Transformatoare electrice

Transformatoarele electrice sunt dispozitive electromagnetice statice

de curent alternativ, constituite in principal din doua sau mai multe
infasurari cuplate magnetic, a caror functie de utilizare consta in modificarea
parametrilor tensiune si curent ai energiei electrice. in cazul aplicatiilor de
frecventa redusa, sub 10 kHz, cuplajul magnetic dintre infasurari se asigura
prin intermediul unui miez feromagnetic.

Transformatoarele se utilizeaza, cu precadere, la transportulsi distributia energiei electric, legand

intre ele doua sisteme de tensiuni diferite (transformatoare de putere sau pentru sisteme
energetice). In afara de acestea se utilizeaza o mare diversitate de transformatoare speciale:

-de masura

- de mica putere pentru instalatii informationale(de retea)

- cu 6 sau 12 faze pentru redresoare

- pentru cuptoare electrice cu arc sau de inductie

- de sudare

- de inalta tensiune pentru incercari

- de frecventa ( modifica frecventa tensiunii: dubloare, triploare de frecventa)

Fie ca sunt mono - , tri - , sau in general multifazate, transformatoarele sunt constituite in
calitate de subansamble active din doua sau mai multe circuite electrice - infasurari, dispuse in
jurul unui circuit magnetic inchis, denumit miez magnetic.

Miezul magnetic poate fi de tip lamelat, constituit din tole de otel electrotehnic, izolate
electric intre ele, sau de tip masiv, din ferite magnetic moi. in mod uzual, pentru aplicatii la 50
Hz tolele au grosimea de 0,35 mm.

In cazuri cu totul speciale miezul magnetic se construieste monobloc, de exemplu sub

forma toroidala. in general, montarea si demontarea facila a infasurarilor, impune ca miezul sa se
constituie din subansamble separate, cele in jurul carora se plaseaza bobinele fiind denumite
coloane, iar celelalte subansamble de legatura intre coloane, denumite juguri.
 Infasurarile se construiesc din conductor izolat de cupru sau aluminiu. Luand ca
exemplu tipic transformatorul cu doua infasurari, se folosesc in mod uzual denumirile de
infasurare primara, respectiv secundara, dupa sensul de transfer al energiei electrice, sau
infasurare de inalta tensiune (i.t.), respectiv joasa tensiune (j.t.), dupa valorile tensiunilor
nominale ale celor doua infasurari. Se convine sa se noteze cu indicele 1 toate marimile
caracteristice infasurarii primare si cu indicele 2 marimile asociate infasurarii secundare.

Plasarea infasurarilor primara si secundara pe coloane diferite reduce cuplajul magnetic

al acestora, lucru dorit in cazul unor transformatoare destinate sudurii electrice.

Infasurarile cu numar mare de spire si valori reduse ale curentului, care nu necesita mai
multe conductoare in paralel, se executa sub forma de infasurari cilindrice stratificate, sau
infasurari cu galeti separati. Atunci cand valoarea ridicata a curentului impune utilizarea mai
multor conductoare in paralel, pentru ca in fiecare conductor elementar refularea curentului sa fie
neglijabila, in executia infasurarilor cilindrice elicoidale sau in galeti se efectueaza transpozitii
ale conductoarelor in paralel; aceasta solutie tehnica face ca curentul total sa se distribuie
uniform pe toate caile de curent in paralel.

Functionarea transformatoarelor este insotita in mod inevitabil de dezvoltarea

unei puteri active in miezul magnetic (efectul curentilor turbionari indusi in tole si al
histerezisului magnetic) si in infasurari (efectul Joule al curentilor). Asigurarea regimului termic
in concordanta cu stabilitatea termica a materialelor izolante utilizate presupune evacuarea
acestor pierderi. Se diferentiaza in acest sens transformatoare uscate si transformatoare in ulei.
Cea de-a doua solutie constructiva are inca o pondere importanta, deoarece uleiul indeplineste
atat rol de mediu de racire cat si pe acela de izolant electric. Eficienta transferului termic prin
intermediul mediului lichid care este uleiul este sensibil superioara transferului prin convectia
aerului. Constructia si intretinere transformatoarelor in ulei ridica probleme mai complexe decat
transformatoarele uscate; aceasta explica evolutia variantei uscate pentru puteri medii si mici,
care este sustinuta si de dezvoltarea unor materiale si solutii constructive eficiente, cum ar fi de
exemplu inglobarea infasurarilor in rasini sintetice cu stabilitate termica ridicata.

Serviciul nominal de functionare al unui transformator, stabilit prin tema de proiectare,

este acela pentru care temperatura maxima in diferite zone ale acestuia nu depaseste limitele
impuse de clasa de izolatie a materialelor utilizate.
 Regimul nominal de functionare, caracteristic serviciului nominal, se defineste prin
urmatoarele date nominale:

-puterea nominala Sn este puterea aparenta debitata prin bornele secundare, pentru care
nu sunt depasite limitele admisibile ale incalzirii, in conditiile alimentarii la parametrii nominali
(tensiune si frecventa);

-tensiunea nominala primara U1n este tensiunea ce trebuie aplicata infasurarii primare in
regimul nominal de functionare al transformatorului;

-tensiunea nominala secundara U2n este in cazul transformatoarele peste 10 kVA

tensiunea la bornele infasurarii secundare atunci cand transformatorul functioneaza in gol, fiind
alimentat cu tensiunea nominala U1n ; in cazul transformatoarelor cu puteri sub 10 kVA, este
tensiunea la bornele infasurarii secundare corespunzatoare regimului de sarcina in care
transformatorul debiteaza curentul secundar nominal;

-raportul nominal de transformare este raportul dintre tensiunile nominala primara si

secundara la mersul in gol;

-curentii nominali primar i1n si secundar i2n sunt curentii de linie evaluati pe baza puterii
si tensiunii nominale;

-tensiunea de scurtcircuit nominala Usc , exprimata in procente fata de tensiunea U1n ,

este tensiunea ce trebuie aplicata infasurarii de inalta tensiune pentru a fi parcursa de curentul
nominal, atunci cand infasurarea de joasa tensiune este scurtcircuitata;

-frecventa nominala poate fi frecventa industriala, 50 Hz, sau o alta valoare specificata
ca data de baza a transformatorului.