ŞCOALA DE APLICAŢIE INTERFORŢE

PENTRU APĂRARE NBC

Câmpulung
Catedra Pregătire Tehnică de Specialitate

APROB:

Disciplina: Pregatire tehnica de specialitate

Tema: Arme de distrugere în masă NBC

Şedinţa: Arma biologică

Elemente de conţinut:

1.Clasificarea agenţilor biologici;

2.Caracteristicile agenţilor biologici (căi de pătrundere în organism, efecte, doze,
viteză de acţiune, persistenţă, diseminare);
3.Influenţa condiţiilor meteorologice asupra agenţilor biologici;
4.Comparaţie între agenţii patogeni şi toxine;
5.Mijloace de întrebuinţare a agenţilor biologici.

Bibliografie:

1.Jane's N.B.C.Protections Echipment 1988-1989

2.Manual F.M. 3-9.
3.Col dr. Popescu Nicolae, 1999
 AGENŢII BIOLOGICI

Utilizarea armei biologice, considerată mai mult o armă strategică decât tactică,
poate avea consecinţe pe termen lung asupra trupelor, plantelor sau animalelor.
Tehnologia modernă, pusă în slujba " războiului biologic",poate produce ceea ce
poate fi considerat armament biologic, în cantităţi utile sub aspect militar.In acest sens,
ingineria genetică a deschis noi perspective pentru partizanii războiului biologic,producând
noi agenţi patogeni sau tulpini noi, mai virulente, ale agenţilor patogeni deja existenţi.
Agenţii biologici sunt microorganisme vii ce au tendinţa de a cauza moartea sau
îmbolnăvirea omului, a animalelor sau plantelor. Aceste manifestări depind în mare măsură
de capacitatea de multiplicare a microorganismelor în interiorul corpului sau victimei.

I.CLASIFICAREA AGENŢILOR BIOLOGICI

1.Criterii:

1.1.Criteriul biologic:
 -agenti patogeni;
 -toxine;
 -bioregulatori/modulatori ( B.R.M.)
1.2.Dupa utilizări:
 agenţi utilizaţi împotriva personalului;
 împotriva plantelor;
 împotriva animalelor;
 antimaterial.
1.3.După efectele operaţionale:
 agenţi letali;
 agenţi incapacitanţi;
 agenţi transmisibili.
1.4.După acţiunea fiziologică:
 neuroparalitici;
 vezicanţi;
 vomitivi;
 sufocanţi.
2.Tipuri de agenţi biologici:
2.1. Agentii patogeni-sunt microorganisme responsabile de producerea unor
boli. Tipuri de agenţi patogeni :
 bacterii;
 micoplasme;
 rickettsii;
 virusuri;
 fungi.
Pot fi:
  naturali sau
 modificati prin inginerie genetica.
Bacteriile - sunt organisme microscopice unicelulare care pot cauza boli
oamenilor, animalelor şi mai rar, plantelor.Pot fi crescute pe surse de hrană
simple şi sunt produse în special pe baza tehnologiilor fermentative.
Viruşii - cele mai simple şi mai mici microorganisme parazita ca se dezvoltă în
interiorul ţesuturilor. Ei pot fi produşi ăn culturi de celule sau prin preluarea de
ţesut contaminat. Pot fi dezvoltate şi utilizate împotriva oamenilor, animalelor
sau grânelor.
Ricketsiile - sunt organisme microscopice unicelulare ce se aseamănă cu
bacteriile. Majoritatea sunt strict parazite şi se pot dezvolta numai în
ţesuturile vii ale unor gazde animale adecvate.Sunt mai greu de produs în
cantităţi mari, comparativ cu bacteriile. Pentru scopuri militare ele vor fi utilizate
în primul rând asupra omului.
Fungii (ciupercile) - microorganisme mai mari, oarecum mai complexe decât
bacteriile. Pot fi crescute pe surse nutritive simple unde se obţin pe scară largă,
utilizând tehnologii fermentative. Ca şi bacteriile, unele specii de ciuperci produc
toxine. Se întrebuinţează împotriva recoltelor, în special a grânelor.
2.2. Toxinele -sunt substanţe chimice de natură proteică (proteine, polipeptide,
alcaloizi -produşi biochimici nevii), de provenienţă vegetală, animală sau microbiană
(produse ale metabolismului acestora), care au toxicitate ridicată, iar în cazul folosirii lor
au acţiune otrăvitoare asupra organismului uman şi al animalelor.
Spre deosebire de agenţii chimici de luptă, toxinele provoacă, în cazul pătrunderii
în organism, proprietăţi antigene şi produc imunitate.
Initial au fost izolate din surse organice vii, dar este posibila si obtinerea lor prin
sinteză chimică sau alte procese biochimice. De exemplu, prin procesele de fermentatie
industrială se pot obtine cantităţi mari de toxine bacteriene concentrate. Laboratoarele pot
sintetiza toxine compuse numai din 10-12 aminoacizi.
Efectele chimice ale toxinelor sunt foarte asemanatoare cu ale agentilor chimici de
lupta. Toxinele pot fi incluse în categoria agenţilor chimici de luptă pe baza următoarelor
considerente:
­ după structura lor nu se deosebesc cu nimic faţă de compuşii chimici obişnuiţi şi,
în principiu, pot fi obţinuţi prin sinteză;
­ sunt lipsite de viaţă şi nu se pot înmulţi, indiferent de condiţiile create;
­ nu au perioadă de incubaţie; perioada de acţiune ascunsă (neidentificată) depinde
numai de doza şi căile de pătrundere în organism;
­ afecţiunile provocate de toxine nu constituie boli infecţioase;
­ întrebuinţarea toxinelor se poate realiza pe baza aceloraşi principii şi mijloace
care se folosesc şi în cazul agenţilor toxici de luptă.
Din aceste motive specialiştii militari consideră toxinele ca bază a aşa-numitei "arme
cu toxine", care reprezintă unul din tipurile independente de armă chimică.
Toxinele de importanţă militară semnificativă determină pierderi, în principal,prin
unul din cele două moduri de acţiune : specific neurotoxinelor sau citotoxinelor.
 Neurotoxinele (toxine neuroparalitice) - interferă cu transmisia influxului nervos,
determinând simptome similare celor produse de S.T.L. neuroparalitice (convulsii si
paralizii rigide).
Mecanismul de acţiune biochimică ( foarte rapid ):
 nu blochează colinesteraza;
 pot stimula sau inhiba eliberarea acetilcolinei;
 pot bloca receptorii sau interferă cu activitatea canalelor ionice;
Efecte : este blocată transmiterea impulsurilor de-a lungul nervilor si fibrelor
musculare;
Simptomele pot fi :
 amortire sau slăbiciune extremă,
 tremurături si necoordonare musculară conducând la oboseală musculară severă si
vlăguire (neputinţă, şchiopătare ), urmată de paralizie.
 dureri de cap, vedere înceţoşată, sensibilitate la lumină;
 unele neurotoxine afectează sistemul nervos central.
Citotoxinele (otrăvuri celulare ) - determină simptome asemănătoare celor produse de
substanţele toxice de luptă vezicante, sufocante, vomitive.
Mecanismul de actiune biochimică:
 distrug celulele (actiune necrozantă ) sau
 interferă cu procesele metabolice ca:
-respiraţia celulară;
-sinteza proteinelor,etc.
Efecte: asupra unor varietăţi de ţesuturi sau sisteme:
 sistemul digestiv;
 sistemul respirator;
 sistemul circulator;
 sistemul cutanat.
Simptomele pot include:
 iritatii, vezicaţii si leziuni ale pielii;
 greaţă sau vomă;
 diaree cu sânge şi vomă;
 hemoragie;
 dificultăti de respiratie;
 moarte subită.
2.3.Bioregulatorii/ modulatorii (B.R.M.)-sunt compuşi biochimici, cum sunt
peptidele, ce apar natural în organisme.
Pot acţiona ca neurotransmiţători şi/ sau pot modifica răspunsurile neuronilor.
Este posibilă sinteza unor astfel de compuşi pe cale chimică.
2.4.Agentii biologici utilizati împotriva personalului- sunt acei agenti care au
acţiune directă asupra omului prin capacitatea lor de a produce moartea sau incapacitarea.
Pot fi folositi împotriva unor:
 persoane izolate ;
  grupuri;
 mase de oameni de pe o suprafată foarte extinsă.
Utilizarea lor poate avea efecte:
 fizice
 psihologice.
Pot slăbi sau distruge capacitatea de a rezista la agresiuni.
Pot fi :
 letali;
 incapacitanti.
2.5.Agentii biologici utilizati împotriva animalelor-sunt acei agenti utilizati pentru:
 a incapacita sau
 a distruge animalele prin boli.
Principalul scop al folosirii acestora este de a afecta indirect oamenii prin limitarea
rezervelor de hrana.
2.6.Agenti biologici utilizati împotriva plantelor-sunt organisme vii ce cauzeaza
boli sau dauneazĂ plantelor.
Scopul utilizării :
 scăderea rezervei de hrană a inamicului;
 distrugerea recoltelor de interes economic.
Efectele utilizării: reduce capacitatea unui stat de a rezista la agresiuni.
2.6.Agentii antimaterial- sunt microorganisme ce degradează sau distrug unele
tipuri de materiale.
Exemple:
 mucegaiuri, responsabile de degradarea: ţesăturilor;
- produselor tip cauciuc;
- bunurilor din piele;
- produselor alimentare;
 bacterii ce folosesc produsele petroliere ca sursa de energie dând
reziduuri ce pot colmata rezervoarele de combustibili sau liniile de ulei
(benzina );
 bacterii care produc compuşi ce determină aciditate ridicată si corodează
metalele.Efecte: pot crea probleme depozitelor de materiale;
2.7.Agentii biologici letali - cauzează mortalitate semnificativă;
Rata mortalităţii variază funcţie de:
 caracteristicile agentului;
 calea de pătrundere în organism;
 doza primită;
 rezistenţa gazdei la acţiunea agentului patogen.
2.8.Agentii incapacitanti- sunt acei agenţi care în mod normal nu omoară adulţi
sănătoşi.
Pot cauza moartea unor indivizi din anumite grupuri ,si anume cele formate din :
 batrâni;
  infirmi;
 copii.
Provoacă infecţii sau boli, având drept efect o indisponibilizare fizică a trupelor
semnificativă.
2.9.Agentii biologici transmisibili- sunt agenţi patogeni care provoacă boli ce se pot
transmite de la o persoana la alta si conduc la epidemii.Fac excepţie toxinele şi unele
microorganisme.

II.CARACTERISTICI ALE AGENTILOR BIOLOGICI

1.Caracteristici majore
Folosirea agentilor biologici ca agenti de luptă necesită îndeplinirea unor conditii:
 existenţa unei populaţii susceptibile;
 proprietăţi puternic infecţioase sau toxice;
 disponibilitate sau adaptabilitate la producţia pe scară largă;
 aplicabilitate la dispersie sub forma de aerosoli.
Factorii ce ar putea limita folosirea agentilor biologici:
 proprietătile biologice;
 factorii de mediu;
 metodele de diseminare.

2.Căi de pătrundere în organism

Alături de caracteristicile agentului, căile de pătrundere în organism determină tipul
de simptome produse.
Cele trei porţi importante de intrare în organism sunt:
 pe cale cutanată;
 pe cale digestivă;
 pe cale respiratorie.
Sistemul respirator este cel mai susceptibil de a fi penetrat deoarece plămânii
prezintă o suprafaţa mare, alveole foarte fine şi un mare aport sanguin. Ca rezultat al
inhalării, mulţi agenţi patogeni vor produce simptome gripale si alte efecte asupra
sistemului respirator.În 1-5 zile, cei mai multi agenţi vor acţiona într-un mod caracteristic,
simptomele posibile fiind: febra, gât inflamat, gât înţepenit, erupţie, tulburări neurologice
sau mentale, pneumonie, diaree, dizenterie, hemoragie sau hepatită.
Toxinele pătrunse pe cale respiratorie pot produce semne si simptome foarte diferite
faţă de cele pătrunse pe cale naturală (apă, alimente, vectori ).
La invazia microorganismelor prin piele sau tractul digestiv, organismul este mult
mai rezistent. Totuşi penetrarea prin piele sau mucoase are loc , în special, prin suprafeţele
zgâriate (rănite ).
Toxinele ( micotoxinele de ex.) pot avea o acţiune directă asupra pielii si
mucoaselor.
Tractul digestiv este calea aşteptată de intrare pentru agenţii ce determină boli
gastrointestinale. Simptomele tipice include greaţa, voma, diaree sau dizenterie.
 Tractul gastro-intestinal este calea naturală de infectare sau intoxicare şi pentru
toxine (de ex. toxina botulinica, enterotoxinele).Simptomele pot fi similare infectiilor
naturale dar apariţia lor poate fi mult mai rapidă.

3.Dozaj
Comparativ cu agentii chimici de lupta, unii agenti biologici sunt de mii de ori mai
toxici sau mai eficace (în cntitati similare) si prezinta distante de risc(de pericol), sub vânt,
mai mari, asociate si cu contaminarea aerului.
3a.Doza de contaminare
Este comparabila cu doza eficace a agentilor chimici si reprezinta nr. de
microorganisme sau spori, necesar pentru a produce o contaminare.
3b. Doza letală
Doza letală medie ( LD50) se foloseste pentru a exprima toxicitatea biotoxinelor
( agenti patogeni ce produc toxine care, la randul lor, conduc la boli ca : holera,difterie,
tifos).
Doza letala medie a toxinelor este mult mai mica decat a agentilor chimici de lupta:
de ordinul microgramelor si nanogramelor, comparativ cu agentii chimici a caror toxicitate
este de ordinul miligramelor.
Estimarile toxicităţii asupra omului sunt obtinute prin prelucrarea datelor obtinute pe
animale sau prin contactare, ingestie ori inhalare accidentală a otrăvurilor naturale
4. Viteza de actiune
La toxine, viteza de actiune variaza foarte mult:
-toxinele cu actiune rapidă incapacitează obişnuit în câteva minute;
-agenţii cu acţiune întârziată incapacitează în câteva ore sau chiar zile.
Timpii daţi pentru apariţia simptomelor şi descrierea acestora se aplică la doze
aproximativ egale cu LD50. În timpul folosirii agenţilor biologici într-un atac biologic,
dozele pot fi mai mari decât LD50, în special în zona I a zonei de pericol. Personalul expus
la aceste doze poate prezenta simptome mai severe şi cu o manifestare mai rapidă sau chiar
unele simptome adiţionale.
Timpul de efect maxim este în mod normal mai mare de 24 ore.
Perioadele de incubaţie pentru microorganismele folosite în razboiul biologic pot fi
cu mult mai scurte decât cele asteptate. Doza inhalată poate fi mai mare decât doza de
infectare si, în plus, reproducerea selectivă sau ingineria genetică au putut modifica
peroada de incubaţie.
5. Diseminare (răspândire)
Agentii biologici pot fi diseminati peste zone mari. Ei pot fi purtaţi de vânt si străbat
distante mari pe directia acestuia. Agentii patogeni pot contamina fiinte cu mai putin de 1-
20 de microorganisme. Miliarde de celule patogene pot fi conţinute intr-un gram de agent.
Masa uşoară si marimea mică permit acestor agenţi patogeni să se împrăştie uşor pe toată
zona care nu are aer restrâns.
Similar, toxinele sunt foarte puternice şi mai toxice decât agenţii neuroparalitici. Sunt
necesare cantităţi mai mici (doze) pentru obţinerea aceloraşi efecte.Toxinele, la fel ca
agenţii patogeni pot acoperi o zonă largă când sunt diseminate.
 6.Detecţia
Descoperirea prezenţei toxinelor este cu mult mai dificilă decât a agenţilor
patogeni.Faţă de agenţii patogeni, toxinele sunt extrem de toxice când sunt întrebuinţate ca
aerosoli, şi extrem de uşoare în greutate.Toxinele fiind produşi chimici rezultati prin
metabolismul organismelor, nu sunt infecţioase, contagioase şi nici capabile de
autoreproducere. De aceea, zona de răspândire şi rezultatele atacului sunt mult mai uşor
de delimitat şi estimat.
Agenţii patogeni sunt mai dificil de identificat, în special dacă ei sunt diseminaţi pe
cale artificială. Deoarece unii agenţi patogeni cauzează boli contagioase, victima devine o
sursă potenţială de contaminare. Ambele îmbolnăvesc şi pot provoca moartea, iar resturile
lor (gunoaiele, dejecţiile) devin un risc pentru cei din jurul lor. Amploarearea acestui risc
variază de la agent la agent , dar controlul medical şi evitarea pierderilor suplimentare sunt
măsuri foarte importante. De asemenea , norii care conţin agenţi patogeni sunt foarte
sensibili la direcţia şi viteza vântului.Adversarulul poate decide să întrebuinţeze agenţi
patogeni printr-un atac localizat în apropierea poziţiilor proprii. În acest caz, inamicul va fi
forţat să întrebuinţeze agenţi patogeni pentru care trupele lui au imunitate, sau trebuie să
fie în măsură să accepte unele pierderi şi de partea trupelor sale.
Penetrarea pielii: În general, pielea sănătoasă (epiderma) este o barieră adecvată
împotriva multor agenţi de origine biologică. Pielea (în deosebi într-un mediu tropical) care
are zgârieturi, infecţii fungicide etc… este susceptibilă de a fi penetrată de aceşti agenţi
mult mai uşor.
Unele toxine, datorită masei moleculare mici, mărimii particulelor şi solubilităţii pot,
deasemenea, penetra pielea. Completele individuale de protecţie protejează pielea
împotriva contactului cu aceste toxine şi de aceea trebuie folosite. Pentru protecţia maximă
şi evitarea pierderilor , personalul ar trebui să poarte completul de protecţie o perioadă de
cel puţin 4 ore după ce unitatea a fost atacată sau norul de agent biologic este
precizat/cunoscut că a traversat raionul unităţii. În acest timp, eforturile se concentrează
pentru a identifica agentul , inclusiv caracteristicile lui.
7.Persistenţa agenţilor biologici ( riscuri)
Persistenţa agenţilor biologici se referă la durata efectivă de existenţă (viaţă)a
agentului şi variaţia puterii dintre agenţi.
Persistenţa agenţilor biologici va depinde de mai mulţi factori: vreme, teren, razele
ultraviolote, metoda de diseminare şi tipul de agent. Deasemenea, sunt o serie de factori
care contribuie la persistenaţa riscului biologic. Aceşti factori trebuie să fie consideraţi
când determinăm sau iniţiem procedurile. Persistenţa microbilor poate fi intensificată prin
încapsularea lor cu un strat microscopic protectiv. Unii microbi vor produce o formă foarte
rezistentă denumită spori. Aceasta este o stare esenţială în care pot exista când condiţiile
sunt propice. Sporii vor supravieţui căldurii, uscăciunii şi chiar unor radiaţii câţiva ani.
Sporii pot rămâne pe pământ până ce condiţiile devin apropiate pentru ca microorganismul
să supravieţuiască. Printr-un proces denumit reaerosolizare microorganismul va fi întors la
starea de aerosol prin unele mijloace din exterior. Cel mai probabil scenariu este ca traficul
vehiculelor grele şi vântul vor cauza multor microorganisme suspendarea în aer. Această
suspensie de particule va cauza o zonă de risc cu semnificaţie militară.
 Suplimentarea pierderilor corespunzătoare reaerosolizării agenţilor biologici va fi în
apropierea a 5%. Doi agenţi biologici prezintă caracteristicile dorite pentru întrebuinţare ca
arme biologice, bacilii antraxului şi toxina botulinică.

III.INFLUENŢA CONDIŢIILOR METEOROLOGICE ASUPRA AGENŢILOR

BIOLOGICI

1.Radiaţia solară
Mulţi agenţi biologici patologici şi unele toxine sunt afectaţi de razele
ultraviolete ale luminii soarelui. Atacurile vor fi executate noaptea, în timpul amurgului sau
când cerul este înnorat. Pentru eliminarea acestui inconvenient se pot produce agenţi
biologici care au rezistenţă la lumina directă a soarelui prin încapsulare sau metode de
inginerie genetică. De aceea, orice agent biologic întrebuinţat în condiţii de lumină directă
a soarelui sau după răsăritul soarelui BMNT ar trebui să fie consideraţi ca agenţi rezistenţi
la radiaţia solară.
2. Umiditatea
Umiditatea relativă este favorabilă atacurilor biologice sub formă de aerosoli.
Atacurile depind de starea agentului diseminat – aerosoli umezi sau uscaţi. Pentru aerosolii
umezi o umiditate relativă mare încetineşte evaporarea picăturilor fine de agenţi.
Umiditatea micşorează viteza de distrugere a agenţilor umezi deoarece uscându-se poate
produce moartea agenţilor patogeni. Pe de altă parte, umiditatea relativă scăzută
favorizează întrebuinţarea agenţilor uscaţi (sub formnă de praf). Prezenţa umezelii
suplimentare în aer, poate spori rata de distrugere (putrezire) a agenţilor patogeni sub
formă de aerosoli uscaţi. Umiditatea ridicată poate, deasemenea micşora câmpul de
particule cauzându-le o cădere mai rapidă din aer.
3. Vântul
Viteza mare a vântului creează ozona acoperită cu agenţi biologici mai mare dar
coboară procentajul de pierderi proporţional cu diluţia agentului. Multe din atacurile
biologice vor ocupa condiţii de viteză moderată a vântului, cea mai eficientă viteză a
vântului pentru acoperirea ţintei fiind 12-30Km/h. Pe direcţia vântului norul de agent
biologic îşi pierde treptat eficienţa proporţional cu diluţia cauzată de căderea şi depunerea
agenţilor biologici, dispersia, moartea agenţilor patogeni şi datorită neutralizării toxinelor.
Zona de risc pe direcţia vântului a atacului biologic va fi mult mai întânsă decât în cazul
atacului chimic, deoarece mulţi agenţi biologici sunt mai uşori şi mai toxici decât agenţii
chimici. La întrebuinţarea directă asupra ţintei (atac prin bombardament), direcţia şi viteza
vântului vor avea un efect mult limitat, totuşi, pericolul pe direcţia vântului trebuie să fie
luat în considerare.
4. Gradientul termic
Gradientul termic influenţează comportamentul norului de aerosoli biologici.
Predicţia acestor efecte necesită cunoştinţe specifice despre agenţi şi caracteristicile lor
potenţiale. Efectele gradientului termic asupra agenţilor biologici sunt similare cu cele
asupra agenţilor chimici. Deoarece agenţii biologici sunt eficienţi în concentraţii mici faţă
de agenţii chimici, efectele gradientului termic se exercită mai puţin asupra norului
biologic decât asupra norului chimic. Caracterul “Stabil” determină efectele cele mai grele.
În cazul “Instabilităţii” şi condiţiilor “Neutre”, amestecul condiţiilor atmosferice se
întâmplă să conducă norul cu concentraţii slabe, dar este suficient să producă pierderi.
Condiţiile atmosferice stabile furnizează cele mai bune efecte pentru agenţii
biologici. Aceasta înseamnă clasă de stabilitate E sau F. Procedurile de estimare
simplificată a riscului biologic pe direcţia vântului (SBDWHP) vor fi folosite pentru toţi
gradienţii termici.
5. Precipitaţiile şi temperatura
Precipitaţiile au tendinţa să spele agenţii biologici din aer mai repede reducând
substanţial zona de risc pe direcţia vântului. Mulţi agenţi patogeni sunt stabili la
temperaturi normale, de aceea, influenţa temperaturilor se aşteaptă să fie mică sau
nesemnificativă asupra estimării riscului. În cazul toxinelorşi agenţilor patogeni produşi
prin tehnici de bioinginerie şi a celor încapsulaţi, chiar şi condiţiile din mediul artic şi
deşertic nu impun restricţii pentru a fi întrebuinţaţi. Multe toxine sunt mai stabile decât
agenţii patogeni şi sunt mai puţin susceptibile la influenţa temperaturii, umidităţii relative
şi radiaţiilor. Ca regulă generală, temperaturile reci favorizează întrebuinţarea agenţilor
umezi iar temperaturile ridicate favorizează întrebuinţarea agenţilor uscaţi.
6.Ferestrele de vulnerabilitate
Perioada de timp în care există condiţii optime de vreme pentru executarea atacului
biologic este denumită "ferestră de vulnerabilitate". În timpul acestei "ferestre de
vulenerabilitate", dacă unitatea este atacată cu ceva care pare să fie agent chimic şi totuşi,
nici un detector/avertizor chimic nu a răspuns la acest agent, se redactează un Raport
Biologic Suspect şi se prelevează probe.
Necesitatea coordonarii centrelor/subcentrelor, surselor de informaţii şi personalului
medical pentru a determina ce agent biologic este eficient de întrebuinţat de către adversar,
determinarea agenţilor biologici de bază, condiţiile optime de vreme, metoda de
diseminare, cel mai grav efect pentru fiecare agent biologic, trebuie luată în considerare.
Pentru a estima condiţiile optime de vreme în zona de operaţie (AO) se impune
existenţa unui mesaj meteorologic valid şi coordonarea cu ofiţerul meteorolog din St. maj.
al diviziei (SWO)

IV. COMPARATIE ÎNTRE AGENTI PATOGENI SI TOXINE

1.Proprietăţi ale toxinelor si agenţilor patogeni în teren

CARACTERISTICA DIN AGENTI PATOGENI TOXINE
TEREN
F.mica; agentul se reproduce în Mica (1/1000 din doza ag
MARIMEA DOZEI gazdă. ch.neuroparalitice); poate avea
efecte cumulative.
F.mare(aprox. de 4ori distanta de Foarte mare
SUPRAFATĂ ACOPERITĂ
pericol sub vânt chimic).
Ore-zile (agenti antipersonal); Minute-ore (majoritatea
TIMP PÂNA LA APARITIA
EFECTELOR
Saptamâni-ani (agenti împotriva neurotoxinelor);
plantelor). Ore-zile (multe citotoxine)
 Dificil, în special dacă este Mai predictibil dacât
contagios sau formează spori. patogenii;
CONTROL
Mai asemănător cu agentii
chimici.
Ore-zile, exceptie fac cele Zile-saptamâni (unele)
PERSISTENŢĂ protejate (spori,capsule) sau
modificate.
Vremea rece favorizează Multe sunt rezistente la
supravietuirea; agentii din mediu; sunt
Lumina solară distruge agentii rezistente la hidroliză (solubile
STABILITATE LA
CONDIŢIILE METEO
neprotejati natural (spori) sau în apa).
artificial (încapsulati);
Vântul si/sau umiditatea scazuta
favorizează deshidratarea.

Atât toxinele biologice cât si agentii patogeni pot fi letali sau incapacitanti.
Diferentele sunt determinate de faptul ca agentii patogeni sunt vii iar toxinele sunt
compusi biochimici nevii iar în cazul pătrunderii lor în organism provoacă antigene şi
produc imunitate.
Toxinele pot fi incluse în categoria substanţelor toxice de luptă din următoarele
considerente:
- după structura lor toxinele nu se deosebesc cu nimic de compuşii chimici
obişnuiţi şi pot fi obţinuţi şi prin sinteză;
- spre deosebire de mijloacele biologice, toxinele sunt lipsite de viaţă şi nu se pot
înmulţi, indiferent de condiţiile create;
- toxinele nu au perioadă de incubaţie: perioada de acţiune ascunsă (neidentificată)
depinde numai de doza şi căile de pătrundere în organism;
- afecţiunile provocate de toxine nu constituie boli infecţioase;
- întrebuinţarea toxinelor se poate realiza, pe baza aceloraşi principii care se
folosesc şi în cazul substanţelor toxice de luptă.
Specialiştii militari consideră toxinele ca bază pentru aşa numita armă cu toxine,
care reprezintă unul din tipurile independente de armă chimică.
Exista diferente de:
 toxicitate;
 stabilitate;
 mortalitate;
 timp de actiune;
 persistenta în teren.
Raspunsul la agentul toxic este functie de:
 doza totala primita;
 timpul de expunere;
 calea de patrundere în organism.
Specialiştii apreciază că toxina botulinică este una din cele mai importante toxine
din grupa celor letale; produsul bacteriei Clostridium Botulinium este cunoscută şi sub
denumirea codificată XR şi înregistrează cea mai mare toxicitate în cazul pătrunderii în
sânge prin rănile deschise ( LD 50 = 1.10-6 mg/kg). Este luat în considerare şi faptul că 1
gram toxină botulinică conţine 8 milioane de doze mortale, fiind de aproape un milion de
ori mai toxică decât agenţii neuroparalitici.
În cazul folosirii toxinei XR sub formă de aerosoli, toxicitatea de inhalare este
ICt50 = 2.10-5 - 5.10-5 mg.min/l, în timp ce în cazul contaminării alimentare :
LD50 = 5.10-5 - 6.10-5 mg/kg.
Simptome evidente ale contaminării apar după o perioadă de acţiune ascunsă, care în
funcţie de doza primită poate dura de la 3 ore până la 3 zile. Simptomele contaminării
încep cu senzaţie de oboseală puternică, greaţă, vomă, în continuare apar ameţeli, tulburări
de vedere, senzaţia de sete şi încep durerile de stomac.
Moartea intervine după 1-10 zile datorită paraliziei muşchilor cardiaci şi
musculaturii aparatului respirator.

V. MIJLOACE DE ÎNTREBUINTARE A AGENŢILOR BIOLOGICI

1.Aviatia:
 bombe încarcate cu preparate lichide sau solide;
 pachete, saci, containere;
 alimente, furaje, obiecte contaminate.

2.Aparate speciale de pulverizare;

3.Actiuni diversioniste: contaminarea apei, alimentelor, furajelor, a unor portiuni
mici de teren;
4.Alte mijloace:
 rachete;
 proiectile de artilerie;
 bombe-aruncator;
5.Precursori: insecte si animale contaminate.