi cu poziţia fiecăreia dintre părţi;
b) de a informa părţile asupra drepturilor şi obligaţiilor acestora, fiindu-i interzis să dea consultaţii
juridice;
c) de a facilita sau de a intermedia comunicarea între părţi; comunicarea nu necesită prezenţa fizică
a părţilor, avocatul putând comunica şi separat cu fiecare dintre acestea, cu informarea lor prealabilă;
d) de a redacta propunerea de soluţie sub forma unei tranzacţii, parţiale sau totale, după caz.
În procedura de mediere, părţile pot fi asistate de avocaţi, alţii decât avocatul mediator.
Avocatul însărcinat cu medierea este imparţial şi neutru în activitatea sa. El poate oferi
informaţii juridice părţilor, dar îi este interzis să încheie contracte de asistenta juridică cu acestea în
legătură cu obiectul medierii, distinct de contractul de asistenta juridică în baza căruia se realizează
medierea. Avocatul însărcinat cu medierea nu poate impune părţilor un compromis şi nu are dreptul de
a încerca, dincolo de voinţa concordanţă a părţilor, un anume rezultat al medierii. Avocatul mediator
trebuie să respecte egalitatea părţilor şi punctele lor de vedere.
Avocatul mediator trebuie să faciliteze comunicarea între părţi, în acest scop fiind dator să se
asigure de o bună cunoaştere a drepturilor şi obligaţiilor părţilor. El este dator să se asigure că
realizarea drepturilor şi intereselor legitime nu vor fi tergiversate prin folosirea abuzivă a medierii.
Avocatul mediator însărcinat cu medierea trebuie să se asigure de rapiditatea, flexibilitatea şi
confidenţialitatea procedurii, precum şi de rezonabilitatea rezultatului soluţionării conflictului.
Avocatul mediator este obligat să păstreze confidenţialitatea asupra dezbaterilor şi asupra
informaţiilor obţinute în procesul de mediere, inclusiv după semnarea acordului final de mediere
(tranzacţie) sau, după caz, în perioada ulterioară încetării medierii.
În caz de litigiu, avocatul mediator nu poate fi desemnat avocat al nici uneia dintre părţi. Între
activitatea de mediator şi de arbitru nu există incompatibilitate.
Rezultatul medierii poate constă atât într-o reparaţie, cât şi într-o recunoaştere reciprocă,
prezentarea oficială de scuze, armonizarea intereselor părţilor, în vederea ameliorării relaţiilor lor
viitoare etc. Rezultatul medierii se consemnează într-o tranzacţie, care are efectele prevăzute de lege.
Medierea poate fi utilizată în toate cazurile în care, potrivit legii, părţile pot încheia un
compromis, cu respectarea dispoziţiilor de ordine publică.
În litigiile comerciale avocatul mediator poate participa, în această calitate, în procedura
concilierii prealabile pentru rezolvarea parţială sau totală a disputelor angajate între părţi.
3.1 Baroul.
Baroul este constituit din toţi avocaţii dintr-un judeţ sau din municipiul Bucureşti, iar sediul
baroului este în oraşul de reşedinţă al judeţului, respectiv în municipiul Bucureşti.
Baroul are personalitate juridică, patrimoniu şi buget propriu.
Organele de conducere ale baroului sunt:
a) adunarea generală;
b) consiliul;
c) decanul.
3.1.1 Adunarea generală.
Adunarea generală este formată din toţi avocaţii înscrişi în tabloul baroului cu drept de
exercitare a profesiei.
Competentele Adunării generale sunt următoarele:
a) stabileşte măsuri pentru exercitarea profesiei în baroul respectiv, în limitele legii şi ale statutului;
b) alege şi revocă decanul, membrii consiliului, membrii comisiei de cenzori şi pe cei ai comisiei de
disciplină. Decanul este ales pentru un mandat de 4 ani şi poate fi reales o singură dată. Decanul se
alege dintre avocaţii cu o vechime de minimum 8 ani în profesie;
c) alege delegaţii baroului la Congresul avocaţilor;
d) aprobă proiectul de buget al baroului şi da descărcare consiliului cu privire la activitatea şi
gestiunea să.
Adunarea generală ordinară se întruneşte anual, în primul trimestru, la convocarea consiliului
baroului.
Convocarea se face prin afişare la sediul baroului, la sediul serviciilor de asistenta din judeţ şi
prin publicare într-un ziar local cu cel puţin 15 zile înainte de data stabilită.
Adunarea generală extraordinară poate fi convocată de consiliul sau de comisia de cenzori ale
baroului.
La cererea a peste o treime din totalul membrilor baroului consiliul este obligat să convoace
adunarea generală extraordinară în termen de cel mult 15 zile de la primirea cererii. În acest caz
procedura convocării va fi efectuată cu cel puţin 7 zile înainte de data stabilită.
Şedinţa adunării generale este condusă de decan împreună cu 5 membri aleşi prin vot deschis
de cei prezenţi, dintre care unul va fi desemnat secretar. În caz de alegere sau de revocare a decanului
ori a membrilor consiliului nici unul dintre aceştia nu va face parte din prezidiu, iar şedinţa va fi
condusă de cel mai în vârstă membru prezent.
Adunarea generală este legal constituită cu participarea majorităţii membrilor săi.
În cazul în care numărul legal nu este întrunit, prezidiul adunării generale, de faţă cu cei
prezenţi, stabileşte o nouă adunare generală în termen de cel mult 15 zile. Consiliul baroului are
obligaţia să îndeplinească procedura convocării cu cel puţin 7 zile înainte de data fixată.
Adunarea generală convocată în aceste condiţii este legal constituită cu participarea a cel puţin
o treime din numărul total al membrilor săi.
Adunările generale de alegere a organelor de conducere a baroului sunt legal constituite numai
cu prezenţa majorităţii membrilor baroului. Pentru Baroul Bucureşti alegerea organelor de conducere a
baroului se face prin desemnare de reprezentanţi - electori.
3.1.2 Consiliul baroului.
Consiliul Baroului este format din 5 până la 15 membri, aleşi pe o perioadă de 4 ani. Decanul şi
prodecanul se includ în acest număr.
Consiliul baroului are următoarele atribuţii:
a) adoptă hotărâri pentru aplicarea şi respectarea prevederilor prezenţei legi şi ale statutului
profesiei;
b) duce la îndeplinire hotărârile Consiliului U.N.B.R. şi ale adunării generale a baroului;
c) întocmeşte, modifică şi da publicităţii tabloul anual al avocaţilor, membri ai baroului, şi îl
comunică celor în drept;
d) adopta măsuri pentru organizarea controlului profesional, disciplinar şi deontologic, pentru
soluţionarea sesizărilor şi reclamaţiilor, în condiţiile prevăzute de lege şi de statutul profesiei;
e) verifică şi constată îndeplinirea condiţiilor legale ale cererilor de primire în profesie şi aprobă
primirea în profesie cu examen sau cu scutire de examen;
f) hotărăşte asupra stării de incompatibilitate şi asupra încetării acesteia;
g) soluţionează cererile de transfer în conformitate cu prevederile legii şi ale statutului profesiei;
h) verifică şi constată dacă actele privind constituirea, modificarea şi schimbarea formelor de
exercitare a profesiei, precum şi convenţiile de grupare sau de conlucrare profesională îndeplinesc
condiţiile prevăzute de lege şi de statutul profesiei; organizează şi ţine evidenţa acestora;
i) coordonează activitatea filialelor sau sucursalelor Casei de Asigurări a Avocaţilor din raza de
competenţă;
j) organizează conferinţele de stagiu, cercurile de studii şi editează publicaţiile baroului;
k) organizează şi îndruma activitatea serviciilor de asistenta juridică din judeţ, potrivit legii şi
statutului profesiei;
l) sesizează comisia de disciplină cu judecarea abaterilor disciplinare ale avocaţilor;
m) suspendă din exercitarea profesiei, pe durata neplăţii taxelor, avocatul care nu achita taxele şi
contribuţiile prevăzute de lege şi de statutul profesiei timp de 3 luni de la scadenţă acestora, dacă a fost
avertizat despre neplata şi nu s-a conformat obligaţiei;
n) soluţionează contestaţiile împotriva deciziei decanului privind onorariile;
o) stabileşte cota de contribuţie a avocaţilor la bugetul baroului;
p) acceptă donaţiile şi legatele făcute baroului;
q) aprobă statul de funcţii şi angajează personalul baroului;
r) întocmeşte proiectul de buget anual, pe care îl supune adunării generale şi administrează
patrimoniul baroului;
s) prezintă anual adunării generale, spre aprobare, raportul de activitate a consiliului şi a decanului,
de gestiune curentă şi de gestionare a patrimoniului baroului;
t) alege prodecanul baroului;
u) soluţionează plângerile şi contestaţiile împotriva deciziilor decanului baroului;
v) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege sau hotărâte de Consiliul U.N.B.R. ori de biroul
executiv al U.N.B.R.
Consiliul baroului lucrează legal în prezenţa a două treimi din numărul membrilor săi şi ia
hotărâri valabile cu votul majorităţii membrilor prezenţi.
3.1.3 Decanul baroului.
Decanul baroului are următoarele competente:
a) reprezintă baroul în raporturile acestuia cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi din străinătate;
b) convoacă şi prezidează şedinţele consiliului baroului;
c) aprobă cererile de asistenta juridică gratuită;
d) exercită căile de atac împotriva hotărârilor comisiei de disciplină şi împotriva deciziilor
consiliului baroului pentru care sunt prevăzute căi de atac;
e) ordonanţează cheltuielile baroului;
f) ia măsuri privind conducerea baroului care nu sunt de competenta adunării generale sau a
consiliului baroului.
g) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege sau hotărâte de organele de conducere ale
U.N.B.R. şi date în competenţa sa.
Prodecanul îl înlocuieşte pe decan la cererea sau în absenţa acestuia.
Dacă decanul şi prodecanul sunt în imposibilitate temporară de a-şi exercita funcţiile, consiliul
baroului poate delega un consilier pentru a îndeplini, în tot sau în parte, atribuţiile decanului.
La Baroul Bucureşti, consiliul baroului alege 2 prodecani. Decanul este înlocuit, la cerere sau în
absenţa sa, de către prodecanul pe care îl desemnează în scris.
3.2 Uniunea Naţională a Barourilor din România - U.N.B.R.
Uniunea Naţională a Barourilor din România (U.N.B.R.) este formată din toate barourile din
România şi are sediul în municipiul Bucureşti.
U.N.B.R. este persoana juridică de interes public, cu patrimoniu şi buget proprii, acestea
formându-se din contribuţia barourilor în cote stabilite de Congresul avocaţilor. Patrimoniul U.N.B.R.
şi poate fi folosit şi în activităţi producătoare de venituri, în condiţiile legii.
Baroul de avocaţi se constituie şi funcţionează numai în cadrul U.N.B.R., potrivit prezenţei legi
şi statutului profesiei.
Organele de conducere ale U.N.B.R. sunt:
a) Congresul avocaţilor;
b) Consiliul U.N.B.R.;
c) Comisia permanentă a U.N.B.R.;
d) preşedintele U.N.B.R.
În cadrul U.N.B.R. se constituie şi funcţionează şi:
a) Comisia centrală de cenzori;
b) Comisia centrală de disciplină;
c) aparatul tehnic-administrativ.
3.2.1 Congresul avocaţilor.
Congresul avocaţilor este constituit din delegaţi ai fiecărui barou, potrivit normei de
reprezentare stabilite de statutul profesiei, şi din membrii Consiliului U.N.B.R.
Congresul avocaţilor se întruneşte anual în sesiune ordinară, la convocarea Consiliului
U.N.B.R., iar la cererea a cel puţin unei treimi din numărul barourilor, Consiliul U.N.B.R. este obligat
să convoace Congresul avocaţilor în sesiune extraordinară.
Congresul avocaţilor are următoarele atribuţii:
a) analizează şi aprobă raportul anual al Consiliului U.N.B.R.;
b) alege Comisia centrală de cenzori şi Consiliul de conducere al Casei de Asigurări a Avocaţilor;
c) face propuneri autorităţilor cu drept de iniţiativă legislativă privind profesia de avocat;
d) adopta şi modifica statutul profesiei şi statutul Casei de Asigurări a Avocaţilor, în conformitate cu
prevederile prezenţei legi şi pe baza proiectelor întocmite de Consiliul U.N.B.R.;
e) adoptă hotărâri privitoare la relaţiile dintre barouri, perfecţionarea pregătirii profesionale şi
respectarea regulilor deontologice ale profesiei;
f) alege şi revocă membrii Comisiei centrale de disciplină. Fiecare barou are dreptul de a propune
câte un candidat pentru Comisia centrală de disciplină. Competenţa şi procedura de judecată ale
Comisiei centrale de disciplina se stabilesc prin statut;
g) aprobă bugetul anual al Casei de Asigurări a Avocaţilor şi execuţia bugetară anuală;
h) aprobă bugetul anual al U.N.B.R. şi execuţia bugetară anuală a acestuia şi stabileşte cota de
contribuţie a barourilor la formarea bugetului U.N.B.R.. Cheltuielile necesare organizării congreselor
se suportă de către fiecare barou în funcţie de numărul reprezentanţilor săi.
Hotărârile congresului sunt definitive şi obligatorii pentru toate organele profesiei.
3.2.2 Consiliul U.N.B.R.
Consiliul U.N.B.R. este format din decanii barourilor şi reprezentanţii barourilor aleşi potrivit
normei de reprezentare stabilite în statutul profesiei.
Mandatul de membru al Consiliului U.N.B.R. este de 4 ani. În cazul încetării mandatului unuia
dintre ei, înlocuitorul sau executa diferenţa de mandat.
În caz de schimbare a decanului unui barou noul decan îl înlocuieşte de drept pe predecesorul
său. Celelalte vacanţe sunt completate la proximul congres al avocaţilor.
Consiliul U.N.B.R. se întruneşte trimestrial la convocarea preşedintelui U.N.B.R. Convocarea
se face cu cel puţin 15 zile înainte de data şedinţei.
Consiliul U.N.B.R. lucrează în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor săi şi
adoptă hotărâri valabile cu votul majorităţii membrilor prezenţi.
Consiliul U.N.B.R. are următoarele atribuţii:
a) este organul reprezentativ şi deliberativ al barourilor din România şi asigură activitatea
permanentă a U.N.B.R.;
b) duce la îndeplinire hotărârile Congresului avocaţilor;
c) rezolvă orice probleme interesând profesia de avocat între sesiunile Congresului avocaţilor, cu
excepţia acelora care sunt date în competenţa exclusivă a Congresului avocaţilor;
d) exercită controlul asupra activităţii şi asupra hotărârilor Comisiei permanente a U.N.B.R.;
e) organizează examenul de verificare a cunoştinţelor de drept românesc şi de limba romana ale
avocaţilor străini;
f) organizează şi conduce activitatea Institutului Naţional de Pregătire şi Perfecţionare a Avocaţilor,
constituit că persoană juridică de drept privat nonprofit şi care nu face parte din sistemul naţional de
învăţământ şi nu este supus procedurilor de autorizare şi acreditare;
g) adoptă hotărâri în toate problemele privind pregătirea şi perfecţionarea profesională a avocaţilor,
precum şi recomandări privind relaţiile dintre barouri;
h) asigură caracterul unitar al examenelor de primire şi de definitivare în profesie;
i) organizează şi supraveghează serviciul statistic general al U.N.B.R.;
j) organizează şi editează publicaţiile U.N.B.R. şi sprijină publicaţiile barourilor;
k) întocmeşte proiectul de buget al U.N.B.R. şi îl supune spre aprobare Congresului avocaţilor,
precum şi execuţia bugetară anuală a bugetului U.N.B.R.;
l) întocmeşte raportul anual de activitate şi de gestiune a patrimoniului U.N.B.R. şi le supune spre
aprobare Congresului avocaţilor;
m) stăruie pentru realizarea bugetului U.N.B.R. şi executarea de către barouri a hotărârilor adoptate
de Congresul avocaţilor şi de Consiliul U.N.B.R.;
n) alege şi revocă preşedintele şi vicepreşedinţii U.N.B.R. şi membrii Comisiei permanente a
U.N.B.R., dintre membrii săi, avocaţi cu o vechime mai mare de 10 ani în profesie, pentru un mandat
de 4 ani;
o) verifică legalitatea şi temeinicia deciziilor de primire în profesie, date de către consiliile
barourilor, la cererea persoanelor interesate;
p) anulează hotărârile barourilor pentru cauze de neegalitate şi rezolva plângerile şi contestaţiile
făcute împotriva hotărârilor adoptate de consiliile barourilor, în cazurile prevăzute de lege şi de statutul
profesiei;
q) înfiinţează Casa Centrală de Credit şi Ajutor a Avocaţilor şi controlează activitatea acesteia;
r) coordonează activitatea Casei de Asigurări a Avocaţilor şi adoptă regulamentul acesteia;
s) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de lege şi adoptă hotărâri în interesul profesiei, cu
respectarea legii;
t) acordă, la propunerea Comisiei permanente a U.N.B.R., titlul de membru de onoare, respectiv de
preşedinte de onoare al U.N.B.R.
3.2.3 Comisia permanentă a U.N.B.R.
Comisia permanentă a U.N.B.R.se compune din 15 membri, dintre care 5 membri sunt
reprezentanţi ai Baroului Bucureşti, iar 10 membri sunt reprezentanţi ai celorlalte barouri din ţară.
Preşedintele şi vicepreşedinţii U.N.B.R. sunt membri de drept ai Comisiei permanente a U.N.B.R. şi se
includ în cei 15 membri.
Mandatul membrilor Comisiei permanente a U.N.B.R. este de 4 ani.
În caz de încetare a mandatului unui membru al Comisiei permanente a U.N.B.R., desemnarea
înlocuitorului se face pe aceleaşi criterii şi înlocuitorul executa diferenţa de mandat.
Unul dintre membrii Comisiei permanente a U.N.B.R. îndeplineşte funcţia de secretar al
acesteia şi este desemnat prin vot de Comisia permanentă a U.N.B.R.
Preşedintele U.N.B.R. este şi preşedintele Comisiei permanente a U.N.B.R.
Comisia permanentă a U.N.B.R. are următoarele atribuţii:
a) este organul executiv al Consiliului U.N.B.R., cu activitate permanentă şi de legătură cu barourile
U.N.B.R.;
b) duce la îndeplinire hotărârile Congresului avocaţilor şi ale Consiliului U.N.B.R. şi supraveghează
executarea acestor hotărâri de către barouri, adoptând decizii corespunzătoare;
c) organizează serviciile Consiliului U.N.B.R. şi serviciile proprii şi angajează personalul acestora;
d) asigură execuţia bugetară şi urmăreşte realizarea resurselor bugetului U.N.B.R.;
e) acceptă donaţiile şi legatele făcute U.N.B.R.;
f) în realizarea atribuţiilor sale, emite decizii executorii.
Comisia permanentă a U.N.B.R. este condusă de preşedintele U.N.B.R. şi lucrează valabil în
prezenţa majorităţii membrilor săi şi tot astfel adopta deciziile.
3.2.4 Preşedintele U.N.B.R.
Preşedintele U.N.B.R. are următoarele atribuţii:
a) reprezintă U.N.B.R. în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi din străinătate;
b) încheie convenţii, acorduri şi contracte în numele U.N.B.R., cu autorizarea Consiliului U.N.B.R.;
c) convoacă şi conduce şedinţele Consiliului U.N.B.R. şi ale Comisiei permanente a U.N.B.R.;
d) ordonanţează cheltuielile bugetare şi extrabugetare ale U.N.B.R.;
e) semnează actele Consiliului şi ale Comisiei permanente ale U.N.B.R.;
f) supraveghează relaţiile dintre structurile centrale ale profesiei şi barouri, precum şi relaţiile dintre
barouri;
g) acordă sprijin şi ajutor barourilor în relaţiile lor cu autorităţile centrale şi locale;
h) veghează la asigurarea condiţiilor corespunzătoare de desfăşurare a activităţii avocaţilor la
instanţele judecătoreşti şi la organele de urmărire penală.
Preşedintele este înlocuit, la cerere sau în absenţa sa, de către vicepreşedintele pe care îl
desemnează în acest scop.
5.2 Interdicţii.
Legea de organizare şi funcţionare a profesiei reglementează interdicţii pentru avocaţi. Aceste
interdicţii sunt edictate în considerarea funcţiilor anterior deţinute şi care ar putea impieta asupra
obiectivităţii actului de justiţie sau care ar putea crea premisele unei subiectivităţi în aprecierea
activităţii avocatului.
Avocaţii - foşti judecători nu pot pune concluzii la instanţele unde au funcţionat, timp de 2 ani de la
încetarea funcţiei deţinute. Prin instante în înţelesul Legii se înţeleg: judecătoriile, tribunalele,
tribunalele specializate, curţile de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Curtea Constituţională,
inclusiv instanţele militare la care avocaţii au funcţionat ca judecători, indiferent de secţia la care au
funcţionat.
În cazul în care, avocatul a funcţionat ca judecător la mai multe instante, interdicţia operează
pentru fiecare instanţa şi se calculează distinct de la data încetării activităţii la instanţă respectivă.
Aceeaşi interdicţie se aplică şi magistratilor-asistenti de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi
de la Curtea Constituţională, executorilor judecătoreşti, grefierilor şi personalului auxiliar al instanţelor
judecătoreşti şi al Curţii Constituţionale.
Avocaţii - foşti procurori şi cadre de poliţie nu pot acorda asistenţă juridică la organul de
urmărire penală la care şi-au desfăşurat activitatea timp de 2 ani de la încetarea funcţiei respective.
În cazul în care avocatul - fost procuror sau cadru de poliţie a funcţionat şi în calitate de
judecător, interdicţia priveşte atât instanţele, cât şi organele de urmărire penală, pentru fiecare dintre
acestea durata fiind calculată în mod corespunzător.
Aceeaşi interdicţie se aplică avocaţilor - foşti procurori cu privire la dreptul de a pune concluzii
la instanţele corespunzătoare parchetului în care au funcţionat.
Dispoziţiile referitoare la interdicţii se aplică şi personalului auxiliar al organelor de urmărire penală.
Interdictiiile vizează de asemenea şi calitatea de rudă sau afin al avocatului până la gradul al
treilea inclusiv, în acest caz fiind interzisă avocatului exercitarea profesiei în ceea ce priveşte
instanţele, parchetele de pe lângă acestea, şi organele de cercetare penală la care lucrează rudă, soţul
său afinul avocatului.
Avocatul care se afla în exercitarea unui mandat de deputat sau de senator nu poate să
pledeze în cauzele ce se judecă de către judecătorii sau tribunale şi nici nu poate acorda asistenţă
juridică la parchetele de pe lângă aceste instante.
Avocatul aflat în situaţia arătată nu poate acorda asistenţă juridică învinuiţilor sau inculpaţilor
şi nici nu îi poate asista în instante în cauzele penale privind:
a) infracţiunile de corupţie, infracţiunile asimilate infracţiunilor de corupţie, infracţiunile în legătură
directă cu infracţiunile de corupţie, precum şi infracţiunile împotriva intereselor financiare ale
Comunităţilor Europene, prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare;
b) infracţiunile prevăzute în Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de
droguri, cu modificările şi completările ulterioare;
c) infracţiunile privind traficul de persoane şi infracţiunile în legătură cu traficul de persoane,
prevăzute în Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu
modificările şi completările ulterioare;
d) infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută în Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi
sancţionarea spălării banilor, cu modificările ulterioare;
e) infracţiunile contra siguranţei statului, prevăzute în art. 155-173 din Codul penal;
f) infracţiunile care împiedică înfăptuirea justiţiei, prevăzute în art. 259-272 din Codul penal;
g) infracţiunile contra păcii şi omenirii, prevăzute în art. 356-361 din Codul penal.
Avocatul având calităţile menţionate anterior nu poate să pledeze în cauzele civile sau
comerciale împotriva statului, autorităţilor sau instituţiilor publice, companiilor naţionale ori
societăţilor naţionale, în care acestea sunt părţi. De asemenea, nu poate să pledeze în procese intentate
statului român, în fata instanţelor internaţionale.
Aceste interdicţii nu se aplică în cauzele în care avocatul este parte în proces sau acorda
asistenţă ori reprezentare soţului ori rudelor până la gradul IV inclusiv.
Încălcarea de către avocaţi a altor restricţii sau interdicţii la care sunt supuşi conform legilor
speciale, constituie abatere disciplinară gravă.
Nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la interdicţii, în mod direct sau folosindu-se de
formă de organizare profesională ori de raporturile de conlucrare profesională în scopul eludării
acestora, săvârşeşte abatere disciplinară gravă. Consiliul baroului se poate sesiza şi din oficiu.
8.1 Noţiune.
Avocatul răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor legii de organizare şi
funcţionare a profesiei sau ale statutului, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de
organele de conducere ale baroului sau ale uniunii, precum şi pentru orice fapte săvârşite în legătură cu
profesia sau în afara acesteia, de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau ale instituţiei.
Abaterea disciplinară, în sensul Legii 51/1995, este reprezentată de fapta săvârşită de un avocat,
prin care se încalcă dispoziţiile legii, ale statutului profesiei, hotărârile obligatorii ale organelor
profesiei, ale consiliului baroului în care avocatul este înscris sau în care îşi are sediul secundar şi care
este de natură să prejudicieze onoarea sau prestigiul profesiei.
Abaterea disciplinară gravă este reprezentată încălcarea dispoziţiilor din Legea nr. 51/1995 şi
din statut ce prevăd expres o astfel de calificare.
Săvârşirea de abateri disciplinare atrage răspunderea disciplinară a avocatului.
Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea civilă, penală sau administrativă.
Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de cel mult un an de la data săvârşirii
abaterii.
Repetarea unei abateri disciplinare constituie o circumstanţă agravantă, luată în considerare la
aplicarea sancţiunii.
8.2 Instanţele disciplinare.
Sesizările cu privire la săvârşirea de fapte ce pot constitui abateri discilpinare revin în
atribuţiile avocatului care conduce asistenta judiciară de pe lângă fiecare instanţă, acesta fiind obligat
să anunţe în scris consiliului baroului despre faptele comise de orice avocat.
De asemenea, instanţele judecătoreşti şi parchetele Ministerului Public sunt obligate să
înainteze consiliului baroului orice plângere făcută împotriva unui avocat şi să îl înştiinţeze despre
orice acţiune de urmărire penală sau de judecată pornită împotriva unui avocat.
Consiliul baroului se poate sesiza şi din oficiu prin hotărâre consemnată în procesul-verbal de
şedinţă.
Consiliul baroului are compententa anchetării abaterii şi exercitării acţiunii disciplinare, iar
pentru decanii barourilor şi membrii Consiliului U.N.B.R., organul competent este Consiliul U.N.B.R.
Persoană anchetată sau trimisă în judecată disciplinară nu poate participa la dezbateri sau
la luarea hotărârii.
Instanţele disciplinare sunt:
a) Comisia de disciplină a baroului care judecă în prima instanţă, în complet de 3 membri,
abaterile disciplinare săvârşite de avocaţii din baroul respectiv.
b) Comisia centrală de disciplină este organizată şi funcţionează în cadrul U.N.B.R. Aceasta
judeca:
1) că instanţă de fond, în complet de 3 membri, abaterile săvârşite de membrii Consiliului U.N.B.R.
şi de decanii barourilor;
2) în contestaţie, în complet de 5 membri, potrivit prevederilor statutului profesiei.